The One (seria Alegerea, volumul 3)
Kiera Cass
Data aparitie: 6 mai 2014
Numar pagini: 323
Sinopsis:
Alegerea a schimbat vietile a treizeci si cinci de fete pentru totdeauna. Iar acum, a venit timpul ca invingatoarea sa fie aleasa.
America nu a visat niciodata ca ar putea sa se apropie vreodata de coroana – sau de inima printului Maxon. Dar pe masura ce competitia se apropie de final iar amenintarile din afara palatului devin tot mai violente, America realizeaza cat de multe poate sa piarda – si cat de mult va trebui sa lupte pentru viitorul pe care si-l doreste.
De la primele pagini ale volumului Alegerea, aceasta serie a cucerit inimile cititorilor si i-a atras intr-o calatorie captivanta… Acum, in The One, Kiera Cass ofera o incheiere incantatoare si de neuitat care ii va face pe cititori sa suspine indelung dupa acest basm emotionant din momentul in care vor intoarce ultima pagina.
Parerea mea:
Sincer, imi era teama sa ma apuc de cartea aceasta. O asteptasem de luni intregi, insa in momentul in care a aparut, parca imi venea sa aman lectura. Primul volum al seriei, Alegerea, mi-a placut extrem de mult, iar cele doua povestiri satelit de pana acum au fost si ele frumoase. Cel de-al doilea volum insa, Elita, a fost probabil una dintre cele mai dezamagitoare continuari pe care le-am citit. Asa ca in The One imi puneam sperantele sa ridice din nou povestea la nivelul initial, insa in acelasi timp, imi era parca teama sa ma mai entuziasmez prea tare.
Sincer, The One mi s-a parut undeva la mijloc: nu atat de captivant precum Alegerea, insa nici atat de slab ca Elita. Trebuie sa recunosc ca in primele zece capitole ale romanului, America mi s-a parut la fel de enervanta ca in volumul anterior. Dar apoi face in sfarsit cateva alegeri mai inspirate iar de acolo, incepe parca sa fie din nou protagonista interesanta din prima carte. Ba mai mult, la un moment dat se simte foarte pregnant ca America a evoluat, devenind mai puternica, mai inteleapta, controlandu-si firea impulsiva, infruntand cu demnitate momentele dificile si in general, avand un comportament demn de o potentiala printesa. Cu mici exceptii, desigur. Pentru ca daca nu ar mai da din cand in cand cu bata in balta nu ar mai fi America. Aspen si Maxon raman aceleasi personaje placute, evolutia lor fiind una frumos creionata, insa nu am mai simtit ca sunt cu adevarat fermecatori (mai ales Maxon), asa cum mi-i aminteam din cartile anterioare ale seriei.
Personajele secundare mi-au placut si ele mult: regina ramane unul dintre oamenii pe care iti doresti cu disperare sa ii cunosti mai bine (good news: urmeaza si o nuvela satelit din perspectiva ei!), fetele din Elita au personalitati foarte bine conturate, menajerele Americii isi dezvaluie si ele cateva secrete. Pana si personajele negative apar acum intr-o lumina noua iar granita dintre alb si negru nu mai este la fel de clara. Aici a aparut insa si unul dintre aspectele despre care inca nu am reusit inca sa imi dau seama daca imi place sau nu: transformarea unui personaj negativ intr-unul pozitiv. Schimbarea te lasa cu zambetul pe buze, insa in acelasi timp, pare fortata si scade intr-o oarecare masura realismul povestii.
Asa cum asteptam de la inceputul povestii, firele secundare sunt in sfarsit dezvoltate si aflam acum mai multe despre cele doua tabere de rebeli, iar acestea vor juca un rol mult mai important decat pana acum. Totusi, personajele nou introduse sunt prezente mult prea putin de-a lungul povestii, motivatiile parand cumva lipsite de substanta iar conflictul este tratat distant, starnindu-ti interesul, insa nereusind sa ofere o abordare si o evolutie satisfacatoare.
Romanul se incheie cu happy end si as minti daca as spune ca nu am citit ultimele pagini zambind larg. Problema este ca autoarea nu ofera solutii istete si interesante problemelor pe care ar fi trebuit sa le infrunte protagonistii. Alege in schimb o rasturnare de situatie dramatica pentru personaje, insa usurica probabil pentru ea, cea care creeaza si dezvolta cursul povestii. Lucrurile se asaza cum nu se poate mai potrivit pentru protagonisti in doar cateva randuri, apoi in doua propozitii trecem si peste sacrificiile implicite ale unor personaje importante iar dupa aceea suntem deja martori la finalul glorios si stralucitor. Fara a lupta pentru idei, fara a raspunde provocarilor, fara straduinta de a invinge obstacolele prin efort, inteligenta, curaj si daruire. Pur si simplu totul se intampla de la sine, personajele primindu-si finalul fericit ambalat rapid intr-un ambalaj frumos. Intr-adevar, incheierea a fost cea pe care mi-am dorit-o, insa modul in care s-a ajuns la ea este dezamagitor. Povestea avea inca de la inceput un aer usurel, insa primul volum al seriei mi-a placut enorm. Avea potential, existau indicii care promiteau o evolutie mai complexa si lipsita de superficialitate si eram sigura ca seria va deveni mai buna cu fiecare volum nou. Nu pot sa spun ca The One nu mi-a placut. Dimpotriva, am citit cu sete romanul, bucuroasa sa revin in lumea creata de Kiera Cass, am fost placut surprinsa de cateva ori, dar senzatia finala a fost un gust mai degraba amarui decat dulce.
Bile albe:
– Faptul ca America redevine protagonista fermecatoare din primul volum iar lamentatiile penibile din cel de-al doilea sunt acum mult mai rare.
– Cateva evenimente si dezvaluiri total neasteptate ce ridica mult nivelul cartii.
Bile negre:
– Finalul grabit si rezolvarea pe calea cea mai simpla a problemelor.
– Tratarea superficiala a tuturor aspectelor legate de societatea din Ilea – adica exact a celor care ofereau un grad mai ridicat de profunzime.
| Alte recenzii care te-ar putea interesa: |
My Weekly Book 