Publicat în Salla Simukka

Alb ca zapada (seria Alba-ca-Zapada, volumul 2) – Salla Simukka

Alb ca zapada (seria Alba-ca-Zapada, volumul 1) – Salla SimukkaDisponibil la: Editura TREI

Colectia: Young Fiction

Traducerea: Sigrid Crasnean

Numar pagini: 192

*

Sinopsis:

Fanii primului volum din trilogia Alba-ca-zapada au motive de bucurie: Lumikki Andersson, adolescenta ciudata si rebela, vine cu o noua poveste!

Lumikki calatoreste la Praga, unde o cunoaste pe Zelenka. Aceasta ii dezvaluie ca este sora ei, iar povestea i se pare veridica lui Lumikki.
In scena apare si Jiri, reporter la canalul de stiri Super8. Impreuna cu el, Lumikki incearca sa afle adevarul legat de secta numita Familia Alba, din care face parte si Zelenka. Liderul sectei, Adam, pune la cale sinuciderea in masa a membrilor acesteia.
Lucrurile se precipita, iar finalul aduce dezvaluiri surprinzatoare si inca o lectie de viata pentru Lumikki: fiecare om are o latura ascunsa si inocenta nu e neintinata ca zapada.

Parerea mea:

Imi placuse si primul volum al trilogiei Alba ca Zapada, insa nu imi amintesc sa il fi devorat cu aceeasi sete cu care am parcurs al doilea roman. Poate ca unul dintre motive este ca de data aceasta, povestea in care se trezeste implicata Lumikki este mai personala, cu implicatii mai profunde ce risca sa ii rastoarne universul.

Mai mult, autoarea ofera si fragmente importante din trecutul protagonistei, fragmente care explica evolutia lui Lumikki, modul in care personalitatea sa este atat de diferita de cea a unei adolescente obisnuite. Iar lucrul cel mai interesant este modul in care Salla Simukka abordeaza aceasta parte a trecutului protagonistei. Fara indoiala ca este vorba despre o situatie neobisnuita, care in mod normal ar avea sanse mari sa devina tema centrala a unui roman. Salla Simukka alege insa sa prezinte subiectul drept un fir secundar, cu o naturalete uimitoare, intr-o maniera rece si aproape taioasa, fara intentia de a soca cititorul cu acest lucru. Am adorat faptul ca se promoveaza ideea de a lua lucrurile asa cum sunt, de a nu judeca povestea si personajele prin eternele filtre lipsite de toleranta cu care suntem inca obisnuiti in societatea noastra.  Si mai ales, ca acest lucru se face discret, fara insistenta, fara a simti ca se forteaza nota.

Referitor la caracterul protagonistei, mi se pare fascinant faptul ca odata creionat portretul lui Lumikki, orice dezvaluiri viitoare nu reusesc sa o coboare de pe aceasta de pe acel piedistal pe care pare asezata. Am cunoscut-o initial pe eroina drept o adolescenta rece, pragmatica, incisiva, curioasa extrem de matura si mereu cu capul pe umeri. Primim totusi constant indicii care sugereaza faptul ca imaginea aceasta este partial fabricata, ca sub straturile acestea se ascund temeri, tristeti, amintiri dureroase, vise neimplinite, sperante spulberate. Ca pana la urma sub mastile purtate, exista totusi o adolescenta fragila. In acest volum acest lucru se intampla chiar mai des decat in primul tocmai datorita faptului ca fragmente largi din trecutul protagonistei sunt readuse la lumina. Insa cumva, imaginea aceea de regina de gheata nu paleste deloc ci continua sa intrige si sa fascineze in acelasi timp desi straturile acestea exterioare sunt constant acoperite de crapaturi tot mai adanci.

Misterul in care se trezeste prinsa Lumikki este parca mai captivant decat cel din volumul anterior, insa nu reusesc sa imi dau seama daca parerea mea este obiectiva sau daca ma las influentata de faptul ca dintotdeauna povestile cu secte mi-au atras atentia. La fel cum mi se intampla cu o multime de lucruri pe care nu reusesc sa le inteleg, si faptul ca o persoana poate influenta intr-un asemenea hal zeci de oameni mi se pare fascinant intr-un mod.. bolnav. Iar autoarea surprinde admirabil portretele catorva tipuri de persoane care ar reprezenta tinte ideale pentru liderii unor astfel de secte. Mi-as fi dorit poate mai multe detalii dinauntrul sectei, mai multe explicatii privind modul in care membrii acesteia sunt racolati si apoi „dresati” intr-o astfel de maniera, despre felul in care le este pur si simplu modificat modul de gandire pentru a se incadra in sabloanele dorite. Insa cum cititorul priveste totul prin ochii lui Lumikki iar aceasta este un outsider, neajungand sa fie acceptata in cadrul gruparii, nu avem parte decat de un tablou privit de la distanta, cu golurile de rigoare.

La fel ca si volumul anterior, si Alb ca zapada este o combinatie perfecta intre literatura pentru adolescenti si cea politista nordica. Este ceva mai soft decat cea pentru adulti, insa pastreaza elementele tipice acesteia, precum si capacitatea de a te transporta in mijlocul acelei atmosfere inghetate, incarcata de mistere intunecate.

Multumesc Editurii Trei pentru sansa de a citi aceasta carte.

Bile albe:

Dezvaluirea destul de socanta privind trecutul lui Lumikki si modul total neasteptat in care autoarea trateaza acest subiect.

Bile negre:

La fel ca si in volumul anterior, finalul mi-a lasat o impresie dulce-amaruie. Parca usor prea grabit, cu niste coincidente cam mari pentru a fi indeajuns de satisfacator. Am senzatia ca desi cartile ei sunt excelente, exact incheierile Sallei Simukka scartaie si nu se ridica la acelasi nivel cu restul povestilor.

Anunțuri

Autor:

www.roxtao.wordpress.com

Un gând despre „Alb ca zapada (seria Alba-ca-Zapada, volumul 2) – Salla Simukka

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s