Destinule, sa te vedem ce poti – Rebecca Radd

Destinule, sa te vedem ce poti – Rebecca Radd

Disponibil la: Libris 

Colectia: Literatura universala

Numar pagini: 332

*

Sinopsis:

El este marea ei iubire… Spencer White este o tanara rationala, dar cu spirit libertin. Ea studiaza la o simpla facultate cu profil economic, dar are vise marete. Este ambitioasa si nu renunta niciodata pana cand lucrurile nu ies asa cum isi doreste ea. Dar Spencer are de asemenea si o parte mai intunecata pe care putina lume o cunoaste. Pasionata petreceri si poker, Spencer este genul de fata echilibrata care stie sa jongleze cu personalitatea ei.

Robbie Walker este tipul cu aer irezistibil dupa care toate fetele sunt innebunite. Poate fi comparat foarte usor cu seducatorul Adonis. Cu parul negru si ochi intunecati, el pare ca promite fericire vesnica. Este petrecaret, temperamental si curajos. Este, intr-un cuvant, o provocare pentru toti. Spencer si Robbie sunt suflete pereche fiind impreuna inca din liceu. Atunci parea ca nimic nu-i poate desparti. Erau invincibili impreuna.

Totusi, ce se intampla atunci cand, peste vara, Robbie sufera un accident si nu-si mai aminteste de nimeni si de nimic? Va reusi oare Spencer sa-l faca sa se reindragosteasca de ea? Va reusi sa-i potoleasca spiritul libertin? Si cat de departe este dispusa Spencer sa mearga pentru a-i readuce amintirile lui Robbie? Dragostea lor va putea sa fie mai puternica decat destinul?

Parerea mea:

Am pareri destul de mixte despre romanul autoarei Rebecca Radd. Pe de-o parte, incerc sa il privesc prin ochii unui cititor adolescent, care ar reprezenta publicul tinta al cartii, insa, pe de alta parte, mi-e totusi greu sa o fac avand in vedere ca asteptarile mele erau diferite in momentul in care m-am apucat de citit.

Volumul mi-a amintit de perioada de acum cativa ani in care devoram povesti scrise de adolescenti obisnuiti pe Wattpad si cred sincer ca romanul este ideal pentru cititorii tineri, care se vor regasi cu siguranta in poveste. Pentru un cititor matur insa, care acum, dupa ani, constientizeaza cat de puerile sunt problemele, pasiunile si preocuparile acelei varste, lectura va fi probabil una destul de greu de parcurs, tocmai pentru ca nu mai ai rabdarea de a citi zeci si zeci de pagini despre trairile unei adolescente. Mi s-a parut o greseala faptul ca autoarea, desi avea 15 ani in momentul in care a scris cartea, a ales ca personajele ei sa fie majore. Pentru ca, desi le cunosti varsta data de autoare, actiunile si sentimentele lor sunt tot cele ale unor adolescenti. Inteleg ca o varsta mai inaintata le ofera mai multa libertate de miscare. Cum altfel ar putea, de exemplu, sa mearga la petreceri in miez de noapte sau nu ar trebui sa se confrunte cu parintii pentru a pleca brusc de acasa intr-o mini-vacanta neprogramata. Actiunile lor ar fi fost probabil ingradite daca ar fi avut 15 ani, insa cred ca autoarea ar fi putut incerca sa lucreze cu ele asa, chiar daca firul actiunii ar fi fost modificat.

Asa cum spuneam mai devreme, cred ca cititorii adolescenti se vor regasi in trairile protagonistei. Adolescenta este varsta la care gandurile devin parca brusc mai filozofice, la care te preocupa scopul vietii in general, umanitatea, modul in care interactionezi cu universul, in care ceea ce iti doresti iti influenteaza relatiile cu cei din jur, etc. Oricine a tinut vreodata un jurnal isi va regasi probabil reflectiile scrise tarziu in noapte in paginile narate de Spencer, protagonista cartii. Fiecare cititoare care trece acum prin primele iubiri va observa ca propriile trairi sunt acolo, intre paginile cartii, ca modul in care interpretezi fiecare gest, fiecare cuvant, zambet sau privire a celui de care esti indragostita este surprins in detaliu de catre personajele cartii.

Sinopsisul romanului pune accent pe misterul din jurul amneziei lui Robbie. Un punct slab mi s-a parut faptul ca povestea in sine trece aproape cu indiferenta peste acest lucru. Aflam ca Robbie sufera de o pierdere de memorie, descoperim ca Spencer incearca sa il cucereasca din nou, insa lucrurile pur si simplu nu se leaga. Nu se ofera o explicatie concreta pentru amnezia lui Robbie si, mai mult, nu este deloc credibil faptul ca cei doi protagonisti se intalnesc pur si simplu dupa acea intamplare care i-a sters memoria fara ca Robbie sa fi stiut cel putin din spusele celor din jurul sau ca a avut o relatie cu Spencer inainte, mai ales ca aceasta nu a fost una trecatoare, de cateva zile.

M-a iritat putin faptul ca majoritatea numelor personajelor par a fi „reciclate” din alte carti sau seriale Young Adult, insa acest lucru poate fi o problema personala lipsita de importanta, avand in vedere faptul ca am parcurs in trecut toate acele serii populare. Probabil ca alti cititori nu vor fi deranjati de acest lucru.

Volumul este asadar o poveste de iubire in care misterul este doar vag abordat, asa ca il recomand celor care nu se asteapta la suspans sau la situatii prea tensionate. De fapt, punctul cel mai incarcat de adrenalina, cel care chiar reuseste sa te tina cu respiratia taiata este atins abia spre final, iar dupa doar cateva pagini romanul se incheie, lasandu-te cu o stare de nemultumire exact din aceasta cauza.

Exista cateva idei interesante, insa, din pacate, accentul nu este deloc pus pe acestea. Cred ca totul tine si de asteptarile pe care le ai de la roman, asa ca cei care il vor parcurge ar trebui sa stie de la inceput ca ceea ce vor gasi va fi o poveste de dragoste, desi descrierea editurii te poate face sa crezi ca sunt imbinate mai multe elemente diferite in carte.

Multumesc autoarei Rebecca Radd pentru ca mi-a oferit cartea sa pentru recenzie si o felicit pentru realizarea sa. Sunt convinsa ca, daca as fi facut parte din publicul tinta al romanului, l-as fi parcurs cu infinit mai mult entuziasm. Insa varsta mea a fost de data aceasta un impediment, pentru ca nu m-am mai putut bucura de el asa cum as fi facut-o probabil daca l-as fi citit in urma cu cativa ani.

Bile albe:

Tratarea foarte realista a gandurilor si sentimentelor adolescentilor aflati in plina descoperire a iubirii.

Bile negre:

Atentia acordata doar intr-un grad minim aspectelor secundare ale povestii.