Posted in Tahereh Mafi

Fracture Me (seria Atingerea lui Juliette, volum satelit 2.5) – Tahereh Mafi

Fracture Me (seria Atingerea lui Juliette, volum satelit 2.5) – Tahereh MafiFracture Me (seria Atingerea lui Juliette, volum satelit 2.5)

Tahereh Mafi

Data aparitie: 17 decembrie 2013

Numar pagini: 68

 

Sinopsis:

In aceasta nuvela de 60 de pagini din seria Atingerea lui Juliette, va fi dezvaluita soarta rebelilor din Omega Point in momentul in care acestia lupta contraRestauratiei. Avand actiunea setata dupa ultimele momente din Unravel Me, Fracture Me este narata din perspectiva lui Adam.

Pe masura ce Omega Point isi pregateste asaltul impotriva soldatilor Restauratiei stationati in Sectorul 45, atentia lui Adam este tot mai departe de lupta care e pe cale sa inceapa. Este naucit inca de despartirea de Juliette, ingrijorat pentru viata prietenului sau si mai preocupat ca niciodata pentru siguranta fratelui sau, James. Si chiar in momentul in care Adam incearca sa isi dea seama daca viata aceasta este pentru el, alarma incepe sa sune. E timpul pentru razboi.

Pe campul de lupta, se pare ca sansa este de partea lor – dar sa il invinga pe Warner, fratele sau abia descoperit, nu va fi usor. Restauratia nu poate tolera rebeliunile si va face orice pentru a strivi rezistenta… chiar si sa ii ucida pe toti cei pe care Adam ii iubeste.

Fracture Me pregateste scena pentru Ignite Me, finalul exploziv al distopiei create de Tahereh Mafi. Este o nuvela ce nu trebuie ratata de cititorii care adora povestile pline de actiune si romance precum seria Veronicai Roth, Divergent, a Suzannei Collins, Jocurile Foamei sau a autoarei Marie Lu, Legend.

Parerea mea:

In primul volum al seriei Atingerea lui Juliette, Spulbera-ma, nu am ales nici o tabara a triunghiului amoros format din Juliette, Warner si Adam. Nuvela satelit 1.5, Destroy Me, narata din punctul de vedere al lui Warner nu mi-a schimbat nici ea parerea. Abia in cel de-al doilea volum al seriei, Unravel Me, am fost iremediabil fermecata de Warner, iar Adam a parut deodata sters, mediocru si chiar putin enervant. Putin doar.

Ei bine, mi se pare ca nuvela aceasta, Fracture Me, accentueaza toate liniile in care au fost prezentate personajele pana acum. In doar 68 de pagini, ofera niste revelatii uimitor de puternice. In plus, am observat si un aspect pe care il ratasem in cartile anterioare: portretele lui Adam si Warner pe care le privim noi sunt de fapt cele pe care le vede Juliette. Iar asta nu inseamna ca sunt neaparat si cele reale, mai ales ca ele se schimba in functie de transformarile pe care le sufera personalitatea si mentalitatea protagonistei. Prin urmare, nu este surprinzator ca fata fragila din primul volum era cucerita de Adam, cel care parea un erou dornic sa o salveze din ghearele inamicului si in acelasi timp, terifiata de Warner, cel care era imaginea raului. In volumul al doilea, Juliette incepe la un moment dat sa se transforme, sa isi cunoasca potentialul, sa evolueze si totodata, sa petreaca mai mult timp atat langa Adam cat si langa Warner si sa ii vada asa cum sunt ei de fapt cu adevarat. Si devine evident faptul ca amandoi sunt departe de imaginile pe care si le crease ea la inceput despre ei. Adam nu e deloc printul menit sa o salveze, iar Warner nu este tocmai monstrul ingrozitor.

Dar ceea ce surprinde cel mai mult in aceasta nuvela nu este modul in care ii priveste ea pe cei doi protagonisti ci modul in care o vad ei pe Juliette. Este socanta diferenta! In ochii lui Warner, Juliette este puternica! O incurajeaza mereu sa isi atinga potentialul, sa se dezvolte, sa isi depaseasca limitele, sa devina cea mai buna versiune a ei. Insa privind prin ochii lui Adam, aceeasi Juliette devine o fata slaba, cu probleme grave, care nu are nici o sansa sa ajunga sa detina controlul asupra ei insasi, iar in in unele momente pare chiar usor sarita de pe fix. Ceea ce vrea mereu Adam este sa o puna intr-o vitrina unde sa nu o atinga nimic, niciodata. Intr-adevar, nu poti nega faptul ca isi doreste sa o stie in siguranta, dar face asta intr-un mod care i-ar pune bariere, care ar lasa-o intr-o stare deznadajduita, care ar tine-o in lanturi aproape, fara sa ii permita sa se cunoasca, sa isi implineasca destinul si sa reuseasca sa descopere si sa controleze ceea ce este. Lui Adam ii este frica uneori de Juliette si mai mult, are momente in care o considera o povara.  Toate aceste lucruri sunt vizibile inca de la inceput, iar apoi pe tot parcursul povestii. Dar finalul este cel care confirma faptul ca Adam nu simte pentru Juliette ceea ce parea sa simta. Este dispus sa renunte la ea, aproape ca recunoaste deschis ca nu isi mai doreste sa fie impreuna si alege sa se bucure de liniste in clipele in care soarta ei atarna de un fir de par. Nu doar ca nu se grabeste sa o salveze, insa trebuie sa intervina un alt personaj pentru ca Adam sa se gandeasca macar la soarta Juliettei!

Totusi, nu spun ca este neaparat rau si nu il judec foarte aspru, pentru ca are motivele sale pentru care se comporta asa. Insa din punctul meu de vedere, Adam nu este in nici un caz potrivit pentru Juliette. Exact partile sale bune sunt cele care il fac sa nu fie o alegere adecvata pentru protagonista, asa ca este imposibil sa il vezi totusi ca pe un personaj neplacut. Isi iubeste fratele mai presus de orice, prioritatile sale avandu-l mereu in centru pe acesta. Adam a pierdut mult, s-a maturizat fortat, experimenteaza acum un eveniment traumatizant care il face sa priveasca totul intr-o alta lumina si abia incepe sa inteleaga ceea ce isi doreste de fapt de la viata. Poate ca pare egoist uneori, insa tot ce face sau gandeste sta de fapt sub influenta devotamentului pentru James, ceea ce il disculpa. Totusi, ultimele cuvinte ale nuvelei pot sugera o noua schimbare a modului in care Adam percepe intreaga poveste, asa ca nu ar trebui ignorata nici posibilitatea ca autoarea sa ne rezerve cateva surprize din partea acestui personaj.

Am scris pana acum numai despre caracterul lui Adam si relatia dintre protagonisti pentru ca acesta mi se pare cel mai important aspect al nuvelei. Insa foarte semnificativ este si faptul ca autoarea ofera acum cateva informatii valoroase cu privire la ceea ce se intampla cu cei din Omega Point, mai ales ca intamplarile acestea vor influenta enorm destinul tuturor personajelor in viitor. Povestea incepe din momentele dinaintea luptei pe care am vazut-o si in finalul volumului Unravel Me din perspectiva Juliettei, continuandu-se insa cu cateva evenimente pe care protagonista nu a mai avut ocazia sa le afle. Iar acestea spulbera acel dram de stabilitate si siguranta pe care personajele reusisera sa il gaseasca odata ce au ajuns la Omega Point. Tocmai din acest motiv nuvela nu trebuie sub nici o forma ratata de fanii seriei care isi doresc sa aiba o imagine a actiunii. V-as sfatui ca inainte sa incepeti sa cititi Fracture Me, sa recititi ultimele 50 de pagini din Unravel Me, tocmai pentru a va reaminti toate detaliile si pentru a putea face o comparatie intre modurile in care aceleasi intamplari sunt vazute de catre cele doua personaje, Juliette si Adam.

Bile albe:

Modul in care autoarea reuseste sa pastreze un portret destul de echilibrat asupra lui Adam, chiar daca acesta se dovedeste a fi destul de diferit fata de cum paruse in cartile anterioare. Desi e aproape imposibil sa nu te enervezi descoperind gandurile protagonistului cu privire la Juliette, nu ai cum sa nu il admiri totusi pentru devotamentul si iubirea fata de fratele sau si pentru disponibilitatea de a face absolut tot ce este necesar pentru a asigura siguranta acestuia.

Bile negre:

Gandurile lui Adam se indreapta aproape in totalitate spre Juliette si James, ceea ce nu ofera indeajuns de multa lumina asupra personalitatii sale. Inteleg faptul ca momentan, contextul il forteaza practic sa isi concentreze atentia doar spre aceste persoane, insa am ramas cu senzatia ca tot nu il cunosc indeajuns pe Adam si mi-ar fi placut sa descopar si alte fatete ale sale.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Unravel Me (seria Atingerea lui Juliette, volumul 2) – Tahereh Mafi

Destroy Me (seria Atingerea lui Juliette, volum satelit) – Tahereh Mafi

Posted in J.K. Rowling, Robert Galbraith

Chemarea cucului (seria Cormoran Strike, volumul 1) – Robert Galbraith

Chemarea cucului - Robert GalbraithDisponibil la: Editura TREI

Colectia: Fiction Connection

Traducerea: Constantin Dumitru-Palcus

Numar pagini: 616

 

Sinopsis:

Atunci cand un topmodel celebru isi gaseste moartea cazand de la un balcon acoperit de zapada din Mayfair, se presupune ca fata labila emotional s-a sinucis. Cu toate astea, fratele ei refuza sa creada concluzia politiei si ii cere detectivului particular Cormoran Strike sa se ocupe de caz.

Strike este un veteran de razboi – cu traume atat fizice, cat si psihice -, a carui viata e un dezastru. Desi ii ofera o siguranta financiara, ancheta are pretul ei: cu cat Strike patrunde mai adanc in lumea complexa a tinerei fete, cu atat lucrurile devin mai sumbre si pericolele nu intarzie sa apara.

Captivant, cu o scriitura eleganta, impregnat de atmosfera londoneza – de la strazile tacute din Mayfair si puburile dosnice din East End, la agitatia din Soho -, Chemarea cucului este o carte remarcabila.

Aducandu-l in scena pe Cormoran Strike, acesta este primul roman politist al scriitoarei J.K. Rowling, scris sub pseudonimul Robert Gilbraith si care s-a bucurat de o primire entuziasta.

Robert Galbraith este pseudonimul lui J.K. Rowling.

Parerea mea:

Despre noul roman al lui J.K. Rowling auzisem doar ca este unul politist, extrem de bine scris si ca s-a bucurat de mult mai multa apreciere decat Moarte subita. Insa nu ma asteptam sa aiba niste personaje principale de care sa ma atasez atat de mult. Mai ales ca protagonistii sunt oameni obisnuiti, cu calitati si defecte. Nu vorbim despre o carte fantasy sau una in care actiunea sa creeze un prilej pentru aparitia unor eroi, ci avem de-a face doar cu situatii normale, din viata de zi cu zi, chiar daca este vorba despre viata unui detectiv particular, care prin jobul sau are de-a face cu tot felul de cazuri neobisnuite.

Gandindu-ma acum la portretele protagonistilor, imi dau seama ca e greu sa gasesti trasatura care ii face atat de speciali, pentru ca nu par sa aiba ceva iesit din comun. Insa cred ca atat Cormoran cat si Robin au acea scanteie care ii deosebeste de restul oamenilor, care ii face sa aiba alta atitudine in fata vietii. Cormoran este un luptator atat de obisnuit cu loviturile vietii incat nici nu isi da seama cat de mult curaj este necesar pentru a te ridica de fiecare data ca sa o iei de la inceput. Infrunta totul cu o naturalete uimitoare, ca si cum toate incercarile prin care trece sunt cel mai firesc lucru si cedeaza atat de rar incat te face sa te rusinezi de toate momentele in care te plangi de probleme lipsite de semnificatie. Iar Robin, odata ce se trezeste intamplator chiar pe calea ce duce direct spre un vis tainuit ani intregi, lupta din rasputeri sa ramana pe ea, chiar daca cei din jurul ei nu fac decat sa o descurajeze. Mai mult, Robin ajunge sa exceleze in ceea ce face si sa fie nu doar un sprijin, ci o surpriza continua pentru Cormoran, de-a lungul anchetei. Iar ceea ce se naste intre ei este o relatie de prietenie atat de frumoasa incat nu ai cum sa nu fii de-a dreptul fermecat.

Ancheta nu se desfasoara deloc intr-un ritm rapid, ci are exact ritmul pe care il au probabil investigatiile in viata reala: uneori exasperant de lent, intampinand nenumarate dificultati, alteori accelerandu-se brusc, luand avant dupa vreo declaratie neasteptata sau dupa vreun indiciu ce trecuse neobservat initial. Interesant a fost ca desi eram (evident!) curioasa cu privire la adevarul din spatele cazului Lula Landry, nu m-a deranjat absolut deloc faptul ca autoarea nu s-a grabit cu desfasurarea anchetei si nici ca uneori lasa senzatia ca nu aceasta ar fi in centrul atentiei. Pentru ca nu este! Desigur, cazul este construit intr-o maniera perfecta si adesea surprinzatoare, cu o multime de piste, cu nenumarati suspecti, cu tot felul de rasturnari de situatii, insa am o impresie foarte pregnanta ca de fapt, Cormoran si Robin sunt povestea din spatele povestii. Oricum, am adorat atat de mult protagonistii incat as fi devorat cu placere mii de pagini despre cele mai neinsemnate intamplari din viata lor, fara sa simt nevoia sa mai citesc si detalii despre celelalte fire ale romanului.

Nu stiu daca finalul m-a surprins cu adevarat sau nu. Imaginea Lulei se transforma parca de la o pagina la alta, portretul ei aparand mereu in lumini noi. Este aproape ca si cum pe parcursul vietii, Lula ar fi oferit versiuni diferite ale propriei fiinte fiecarei persoane pe care a cunoscut-o si cu care a interactionat. Acest aspect m-a facut deci sa suspectez pe rand aproape fiecare personaj secundar si sa am pe parcursul lecturii cele mai variate teorii cu privire la sfarsitul ei. Astfel, cred ca am banuit la un moment dat si o versiune nu foarte indepartata de adevar.

Povestea este impecabil realizata. Incercand sa ma gandesc la ce sa trec la plusuri si la minusuri imi dau seama ca e imposibil: as trece toata actiunea la plusuri si chiar nu a existat nici un aspect care sa ma nemultumeasca. Este uimitor modul in care este tratat fiecare aspect, fiecare intamplare, cu atat de multa atentie pentru detalii, insa fara sa plictiseasca vreo secunda. Iar redescoperirea talentului autoarei de a realiza personaje atat de impresionante m-a facut si sa imi reamintesc si faptul ca personajul meu preferat (all time!) este tot unul creat de ea 🙂

Multumesc mult editurii TREI pentru sansa de a citi acest roman incredibil!

Posted in Erika Olahova

Nu vreau sa ma intorc printre morti si alte povestiri – Erika Olahova

Nu vreau sa ma intorc printre morti si alte povestiri - Erika OlahovaDisponibil la: Curtea Veche

Colectia: Byblos

Traducerea: Gabriela Georgescu

Numar pagini: 144

 

Sinopsis:

Erika Olahova, nascuta in anul 1957, este o scriitoare ceha de etnie roma. A inceput sa scrie in anii ’90 si a debutat in 2001 cu povestirea Copilul, publicata in Romano Džaniben, o publicatie periodica de limba, istorie si cultura a romilor. Prozele sale scurte au aparut mai apoi in diferite reviste, cum ar fi Revolver Revue sau Host, unele fiind incluse si de Nancy Hawker in antologia Providky. Short Stories by Czech Women (Londra, 2006).

Povestirile sale nu sunt preluari din folclorul rom, dar, in cele mai multe dintre cazuri, temele traditionale au fost folosite ca sursa de inspiratie. Erika Olahova se numara printre primii autori de etnie roma din Republica Ceha si face dovada unei creatii originale, cu o voce bine conturata, independenta.

„[…] nu putem decat sa ne identificam cu afirmatia Erikai Olahova: «Mi-as dori ca, atunci cand citesc, oamenii sa se cufunde in ganduri, sa nu ramana doar la suprafata.» Vorbele si creatia ei vor putea sa inspire si alti autori romi, nu doar din Republica Ceha, ci, cu ajutorul traducerilor, si din strainatate. Literatura roma are deja un fundament, dar evolutia sa viitoare depinde atat de disponibilitatea autorilor de a scrie, cat si de sprijinul si de dorinta editurilor prestigioase de a publica aceasta literatura.“ – Petra Dobruska

„Oroare, magie, suflet omenesc pus pe tava. Scriitura este abrupta, respira spiritul rom prin toti porii, fara dulcegarii inutile.” – Tomas Weiss

Parerea mea:

Am remarcat faptul ca in ultima vreme, proza scurta pare sa castige din ce in ce mai multa popularitate. Nu vreau sa ma intorc printre morti mi-a atras atentia nu doar prin faptul ca este un volum de povestiri care a sosit exact in momentul in care… CONTINUAREA AICI.

Posted in Leigh Bardugo

Regatul umbrelor (seria Grisha, volumul 1) – Leigh Bardugo

Regatul umbrelor (seria Grisha, volumul 1) - Leigh BardugoDisponibil la: Editura TREI

Colectia: Fiction Connection

Traducerea: Laurentiu Dulman

Numar pagini: 344

 

Sinopsis:

Magnific. Epopeic. Irezistibil. Magic.

Falia Umbrei, un tinut invaluit in bezna, populat de monstri, distruge treptat Ravka, o natiune altadata mareata.

Alina, o fata orfana, singuratica, descopera ca poseda o putere unica, ce o face sa patrunda in lumea elitei magice a regatului – Grisha. Ar putea ea sa destrame vraja demonica a Faliei Umbrei, eliberandu-si tara?

Intunecatul, o fiinta cu o putere de seductie teribila, este conducatorul Grishei. Daca isi va implini destinul, Alina va fi nevoita sa descopere cum sa se foloseasca de harul sau si cum sa reziste atractiei periculoase pe care o simte fata de temutul stapan.

Insa in timp ce-si contempla viitorul naucitor, Alina nu-l poate uita pe Mal, cel mai bun prieten al sau din copilarie.

„Nu se compara cu nimic din ce-am citit vreodata.” – Veronica Roth, autoarea bestsellerului Divergent.

Parerea mea:

Oooo, nu va puteti imagina ce pierdeti daca nu puneti cat mai curand posibil mana pe cartea aceasta! Nu am citit-o pur si simplu, nici macar nu pot sa spun ca am devorat-o doar, ci am senzatia ca am absorbit dintr-o singura respiratie intreaga poveste. Desi continui sa citesc fantasy destul de mult, cand dau peste romane atat de bune, am impresia ca parca nu as mai fi citit de luni intregi genul acesta si ca mi-a fost extrem de dor de el. Aceeasi senzatie am avut-o si cand am citit Tronul de clestar si credeti-ma, Regatul Umbrelor e cel putin la fel de grozava!

Universul creat de Leigh Bardugo poate parea la inceput destul de ametitor. In primele capitole m-am intors mereu la paginile de la inceput, pentru a consulta din nou harta tinutului si legenda referitoare la organizarea Grisha. Insa odata ce incepi sa intelegi cum merg lucrurile, chiar nu mai poti lasa cartea din mana. Lumea in care traieste Alina este impartita intre oamenii obisnuiti si cei care poseda anumite abilitati care, desi incadrate in domeniul stiintei, aduc mai mult cu magia. In Ravka, tara Alinei, desi familia regala si armata Intai sunt formate din oameni obisnuiti, Grisha reprezinta totusi clasa superioara. Iar Intunecatul este conducatorul din umbra, a carui faima o depaseste chiar si pe cea a regelui. Alina si Mal sunt prieteni din copilarie, de cand s-au cunoscut in orfelinatul in care au crescut. Testarile din copilarie au aratat ca amandoi sunt oameni obisnuiti, lipsiti de abilitatile Grisha. Insa un eveniment iesit din comun rastoarna tot ceea ce stiau. Se trezesc pentru prima data separati, iar Alina este aruncata intr-o lume noua, necunoscuta si ostila, din care nu are nici o cale de iesire si in care trebuie sa se lupte cu propria ei fiinta pentru a fi cineva total diferit de ea insasi. Insa cel putin se bucura de aprecierea Intunecatului, care se dovedeste a fi cu totul altfel decat presupunea ea. Este fermecator, fascinant, iar intre ei se naste ceva ce o face sa uite de iubirea ei tainuita de ani intregi pentru Mal. Odata ce isi atinge potentialul, pare ca totul este perfect pentru Alina si ca drumul ei va fi din ce in ce mai stralucitor. Insa lucrurile iau cea mai neasteptata directie si totul de schimba la 180 de grade. Ultimul sfert de carte il parcurgi aproape in transa, iar finalul te lasa tanjind dupa volumul urmator.

Povestea este unica, surprinzatoare, lipsita de clisee, iar modul in care e scrisa este fara cusur. Nu exista nici un eveniment previzibil, nici un aspect construit pe tipare repetitive si plictisitoare, totul e nou, fascinant si irezistibil. Fiecare aspect ce parea la inceput aruncat la intamplare se dovedeste a avea semnificatii solide si toate amanuntele aparent neimportante sunt de fapt fragmente ale unui puzzle impresionant.

Personajele…oh, personajele… Am o mie de chestii de spus despre ele, vreau sa dezvalui trasaturi, sa dezbat fiecare amanunt si sa analizez toate lucrurile importante care privesc caracterul si evolutia lor. Insa nu pot vorbi foarte liber despre ele, pentru ca unele dintre cele mai importante lucruri legate de acestea reprezinta spoilere majore si ar fi ingrozitor sa va stric surpriza lecturii. Asa ca ce va pot spune este ca absolut toate personajele – atat cele principale cat si cele secundare – sunt impecabil realizate. Si nu doar atat, dar sunt neasteptat de complexe, cu personalitati atat de nuantate, de profunde si cu trasaturi care ies la suprafata treptat, continuand sa te surprinda pe tot parcursul lecturii.

Nu stiu exact cum sa explic, dar am senzatia ca parca exista doua tipuri de fantasy: cel normal, des intalnit in ultimii ani si apoi acesta rar, de-a dreptul magic, care te absoarbe intr-o alta lume si pe care la randul tau, il absorbi parca in propria fiinta si simti apoi toate acele universuri magice ca facand parte din tine. Cititi Regatul umbrelor. Va promit ca nu o sa va para rau, e o lectura minunata pe care sunt sigura ca o veti adora la fel de mult ca si mine.

Multumesc din suflet Editurii TREI pentru ca mi-au oferit aceasta carte pentru recenzie si pentru ca au adus-o cititorilor din Romania. Auzisem de titlul in engleza, insa nu ma atrasese atat de tare incat sa il pun pe lista de romane must read. Asa ca probabil daca nu ar fi fost adus de Editura TREI si la noi, nu as fi ajuns sa parcurg aceasta poveste geniala.

Posted in Tatiana Niculescu Bran

Povestea domnitei Marina si a basarabeanului necunoscut – Tatiana Niculescu Bran

Povestea domnitei Marina si a basarabeanului necunoscut - Tatiana Niculescu BranDisponibil la: Polirom 

Colectia: Ego.Proza

Anul aparitiei: 2013

Numar pagini: 240

 

Sinopsis:

El isi cauta amintirile. Ea incearca sa scape de ele. Generatia pierduta a Basarabiei interbelice se intilneste cu generatia Pink Floyd a Romaniei comuniste, intr-o incursiune ametitoare in istoria personala si in cea colectiva. Punctul lor de intilnire: muzica lui Dimitrie Cantemir… De-a lungul unui fir narativ plin de contraste, noul se impleteste cu vechiul, iubirea pentru trecut intilneste speranta pentru viitor, intr-o metamorfoza continua a portretelor. „Domnita” Marina si necunoscutul basarabean isi traiesc povestea de dragoste intr-o lume care inca mai asteapta ca ranile trecutului si nedreptatile istoriei sa se vindece.

 „Cine sa fie oare misteriosul Ilie Hagiu – memorie si vlastar al unei familii care se va stinge odata cu el – si cine este el in viata Marinei Olaru, o agenta imobiliara intimplator aleasa sa-i gaseasca o locuinta a amintirilor? Aceasta poveste minunata se deruleaza cu ritm de basm intr-o proza plina de farmec. Am citit cu incintare Povestea domnitei Marina si a basarabeanului necunoscut si mi-as dori s-o vad tradusa in engleza.” (Jean A. Harris)

Parerea mea:

Ador povestile generatiilor trecute. Am crescut cu astfel de povesti si mi se par cel mai bun instrument de intelegere si descoperire al trecutului. Istoria din manuale este impersonala, greu de perceput ca ceva real. Desigur, stim ca ceea ce s-a petrecut este adevarat, insa cred ca e o adevarata provocare sa o intelegi asa cum trebuie, sa pricepi cum traiau oamenii atunci, sa te pui in pielea rol, imaginandu-ti cum ar fi fost si ce insemna in realitate viata in acele… CONTINUAREA AICI.