Posted in Sara Shepard

Deadly (seria Micutele Mincinoase, volumul 14) – Sara Shepard

Deadly (seria Micutele Mincinoase, volumul 14) – Sara ShepardDeadly (seria Micutele Mincinoase, volumul 14)

Sara Shepard

Data aparitie: 3 Decembrie 2013

Numar pagini: 320

 

Sinopsis:

Deadly, cel de-al 14-lea volum al seriei Micutele Mincinoase aduce mai multe scandaluri savurase, secrete intunecate si rasturnari de situatie socante. Aria, Emily, Hanna si Spencer, acum in ultimul an de liceu, au facut toate lucruri ingrozitoare – lucruri care le-ar trimite direct dupa gratii daca ar fi dezvaluite vreodata. Iar hartuitorul lor, A, stie totul.

Pana acum, A le-a pastrat secretele, folosindu-se de acestea pentru a le tortura pe fete. Dar acum A a schimbat regulile jocului. Deodata, fetele sunt interogate si lumea lor incepe sa se prabuseasca. Daca planul lui A reuseste, micutele mincinoase din Rosewood vor fi aruncate dupa gratii.

Parerea mea:

Am mai spus si altadata, insa nu mai retin daca aici pe blog sau in discutiile de pe FaceBook, asa ca o sa repet si acum: seria Micutele Mincinoase este probabil singura serie pe care o urasc si o iubesc in aceeasi masura. Mai intai, pentru ca pana acum, seria trebuia sa se fi incheiat de vreo trei-patru ori deja, autoarea anuntand ca volumul 4, 8, apoi 12 sau 13 si mai nou 14, vor reprezenta in sfarsit finalul povestii. Evident, de fiecare data s-a revenit asupra deciziei iar seria s-a lungit iar si iar. Nu stiu in ce masura aceste hotarari apartin autoarei sau editurii, insa din ce am vazut pe GoodReads si pe alte bloguri, majoritatea cititorilor sunt deja exasperati. Iar al doilea motiv pentru care seria aceasta imi creaza sentimente atat de amestecate este calitatea volumelor. Am senzatia ca intreaga serie poate fi descrisa asa: un volum bun, 2-3 volume proaste. Apoi, din nou: un alt volum genial, 2-3 volume execrabile. Si din nou. Si din nou. Oricum, sunt hotarata sa duc pana la capat seria, oricate volume ar mai urma. Partial dintr-o incapatanare stupida – doar ca sa las seria neincheiata si partial pentru ca, mda, chiar da dependenta. Au aparut indicii ca se va incheia la nr. 16, deci nu as mai avea mult, dar prefer sa nu imi mai fac iluzii 🙂

Volumul 14 trebuia sa reprezinte si el la un moment dat finalul seriei. Iar asta se cunoaste. Pentru ca da, aflam acum cine a fost cel de-al…aaa… treilea A (daca nu am pierdut sirul 😕 ). Si se explica acum absolut toate misterele din trecut, se fac toate legaturile, se imbina absolut toate piesele puzzle-ului. Asa ca din fericire, Deadly este unul dintre acele volume bune ale seriei. Foarte bune, mai exact. Fara actiuni stupide, fara decizii lipsite de logica, fara a fi lungit fara sens. Si pentru prima data, cele patru protagoniste iau o decizie inteleapta si se tin de ea pana la capat. Ca e putin prea tarziu pentru asta si ca A reuseste chiar si acum sa intoarca totul pe dos, e partea a doua. Dar cel putin aleg in sfarsit varianta corecta. Bineinteles, totul devine parca prea usor, asa ca nu e tocmai surprinzator ca dupa doar cateva zile de liniste, fetele se trezesc aruncate brusc in infern. Iar salvarea s-ar putea sa vina acum mult prea tarziu.

Mi-a placut enorm dezvaluirea din ultimele capitole. Nu doar ca nu am banuit absolut nimic de-a lungul a cateva carti (carti! nu pagini, nu capitole, ci volume intregi!), dar am ajuns sa imi doresc parca sa rasfoiesc unele volume din urma pentru a vedea daca de data aceasta o sa observ vreun indiciu. Si cel mai impresionant mi se pare ca toate fragmentele ce pareau fara rost in cartile anterioare isi gasesc acum locul in tabloul de ansamblu. Pentru ca multe evenimente din romanele dinainte pareau a fi povestite doar pentru a umple paginile. Multe personaje noi pareau a fi lipsite de importanta. Multe intamplari pareau a fi exagerate sau de umplutura. Dar acum, totul se leaga! Absolut totul capata sens, totul primeste o explicatie. Iar ceea ce va urma in urmatoarele (varianta optimista) doua volume, va fi o poveste noua, ce se va cladi intr-adevar pe cea de pana acum, insa fara a mai avea legaturi directe cu evenimentele ce au avut loc deja.

Protagonistele sunt cu capul pe umeri de data aceasta si, asa cum spuneam mai devreme, in cea mai mare parte a timpului nu mai fac greseli stupide, nu se mai concentreaza pe propriile dorinte sau idei egoiste si chiar gandesc inainte de a face ceva. Interesant de privit este si dinamica relatiilor dintre ele si cei din jur, mai ales ca modurile in care evolueaza relatiile lor cu ceilalti se afla la extreme diferite. Protagonistele primesc fie sprijin total, fie respingeri foarte dure, insa e de-a dreptul neasteptat care persoane le sustin si care le indeparteaza sau chiar le blameaza.

Sunt curioasa cum va evolua de acum povestea. Pentru ca misterul identitatii lui A a fost deja spulberat, iar autoarea va trebui sa isi concentreze atentia asupra altor aspecte de acum incolo. Sunt aproape sigura ca vom avea o echipa A si nu doar o singura persoana (pe care o cunoastem deja), dar ma indoiesc ca aceasta va fi din nou principala intrebare. In orice caz, daca ati inceput deja sa cititi seria, eu zic ca merita sa o duceti pana la capat. Cred ca acele cateva volume bune fac sa merite si parcurgerea celor mai slabe.

Bile albe:

Faptul ca in sfarsit se explica o multime de lucruri care pareau lipsite de logica in volumele anterioare si modul in care toate acele lucruri se imbina cu dezvaluirile din aceasta carte.

Bile negre:

Putin dezamagitor ca din nou, fetele nu sunt crezute in totalitate la final, desi s-a dovedit deja ca nu au mintit inainte si ca cei care le-au pus la indoiala sinceritatea in privinta unui anumit aspect important s-au inselat atat de grav.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Crushed (seria Micutele Mincinoase, volumul 13) – Sara Shepard

Burned (seria Micutele Mincinoase, volumul 12) – Sara Shepard

Posted in Uncategorized

Book Spotlight & Giveaway: Order Restored (The Impaler Legacy #3) – Ioana Visan

Probabil stiti deja ca seria The Impaler Legacy este una dintre lecturile pe care le-am citit cu entuziasm maxim. O recomand tuturor iubitorilor de fantasy, mai ales ca autoarea nu urmeaza nici un cliseu iar seria este surprinzatoare si originala. Si credeti-ma, este mult deasupra altor serii fantasy de afara care sunt mai populare doar datorita promovarii mai intense si a faptului ca autorii au avantajul de a se fi nascut in tari in care literatura este mult mai apreciata decat la noi.

Cu ocazia publicarii celui de-al treilea (si ultimul) volum al seriei, Ioana Visan ofera 5 volume in cadrul unui giveaway. Mai jos gasiti detaliile despre acest volum, iar daca sunteti curiosi sa aflati mai multe detalii, aruncati o privire si pe recenzie, aici. Pentru a va inscrie in concurs, click pe linkul de mai jos. Giveaway-ul incepe pe 5 decembrie si se termina pe 12.

Giveaway

Order Restored (seria The Impaler Legacy, volumul 3) – Ioana Visan

Title: Order Restored

Series: The Impaler Legacy, Book 3

Author: Ioana Visan

Genre: Fiction » Fantasy » Paranormal » Urban

Published: Dec. 01, 2013

ISBN: 9781310629518

Sinopsis:

Despite their five centuries at war, the pandurs and the vampires work well together when they ally against a common enemy. Led by Little Council member Liana Cantacuzino and a thousand-year-old vampire Maximilien Hess, they descend on South Island, New Zealand, to search for the new breeds’ base.

With Dr. Jesse Carver kidnapped by the new breeds and Liana’s feelings for him muted thanks to Hess’ compulsion, Liana is forced to act like Jesse means nothing to her while she is dying inside. Asked by the new breeds’ leaders to betray her cause and losing the support of her people one by one, she needs to destroy the new breed-making facility before her entire world falls apart and everyone has to run for their lives.

The third novella in The Impaler Legacy series, a vampire saga like no other.

Available here: GoodreadsSmashwords| Amazon

About the author:

Award-winning writer Ioana Visan has always dreamed about reaching the stars, but since she can’t, she writes about it. She made her debut in English with a short story published by Every Day Fiction, and also has one included in Evolved Publishing’s “Evolution: Vol. 2″ short story collection. After fighting the apocalypse aftermath in “Human Instincts”, she played with shapeshifters in “Blue Moon Café Series: Where Shifters Meet for Drinks”, and then she dealt with vampires in “The Impaler’s Revenge”, before tackling longer works like a fantasy trilogy and a science fiction series.

Ioana Visan is the winner of the European Science Fiction Society’s Encouragement Award at Eurocon 2013.

Author Links: Website  | Blog  | Facebook  | Twitter  | Pinterest  | Goodreads  | Amazon 

Posted in Ioana Visan

Order Restored (seria The Impaler Legacy, volumul 3) – Ioana Visan

Order Restored (seria The Impaler Legacy, volumul 3) – Ioana VisanOrder Restored (seria The Impaler Legacy, volumul 3)

Ioana Visan

Disponibil pe: Smashwords sau Amazon

Numar pagini: 89

 

Sinopsis:

In ciuda celor cinci sute de ani de razboi, pandurii si vampirii pot colabora bine impreuna atunci cand se aliaza impotriva unui dusman comun. Condusi de reprezentanta Micului Consiliu, Liana Cantacuzino si vampirul milenar Maximilien Hess, ei ajung in South Island, in Noua Zeelanda, pentru a cauta baza vampirilor din noua rasa.

Cu doctorul Jesse Carver rapit si cu sentimentele ei pentru acesta aduse la tacere datorita constrangerii lui Hess, Liana este fortata sa se comporte ca si cum Jesse nu ar insemna nimic pentru ea, in timp ce pe dinauntru, ea moare cate putin. Cerandu-i-se de catre liderii noii rase sa isi tradeze cauza si pierzand controlul oamenilor sai rand pe rand, Liana trebuie sa distruga sediul unde sunt creati noii vampiri inainte ca intreaga ei lume sa se prabuseasca.

Order Restored este cea de-a treia carte a seriei The Impaler Legacy, o saga cu vampiri ca nicio alta.

Parerea mea:

The Impaler Legacy este una dintre putinele serii care m-au surprins constant, inca de la primele randuri. Nu a existat niciun moment in care sa pot anticipa ce va urma si nu am intalnit niciun aspect previzibil. Ultima carte din serie este construita in acelasi mod. Desi volumul al doilea, A Victory that Counts, s-a incheiat cu o mica victorie, intamplarile din povestirea satelit Casualties of War au dat totul peste cap, spulberand acea clipa de liniste abia obtinuta. Nu e de mirare asadar ca Order Restored incepe in forta, iar tensiunea si suspansul invaluie intreaga poveste. Volumul este incarcat de adrenalina, evenimentele se desfasoara cu repeziciune, scenele se schimba des, iar protagonistii se straduiesc sa faca fata valului de provocari. Interesant este insa ca nu ai nici o secunda senzatia ca ritmul ar fi exagerat. Dimpotriva. Intamplarile se deruleaza firesc, situatiile evoluand unele din altele fara a avea nimic fortat in ele.

O regasim asadar pe Liana Cantacuzino in mijlocul unui razboi a carui miza a crescut brusc dupa ceea ce s-a petrecut in Casualties of War. Insa datorita lui Max, protagonista a suferit o schimbare cu doua taisuri. Pe de-o parte, aceasta ii permite sa isi pastreze obiectivitatea si sa ia decizii cu mintea limpede, fara a fi influentata de propriile sentimente. Insa in acelasi timp, pare sa dea nastere unei situatii fara iesire si mai mult, ii blocheaza protagonistei capacitatea de a-si exprima toate emotiile, ceea ce duce la o tensiune interioara crescanda, care ameninta sa explodeze la un moment dat. De-a lungul romanului, consecintele acelei decizii fulgeratoare isi arata alternativ cele doua fete, pastrand in acest fel un fel de val de neclaritate ce nu iti permite sa o cataloghezi drept o hotarare buna sau una mai degraba neinspirata.

Ce mi-a placut enorm este faptul ca autoarea nu lungeste inutil momentele de criza, doar pentru a-si tine cititorii in suspans. Conflictele si infruntarile au un ritm natural, adica exact asa cum te-ai astepta tinand cont de cine sunt protagonistii. Max este unul dintre cei mai vechi vampiri, cu mai mult de un mileniu de experienta, iar Liana a fost pregatita intreaga viata pentru a lupta intr-un astfel de razboi. Chiar daca inamicii lor ii depasesc ca numar si chiar daca cei care sunt responsabili de intreaga situatie sunt incredibil de puternici, nici unul dintre protagonisti nu face vreo greseala stupida in cele mai importante momente, asa cum se intampla adesea in nenumarate alte romane. Autoarea nu te lasa nici o clipa sa uiti istoria personajelor si ofera o poveste bine gandita, lipsita de artificii fara sens. Pentru ca intr-un razboi, greselile nu isi au locul, iar deciziile proaste nu au cum sa conduca la o victorie. Iar daca cineva ar fi putut invinge intr-o lupta atat de crancena, care are ca miza chiar soarta lumii, atunci Liana si Max, impreuna, sunt aceia. In plus, ambii sunt constienti mereu ca pot pierde totul, ambii stiu ca victimele colaterale sunt imposibil de evitat si ambii sunt pregatiti sa lupte pana la capat, indiferent de riscuri. Iar pierderi apar intr-adevar si sunt extrem de dureroase, pentru ca unele dintre cele mai importante si placute personaje secundare nu apuca sa se bucure de un final fericit. Insa exact aceste momente care iti rup inima sunt si cele care ofera veridicitate povestii. Exact acelasi rezultat mi se pare ca il are si relatia in continuare relativ incordata dintre Liana si Max. Desi Max nu i-a dat motive protagonistei sa se indoiasca de el, cei douazeci si ceva de ani in care a fost invatata sa nu aiba incredere in vampiri isi fac in continuare simtita prezenta. Prin urmare, Liana inca are momente in care oscileaza intre a colabora cu Max sau a scapa de el cu prima ocazie. Cu siguranta daca Liana ar fi renuntat din prima clipa la crezul sau de o viata, povestea ar fi pierdut din autenticitate, insa prin acele oscilatii, este subliniata lupta care se duce in continuare in mintea eroinei care trebuie sa impace ceea ce stia de atat de mult timp cu ceea ce descopera pe parcurs.

The Impaler Legacy este probabil una dintre cele mai realiste povesti fantasy pe care le-am citit pana acum. In ciuda faptului ca se foloseste de supranatural pentru a-si construi povestea, autoarea reuseste sa le ofere un aer atat de veridic incat ai impresia ca s-a inspirat parca dintr-o parte reala a vietii, parte la care ea are acces, insa care pentru majoritatea dintre noi, ramane secreta.

Bile albe:

– Modul in care autoarea reuseste sa isi construiasca personajele astfel incat la final sa ai senzatia ca tocmai ai citit povestea unor persoane reale, pe care le cunosti cu adevarat si care iti raman in suflet ca niste prieteni vechi, chiar daca unele dintre ele au disparut mai repede decat ti-ai fi dorit.

– Oh, am adorat momentul in care protagonista se foloseste de steagul Romaniei pentru a solicita ajutor. Mi s-a parut grozava ideea, mai ales ca resursele erau atat de limitate, iar rezultatul a fost pur si simplu imposibil de ignorat si extrem de sugestiv! Cred ca am ramas cu un zambet larg pe fata pana la ultimul rand din carte, din cauza acelor paragrafe.

Bile negre:

– Putin, putin prea grabit parca finalul. Ma rog, nu finalul in intregime, ci aspectul legat de revenirea la normal a Lianei, dupa constrangere. As fi preferat o rezolvare putin mai lenta, mi s-a parut parca prea… fulgeratoare schimbarea, in ciuda a tot ceea ce a descoperit Liana despre ea pe parcursul evenimentelor.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

The Impaler’s Revenge (seria The Impaler Legacy, volumul 1) – Ioana Visan

A Victory that Counts (seria The Impaler Legacy, volumul 2) – Ioana Visan

Posted in Roland Hughes

John Smith – Last Known Survivor of the Microsoft Wars – Roland Hughes

John Smith - Last Known Survivor of the Microsoft Wars - Roland HughesJohn Smith – Last Known Survivor of the Microsoft Wars

Roland Hughes

Data aparitie: 30 mai 2013

Numar pagini: 274

 

Sinopsis:

Daca Maiasii au stiut cand va fi inceputul sfarsitului pentru ca i-au mai supravietuit o data, inainte? Daca istoria noastra scrisa e la fel de corecta vechea poveste despre cei trei orbi care descriu un elefant? Daca literatura si emisiunile TV stiintifico-fantastice au anumite fragmente reale si corecte, ai stii care sunt acestea? Daca ochii tai pot privi doar o particica mica a unui colaj, ai stii ca este un colaj?

Fanii Babylon 5, Star Trek TNG, Battle Star Galactica si ai literaturii clasice stiintifico-fantastice vor fi incantati de vanatoarea complexa de indicii din acest roman. Atunci cand erai copil, ai invatat sa legi agrafe de hartie sau margelute pentru a crea un colier. Aseaza-te si priveste cum „margelutele” pe care le-ai avut toata viata la indemana formeaza un tablou pe care nu il puteai vedea. Ia in considerare o clipa posibilitatea prezentata in poveste, apoi tine-te bine pe durata calatoriei!

Parerea mea:

Atunci cand am inceput sa citesc John Smith – Last Known Survivor of the Microsoft Wars aveam o idee foarte, foarte vaga asupra a ceea ce voi descoperi in aceasta carte. John Smith – Last Known Survivor of the Microsoft Wars este un roman post-apocaliptic, insa stilul ales de autor il diferentiaza de toate cartile similare pe care le-am mai citit. Povestea ne este prezentata sub forma unui interviu, cadrul fiind o lume noua, construita peste ramasitele lumii din prezentul nostru. Intreaga istorie a trecutului si a momentelor dinaintea si dupa ceea ce a insemnat sfarsitul lumii pe care o cunoastem noi este narata de catre John Smith, ultimul supravietuitor al „Razboaielor Microsoft”. Autorul porneste de la situatia actuala mondiala, acoperind o paleta foarte larga de domenii, pentru ca apoi sa se intoarca in trecut, la misterele Atlantidei si soarta locuitorilor acesteia, dar si la influenta pe care au avut-o acestia in cursul istoriei a nenumarate civilizatii. Practic, sunt acoperite unele dintre cele mai importante aspecte ale umanitatii din ultimele cateva mii de ani, iar genul post-apocaliptic incepe sa se impleteasca cu cel fantasy, cu thrillerul si cu genul conspirativ. Extrem de interesanta mi s-a parut abilitatea autorului de a te face sa crezi ca ceea ce citesti este real. Pornind de la aspecte adevarate, trece apoi in fantastic atat de subtil incat nu sesizezi schimbarea, iar informatiile care ajung la tine mai tarziu par la fel de veridice ca cele de la inceput, despre care ai certitudinea ca sunt reale.

Un alt aspect demn de luat in seama este faptul ca spre deosebire de alte carti ce au drept cadru lumi post-apocaliptice, autorul nu isi centreaza atentia pe un personaj unic pe care sa il urmareasca de-a lungul actiunii. Evident, se poate spune ca intr-un fel, John Smith si Susan Krowley sunt protagonistii romanului, dar asta nu este intru totul adevarat. Pentru ca ei joaca doar rolul celor care faciliteaza relatarea povestii. Adevaratul personaj central este unul colectiv, din mijlocul caruia nu se distinge vreo figura mai importanta ca alta. Mai mult, nu primim niciun nume, portret sau actiune individuala, intrucat toate evenimentele narate pastreaza drept personaj principal un grup destul de mare, format din familiile privilegiate ale Atlantidei si personalul auxiliar.

Un lucru care m-a sacait de-a lungul a multe pagini este atitudinea lui Susan Krowley, cea care ii ia interviul lui John Smith. Inteleg ca odata distrusa lumea, oamenii care au supravietuit au fost nevoiti sa o ia practic de la capat, gradul de civilizatie si dezvoltare tehnologica avand o cadere brusca. Inteleg, de asemenea, ca povestile isi pierd din valoare si veridicitate pe masura ce trec anii si de asemenea, ca in momentul in care ti se spun lucruri ce nu se potrivesc cu situatia reala a lumii tale, tinzi sa nu le dai crezare. Susan Krowley traieste la mai bine de sase decenii de cand aproape totul a fost distrus. Tinand cont de faptul ca oamenii care au supravietuit au fost nevoiti sa se intoarca la o viata simpla, lipsita in mare parte de tehnologia avansata din prezent si ca generatiile urmatoare nu au nici macar amintirea acesteia, privind-o mai degraba ca pe un mit, este de inteles de ce Susan Krowley are tendinta de a nu crede vreun cuvant din ceea ce ii povesteste la inceput John Smith. Totusi, prin meseria pe care o are, cea de jurnalist, mi se pare ca ar fi trebuit sa fie mult mai deschisa la minte si sa fie in stare sa mentina un dialog mai complex. Din pacate insa, in prima jumatate a cartii avem parte mai mult de un monolog al lui John Smith, intrerupt de exclamatiile de uimire ale lui Susan Krowley si mai grav, de acuzatiile ei ca acesta ar minti, inventand tot ceea ce ii povesteste. Abia mult mai tarziu, discutia incepe sa fie una tipica intervievat- intervievator, Susan Krowley reusind in sfarsit sa puna intrebari potrivite, sa prinda indicii, sa deduca unele concluzii si sa se implice asa cum ar trebui sa o faca un jurnalist.

Desi nu este foarte lunga, povestea nu este una pe care sa o devorezi in cateva ore. Tocmai din cauza ca acopera nenumarate subiecte, ar trebui citita intr-un ritm moderat, cu intreruperi care sa iti permita sa „digeri” ceea ce ai citit, sa lasi lucrurile pe care le-ai descoperit sa se lege intre ele si sa se aseze la locul lor in puzzle-ul urias pe care l-a creat autorul. Roland Hughes nu doar ca expune o multime de aspecte importante ale prezentului si ale istoriei, dar si rastoarna o mare parte a acestora, creand origini noi pentru ele, oferindu-le fete diferite si explicatii total neasteptate. Religia, marile razboaie, miturile, civilizatiile disparute, evolutia stiintei, misterele pastrate pana astazi, intregul curs al istoriei, totul este modificat in povestea lui Roland Hughes, totul iti este prezentat intr-o lumina total diferita. Si cel mai impresionant este faptul ca oricat de incredibile ar parea toate aceste fatete noi ale lucrurilor, autorul reuseste sa ti le transmita intr-un mod veridic, facandu-te intr-adevar sa pui la indoiala adevarurile pe care le stiai si sa te intrebi „Nu cumva ar fi posibil…?”

Finalul ofera o surpriza care te va lasa cu un zambet larg pe buze, iar epilogul nu face decat sa iti creasca si mai mult uimirea, dand nastere unor legaturi care incep sa se impleteasca deodata.

Bile albe:

– Partea reala a povestii este atat de bine documentata, incat trecerea la imaginar se face insesizabil. Mai mult, de-a lungul romanului adevarul si fantasticul se amesteca in permanenta, oferindu-ti senzatia ca citesti de fapt o istorie alternativa a lumii.

– Echilibrul dintre nota personala a povestii si cea generala. Desi in mare parte cartea prezinta chestiuni despre omenire si evolutia ei, exista si insertii prin care avem brusc ocazia sa il privim pe John Smith de aproape, sa il vedem pe el ca om. Si il observam atat in ipostaza de acum, de supravietuitor al unei lumi disparute, impacat in sfarsit cu destinul, dar si in cea de adolescent inconjurat de drama, marcat pentru totdeauna de prabusirea intregului univers cunoscut, de singuratatea traumatizanta si de responsabilitatea enorma care a cazut pe umerii sai.

Bile negre:

Atitudinea lui Susan Krowley in prima jumatate a cartii.

English version:

When I started reading John Smith – Last Known Survivor of the Microsoft Wars I had a really, really vague idea about what I’ll find in this book.  John Smith – Last Known Survivor of the Microsoft Wars is a post-apocalyptic novel, but the style chosen by the author makes it different from any other similar books that I’ve read. The story is told as an interview, the frame being a new world, built over the ruins of the world we know today. The entire history of the past and of the moments before and after the ending of the world as we know it today is told by John Smith, the last survivor of the Microsoft Wars. The author starts from the present global situation, covering a wide palette of domains, only to return in the past, at the mysteries of Atlantis and the fate of her inhabitants, with an eye also on the influence they had over many civilizations during the time. Matter-of-fact, the most important aspects of humanity in the last thousands of years are brought into focus, and the post-apocalyptic genre starts to blend with the fantasy, thriller and conspiratorial genres. The author’s ability to make you believe what you read it was really interesting. Starting with the real aspects, he then passes on to some fantastic things in such a subtle way that you don’t even feel the change and the information that gets to you later seems to be as truthfully as the pieces from the beginning, which are undoubtedly true.

Another important aspect is the fact that unlike other books based on post-apocalyptic worlds, in John Smith – Last Known Survivor of the Microsoft Wars, the attention is not centered on a single character which is observed during the story. Of course, in a way, you could say that John Smith and Susan Krowley are the main characters, but this is not completely true. Because their actual role is to deliver the story. The actual protagonist is a collective one, from which no figures can be identified as being more important than others. Moreover, we are not given any individual names, portraits or actions, because absolutely all the events have a pretty large group as a main character, represented by the privileged families of Atlantis and the auxiliary personnel.

One thing that annoyed me during several pages is Susan Krowley’s attitude, the woman who interviews John Smith. I understand that once the world was destroyed, the survivors were forced to practically start all over again, considering that the civilization degree and the technological development had a sudden decay. I also understand that stories tend to lose their value and their credibility during the years and also, that when you hear things that don’t correspond with the real situation of your world, you tend not to believe them. Susan Krowley lives at more than six decades after almost the whole world was destroyed. Considering the fact that the people who survived had to go back to a simple life, deprived of the advanced technology from our present and that the next generations don’t even have the memory of it, seeing it more like a myth, it’s obvious why in the beginning, Susan inclines not to believe a single word from John’s story. However, having a job like that, being a journalist, I really think she should have been more open-minded and more capable to sustain a more complex dialogue. Unfortunately, during the first half of the book, we basically get only a John Smith monologue, which is sometimes interrupted by Susan’s amazed exclamations and even more frustrating, by her accusations that he is lying, inventing everything he’s telling her. Only later, the conversation begins to look like a normal interview and Susan finally starts asking the right questions, seeing the clues, getting some of the conclusions and engaging as a real journalist should.

Although not very long, the story is not one you devour in a few hours. Because it covers countless themes, it should be read in a moderate rhythm, with breaks that allow you to “digest” what you’ve read, to give enough time to the newly discovered things to connect and take their place in the vast puzzle created by the author. Roland Hughes is not only discussing a lot of major issues of the present and of the history, but he is also overthrowing most of them, creating them new origins, offering them different faces and unexpected explications. The religion, the wars, the myths, the lost civilizations, the evolution of science, the mysteries kept until today, the whole course of the history, everything is changed in Roland Hughes’ story, everything is exposed in a different light. And the most impressing fact is that no matter how incredible those interpretations are, the author manages to deliver them in such a realistic way that you start to doubt the truths you know and start asking “What if…?”

The ending offers a huge surprise that will bring a large smile on your lips and the epilogue is just growing your amazement, creating more bonds that begin to suddenly mix together.

PROs:

– The real side of the story is so well documented that the transfer to the imaginary side is unnoticeable. Furthermore, during the story, the truth and the fiction keep blending together, giving you the feeling that you are actually reading an alternative history of the world.

– The balance between the personal tone and the general one. Although most of the story covers issues about the humanity and its evolution, there are a few paragraphs that allow us to suddenly see the real John Smith. And we get to see him in both the current state, as a survivor of a lost world, finally at peace with his destiny, but also as his old self, a teenager surrounded by drama, forever marked by the fall of his entire universe, by the traumatizing solitude and by the huge responsibility that fell on his shoulders.

CONs:

Susan Krowley’s attitude during the first half of the book.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Razboiul Z – Max Brooks

Casa Molimei – Jim Crace

Posted in Carolyn Mackler, Jay Asher

Viitorul Nostru – Jay Asher & Carolyn Mackler

Viitorul Nostru - Jay Asher & Carolyn MacklerDisponibil la: Leda Books

Colectia: Fantasy Leda

Traducerea: Mariana Piroteala

Numar pagini: 368

 

Sinopsis:

Cum e cand iti citesti viitorul nu in palma, nu in cafea, ci pe un Facebook care nu a fost inca inventat…

Un roman pentru tinerii de azi, despre viata lor de maine.

Este anul 1996, si nici jumatate din elevii de liceu din America nu au folosit vreodata internetul. Viata in cyberspace este la inceputuri, iar retelele de socializare nu exista nici macar in proiect.

Si totusi…

Emma tocmai a primit primul ei computer si un misterios CD-ROM de la America Online. Josh este vecinul ei si prietenul ei cel mai bun, chiar daca din  noiembrie trecut lucrurile au fost putin cam dificile intre ei. Cei doi se conecteaza si se logheaza… si ajung automat pe Facebook… dar Facebook-ul nu a fost inventat inca!!!

Josh si Emma isi privesc fascinati profilurile din viitor, peste cincisprezece ani. Sotii, prietenii, carierele, casele, destinele lor ─ totul este aici. Dar nu e ceea ce asteptau ei; si de fiecare data cand isi deschid pagina, viitorul lor se modifica. Si in timp ce se lupta cu suisurile si coborasurile vietii lor viitoare, sunt obligati sa se confrunte cu lucrurile bune ─ sau rele ─ pe care le fac in prezent.

Parerea mea:

Nu am avut de multa vreme ganduri atat de contrastante in privinta unei carti ca acum, cand tocmai am terminat Viitorul Nostru. Si daca in mod normal atunci cand sunt atat de indecisa, asta se intampla pentru ca respectivul roman a avut un numar egal de aspecte geniale si parti slabe, de data aceasta situatia este diferita. Nu este deloc vorba de cat de bune sau mai putin bune sunt anumite parti ale povestii, ci de modurile in care le poti privi. Pentru fiecare aspect al cartii poti gasi plusuri si minusuri, fiecare directie a scenariului poate fi vazuta si judecata atat dintr-o perspectiva pozitiva cat si din una negativa, in mod egal.

Trebuie sa va spun totusi inca de la inceput ca romanul nu dezvolta o teorie asupra intamplarii prin care trec protagonistii. Pare a fi mai mult un scenariu pornit de la… CONTINUAREA AICI.