Publicat în Richelle Mead

Initierea (seria Academia Vampirilor, volumul 2) – Richelle Mead

Disponibil la: Leda Books

Colectia: Fantasy Leda

Traducerea: Catalin Pruteanu

Numar pagini: 384

 

Sinopsis:

Cand iubirea si gelozia se ciocnesc pe partie, vacanta de iarna devine sangeroasa…

Un atac inopinat al strigoilor pune pe jar toata Academia Sf. Vladimir, care isi trimite in graba elevii intr-o vacanta obligatorie la schi. Dar peisajul mirific de iarna si statiunea eleganta din Idaho nu ofera decat un iluzoriu sentiment de siguranta. Cum trei dintre elevi fug din cantonament pentru a-i ataca la randul lor pe oribilii strigoi, Rose si Christian isi unesc eforturile pentru a le sari in ajutor. 
Numai ca eroismul are pretul lui…

Parerea mea:

Of, cate greseli in volumul acesta… cate cuvinte nespuse, cate actiuni negandite si cate vorbe aruncate doar pentru a provoca durere..

In ceea ce priveste actiunea volumului, aceasta nu straluceste prea tare. Initierea mi s-a parut un volum tipic dintr-o serie lunga, cu mai mult de 3 carti. M-as fi asteptat la asa ceva la unul dintre romanele viitoare, poate 4 sau 5, nu atat de curand. Deci din punct de vedere al suspansului, romanul nu s-a ridicat chiar la nivelul asteptarilor. Exista bineinteles destule pasaje alerte, intamplari care iti taie respiratia, insa avem parte si de un numar mare de momente moarte, de asteptare, in care actiunea pare lungita prea mult, de parca romanul ar fi avut stabilit dinainte de a fi scris un anumit numar de pagini pe care trebuia sa il atinga.

Insa din punct de vedere emotional, Initierea spune o poveste cu totul diferita. In cea mai mare parte a timpului, m-am simtit pur si simplu revoltata de cat de mult greseste Rose in relatiile cu toti cei din jurul ei. Da, banuiesc ca urmeaza o explicatie pentru comportamentul ei in una dintre cartile urmatoare, autoarea a aruncat vreo 2 aluzii, insa chiar si asa, nu am putut scapa de sentimentul acesta. Absolut totul ar fi fost mai usor daca orgoliul protagonistei nu ar fi fost cel care ii conducea fiecare gest, cuvant si actiune. Intre Rose si mama ei exista zeci de regrete si o dorinta enorma de a recrea relatia dintre ele, insa aceeasi incapatanare absurda a protagonistei le impiedica apropierea. Relatia cu Lissa este din nou unilaterala, Rose nerealizand ca sacrificiul ei continuu si lipsa totala de egoism sunt exact factorii care ciobesc prietenia lor. Oricat de dispusa ar fi sa o puna mereu pe primul loc pe Lissa, Rose nu isi da seama ca neimpartasindu-i acesteia niciodata din trairile ei, nu face decat sa construiasca un zid intre ele. In acelasi timp insa, egoismul eroinei se revarsa din plin in relatiile cu restul persoanelor: Tasha, Dimitri, Mason sau mama ei. Iar atitudinea Rosei in viata ei sociala si sentimentala este la fel de haotica si inconstienta ca la inceputul primului volum, dand nastere unui lant intreg de incurcaturi si greseli.

Finalul romanului te aduce insa intr-un plan total diferit. Unul dintre personaje are parte de un sfarsit tragic, insa nu neaparat momentul critic in care acesta are loc este cel mai emotionant. Ceea ce te lasa cu lacrimi in ochi sunt actiunile de dupa ale protagonistei. Esti aruncat deodata in pielea acesteia si intr-o secunda te scufunzi in disperarea ei, in constiinta faptului ca ai pierdut acea persoana pentru totdeauna, ca nu va mai sta niciodata alaturi de tine, nu iti va mai vorbi, nu vei mai avea ocazia sa ii vezi gesturile atat de obisnuite, ca nici o zi din viata ta nu va mai fi ca pana atunci. Dar mai mult decat orice, simti constientizarea vinei, deoarece Rose poarta o parte din responsabilitate. Si odata cu vina, esti coplesit de toate sentimentele iscate din ea: remuscare, tristete, dorinta disperata de a da timpul inapoi si nenumarate intrebari cu privire la ce ar fi fost daca ar fi facut macar un singur lucru in mod diferit.

Bile albe:

– Personaje secundare noi si vechi la fel de bine construite ca si in romanul anterior. De data aceasta cred ca mi-au placut toate, in ciuda faptului ca protagonista nu le-a suportat pe unele dintre ele. Deci la fel ca in primul volum, autoarea le-a construit intr-un mod ce iti pemite sa alegi singur daca iti sunt sau nu simpatice, fara sa incerce sa te influenteze.

Bile negre:

– Eroina oscileaza parca prea mult intre un comportament corect si unul gresit, are actiuni dezorganizate, de multe ori nici macar nu ii intelegeam motivele. Asa cum am scris mai sus, banuiesc ca vom afla cat de curand principala cauza a haosului din mintea ei, insa mi s-a parut ca in mare parte, temperamentul ei era exact la fel si inainte sa fie influentata de acel factor extern.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Nici moarta, nici maritata (seria Betsy, Regina Vampirilor, volumul 1) – Maryjanice Davidson

Morti pana la apus (seria Vampirii Sudului, volumul 1) – Charlaine Harris

Anunțuri

Autor:

www.roxtao.wordpress.com

38 de gânduri despre „Initierea (seria Academia Vampirilor, volumul 2) – Richelle Mead

    1. Daaa, am inceput cartea si.. I like him already! 😀 Mai ales ca inca nu imi dau seama care ii sunt intentiile, daca urmeaza sa faca vreo dracie cu prima ocazie sau e de fapt un mielusel ^_^ Sunt abia la pagina o suta si ceva, mai am ceva pana sa aflu..(don’t tell me!)

    1. 😀 Eh, pe mine abia de la volumul 3 m-a prins cu adevarat. Mi-au placut intr-adevar si primele 2 carti, dar nu imi ofereau explicatia obsesiei pe care a declansat-o seria asta printre cititori. Adica era interesanta, intr-adevar, insa nu mi se parea chiar atat de captivanta sau de spectaculoasa. Este posibil sa fi fost vorba si de asteptarile pe care mi le creasem. Din moment ce atata timp am tot auzit numai cuvinte de lauda, e clar ca in capul meu seria asta urca pe un piedistal tot mai inalt. Si de cele mai multe ori cand se intampla asa ceva, realitatea nu prea reuseste sa se ridice la nivelul de asteptari pe care ti l-ai ridicat tu. Dar ultima parte a volumului 3 m-a dat pe spate, ce mai! Am inteles deodata mania AV, s-a clarificat totul in mintea mea 🙂

      1. Eu vorbesc acum retrospectiv dar sa stii ca tot asa gandeam, mi se parea ceva interesant(numai citisem decat Vampirii Sudului) dar nu mind blowing. Pana la vol 3. Nu aveam asteptari dar a fost si este …adica inca ma gandesc la seria asta si trec pe langa carti si mi doresc sa le recitesc…adica…I’m obsessed!
        Am auzit totusi ca apare Bloodlines in toamna si la noi…sa mi mai alin dorul.

      2. E minunat sa descopar ca nu sunt singura care face astfel de pasiuni pentru unele povesti. Cateodata, mai ales comparandu-ma cu persoane care abia daca citesc o carte pe an, nu pot sa nu ma intreb cine e mai putin normal: eu sau ei 😀
        Am auzit si eu de Bloodlines parca, dar inainte sa incep seria. Asa ca inca nu m-am documentat prea bine, dar probabil dupa ce termin si volumul 6 o sa incep vanatoarea de informatii 🙂

  1. Da, fac pasiuni pentru carti si pentru personaje! Nu stiu ce fac altii, fiecare cu alegerea lui dar viata mea ar fi trista fara carti, clar.
    Pai dupa ce o sa termini seria o sa fii disperata sa cauti info despre Bloodlines, o sa fii in sevraj 😀

    1. Chiar ieri-alaltaieri vorbeam cu cineva si ma gandeam…iti dai seama cat de plictisitoare trebuie sa fie viata persoanelor care nu citesc?? Cum singura lor realitate este cea in care traiesc? Brrr..nici nu reusesc sa imi imaginez cum o fi!

      1. Wait a second… Voi ati inceput sa comentati AV si Bloodlines FARA MINE?
        Imposibil, dar adevarat.
        Hehe, ca de obicei, imi dau drumul la romanele & parerile mele tipice:
        Sincera sa fiu, am dat peste AV dintr-o intamplare. :)) Intr-o vacanta (cand treceam in clasa a saptea mi se pare), ne-a dat diriginta (care e profa noastra de romana) de citit o carte la algere. Nu stiam ce sa citesc, n-aveam nici cea mai vaga idee. Intr-o zi, ma sunase un prieten, si i-am spus ca nu stiu ce sa citesc pt. romana, bla, bla, iar el mi-a spus ca are o carte cu vampiri.
        Hopa!
        Atractia mea pentru carte se facuse un pic remarcata, chiar daca nu citisem nici macar o pagina din ea. Faptul ca era cu vampiri ma facea curioasa. Eh, intamplarea a facut ca volumul pe care mi l-a dat el era volumul 2, iar eu nu-l citisem pe primul. Ei bine, ca sa spun cu cea mai mare sinceritate, cred ca dupa ce am trecut de pagina 40-42, n-am mai putut sa las cartea jos. Maica-mea era suspicioasa, avand in vedere ca pana atunci nu-mi manifestasem vreo atractie fata de carti. Ba chiar pot sa spun ca le uram… Dar dupa ce-am terminat vol.2, si am vazut ca mai erau volume, aproape ca m-am milogit la mama sa imi dea cardul ei sa-mi iau de la biblioteca celelalte volume. Mi l-a dat, in final, iar cand am ajunsesem acasa, nu mai suportam nici macar un minut fara sa citesc. Am terminat celelalte 4 volume (adica vol. 3, 4, 5 si 6) in 4 zile. Doamne, Doamne, Doamne! Am ramas uimita. Socata. Dupa ce-am terminat seria, parc-am simtit ca lipseste ceva din mine. In fiecare zi ma invatasem sa stau sa citesc cate un volum, iar atunci, dupa ce le terminasem pe toate, ma simteam atat de trista! Voiam sa mai continue. Aveam nevoie. Motiv pentru care aflu pe la finalul lui 2011 ca Richelle va mai scrie niste volume intr-un spin-off, ” Bloodlines”. Hmm, cum credeti c-am reactionat? Tipand ca nebuna prin casa, evident. Am ajuns sa citesc si volumul 1 din AV, pe Scribd. A fost foarte frumos. Dar trebuie sa recunosc, au fost si niste pasaje in 1 care mi s-au parut diferite fata de celelalte. In volumul 1, scriitoarea se axeaza pe intamplari. Intamplari si actiune. + ca Rose este prezentata precum o tipa rebela, care, ma rog.. uneori se gandeste la prostii. xD In celelalte volume, discutiile sunt revelatoare. Se dezbat teme precum onoarea, loialitatea, prietenia, iubirea… Mi s-au parut mai frumoase decat limbricii pe care-i avea Rose la cap in primul.

        Revenind, pentru ca 2 a fost primul pe care l-am citit, volumele mele favorite sunt 2, 3 si 6. ❤ Dar toate sunt superbe in felul lor. Intrebare: ati reusit sa faceti rost de Bloodlines?

      2. Bine ai venit, Cupcake! 😀

        Eu de AV auzisem de foarte mult timp. Insa mi se intampla uneori sa aud atat de multe laude la adresa unei carti sau serii, incat ajung ma simt satula de ea chiar fara sa o fi citit. Si cu toate ca eram constienta ca trebuie sa fie intr-adevar foarte buna, altfel nu ar fi nascut astfel de reactii, parca nu imi venea niciodata sa ma apuc de ea. Si cand am auzit ca iese bu Bravo, ma gandeam sa mi-o iau si eu in sfarsit. Atat ca am avut noroc sa vad ca pachetul era la promotie la Leda si am luat pana la urma editia cartonata si n-a mai fost nevoie sa astept atatea saptamani.
        Doamne, ma bucur atat de tare cand cineva imi spune ca inainte nu citea deloc si apoi, in urma unei carti, a inceput sa citeasca, de parca eu as fi convins-o sau eu as fi scris cartea aia 😀 Sa inteleg ca intr-adevar, dupa AV, ai inceput sa citesti?

        Exact asa patesc si eu cand citesc o serie in cateva zile! Sunt disperata sa citesc cat mai repede, ca sa aflu ce se mai intampla, insa cand ajung spre final, parca vreau sa citesc inceeet, incet de tot, tocmai pentru ca stiu ca dupa aceea o sa ma simt..pustie si cumva…aruncata afara din lumea aceea. Normal, iti ramane mereu varianta recitirii, insa mi se pare ca nu mai are acelasi farmec.

        Nici mie nu prea mi-a placut de Rose in primul volum. Si cred ca pentru tine a fost si mai ciudat, pentru ca tu deja o stiai pe acea Rose mai responsabila si sa o descoperi apoi zapacita si asa..normala, ca o adolescenta obisnuita, ce are in cap numai baieti si distractie, probabil a fost greu de procesat. Dar daca citesti volumele in ordine, e o evolutie normala si placuta a eroinei.

        Pentru mine, scena din volumul 3, in care Rose si Christian hotarasc sa lupte impreuna a fost cea mai frumoasa. Am recitit-o de nu stiu cate ori, parca nu imi mai venea sa trec mai departe! Eram pur si simplu in extaz cand o citeam! 😀 😀

        Sigur, daca arunci o privire pe home-page, o sa vezi ca ultimele 2 recenzii pe care le-am scris sunt exact cele facute la cele doua volume din Bloodlines aparute pana acum 😀 Tu le-ai citit sau inca nu?

    2. În sevraj eram şi eu ca să găsesc Bloodlines-ul şi apoi The Golden Lily, însă parcă nu mai au atâta farmec fără Rose. adică apar şi Rose şi Abe,însă fugitiv, mai degrabă în plan secundar. Sau aşa mi s-a părut mie, însă abia am început Bloodlines de citit 🙂

      1. Tocmai am verificat astazi si am ambele (nu sunt decat 2, nu?) volume din Bloodlines pe telefon. Am descoperit la un moment dat o aplicatie foarte misto pt Android, unde am gasit o multime de carti nou aparute. Singurul dezavantaj e ca nu se pot descarca, deci esti obligat sa le citesti pe telefon. Dar..daca e vorba de ceva interesant, as fi in stare sa citesc si pe un ecran din ala de nokia 3310 sau cum se chema 😀

      2. Am auzit ca apar ca personaje secundare, cum ti se pare pana acum? Si cum este sa citesti in engleza? Are alt farmec cartea?
        Nu pot sa zic neaparat ca Rose este personajul meu favorit…dar imi dau seama ca ea face cea mai mare parte a farmecului cartii 🙂 Eu am tendinta sa nu fiu asa „legata” de personajul principal atunci cand cartea este narata din perspectiva ei. Dar despre Bloodlines, cand o sa citesc o sa vad eu ce si cum, momentan nu am decat un cuvant de spus: Adrian.:D

      3. Si eu sunt curioasa cum o sa fie trecerea la cititul in engleza al unei povesti legate de alta pe care am citit-o in engleza. De obicei citesc de la inceput ori in romana ori in engleza, cred ca va fi prima data cand voi citi in eng dupa ce am citit in romana. Deci asteptam de la Piticmic detaliile 😀 Am incercat in schimb invers. Citisem primele 3 volume de la Micutele Mincinoase in engleza, iar al patrulea am incercat sa il citesc in romana. A fost ..naspa! Dupa cateva capitole am trecut inapoi la engleza, parca nu ma puteam obisnui, parca nu citeam aceeasi serie..

      4. E interesant citittul în engleză, parcă are mai mult farmec decât în română, căci în română se mai pierde un pic la traducere. Bloodlines este scris din punctul de vedere al lui Sidney Sage, alchimista, care pleacă la mama naiba cu Eddie, Adrian, jill şi un alt alchimist corupt care pe deasupra îi violase anterior sora lui Sage. Pentru a-i plăti violatorului Sage apelase în trecut la Abe şi uite-aşa a ajuns ea datoare vândută Zmeului :))
        Dar oricum e interesantă cartea privită din punctul de vedere al lui SIdney şi spre norocul vostru apare şi Adrian în acest volum 🙂

      5. Thank you! Chiar nu ma uitasem inainte la rezumatul seriei si habar nu aveam la ce sa ma astept. Ma gandeam ca o fi din punctul de vedere al Lissei sau al altui moroi, numele Bloddlines parca la asta ma ducea cu gandul.
        Si..de acord la faza cu traducerea. Chiar daca multi traducatori fac o treaba minunata, o multime de chestii pur si simplu suna mai bine in engleza decat in romana. Incepand de la celebrul „Fuck you”, tradus de cele mai multe ori cu „Du-te naibii” 😀

  2. Ohhh Doamneee !!! This is awsome !!! Nu pot sa cred cat de tare este aceasta carte !! O Ador pe Rose…caracterul ei este atat de tare ! Bine, ma regaseam in foarte multe replici si actiuni ale ei :X:x
    Pur si simplu am devenit dependenta de aceasta carte si mi`e imposibil sa schib astha ! Nu adormeam noaptea pana nu mai citeam cate ceva despre aceasta arte sau reciteam acele faze care m`au captivat. In general erau momentele dintre Rose si Dimitri…
    Ahhh….nu am mai fost de mult asha multumita de o carte :)) Chiar merita 100%

    1. 😀 Eu am tot oscilat, ba imi placea de ea, ba nu imi placea.. Dar banuiesc ca exact acesta este si farmecul ei, faptul ca nu e perfecta, ci foarte ..umana, cu parti bune si rele.
      Ai citit toata seria sau doar primul volum, iesit acum cu Bravo?
      Si eu ma simt la fel de dependenta, cat timp nu pot sa citesc stau intr-una cu gandul la personaje si la ce o sa se mai intample :))

  3. Am un frate care nu citeşte. Sincer, e băiat de nota 10 +, de treabă, glumeţ, sociabil, responsabil, năzdrăvan, fixist, uneori impulsiv (când impulsivitatea nu intervine în calea responsabilităţilor) şi care-şi respectă cuvântul.
    Ceea ce vreau să spun, că e mai sociabil decât mine. Timpul care eu îl petrec cititnd, el îl petrece cu diverşi invidioşi socializând. Dacă ar fi să aleg să fiu sociabilă ca el sau să citesc cărţi, aş alege să fiu tot eu. Am şi eu darul lui de a socializa, însă la un nivel mai mic, deoarece nu suport ipocriziile şi oamenii invidioşi

    1. Cam la fel e si in cazul meu si al iubitului meu. El e genul extra sociabil, se intelege bine cu toata lumea din prima secunda, are nevoie de oameni, de lume, etc. Eu sunt creatura neagra si tepoasa care sta intr-un colt in intuneric 😀 Si care in timp ce sta la terasa sau la vreo petrecere, calculeaza in minte cate pagini pierdute inseamna orele petrecute acolo :)) Dar exact cum ai spus si tu..I’m happy with me being like this! Am avut si perioade in care nu concepeam sa nu ies un weekend din casa, deci eram oarecum mai echilibrata din punctul asta de vedere. Dar momentan, sunt mai fericita sa stau sa citesc decat sa socializez. Si asta e tot ce conteaza..sa ma simt bine, indiferent de ce zic ceilalti ca e sau nu normal 🙂

      1. Dacă e cazul să socializez, o fac cu uşurinţă, însă prefer o carte bună :)) Cum obişnuiesc mereu să spun: sunt o fire sociabilă din naştere (am în ADN uşurinţa de a socializa cu oricine, chiar şi cu oameni complet străini), însă sunt mai antisocială prin alegere 😀
        Da, deocamdată au apărut numai 2 volume din seria Bloodlines, însă am citit că vor fi tot 6. Eu le am pe tabletă ambele volume în format epub, fiindcă progrămelul meu de acolo îmi permite numai la epub să modific fonturile. Mi-a fost lene să caut alte programe pt android, când e aşa uşor să le convertesc în epub pe cele care le vreau 🙂

      2. Banuiesc (sper!) ca nu mi-am pierdut total abilitatile de socializare de acum cativa ani. Deci daca e nevoie, pot sa fac impresie buna 😀 Insa mi se pare ca dau peste mult mai multe povesti interesante decat peste oameni interesanti. Am cunoscut recent o persoana chiar prin intermediul blogului si imediat dupa ce ne-am prezentat, timp de vreo 3-4 ore nu ne-a mai tacut gura niciuneia dintre noi 😀 Si nu am vorbit numai despre carti! Asa ca se intampla si din astea si atunci e o adevarata placere sa imi petrec timpul cu cineva. Chestie valabila si in cazul prietenelor, bineinteles. Insa daca am colegi de munca sau cunostinte noi care nu m-au „fermecat” din prima, nu simt deloc nevoia sa ii cunosc mai bine, sa vorbesc cu ei mai mult decat cer bunele maniere sau sa ies pe undeva doar asa, aiurea.. 🙂 Se poate sa fie si chestia ca am cam crescut si majoritatea oamenilor din jur au un job, soti/sotii, copii, etc. Si parca toate chestiile astea transforma persoanele interesante in unele absolut banale..

  4. Mi-ai amintit de un tip care m-a invitat în oraş ca să ne cunoaştem mai bine. Despre calculatoare nu-i place să vorbească fiindcă îşi prinde degetele în tastatură, despre cărţi nu, că nu citeşte, despre construcţii nu, că nu-i place să vorbească despre munca lui, despre filme sau muzică nu, că n-are timp de astea, despre atitudinea lui faţă de fratele lui nu, că îl deranjează că nu aprob atitudinea, despre faptul că bea mai mult decât e cazuil nu, fiindcă evident îl deranjează, despre telefoane nu, că nu se pricepe, despre, despre despre ….
    Nici nu mai ştiu câte subiecte am căutat ca să facem conversaţie, deşi nu-l simpatizez nici în poză. Până la urmă i-am zis să găsească el un subiect de discuţie, că eu, vecina mea şi amicul lui (vecina şi amicul îs împreună) aveam să continuăm subiectul propus de el. Daomneee … mi-a mâncat răbdarea, deşi plecasem determinată să fiu eu cea stresantă ca să mă lase în pace pe viitor, dar nu m-a lăsat inima să fiu rea şi să le stric seara şi celorlalte 2 persoane.

      1. Evident că n-o propus niciun subiect. Aici era partea comică … sau exasperantă :))
        Bineînţeles că noi ceilalţi 3 am continuat ulterior cu discuţiile noastre nebune şi fără el, din moment ce el nu agrea niciun subiect

      2. Probabil 🙂
        Ulterior mi-a părut rău că am fost aşa amabilă. Dacă nu mă abăteam de la planul meu de a fi stresantă, nu ar mai fi insistat după aceea să-i dau nr de tel. Evident că n-a primit numărul … şi nici şansa de a mai ieşi la un pahar de vorbă cu mine. O dată e deja prea mult

      3. Mai infricosator mi se pare ca el nu prea reprezinta o exceptie, ci se intampla sa dai destul de des peste persoane destul de asemanatoare..Eu am tot avut socuri din astea, sa cunosc oameni care nu aveau habar de..nimic! Exact cum ai spus si tu: carti nu, filme nu, gadgeturi nu, jocuri nu, chestii…nu stiu, subiecte funny, sau unele oarecum de actualitate (si prin „de actualitate” nu ma refer pseudo vedetele care ocupa toate paginile ziarelor, netul si majoritatea emisiunilor de la tv), nimic! Dar era socant doar pentru ca acele persoane au facultate, lucreaza in corporatii cu pretentii si multe au si posturi destul de importante. Adica..eu cand ma gandesc la astfel de persoane am o alta imagine fata de cea care se pare ca se intalneste mai des in realitate. Inteleg ca poate esti mai interesat de job si preferi sa vorbesti mai mult de asta, dar..wtf? Si fara sa vrei si tot mai prinzi cate o chestie din zbor, cum se poate chiar asa?

  5. Salut, Legaturi primejdioase!
    se pare ca ne intalnim si aici, datorita AV:))
    Rox, Rose e dhampir. Intreaga existenta a dhampirilor era construita pe ideea de a apara moroii.De aceea are ea, inradacinata, fixatia de a o apara pe Lissa, de a o proteja si de a nu o lasa sa o ajute.Pentru ca Rose era fata dura (asa zice ea, ca si-a construit o imagine de dura). Si mai avea si 17 ani, varsta aceea minunata cand te crezi buricul pamantului.
    In acest volum apare Adrian. Mie imi place foarte mult de el…il asemuiesc cu Rhett Buttler (i-am spus-o si lui Legaturi primejdioase). E vulnerabil in fata lui Rose, se indragosteste de ea, dar nu i-o arata pentru ca Rose e prea cruda, prea orgolioasa, prea manipulatoare (exact ca Scarlett).
    Totodata, o relatie dificila cu mama (in cazul lui Rose, aproape inexistenta), lasa urme adanci in sufletul unui copil. Cu asta se confrunta Rose si Janine. Janine a ales cariera, Rose o admira din ce in ce mai mult si va vrea sa ii semene, dar sunt stangace amandoua in marturisirea sentimenetelor.
    Despre Dimitri…pana acum este ca un Fat Frumos. Nu are nici un cusur, decat ca nu e prea sociabil, nu? Nu m-a convins.
    Mason mi-a placut. Caldura, sinceritatea, loialitatea, dragostea lui pentru Rose…eh, ˝baietii buni n-are noroc˝.
    Mie nu imi place Rose, nu m-am atasat de ea, dar incerc sa o inteleg.

    1. Uff..mda, undeva in minte imi suna parca o voce mica care imi spune ca Rose are intr-adevar motive sa relationeze intr-un anumit mod. Insa aici intervin probabil convingerile personale, pentru ca eu incerc mereu sa fiu cat mai…zen asa 🙂 Si sa gresesc cat mai putin in relatiile cu cei din jur. Probabil de aceea atunci cand intalnesc in carti comportamente care ii ranesc pe altii, nu pot sa ma abtin sa nu le judec.
      „Si mai avea si 17 ani, varsta aceea minunata cand te crezi buricul pamantului” – geniala fraza! Si da, toti eram intr-adevar buricul pamantului atunci! Si imi amintesc cat de departe eram de ideile pe care le am acum, cat de…razboinica si gata sa sar la gatul oricui avea alte conceptii si nu vroia sa inteleaga ca eu am dreptate 😀
      Nici eu nu am fost tocmai cucerita de Dimitri…Parca nu are scanteia aia de care e nevoie, nu stiu…Ma asteptam la ceva mai interesant. Insa imi plac tare tare mult Christian si Adrian. Christian pentru ca e perfect, actioneaza corect, e curajos si chiar daca uneori alegerile pe care trebuie sa le faca sunt dificile, nu da inapoi. Ah, da, si pentru ca are o ironie irezistibila. Iar Adrian pentru ca e genul acela de bad boy caruia nu ii poti rezista, nu are fite desi face parte dintr-o familie regala si iti da senzatia aia ca are nevoie de un personaj feminin care sa il salveze din singuratate si depresie. Singurul lucru care nu ma incanta e ca pasiunea pt Rose parca e prea evidenta. Daca era putin mai misterios, era ideal!

    2. Hei…Buna Theo!
      Dupa ce ne-am vb in comentarii m’am apucat sa vad pe aripile vantului ( l-am vazut de muult si de carte nu am timp acum dar vreau sa o citesc) si da..clar..Adrian e creat dupa Rhett, sigur!!
      Si este un personaj cuceritor..absolut si pe mine m-a cucerit defintiv in ultimile pagini ale seriei.
      Si Christian…clar ne plac bad boys…atractia periculoasa:))

  6. Da. Christian e super. Si as zice, are un caracter puternic atata timp cat a rezistat si nu s-a inrait datorita tratamentului primit de el si de matusa care l-a crescut -Tasha-din partea familiilor regale, dat fiind ca parintii lui alesesera sa devina strigoi.
    Iar ca o faza inedita: nu stiu de ce, dar pe mine nu prea a reusit sa ma infricoseze descrierea strigoilor. Sunt malefici, ce-i drept dar cum erau? Ce trasaturi aveau? Doar ochii rosii si atat? In fine, banuiesc ca daca descrierea e din perspectiva Rozei, ea nu prea isi batea capul cu observarea lor, in amanunt.:))
    Tocmai asta e: Adrian nu e bad boy, de fapt. Exact ca Rhett. Bea ca sa isi atenueze efectele neplacute datorate utilizarii spiritului. Fuma, ca sa…se asorteze la bautura. Am glumit.

    1. Banuiesc ca strigoii sunt infricosatori prin ceea ce fac, nu neaparat prin diferentele fizice..Desi faptul ca sunt mai rapizi si mai puternici se pun si ele 🙂
      Cat despre Adrian..nu exact chestiile astea intra in fisa postului de bad boy? sa fie la prima vedere aducator de belele, misterios, periculos, nepasator, etc..si sa ascunda de fapt o poveste trista, o dragoste pierduta sau cine stie ce alt secret induiosator? probabil in viata reala bad boy inseamna chiar bad, insa in carti am observat ca acestia sunt mereu construiti pe acelasi model 😀

  7. Eeeee…Legaturi primejdioase, nebunatica mica, hai ca ma faci sa ma grabesc sa citesc ultimul volum. Il lasam asa, ca tot ceea ce e bun, la final.
    Va placut de Sidney?
    Stiti, vorba lui Rox: eu sunt mai morala, mai zen asa si nu pot suferi personajele orgolioase si manipulatoare. Poate de aceea nu am placut-o nici pe Elena din Jurnalele Vampirilor. Legaturi primejdioase, ai citit JV?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s