Mai rau decat moartea (seria Vampirii Sudului, volumul 8) – Charlaine Harris

Disponibil la: Leda Books

Colectia: Fantasy Leda

Traducere: Ana-Maria Nica

Nr pagini: 384

 

Sinopsis:

“Mai multe miscari imprevizibile decat la o tornada… reusind sa captiveze orice fan al seriei.” BookLoons

Comunitatea creaturilor supranaturale din Bon Temps, Louisiana, isi revine de pe urma celor doua dezastre: uraganul Katrina si macelul provocat de bomba detonata la reuniunea vampirilor. Sookie Stack house este intreaga, dar inca in stare de soc. Prea multi vampiri fusesera ucisi sau raniti, iar iubitul ei, varcolacul Quinn, se numara printre disparuti. Intre vampiri si varcolaci tot nu e pace, mai sar scantei si se produc crime. Iar Sookie, prietena a haitei si legata prin sange de Eric Northman, liderul comunitatii locale a vampirilor, este prinsa in vartejul acestor conflicte. Va infrunta din nou pericole, chiar moartea… si, inca o data, tradarea fiintei iubite. Iar cand totul se va termina, viata ei va fi schimbata pentru totdeauna… Sa savuram deci inca o cupa din cocktailul de fantezie, senzualitate si suspans oferit de Charlaine Harris!

 “Charlaine face o treaba minunata, creand o eroina fermecatoare, absolut credibila si convingatoare, cu toate ca aceasta traieste intr-o lume bizara si inedita.” Publishers Weekly

Parerea mea:

In volumul 8 din Vampirii Sudului se pastreaza acelasi stil alert cu care autoarea si-a obisnuit cititorii. Diferenta consta in faptul ca de data aceasta, povestile sunt oarecum separate unele de altele, Sookie fiind bineinteles prinsa in fiecare dintre ele. Eroina este implicata pe rand – intr-o masura mai mare sau mai mica, in noua infruntare dintre vampiri si stabilirea unei noi ierarhii in organizarea acestora, in conflictul ce intervine in mijlocul haitei de varcolaci si deslusirea misterului legat de crimele din interiorul acesteia, apoi in problemele ce apar in casnicia fratelui sau si in ritualurile comunitatii de varcolaci-pantera, in dificultatile prin care trece noua sa colega de camera si mentorul acesteia, in lupta impotriva ei dusa de ultima membra a familiei Pelt si acolita sa, in salvarea lui Eric, a lui Sam si a unui nou personaj vampir si nu in ultimul rand, in rezolvarea noilor situatii ce tin de familia proaspat descoperita.

Aventurile prin care trece Sookie sunt foarte putin legate intre ele, astfel incat toata cartea este ca o alergare continua intre puncte diferite, fara nici un ragaz intre ele. Cu toate acestea, povestea se incheaga destul de bine si nu devine obositoare, intrucat majoritatea evenimentelor prin care trece protagonista nu se intrepatrund din punct de vedere temporal, fiecaruia fiindu-i dedicate cateva zile din viata personajului. Cartea este atragatoare, te tine in priza, in momentul in care rasufli usurat ca s-a incheiat un moment problematic, altul este pe cale sa inceapa. Finalul vine sub forma ciresei de pe tort, deoarece aduce o surpriza pe care sunt sanse mari sa nu ti-o fi imaginat deloc; in avalansa de aventuri, indiciile ce duceau catre acestea ar fi putut trece neobservate. In ciuda intrigilor interesante, nu pot spune ca romanul mi-a placut cel mai mult. Se situeaza probabil in jumatatea superioara a topului preferintelor pentru volumele 1-8 din Vampirii Sudului. A fost cu siguranta mai bun decat alte volume, dar este in acelasi timp sub vreo 2-3 dintre acestea.

Bile albe:

– In ciuda numarului aproape excesiv de aventuri dificile prin care trece protagonista, romanul reuseste sa pastreze totusi un oarecare echilibru, deoarece in momentul in care termini cartea, ai parca un sentiment confortabil cu privire la aceasta si convingerea ca pentru fiecare incercare prin care a trecut Sookie, a existat pana la urma si un lucru bun care sa balanseze situatia.

– Fara sa existe vreo schimbare majora, relatia dintre Sookie si Eric pare totusi sa se inbunatateasca. Sau mai bine zis, mie mi se pare ca se imbunatateste…Exista mici indicii care par sa ii apropie pe cei doi si sa reduca aproape la minim tensiunea ce se instalase dupa intamplarile din volumul anterior. Pe copertile unora dintre volumele urmatoare am vazut ca se mentioneaza o relatie intre cele doua personaje si inca din momentul in care Sookie s-a despartit de Bill tot astept momentul in care acestia vor fi in sfarsit, oficial impreuna. Nici nu vreau sa imi imaginez cat de dezamagita voi fi daca pana la urma intre cei doi nu vor exista mai mult decat tachinarile si gesturile indecise de acum.

Bile negre:

– Relatia eroinei cu Quinn se incheie exact in modul pe care speram sa nu il aleaga autoarea.  Nu sunt neaparat convinsa ca despartirea de acesta a fost o alegere buna sau rea, dar Quinn este un personaj fermecator, care a castigat cu siguranta simpatia cititorilor. Merita asadar o separare mai corecta, cu explicatii mai bune oferite de Sookie si mai putin dureroasa. Obiectiv vorbind, cred ca scriitoarea merita toata admiratia pentru capacitatea de a te face sa empatizezi cu personajele. In momentul in care sora lui Quinn incearca sa obtina o explicatie de la Sookie pentru alegerea facuta foloseste cateva fraze marcante, in care e imposibil sa nu simti disperarea, dezamagirea si sperantele distruse ale acesteia si implicit, pe cele a fratelui sau.

Alte recenzii care te-ar putea interesa: Mort si-ngropat (Vampirii Sudului, vol. 9) – Charlaine Harris Moarte in familie (Vampirii Sudului, vol. 10) – Charlaine Harris