Publicat în Uncategorized

Ia uite cine s-a intors – Timur Vermes

Ia uite cine s-a intors - Timur VermesDisponibil la: Libris

Colectia: Literatura Universala

Traducerea:

Numar pagini: 320

 

Sinopsis:

E grotesc. E revoltător! Este romanul despre care discută toată lumea!  

Primăvara anului 2011. Adolf Hitler se trezeşte pe un teren viran din Berlin. Nu mai e război, partidul său naţional-socialist nu mai există, Goebbels cu atât mai puţin. E pace, iar Gröfaz (Grösster Führer aller Zeiten – cel mai mare conducător din toate timpurile) se trezeşte înconjurat de mii de străini şi guvernat de Angela Merkel.

La 66 de ani de la moartea sa, Hitler ajunge în zilele noastre şi începe o nouă carieră, la care nu s-ar fi gândit nimeni nici într-o mie de ani. O carieră de televiziune. Acest nou Hitler nu e un personaj amuzant şi tocmai de asta reuşeşte să dezvăluie laturile întunecate şi absurde ale universului media. Un univers absolut realist: cinic, fixat pe ratinguri şi fără nici o urmă de speranţă dinaintea unui demagog atât de experimentat, nici măcar după ani de educaţie democratică. 

Persiflaj? Satiră? Comedie politică? Toate astea şi încă multe altele: romanul de debut al lui Timur Vermes este o capodoperă literară.   

„Ce roman uimitor! Satiric. Amuzant. Si după ce te distrezi bine, te ia cu frig pe şira spinării!” – Christoph Maria Herbst

Parerea mea:

Eram extrem de curioasa sa citesc romanul lui Timur Vermes, pentru ca nu imi puteam imagina cum publicarea unei astfel de carti nu a declansat adevarate controverse. Bine, a iscat de fapt destule, iar nenumaratele recenzii si ratinguri contrastante de pe GoodReads sunt doar un exemplu in acest sens.

Insa contrar asteptarilor, Ia uite cine s-a intors nu il elogiaza pe Hitler si nici nu ia in ras evenimentele infioratoare pe care acesta le-a infaptuit. Sub masca umorului, Timur Vermes reuseste sa creioneze foarte bine doua lucruri: logica absurda a unui astfel de personaj precum si modul uluitor in care oamenii pot fi atrasi din nou si din nou in cursa unor regimuri totalitare extreme, culmea, prin exact aceleasi retete utilizate si in trecut. Pentru ca asa cum subliniaza la un moment dat un personaj din carte, „…ea zice ca nu e satira. Ea zice ca spuneti aceleasi lucruri pe care le spunea si Hitler pe vremuri. Si ca si pe vremuri oamenii au ras.”  – suntem sortiti sa repetam la nesfarsit aceleasi greseli fara sa invatam nimic din ele. Mai mult, in informatiile suplimentare oferite la finalul volumului de catre autor mai exista o nota ce mi-a atras atentia. Este vorba despre explicatiile privind ziarul Sturmer, publicat in perioada 1923-1945: „Saptamanal al carui subiect principal il reprezenta instigarea impotriva evreilor. Intrebarea este, desigur, cine ar citi o foaie volanta pe subiectul acesta – cine oare ar dori sa cumpere ceva atat de plicticos in fiecare saptamana? Raspunsul: in 1940 Sturmer era cumparat de tot atatia oameni cati cumpara azi revista Focus.” Iar acest ziar, Focus, ocupa in prezent locul trei in topul celor mai bine vandute publicatii din Germania.

Ceea ce vreau sa subliniez este faptul ca nu e deloc inexplicabila lipsa de reactie a umanitatii in fata infernului declansat de guvernele dictatoriale si a ororilor din secolul XX. Si in ciuda faptului ca istoria ne ofera atat de multe exemple, suntem la fel de incapabili si acum sa prevenim sau sa luptam cu o astfel de amenintare. Nicio fapta ingrozitoare nu va fi proclamata in gura mare. Iar daca totusi va fi, lumea va considera asta o gluma sau o exagerare. Autorul accentueaza cu o foarte mare abilitate aceste lucruri in cartea sa, desi o face doar printre randuri, pastrandu-si povestea in forma unei satire. Dar mesajul este evident. Nu este nevoie decat de talent oratoric si cateva tehnici de marketing ca sa imbratisam orice absurditate ca pe o religie salvatoare. Cu atat mai mult cu cat cei mai multi oameni au o doza infricosator de mare de rautate. Insa exista o dorinta uriasa de a ne simti superiori, de a judeca, de a arata cu degetul, de a denigra, de a arunca responsabilitatea in carca altora si de a da vina pe ceilalti pentru toate greselile noastre si in general, pentru orice nu ne convine cum merge. Exista o ura fata de toti cei din jur, o nevoie de a te ridica doar catarandu-te pe cei din jur. Asa ca omenirea a fost si ramane un pamant extrem de fertil pentru orice tiran stie cum sa porneasca pe drumul suprematiei folosindu-se de aceste defecte ale majoritatii. Mai ales ca minoritatile au prea rar curaj sa se revolte, sa atraga atentia, preferand sa stea cuminti in banca lor, considerand ca nu este responsabilitatea lor sa impiedice astfel de lucruri. Prin urmare, romanul lui Timur Vermes este o oglinda extrem de fidela al lumii in care traim si a umanitatii in general. Toleranta este in continuare mai mult un subiect abstract, oricat de open-minded ne-ar placea sa ne declaram. Iar contradictia cea mai surprinzatoare vine exact din faptul ca actionam invers fata de cum ar trebui. Cand este necesar sa facem ceva, nu luam nicio masura. Insa ne aprindem mai mereu pentru lucrurile cele mai lipsite de importanta.

Un alt aspect remarcabil este modul in care autorul il portretizeaza pe Hitler. Este evident ca mintea unui astfel de om creaza cateva legaturi gresite, anormale. Nu cred ca Hitler sau oricare alt dictator responsabil de mii sau milioane de crime s-a considerat vreodata vinovat de vreun rau. Sunt convinsa ca in mintea lor, acesti oameni au fost convinsi ca lupta pentru binele suprem, ca sangele varsat este o cerinta obligatorie, ca sacrificiile umane sunt lipsite de orice importanta cat timp propriile scopuri sunt indeplinite. Timur Vermes reuseste sa redea in mod admirabil lipsa mustrarilor de constiinta a personajului sau, precum si convingerea de neinlaturat a acestuia ca ceea ce face este corect, ca scopul sau suprem a fost validat de providenta.

Desi comicul de situatie este intalnit la fiecare pagina, protagonistul nu este deloc amuzant la o analiza mai profunda. Ci dimpotriva. Teribil de infiorator daca te uiti mai atent la modul in care functioneaza mintea sa. Din acest punct de vedere, dictatorii secolului XX sunt exact la fel ca psihopatii: incapabili de empatie, reci, lipsiti de capacitatea de a se pune in pielea victimelor si de a le intelege trairile. Oamenii nu sunt decat piese ale puzzle-ului lor si pot fi inlaturati fara cea mai mica ezitare daca situatia o cere. Desigur, ar fi absurd sa negi anumite calitati ale lui Hitler, pentru ca ai nevoie de unele pentru a ajunge intr-o astfel de pozitie din care sa declansezi ceea ce au reprezentat probabil cei mai crunti ani ai istoriei. Iar autorul tine cont de acest lucru, prezentand un portret realist al lui Hitler, fara a fi tentat sa incline balanta intr-o directie sau in alta. Il lasa pe cititor sa traga singur concluziile, atat in ceea ce priveste protagonist, cat si intreaga ipoteza pe care o trateaza: daca lumea in care traim ar sesiza neregulile promovarii unui astfel de personaj sau daca l-ar considera doar un personaj amuzant, carismatic si indraznet, ce nu reprezinta nicio amenintare.

Multumesc Libris – librarie online, pentru sansa de a citi aceasta carte. Daca doriti sa o achizitionati, o gasiti atat in colectia de carti online in romana, cat si pe pagina cu carti in engleza.

Bile albe:

Mesaje extrem de pertinente ambalate intr-o lectura amuzanta, personaje remarcabil conturate si in general, o poveste scrisa cu talent si atentie pentru detalii, careia cu greu ii poti gasi puncte slabe.

Bile negre:

Desi exista la fiecare cateva pagini unele note de subsol ale traducatorului, multi termeni sau referinte din text nu sunt explicate. Am avut senzatia ca termenii ce au fost alesi pentru mentiunile din subsol au fost alesi parca aleatoriu, pentru ca m-am impiedicat de nenumarate ori in unele cuvinte netraduse al caror sens trebuia sa il banuiesc sau sa il caut pe net. Si e teribul de enervant sa iti tot intrerupi lectura din acest motiv. Daca ar fi fost vorba despre un text tradus din engleza, as fi inteles poate alegerea traducatorului, desi chiar si in cazul acela consider ca notele de subsol sunt necesare. Insa cu atat mai mult atunci cand traducerea este facuta din germana.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Mozart se trezeste – Eva Baronsky

Fete stralucitoare – Lauren Beukes

Anunțuri

Autor:

www.roxtao.wordpress.com

4 gânduri despre „Ia uite cine s-a intors – Timur Vermes

    1. N-as spune tocmai exhaustiv, din moment ce am mentionat totusi lipsa traducerii unor termeni chiar si dupa ce am terminat cartea (presupunand ca as fi descoperit glosarul abia la finalul lecturii). Am gasit intr-adevar explicatii folositoare (precum cea despre ziarul Sturmer, despre care am si scris in recenzie), insa nici pe departe complete.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s