Publicat în Richelle Mead

Initierea (seria Academia Vampirilor, volumul 2) – Richelle Mead

Disponibil la: Leda Books

Colectia: Fantasy Leda

Traducerea: Catalin Pruteanu

Numar pagini: 384

 

Sinopsis:

Cand iubirea si gelozia se ciocnesc pe partie, vacanta de iarna devine sangeroasa…

Un atac inopinat al strigoilor pune pe jar toata Academia Sf. Vladimir, care isi trimite in graba elevii intr-o vacanta obligatorie la schi. Dar peisajul mirific de iarna si statiunea eleganta din Idaho nu ofera decat un iluzoriu sentiment de siguranta. Cum trei dintre elevi fug din cantonament pentru a-i ataca la randul lor pe oribilii strigoi, Rose si Christian isi unesc eforturile pentru a le sari in ajutor. 
Numai ca eroismul are pretul lui…

Parerea mea:

Of, cate greseli in volumul acesta… cate cuvinte nespuse, cate actiuni negandite si cate vorbe aruncate doar pentru a provoca durere..

In ceea ce priveste actiunea volumului, aceasta nu straluceste prea tare. Initierea mi s-a parut un volum tipic dintr-o serie lunga, cu mai mult de 3 carti. M-as fi asteptat la asa ceva la unul dintre romanele viitoare, poate 4 sau 5, nu atat de curand. Deci din punct de vedere al suspansului, romanul nu s-a ridicat chiar la nivelul asteptarilor. Exista bineinteles destule pasaje alerte, intamplari care iti taie respiratia, insa avem parte si de un numar mare de momente moarte, de asteptare, in care actiunea pare lungita prea mult, de parca romanul ar fi avut stabilit dinainte de a fi scris un anumit numar de pagini pe care trebuia sa il atinga.

Insa din punct de vedere emotional, Initierea spune o poveste cu totul diferita. In cea mai mare parte a timpului, m-am simtit pur si simplu revoltata de cat de mult greseste Rose in relatiile cu toti cei din jurul ei. Da, banuiesc ca urmeaza o explicatie pentru comportamentul ei in una dintre cartile urmatoare, autoarea a aruncat vreo 2 aluzii, insa chiar si asa, nu am putut scapa de sentimentul acesta. Absolut totul ar fi fost mai usor daca orgoliul protagonistei nu ar fi fost cel care ii conducea fiecare gest, cuvant si actiune. Intre Rose si mama ei exista zeci de regrete si o dorinta enorma de a recrea relatia dintre ele, insa aceeasi incapatanare absurda a protagonistei le impiedica apropierea. Relatia cu Lissa este din nou unilaterala, Rose nerealizand ca sacrificiul ei continuu si lipsa totala de egoism sunt exact factorii care ciobesc prietenia lor. Oricat de dispusa ar fi sa o puna mereu pe primul loc pe Lissa, Rose nu isi da seama ca neimpartasindu-i acesteia niciodata din trairile ei, nu face decat sa construiasca un zid intre ele. In acelasi timp insa, egoismul eroinei se revarsa din plin in relatiile cu restul persoanelor: Tasha, Dimitri, Mason sau mama ei. Iar atitudinea Rosei in viata ei sociala si sentimentala este la fel de haotica si inconstienta ca la inceputul primului volum, dand nastere unui lant intreg de incurcaturi si greseli.

Finalul romanului te aduce insa intr-un plan total diferit. Unul dintre personaje are parte de un sfarsit tragic, insa nu neaparat momentul critic in care acesta are loc este cel mai emotionant. Ceea ce te lasa cu lacrimi in ochi sunt actiunile de dupa ale protagonistei. Esti aruncat deodata in pielea acesteia si intr-o secunda te scufunzi in disperarea ei, in constiinta faptului ca ai pierdut acea persoana pentru totdeauna, ca nu va mai sta niciodata alaturi de tine, nu iti va mai vorbi, nu vei mai avea ocazia sa ii vezi gesturile atat de obisnuite, ca nici o zi din viata ta nu va mai fi ca pana atunci. Dar mai mult decat orice, simti constientizarea vinei, deoarece Rose poarta o parte din responsabilitate. Si odata cu vina, esti coplesit de toate sentimentele iscate din ea: remuscare, tristete, dorinta disperata de a da timpul inapoi si nenumarate intrebari cu privire la ce ar fi fost daca ar fi facut macar un singur lucru in mod diferit.

Bile albe:

– Personaje secundare noi si vechi la fel de bine construite ca si in romanul anterior. De data aceasta cred ca mi-au placut toate, in ciuda faptului ca protagonista nu le-a suportat pe unele dintre ele. Deci la fel ca in primul volum, autoarea le-a construit intr-un mod ce iti pemite sa alegi singur daca iti sunt sau nu simpatice, fara sa incerce sa te influenteze.

Bile negre:

– Eroina oscileaza parca prea mult intre un comportament corect si unul gresit, are actiuni dezorganizate, de multe ori nici macar nu ii intelegeam motivele. Asa cum am scris mai sus, banuiesc ca vom afla cat de curand principala cauza a haosului din mintea ei, insa mi s-a parut ca in mare parte, temperamentul ei era exact la fel si inainte sa fie influentata de acel factor extern.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Nici moarta, nici maritata (seria Betsy, Regina Vampirilor, volumul 1) – Maryjanice Davidson

Morti pana la apus (seria Vampirii Sudului, volumul 1) – Charlaine Harris

Reclame