Publicat în Anna Carey

Sacrificiul (Eve, volumul 2) – Ana Carey

Disponibil la: Leda Books

Colectia: Fantasy Leda

Traducerea: Bogdan-Alexandru Sasu şi Shauki Al-Gareeb

Numar pagini: 320

 

Sinopsis:

Iubire, aventura si sacrificiu intr-o lume devastata.

Pentru prima oara de cand a evadat de la Scoala, Eve si-a gasit pacea. Locuieste in Califia, un paradis pentru femei, la adapost de soarta ingrozitoare care le asteapta pe orfanele Noii Americi. Dar siguranta ei are un pret: a fost obligata sa-l abandoneze pe Caleb, singur si ranit, la portile orasului. Cand aude ca acesta se afla in pericol, incearca sa-l salveze, insa e prinsa si dusa in Orasul de Nisip, capitala Noii Americi.
Captiva intre zidurile Orasului, Eve descopera un secret cumplit despre trecutul ei si e fortata sa se confrunte cu o cruda realitate. Afland ca iubitul ei este in viata, ea incearca sa evadeze pentru a fi impreuna – insa consecintele ar putea fi tragice. Si atunci, trebuie sa faca o alegere disperata, altminteri risca sa-l piarda pe Caleb pentru totdeauna.

Naratiunea antrenanta, povestea romantica si finalul tulburator sunt tot atatea motive pentru cititori sa astepte cu nerabdare urmatorul volum al seriei!

Parerea mea:

Inainte de a incepe recenzia, lasati-ma sa ma descarc si va dau un sfat referitor la volumele 2, 3…etc ale unei serii. Daca obisnuiti sa urmariti bloguri despre carti si dati peste recenzia unui astfel de volum al unei serii din care ati citit volumele anterioare, in cazul in care realizati ca recenzia pe care ati inceput sa o cititi este de fapt un afurisit de rezumat detaliat, nu-l cititi! A inceput sa ma sacaie chestia asta cu recenziile ce sunt de fapt rezumate de mai mult timp, mai ales ca am vazut ca blogurile ce practica acest obicei se inmultesc pe zi ce trece, dar abia acum sunt de-a dreptul furioasa din cauza lor. In mod normal, atunci cand citesc un astfel de rezumat mascat sub numele de recenzie la un prim volum sau la un roman de sine statator, nu ma deranjeaza extraordinar de tare. Pentru ca nestiind personajele si firul narativ dinainte, rezumatul nu imi ramane in minte la fel de pregnant ca atunci cand citesc rezumatul unui volum secundar dintr-o serie in care am citit deja primul volum. Si oricum il citesc mai mult in diagonala. Asa ca pana ajung eu sa citesc cartea respectiva, nu mai retin mare lucru din rezumatul respectiv, ci doar ideile principale. Pe care oricum le afli din descrierile editurilor. Dar in momentul in care am citit primele volume ale unei serii si dau peste rezumatul unui volum inca necitit, se schimba lucrurile. Da, sunt prea curioasa sa ma pot abtine. Deci il citesc. Stiu ca e vina mea, dar hai sa fim seriosi..cati dintre voi va puteti abtine sa nu il cititi, daca textul e chiar acolo, in fata ochilor vostri? Oricum, in cazul in care o sa ma intrebe cineva de ce urmaresc bloguri cu recenzii..le urmaresc pentru ca ma intereseaza sa aflu ce anume are special o carte, cu ce impresioneaza, ce parti bune si ce parti rele are un roman si in general, pentru ca ma fascineaza modul in care o carte poate fi privita atat de diferit de diversi cititori. Nu le urmaresc pentru a afla pas cu pas ce se intampla intr-o carte! Pana la urma, definitia recenziei pe scurt spune ca aceasta este o parere personala despre un roman. Parere personala deci! Nu rezumat detaliat, nu povestire amanuntita! Ar fi dragut ca atunci cand cineva se apuca sa faca o treaba, sa aiba cel putin idee de ce inseamna treaba respectiva.

Asadar, acum nu pot decat sa ma gandesc cat de misto ar fi fost volumul al doilea al seriei Eve daca nu as fi stiut in detaliu ce se intampla, din asa-zisele recenzii pe care le-am citit pana acum.

Revenind acum la Sacrificiul.. Primul gand pe care l-am avut in momentul in care am inchis cartea a fost ca aceasta este cea mai intunecata carte distopica pe care am citit-o. De-a lungul romanului nu exista nici un moment in care sa nu stai incordat, nici o strafulgerare de bucurie, de seninatate.. In ciuda faptului ca eroina fura cateva momente de fericire, aceasta este umbrita mereu de amenintarea situatiei in care se afla. Protagonista cade mereu din lac in put, in momentul in care se salveaza dintr-o situatie neplacuta, ajunge mereu intr-una si mai rea. Inca de la inceput, fiecare lucru bun care i se intampla eroinei vine la pachet cu unul care o arunca si mai adanc in infern. Intr-un final, Eve are cel putin certitudinea ca a scapat de eticheta de fugara si ca viata ei nu mai e amenintata. Dar adevarul pe care il afla e chiar mai rau decat ceea ce isi imagina. Iar viitorul lui Caleb si al prietenelor ei nu este deloc unul stralucitor.

Ceea ce nu am reusit sa inteleg este de ce Eve si Caleb nu aleg sa fuga inca din primul moment in care s-au revazut. Da, probabil stiti deja ca pentru o perioada, cei doi se reintalnesc. Intr-adevar, fiecare dintre ei are acum un rol diferit, fiecare dintre ei este o rotita dintr-un mecanism mai mare. Nu doar viitorul lor este acum ameninta, ci soarta intregii populatii. Dar nici unul dintre ei nu este de neinlocuit. Pana spre final, in mainile Evei nu sta viitorul celor din jur. Iar Caleb nu are nici el un rol semnificativ. Deci in loc sa incerce sa contribuie la pornirea unui sistem ce va schimba regimul instaurat, sistem ce merge oricum inainte, cu sau fara ei, ar fi putut sa incerce sa evadeze de la inceput. Mai ales ca in acest volum aflam si limitele noului regat. Intr-adevar, protagonistii nu prea ar fi avut cum sa treaca oceanul, din moment ce avioanele nu mai zboara si sa se ascunda in fosta Europa sau Asie, insa suveranitatea regelui Noii Americi nu se intinde pe intreaga suprafata a celor doua continente americane ci doar de-a lungul a cateva state. Nu putine, intr-adevar, dar ideea este ca existau si zone sigure..

Pe langa obstacolele reprezentate de prizonieratul ei, Eve este prinsa acum si intr-o serie de intrigi mai marunte. Atat in noua ei locuinta, cat si in peregrinarile sale in diverse locatii, Eve se izbeste de orgolii, tradari, lupte mediocre, prejudecati si conflicte nascute din mandrie si frustrari. Un semn ca nici macar o apocalipsa nu schimba firea omului. Tot in zona asta se incadreaza si planurile de reinviere a societatii dupa dezastrul lasat de molima ce a decimat umanitatea. Ca si in alte romane postapocaliptice, si in Sacrificiul apar diferentele dintre capitala si zonele din jur. In timp ce oamenii din jurul Orasului de Nisip mor, sufera si sunt transformati in niste sclavi ai puterii, in oras mica societate „nobila” se scalda in lux, proiectele de refacere a infrastructurii nu includ extinderea locuintelor si a cladirilor absolut necesare, ci se refera la recrearea spatiilor destinate placerii, iar grupul ce tine in maini puterea nu stie sau nu este impresionat de pretul acestor frivolitati. Cei care il platesc nu sunt ei, ci restul oamenilor.

Bile albe:

– Mi-a placut ca in acest volum se ofera mai multe detalii referitoare la viata de dinainte de dezastru, la modul in care molima s-a dezlantuit, la posibilitatile de supravietuire de dupa aceasta si la felul in care a ajuns sa fie instaurat acest regim. Daca primul volum, s-a axat in special pe prezent si pe actiunile eroinei, in Sacrificiul autoarea ofera o imagine mai ampla a lumii pe care a creat-o, imagine ce se extinde atat in prezent, cat si in trecut.

Bile negre:

– Ca si in primul volum, Eve face si de data aceasta greseli din cauza carora mor oameni. In ciuda faptului ca ar fi trebuit sa invete din trecut si sa isi controleze impulsivitatea, eroina repeta aceleasi erori. O consider principala vinovata atat pentru faptul ca ea si Arden au cazut amandoua exact in situatiile de care fugeau, cat si pentru dezastrul din final, intrucat isi cunostea destul de bine dusmanul incat sa nu trebuiasca sa il subestimeze si sa actioneze pripit si fara sa gandeasca inainte absolut toate aspectele.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Eve (seria Eve, volumul 1) – Anna Carey

The Selection (seria The Selection, volumul 1) – Kiera Cass

Reclame