Posted in Anders De La Motte

Jocul (seria Jocul, volumul 1) – Anders De La Motte

Jocul (seria Jocul, volumul 1) - Anders De La MotteDisponibil la: DIVERTA 

Colectia: Iceberg Fiction

Traducerea: Irina Laura Nichitovici

Numar pagini: 315

*

Sinopsis:

Henrik HP Petterson, un tanar fara niciun scop in viata, gaseste un telefon mobil in compartimentul unui tren catre Stockholm. Prin intermediul acestuia este invitat sa participe la un joc: fara a-si da seama, isi ia angajamentul unor misiuni riscante, cu mize mari, care ii transforma viata monotona intr-o cursa periculoasa. HP iubeste acel fior inexplicabil si premiile care i se ofera, dar nu este oare ceva sinistru in legatura cu acest concurs aparent inofensiv?

Intr-un plan paralel, ambitiosul detectiv Rebecca Normen urca o treapta in cadrul carierei sale din Serviciile Secrete Suedeze, dar este sacaita iin permanenta de biletele gasite in dulapul personal. Cel care i le trimite stie mult prea multe despre trecutul ei. Lumea lui HP se intersecteaza in mod inevitabil cu cea a Rebeccai.

Dar daca realitatea este doar un joc, atunci ce este real?

Parerea mea:

Stim cu totii vorba aceea care spune ca nu e bine sa judeci o carte dupa coperta. Insa sincer vorbind, sunt curioasa daca exista vreun cititor care sa nu fi „pacatuit” in privinta aceasta. Trebuie deci sa recunosc faptul ca romanul Jocul imi atrasese atentia din primul moment in care l-am zarit, exact datorita imaginii de pe coperta. Iar rezumatul de pe spatele cartii nu a facut decat sa imi intareasca dorinta de a parcurge acest volum.

Cea dintai surpriza pe care ti-o rezerva autorul este faptul ca personajul principal pare mai degraba un antagonist decat un erou. Lenes, ratat, uneori de-a dreptul iritant sau penibil, ahtiat dupa castiguri pentru care nu trebuie sa miste un deget, cu tot felul de complexe, frustrari si idei preconcepute, Henrik Petterson – HP – este exact genul de persoana pe care in realitate ai detesta-o daca ai intalni-o. Si de fapt… este si genul de personaj pe care chiar il dispretuiesti de la primele randuri. Iar impresia pe care ti-o lasa initial iti este intarita pe masura ce parcurgi tot mai mult din poveste. Am aruncat o privire peste review-urile de pe Goodreads atunci cand am notat acolo ratingul cartii si am fost surprinsa sa observ ca majoritatea cititorilor s-au plans exact de acest lucru. Mie mi s-a parut ca din contra, tocmai crearea unui personaj atat de indezirabil este unul dintre cele mai mari merite ale cartii!

Este de-a dreptul fascinant modul in care autorul lucreaza cu un astfel de personaj, cum reuseste sa il construiasca atat de realist si sa nu cedeze tentatiei de a-i atribui prea multe trasaturi pozitive pe parcursul volumului. HP ramane de-a lungul intregii carti un derbedeu condus de impulsuri de moment si de porniri egoiste, dar intr-un mod ciudat, intelegi perfect modul in care functioneaza mintea sa. Si da, il dispretuiesti pana la final, chiar si atunci cand alege sa ia cateva decizii mai intelepte. Deci personal, consider ca este un plus faptul ca Anders De la Motte reuseste sa te faca sa iti pese cu adevarat de ceea ce i se intampla lui HP. Este surprinzator amestecul de emotii pe care le experimentezi: il detesti sincer pe HP, insa stai cu respiratia taiata urmarindu-i povestea.

Iar aceasta incepe brusc, atunci cand HP gaseste un telefon ciudat si primeste pe acesta provocarea de a intra intr-un joc ciudat, de neinteles. Regulile sunt clare insa toate celelalte elemente ale jocului – organizarea, coordonatorii, scopul, ceilalti jucatori, originea premiilor, logistica, etc – raman o mare necunoscuta. Treptat, pe masura ce HP accepta provocari din ce in ce mai riscante, anumite indicii transpar, insa in mare, chiar si dupa o lunga perioada in care a jucat, protagonistul ramane la fel de nestiutor in ceea ce priveste modul in care functioneaza acest sistem.

Intr-un plan paralel, facem cunostinta cu politista Rebecca Normen, aflata in plina ascensiune profesionala, dar ascunzand tot mai greu secrete din trecut ce ameninta sa distruga tot ceea ce s-a straduit sa cladeasca in ultimii ani. Personalitatea Rebeccai se incadreaza destul de bine in tiparele literaturii politiste, neavand capacitatea de a te surprinde – ca aceea a lui HP, insa nefiindu-ti nici pe departe atat de antipatica precum a protagonistului. Dimpotriva, Rebecca e genul de personaj destul de usor de simpatizat, indeajuns de complex, insa neajungand sa fie cu adevarat memorabil.

Cum probele lui HP ajung sa treaca de limita legii iar misiunea Rebeccai este exact aceea de a proteja legea, destinele celor doi ajung sa se impleteasca. Insa Jocul nu este nici pe departe singurul lucru care ii leaga pe Rebecca si HP. Un aspect pe care trebuie sa il mentionez referitor la aceste legaturi dintre cei doi este legat de confuzia in care te arunca autorul din acest punct de vedere. La un moment dat, ai parte de ceea ce crezi ca va fi cel mai socant episod al cartii, doar pentru ca in urmatoarele capitole sa observi nu doar ca ai fost indus in eroare dar si ca adevarul pe care tocmai l-ai descoperit este chiar mai socant decat ceea ce aflasesi inainte.

Mi s-a parut ca autorul este un maestru in a induce confuzie in mintea cititorilor sai. Iar si iar, povestea te pacaleste, firul narativ pare sa curga intr-o directie, doar pentru ca brusc sa se indrepte exact in sensul opus. Ritmul este alert, actiunea curge precum o apa involburata, aruncandu-te mereu in zone primejdioase, nelasandu-te sa respiri usurat aproape nicio clipa. Trecutul se impleteste cu prezentul adunand laolalta secrete vechi si taine noi, dand nastere unor scenarii imposibil de anticipat.

Spre final, autorul ofera o perspectiva ceva mai larga asupra Jocului, insa este inca departe de a dezvalui adevarul despre ce se intampla de fapt, despre cine a pus la punct intreaga conspiratie si despre modul atat de organizat si amplu in care aceasta functioneaza. Iar acest lucru te face si mai curios sa afli in ce mod poate continua povestea, ce fel de rasturnari de situatie va aduce urmatorul volum.

Un plus al cartii este reprezentat si de portretele catorva personaje secundare. Mi-a placut teribil de mult de prietenul din copilarie al lui HP, Mange/Farook, cu atat mai mult cu cat acesta nu se aseamana deloc cu protagonistul si nici nu se incadreaza deloc in tiparele la care te-ai astepta. La fel de simpatici mi-au fost si Erman si Rehyman, fiecare cu nebunia lui, amandoi imbinand un mix de dementa si genialitate, genul de personaje pe care ti-e imposibil sa le intelegi, dar care te fascineaza de la primul rand.

Multumesc noului sponsor al blogului, Diverta, pentru sansa de a citi in sfarsit aceasta carte. Am parcurs-o pe nerasuflate, am adorat ritmul alert in care se desfasoara totul precum si trasaturile atat de inedite ale personajelor. Romanul poate fi cumparat momentan cu o reducere mai mare de 50%, cu doar 20 RON, iar daca va doriti sa fiti la curent cu toate noutatile, nu uitati sa intrati si pe Club Diverta.

Bile albe:

Protagonistul atipic, evolutia alerta si caracterul original si imprevizibil al povestii.

Bile negre:

Povestea Rebeccai este usor cliseica. Nu atat de mult incat sa te irite, insa cu siguranta as fi preferat sa se indeparteze putin de tiparul femeii detectiv care incearca sa se faca remarcata intr-o lume a barbatilor, pastrandu-si totodata ascunse dramele din trecut.

Posted in Jordan Elizabeth Mierek

Escape from Witchwood Hollow – Jordan Elizabeth Mierek

Escape from Witchwood Hollow - Jordan Elizabeth MierekEscape from Witchwood Hollow

Jordan Elizabeth Mierek

Disponibil aici: Amazon 

Numar pagini: 178

*

Sinopsis:

Everyone in Arnn – a small farming town with more legends than residents – knows the story of Witchwood Hollow: if you venture into the whispering forest, the witch will trap your soul among the shadowed trees.

After losing her parents in a horrific terrorist attack on the Twin Towers, fifteen-year-old Honoria and her older brother escape New York City to Arnn. In the lure of that perpetual darkness, Honoria finds hope, when she should be afraid.

Perhaps the witch can reunite her with her lost parents. Awakening the witch, however, brings more than salvation from mourning, for Honoria discovers a past of missing children and broken promises.

To save the citizens of Arnn from becoming the witch’s next victims, she must find the truth behind the woman’s madness.

How deep into Witchwood Hollow does Honoria dare venture?

Parerea mea:

Atunci cand am acceptat propunerea de a recenza romanul Escape from Witchwood Hollow imi imaginam ca voi da peste o lectura interesanta datorita amestecului neasteptat de teme abordate, dar in acelasi timp, usurica si cu un fir narativ usor de anticipat.

Am avut dreptate doar in legatura cu primul aspect, deoarece actiunea a fost oricum numai usor de preconizat nu. Parcursesem deja aproape jumatate din volum si inca nu intelegeam in ce mod vor ajunge sa se lege intre ele cele trei povesti separate pe care autoarea le creeaza. Cu atat mai mult cu cat fiecare dintre ele se desfasoara in alt secol. Intre doua dintre ele vedeam o legatura mai mult sau mai putin clara, insa cea de-a treia nu parea sa aiba aproape nimic in comun cu celelalte. Fiecare nou capitol aduce, alternativ, in atentia cititorului una dintre cele trei povesti, suspansul fiind astfel pastrat pe tot parcursul lecturii iar curiozitatea cititorului este mentinuta la cote ridicate de la inceput si pana la sfarsit.

Un aspect interesant este modul inventiv in care sunt creionate anumite personaje. Ti se spune de la inceput care sunt personajele negative, insa tot atunci primesti si explicatia pentru care au ajuns asa. Iar pe masura ce parcurgi capitol dupa capitol, iti este tot mai greu sa le privesti in nuante intunecate, in ciuda dovezilor indubitabile pe care le ai impotriva acestora.

Foarte placut m-a surprins partea de romance. Cum atatea si atatea carti fantasy YA promoveaza iubirile instante si relatiile absurd de accelerate, o poveste atat de realista precum cea imaginata de Jordan Elizabeth Mierek nu poate decat sa te impresioneze. Mi s-a parut ca toate actiunile personajelor sunt  pline de normalitate, de naturalete si este imposibil sa nu te regasesti in oricare dintre ele: fiecare gand rostogolit pe toate partile pana cand ajunge sa capete dimensiuni hiperbolizate in mintea protagonistei; fiecare gest ce pare in totalitate inocent si lipsit de sensuri ascunse, avand insa un substrat negat pana si fata de propria persoana; fiecare incercare de a interpreta replicile celuilalt, fiecare negare a propriilor sentimente.

Mi-a placut si modul in care evolueaza relatia celor doua personaje, fara egoismul tipic protagonistilor YA, fara placerea de a se arunca inainte cu capul fara a analiza ce ii asteapta, fara lipsa de respect fata de sentimentele celor din jur, fara schimbari bruste si absurde ale trairilor de pana atunci. Am fost de fapt atat de surprinsa de atitudinea protagonistilor, incat am tot asteptat ca acestia sa cedeze, sa ma dezamageasca, sa aleaga variantele cu care te-au obisnuit cele mai multe romane pentru adolescenti publicate in ultimii ani.

Trebuie sa mentionez si modul impecabil in care autoarea creioneaza perioadele de timp in care se desfasoara cele trei fire narative si, mai ales, felul in care personalitatile protagonistelor difera atat de mult tocmai datorita influentei vremurilor in care au trait. Imi imaginez ca varstele eroinelor sunt destul de apropiate, insa influenta mediului si timpului in care traiesc te face adesea sa uiti acest lucru si sa ai senzatia ca una dintre ele este mult mai matura decat celelalte. Daca stai putin sa reflectezi, iti poti da seama ca fiecare noua epoca a “lungit” putin copilaria, ca in trecut, adolescenta de astazi ar fi fost poate casatorita deja, ar fi luptat pentru supravietuire sau ar fi avut deja proprii sai copii. Romanul nu abunda in descrieri, insa autoarea reuseste sa iti imprime perfect in minte imaginea timpurilor respective, modul in care functiona societatea acum cateva sute de ani si felul in care mentalitatea oamenilor s-a modificat treptat.

Desi povestea se construieste practic pe un schelet fantasy, partea aceasa nu este deloc exagerata, ci in majoritatea timpului ramane mai degraba o trasatura secundara. Abia spre final incepe parca sa invaluie tot mai mult din poveste, insa nu intr-un mod deranjant sau care sa scada credibilitatea evenimentelor. Ba dimpotriva, te incita intr-un mod aproape hipnotizant, te lasa cu respiratia taiata pe masura ce descoperi ceea ce se intampla cu adevarat in Witchwood Hollow. Iar cel mai interesant aspect este ca autoarea reuseste sa te captiveze astfel in ciuda faptului ca nu ti-a ascuns niciodata nimic, ca ti-a oferit indicii si sugestii clare pe tot parcursul lecturii. Mi se pare uimitoare capacitatea unor autori de a te lasa fara cuvinte desi te avertizeaza inca de la inceput despre cursul povestii.

Nici finalul nu s-a potrivit deloc cu ceea ce imi imaginam ca voi gasi in aceasta poveste. Am citit si recitit ultimele pagini, nevenindu-mi sa cred ca am inteles corect ceea ce tocmai s-a intamplat si asteptandu-ma sa mai apara niste pagini in care sa ni se spuna ca de fapt, ultimul capitol a fost doar un vis. Totusi, asa dulce-amar cum este, nu imi pot inchipui un mod mai bun de atat pentru a incheia romanul. Se termina brusc si intr-un mod… nu, neasteptat este putin spus! Socant de-a dreptul! Insa iti lasa impresia foarte pregnanta ca povestea va continua si dupa ce ai inchis cartea, ca happy-end-urile pot fi si altele decat cele cu care suntem atat de obisnuiti, cele cu “au trait fericiti pana la adanci batraneti”.

Bile albe:

Amestecul surprinzator de povesti, elemente, epoci si teme abordate care se conecteaza intr-o maniera uimitor de lina.

Bile negre:

Din cand in cand, existau salturi de la o scena la alta (in cadrul aceleiasi povesti) destul de derutante. De exemplu, una dintre eroine este la scoala si deodata, in propozitia urmatoare, o gasim deja acasa, luand cina cu familia. Desigur, nu ma astept ca un autor sa descrie fiecare pas pe care il face personajul, insa au fost acele cateva momente in care am simtit ca era necesar un indiciu care sa faca legatura mai clar intre cele doua cadre.

ENGLISH:

When I accepted the offer to review Escape from Witchwood Hollow, I was imagining that I’ll discover an interesting story because of the unexpected mix of subjects but, in the same time, a light and easily to anticipate read.

I was right only regarding the first idea, because the plot was anyhow but easy to envision. I had already read almost a half of the novel and still didn’t have a clear understanding of how will the three separate stories created by the author finally connect. Especially because each of those stories develops in another century. Between two of them I could see a vague connection, but the third one seemed to have almost nothing in common with the others. Each new chapter brings, alternatively, to the reader’s attention one of the three stories, so that the suspense is kept all the way to the end, without giving you the chance to lose your curiosity.

An interesting aspect is the inventive way in which some of the characters are portrayed. You know from the beginning who the villains are, but in the same time, you also receive the reasons why they ended up like this. And the more you read, the more difficult it is for you to see them in dark shades, despite the undoubtedly proofs you have against them.

I was extremely surprised – in a very good way – by the romance part of the novel. Because so, so many YA fantasy books are promoting instant love and absurdly accelerated relations, such a realistic love like the one imagined by Jordan Elizabeth Mierek can only impress you. I thought that all characters’ actions are full of normality, of ease and it’s impossible not to connect to them: each thought rolled over and over again until it becomes exaggerated in the protagonist’s mind; each gesture that seems totally innocent and bare of any hidden bearings, but actually having a substrate that’s denied even to the heroine herself; each attempt to understand the true meaning of the other’s remark, each denial of her own feelings.

I also loved the way the relation between the two protagonists from the present develops: without the typical selfishness of the YA characters, without the obsession to throw themselves onwards without analyzing what’s there waiting for them, without the lack of respect for others’ feelings, without sudden and absurd emotion changes. I was actually so surprised by the characters attitude that I kept waiting for them to give up, to disappoint me, to choose the options we’re used to from most of the YA novels published in the last few years.

I have to mention the impeccable way the author draws the time periods where the three stories develop and especially the way the characters’ personalities are so different exactly because of the era they are living in. I imagine that the three heroines’ ages are quite similar, but the influence of the environment and the time they are living in makes you forget pretty often this thing and gives you the sensation that one of them is more mature than the others. If you give it a second though, you can realize that each new century “extended” the childhood because, in the past, the teenager from today might have been married already, might have fought for survival or might have already have her own children. The novel is not flow with descriptions, but the author manages to imprint in your mind the image of those times, the way the society was working hundreds of years ago and the way people’s mentality gradually changed.

Although the story is built on a fantasy frame, the fantasy element is not exaggerated but it actually remains a secondary feature for most of the time. Only later it starts to envelop more and more of the story but not in a distressing way that might decrease the events’ credibility. On the contrary, it incites you in an almost hallucinatory way; it leaves you breathless as you start discovering what’s actually happening in Witchwood Hollow. And the most interesting thing is that the author manages to engage you like this despite the fact that she never hid anything, she always gave you clear hints and clues throughout the story. I find amazing the ability of some authors to leave you speechless even though they warn you from the beginning about what’s going to happen later.

Not even the ending matched what I imagined I might find in this story. I read and read again the last pages, not believing that I understood correctly what just happened and still waiting for some new pages that would say that the last chapter was just a dream. Nevertheless, bittersweet as it is, I can’t actually imagine a better way to end the novel. It ends so sudden and in a… no, unexpected is not the right word! It’s downright mind-blowing! But it gives you a very clear feeling that the story will continue even after you’ll close the book, that the happy endings can actually be very different from the “happily ever after” we are all so used with.

PROs:

The amazing mix of stories, elements, years and subjects that are connected in such a surprising and perfectly smooth manner.

CONs:

From time to time, there were jumps from a scene to another (in the same story) that were a bit confusing. For example, a character is in class and all of the sudden, in the next sentence, she’s already home, having dinner with the family. Of course, I’m not expecting an author to describe every single step the character is making, but there were these few moments when I felt that a clue was necessary to link those two pictures.

Posted in Salla Simukka

Alb ca zapada (seria Alba-ca-Zapada, volumul 2) – Salla Simukka

Alb ca zapada (seria Alba-ca-Zapada, volumul 1) – Salla SimukkaDisponibil la: Editura TREI

Colectia: Young Fiction

Traducerea: Sigrid Crasnean

Numar pagini: 192

*

Sinopsis:

Fanii primului volum din trilogia Alba-ca-zapada au motive de bucurie: Lumikki Andersson, adolescenta ciudata si rebela, vine cu o noua poveste!

Lumikki calatoreste la Praga, unde o cunoaste pe Zelenka. Aceasta ii dezvaluie ca este sora ei, iar povestea i se pare veridica lui Lumikki.
In scena apare si Jiri, reporter la canalul de stiri Super8. Impreuna cu el, Lumikki incearca sa afle adevarul legat de secta numita Familia Alba, din care face parte si Zelenka. Liderul sectei, Adam, pune la cale sinuciderea in masa a membrilor acesteia.
Lucrurile se precipita, iar finalul aduce dezvaluiri surprinzatoare si inca o lectie de viata pentru Lumikki: fiecare om are o latura ascunsa si inocenta nu e neintinata ca zapada.

Parerea mea:

Imi placuse si primul volum al trilogiei Alba ca Zapada, insa nu imi amintesc sa il fi devorat cu aceeasi sete cu care am parcurs al doilea roman. Poate ca unul dintre motive este ca de data aceasta, povestea in care se trezeste implicata Lumikki este mai personala, cu implicatii mai profunde ce risca sa ii rastoarne universul.

Mai mult, autoarea ofera si fragmente importante din trecutul protagonistei, fragmente care explica evolutia lui Lumikki, modul in care personalitatea sa este atat de diferita de cea a unei adolescente obisnuite. Iar lucrul cel mai interesant este modul in care Salla Simukka abordeaza aceasta parte a trecutului protagonistei. Fara indoiala ca este vorba despre o situatie neobisnuita, care in mod normal ar avea sanse mari sa devina tema centrala a unui roman. Salla Simukka alege insa sa prezinte subiectul drept un fir secundar, cu o naturalete uimitoare, intr-o maniera rece si aproape taioasa, fara intentia de a soca cititorul cu acest lucru. Am adorat faptul ca se promoveaza ideea de a lua lucrurile asa cum sunt, de a nu judeca povestea si personajele prin eternele filtre lipsite de toleranta cu care suntem inca obisnuiti in societatea noastra.  Si mai ales, ca acest lucru se face discret, fara insistenta, fara a simti ca se forteaza nota.

Referitor la caracterul protagonistei, mi se pare fascinant faptul ca odata creionat portretul lui Lumikki, orice dezvaluiri viitoare nu reusesc sa o coboare de pe aceasta de pe acel piedistal pe care pare asezata. Am cunoscut-o initial pe eroina drept o adolescenta rece, pragmatica, incisiva, curioasa extrem de matura si mereu cu capul pe umeri. Primim totusi constant indicii care sugereaza faptul ca imaginea aceasta este partial fabricata, ca sub straturile acestea se ascund temeri, tristeti, amintiri dureroase, vise neimplinite, sperante spulberate. Ca pana la urma sub mastile purtate, exista totusi o adolescenta fragila. In acest volum acest lucru se intampla chiar mai des decat in primul tocmai datorita faptului ca fragmente largi din trecutul protagonistei sunt readuse la lumina. Insa cumva, imaginea aceea de regina de gheata nu paleste deloc ci continua sa intrige si sa fascineze in acelasi timp desi straturile acestea exterioare sunt constant acoperite de crapaturi tot mai adanci.

Misterul in care se trezeste prinsa Lumikki este parca mai captivant decat cel din volumul anterior, insa nu reusesc sa imi dau seama daca parerea mea este obiectiva sau daca ma las influentata de faptul ca dintotdeauna povestile cu secte mi-au atras atentia. La fel cum mi se intampla cu o multime de lucruri pe care nu reusesc sa le inteleg, si faptul ca o persoana poate influenta intr-un asemenea hal zeci de oameni mi se pare fascinant intr-un mod.. bolnav. Iar autoarea surprinde admirabil portretele catorva tipuri de persoane care ar reprezenta tinte ideale pentru liderii unor astfel de secte. Mi-as fi dorit poate mai multe detalii dinauntrul sectei, mai multe explicatii privind modul in care membrii acesteia sunt racolati si apoi „dresati” intr-o astfel de maniera, despre felul in care le este pur si simplu modificat modul de gandire pentru a se incadra in sabloanele dorite. Insa cum cititorul priveste totul prin ochii lui Lumikki iar aceasta este un outsider, neajungand sa fie acceptata in cadrul gruparii, nu avem parte decat de un tablou privit de la distanta, cu golurile de rigoare.

La fel ca si volumul anterior, si Alb ca zapada este o combinatie perfecta intre literatura pentru adolescenti si cea politista nordica. Este ceva mai soft decat cea pentru adulti, insa pastreaza elementele tipice acesteia, precum si capacitatea de a te transporta in mijlocul acelei atmosfere inghetate, incarcata de mistere intunecate.

Multumesc Editurii Trei pentru sansa de a citi aceasta carte.

Bile albe:

Dezvaluirea destul de socanta privind trecutul lui Lumikki si modul total neasteptat in care autoarea trateaza acest subiect.

Bile negre:

La fel ca si in volumul anterior, finalul mi-a lasat o impresie dulce-amaruie. Parca usor prea grabit, cu niste coincidente cam mari pentru a fi indeajuns de satisfacator. Am senzatia ca desi cartile ei sunt excelente, exact incheierile Sallei Simukka scartaie si nu se ridica la acelasi nivel cu restul povestilor.

Posted in Mo Yan

Broaste – Mo Yan

Broaste - Mo YanDisponibil la: Humanitas 

Colectia: Raftul Denisei

Traducere: Florentina Visan

Numar pagini: 392

 

Sinopsis:

Premiul Nobel pentru literatura 2012

„Cu un realism halucinant, Mo Yan imbina folclorul, istoria si contemporaneitatea.“ (Motivatia juriului Nobel)

Cinci scrisori ample, trimise unui scriitor japonez prieten de catre naratorul romanului, autorul dramatic cu pseudonimul Mormoloc, spun povestea vietii fabuloasei matusi a acestuia, doctor ginecolog de tara. Pe fundalul intamplarilor dramatice din perioada anilor ’60, cand in China era aplicata brutal politica de control al natalitatii, avorturile si sterilizarile tulbura profund lumea satului, atinsa in cel mai conservator aspect al culturii traditionale confucianiste. Naratiunea principala care are in centru personalitatea deopotriva fascinanta si infricosatoare a matusii, talentata doctorita Wan-Inima, se ramifica intr-o serie de intamplari adiacente care alcatuiesc istoria familiilor din tinutul Gaomi, urmarind consecintele tragice ale acestei politici dure si degringolada valorilor in timpul reformelor si deschiderii din anii ’90. Criza constiintei pe care o traiesc intelectualii trecuti prin experienta Revolutiei Culturale are in cazul doctoritei Wan-Inima o intensitate speciala, cu manifestari dramatice ale memoriei si remuscarii.

Parerea mea:

Probabil toata lumea a auzit de politica din China referitoare la dreptul fiecarui cuplu de a avea un singur copil. Daca in prezent, lucrurile sunt intr-o oarecare masura mai flexibile, unele familii alegand sa plateasca o amenda in cazul in care incalca regula, in trecut lucrurile stateau cu totul diferit.

In Broaste, autorul ne poarta cu mai bine de 50 de ani in trecut, in perioada in care aceasta directiva privind controlul populatiei se afla abia la…CONTINUAREA AICI.

Posted in Jane Costello

Aproape casatoriti – Jane Costello

Aproape casatoriti - Jane CostelloDisponibil la: Litera 

Colectia: Lady

Traducerea: Simona Toroscai si Oana Cristea

Numar pagini: 460

*

Sinopsis:

Care este cel mai rau lucru care i se poate intampla in ziua nuntii unei mirese dragute si iubitoare? Parasita de logodnic in fata altarului, Zoe Moore se simte incapabila sa faca fata umilintei si privirilor compatimitoare ale prietenilor si familiei si se hotaraste sa se mute pentru o vreme in America. Odata ajunsa acolo, tanara devine bona copiilor unui vaduv nesuferit, dificil, dar extrem de atragator si de sexy. In timp ce le castiga pas cu pas inima copiilor, Zoe se simte din ce in ce mai frustrata de atitudinea tatalui lor, Ryan, pe care il considera un nemernic insensibil, dar de care se simte atrasa in mod inevitabil. Slava Domnului ca exista micul grup de bone englezoaice, devenite repede prietenele ei, care sa-i tempereze disperarea crescanda! Dar oare vor fi ele in stare sa o salveze pe Zoe atunci cand descopera ca trecutul nu este chiar atat de usor de uitat?

Parerea mea:

Cartea aceasta contine probabil toate cliseele posibile care iti vin in minte atunci cand citesti descrierea: o tanara dezamagita in dragoste care devine bona copiilor unui tip incredibil de nesuferit si de sexy in acelasi timp. Stii cu siguranta la ce sa te astepti in momentul in care o iei de pe raft, privesti coperta roz si citesti textul de pe spate. Dar lucrul la care nu cred ca te astepti atunci cand o deschizi este sa fie chiar atat de amuzanta pe cat se dovedeste a fi. Mi s-a parut ca reuseste sa intreaca toate asteptarile, pentru ca am…CONTINUAREA AICI.