Publicat în Charlaine Harris

Mai rau decat moartea (seria Vampirii Sudului, volumul 8) – Charlaine Harris

Disponibil la: Leda Books

Colectia: Fantasy Leda

Traducere: Ana-Maria Nica

Nr pagini: 384

 

Sinopsis:

„Mai multe miscari imprevizibile decat la o tornada… reusind sa captiveze orice fan al seriei.” BookLoons

Comunitatea creaturilor supranaturale din Bon Temps, Louisiana, isi revine de pe urma celor doua dezastre: uraganul Katrina si macelul provocat de bomba detonata la reuniunea vampirilor. Sookie Stack house este intreaga, dar inca in stare de soc. Prea multi vampiri fusesera ucisi sau raniti, iar iubitul ei, varcolacul Quinn, se numara printre disparuti. Intre vampiri si varcolaci tot nu e pace, mai sar scantei si se produc crime. Iar Sookie, prietena a haitei si legata prin sange de Eric Northman, liderul comunitatii locale a vampirilor, este prinsa in vartejul acestor conflicte. Va infrunta din nou pericole, chiar moartea… si, inca o data, tradarea fiintei iubite. Iar cand totul se va termina, viata ei va fi schimbata pentru totdeauna… Sa savuram deci inca o cupa din cocktailul de fantezie, senzualitate si suspans oferit de Charlaine Harris!

 „Charlaine face o treaba minunata, creand o eroina fermecatoare, absolut credibila si convingatoare, cu toate ca aceasta traieste intr-o lume bizara si inedita.” Publishers Weekly

Parerea mea:

In volumul 8 din Vampirii Sudului se pastreaza acelasi stil alert cu care autoarea si-a obisnuit cititorii. Diferenta consta in faptul ca de data aceasta, povestile sunt oarecum separate unele de altele, Sookie fiind bineinteles prinsa in fiecare dintre ele. Eroina este implicata pe rand – intr-o masura mai mare sau mai mica, in noua infruntare dintre vampiri si stabilirea unei noi ierarhii in organizarea acestora, in conflictul ce intervine in mijlocul haitei de varcolaci si deslusirea misterului legat de crimele din interiorul acesteia, apoi in problemele ce apar in casnicia fratelui sau si in ritualurile comunitatii de varcolaci-pantera, in dificultatile prin care trece noua sa colega de camera si mentorul acesteia, in lupta impotriva ei dusa de ultima membra a familiei Pelt si acolita sa, in salvarea lui Eric, a lui Sam si a unui nou personaj vampir si nu in ultimul rand, in rezolvarea noilor situatii ce tin de familia proaspat descoperita.

Aventurile prin care trece Sookie sunt foarte putin legate intre ele, astfel incat toata cartea este ca o alergare continua intre puncte diferite, fara nici un ragaz intre ele. Cu toate acestea, povestea se incheaga destul de bine si nu devine obositoare, intrucat majoritatea evenimentelor prin care trece protagonista nu se intrepatrund din punct de vedere temporal, fiecaruia fiindu-i dedicate cateva zile din viata personajului. Cartea este atragatoare, te tine in priza, in momentul in care rasufli usurat ca s-a incheiat un moment problematic, altul este pe cale sa inceapa. Finalul vine sub forma ciresei de pe tort, deoarece aduce o surpriza pe care sunt sanse mari sa nu ti-o fi imaginat deloc; in avalansa de aventuri, indiciile ce duceau catre acestea ar fi putut trece neobservate. In ciuda intrigilor interesante, nu pot spune ca romanul mi-a placut cel mai mult. Se situeaza probabil in jumatatea superioara a topului preferintelor pentru volumele 1-8 din Vampirii Sudului. A fost cu siguranta mai bun decat alte volume, dar este in acelasi timp sub vreo 2-3 dintre acestea.

Bile albe:

– In ciuda numarului aproape excesiv de aventuri dificile prin care trece protagonista, romanul reuseste sa pastreze totusi un oarecare echilibru, deoarece in momentul in care termini cartea, ai parca un sentiment confortabil cu privire la aceasta si convingerea ca pentru fiecare incercare prin care a trecut Sookie, a existat pana la urma si un lucru bun care sa balanseze situatia.

– Fara sa existe vreo schimbare majora, relatia dintre Sookie si Eric pare totusi sa se inbunatateasca. Sau mai bine zis, mie mi se pare ca se imbunatateste…Exista mici indicii care par sa ii apropie pe cei doi si sa reduca aproape la minim tensiunea ce se instalase dupa intamplarile din volumul anterior. Pe copertile unora dintre volumele urmatoare am vazut ca se mentioneaza o relatie intre cele doua personaje si inca din momentul in care Sookie s-a despartit de Bill tot astept momentul in care acestia vor fi in sfarsit, oficial impreuna. Nici nu vreau sa imi imaginez cat de dezamagita voi fi daca pana la urma intre cei doi nu vor exista mai mult decat tachinarile si gesturile indecise de acum.

Bile negre:

– Relatia eroinei cu Quinn se incheie exact in modul pe care speram sa nu il aleaga autoarea.  Nu sunt neaparat convinsa ca despartirea de acesta a fost o alegere buna sau rea, dar Quinn este un personaj fermecator, care a castigat cu siguranta simpatia cititorilor. Merita asadar o separare mai corecta, cu explicatii mai bune oferite de Sookie si mai putin dureroasa. Obiectiv vorbind, cred ca scriitoarea merita toata admiratia pentru capacitatea de a te face sa empatizezi cu personajele. In momentul in care sora lui Quinn incearca sa obtina o explicatie de la Sookie pentru alegerea facuta foloseste cateva fraze marcante, in care e imposibil sa nu simti disperarea, dezamagirea si sperantele distruse ale acesteia si implicit, pe cele a fratelui sau.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Mort si-ngropat (Vampirii Sudului, vol. 9) – Charlaine Harris

Moarte in familie (Vampirii Sudului, vol. 10) – Charlaine Harris

Reclame
Publicat în Anne Rice

Vampirul Lestat (seria Cronicile Vampirilor – volumul 2) – Anne Rice

Disponibil la: Extra Carti

Colectia: Literatura Universala

Format: 180×110

Numar pagini: 704

 

Sinopsis:

Lestat: un vampir, dar nu unul dintre cei obisnuiti. Caci Lestat este cu adevarat viu, extatic, patimas – iar in extravaganta sa poveste, el se avanta din lascivitatea Parisului secolului al XVIII-lea in Egiptul demonic al preistoriei, din New Orleansul unui fin-de-siecle plin de atmosfera in frenetica lume a supervedetelor rockului zilelor noastre – caci, urmarit in egala masura de morti si vii, el cauta sa afle intunecatul secret al propriei sale nemuriri.

Parerea mea:

Nu mai citisem de cativa ani o carte de Anne Rice. Am citit mai demult cateva romane din seria Cronicile Vrajitoarelor, cateva din Cronicile Vampirilor si de asemenea unul dintre cele doua volume din Noile Cronici ale Vampirilor. Ulterior, a inceput obsesia generala a cartilor cu vampiri si tot ce am citit in ultima vreme apartinand acestui gen au fost doar carti publicate in ultimii ani.

Nici nu stiu cum sa exprim ce am simtit citind din nou Anne Rice. Comparativ cu  ritmul alert si cu dorinta de a creea o stare constanta de tensiune si de suspans a romanelor din noua generatie fantasy, cartile lui Anne Rice se simt total diferit. Ofera parca o stare de calm, de liniste cand le citesti, in ciuda faptului ca nu sunt deloc plictisitoare sau lipsite de actiune. Dar parca autoarea nu s-a grabit sa le scrie, nu s-a luptat sa obtina admiratia si dependenta cititorilor, nu a alergat dupa senzational, ci a creat incet o lume care te fascineaza treptat, pe masura ce te adancesti mai mult in ea si te face sa visezi inca mult timp dupa ce ai inchis cartea. Personajele sunt portretizate in amanunt, locatiile abunda in detalii care te ajuta sa iti creezi in minte fiecare scena, dar descrierile nu au deloc rolul de a te plictisi, ci aduc o nota de veridicitate cartii.

Romanul este scris sub forma de confesiune, la persoana 1, ceea ce ofera cititorului un grad mai ridicat de intimitate, de empatie, posibilitatea de a se identifica cu personajele care isi spun povestile si de a se pune mai usor in locul acestora in diferitele situatii prin care trec.

Inca o diferenta majora fata de romanele fantasy mai noi este faptul ca aproape toate personajele importante sunt vampiri,  iar oamenii au de cele mai multe ori doar rol de cina. Este o noutate binevenita, in primul rand deoarece in felul acesta se pierde tentatia de a-i privi vampiri doar ca pe niste oameni cu niste abilitati in plus. In al doilea rand, lipsa unor actiuni determinate de eventualele relatii deja cliseice dintre oameni si vampiri ofera posibilitatea cititorului de a intra intr-o lume a vampirilor ce pare mai autentica, de a intelege ce inseamna de fapt nemurirea si cat de efemera este existenta omenirii, de a te pune in pielea personajului si a-ti imagina cum ai trai tu o eternitate marcata de secrete si de conditia de a-ti ascunde mereu adevarata natura.

Tensiunea crescanda face ca in momentul in care ajungi la finalul cartii sa iti doresti cu disperare sa te apuci de urmatorul roman (Regina Damnatilor) chiar in secunda in care ai terminat ultima pagina.

Bile albe:

– Vampirii sunt creati dupa reteta clasica: dorm in sicrie sau in pamant, ies doar noaptea, pot fi ucisi doar de soare sau foc, se hranesc cu sange de om direct de la sursa pana ce aceasta se goleste, au anumite puteri telepatice si telekinetice care le cresc odata cu inaintarea in varsta, nu stralucesc, nu mananca animale, nu se indragostesc de oameni si nu le dezvaluie acestora ceea ce sunt.

– Romanul spune de fapt povestile a 3 vampiri, prin vocile acestora, nu doar a unuia. Regasim aici povestea lui Armand (care va fi reluata si dezvoltata 13 ani mai tarziu, intr-un roman dedicat doar acestuia), povestea vampirului Marius si bineinteles, cea a lui Lestat. Este ca si cum ai citi de fapt 3 carti grozave.

Bile negre:

– Autoarea pare sa se inspire din romanele scrise de scriitorii din Antichitate cel putin din punct de vedere al relatiilor dintre personaje. Doar in cartile autorilor antici am mai intalnit prezentarea unor relatii de iubire (aproape niciodata platonice) ce nu tineau cont de sexul personajelor sau de gradele de rudenie dintre acestea. In ciuda faptului ca probabil la un moment dat in istorie astfel de relatii nu erau deloc spectaculoase si se intalneau la fiecare pas in cadrul multor civilizatii, in special in clasele superioare, pot fi inca usor deconcentrante sau neobisnuite pentru cititorul din ziua de astazi. In plus, am observat o tendinta de a introduce acest tip de relatii in cele mai multe carti cu vampiri, creandu-se deja un precedent ce nu mai surprinde atat de mult. Nu ma deranjeaza ideea in sine, ci doar faptul ca pare atat de logic si normal ca o persoana ce devine vampir sa isi pastreze absolut toate trasaturile de caracter mai putin preferintele sexuale, care fie par sa devina oarecum incerte, fie se schimba radical. Partea buna este ca cel putin autoarea are un stil de a prezenta aceste relatii atat de firesc incat aproape ca nu mai au nici un impact atunci cand le citesti.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Regina damnatilor (Cronicile Vampirilor – vol. 3) – Anne Rice

Povestea hotului de trupuri (Cronicile Vampirilor, vol. 4) – Anne Rice