Razboiul Z – Max Brooks
Disponibil la: Editura Trei
Colectia: Science Fiction
Numar pagini: 448
Sinopsis:
Un medic chinez asista la primele cazuri ale unei epidemii inexplicabile, care cuprinde treptat intreaga lume. In mai putin de un an, populatia Americii isi gaseste adapost in lagarele pentru refugiati din Cuba, europenii se baricadeaza in castele medievale, iar Pakistanul abate asupra planetei iarna nucleara…
„Pacientul zero” al pandemiei apare in China, al carei guvern incearca sa restrictioneze infectia si inventeaza o criza ce implica Taiwanul pentru a-si masca activitatile. Epidemia se raspandeste insa in alte tari prin intermediul comertului cu organe de pe piata neagra si al refugiatilor, inainte ca rabufnirea ei in Africa de Sud sa o aduca in atentia publicului… Peste zece ani, peisajul geopolitic al planetei este transformat pentru totdeauna.
„Omenirea s-a clatinat in pragul extinctiei…”
Parerea mea:
Lasati deoparte orice prejudecati legate de povestile cu zombie si cititi cartea aceasta! Este impresionanta si intrece orice asteptari! Povestea pe care ne-o ofera Max Brooks nu este un roman tipic, nu are personaje principale – sau poate ca, de fapt, toate personajele care apar in Razboiul Z sunt protagonisti. Cu o constructie ce aduce mai degraba a cronica, cu memorii adunate de la zeci de supravietuitori ai apocalipsei zombie, cu un tablou obiectiv si detaliat al unui viitor ipotetic, romanul devine atat de credibil incat nu o singura data ai senzatia ca citesti de fapt o istorie reala, ca e imposibil ca imaginatia unui om sa inventeze o poveste atat de complexa si desavarsita.
Introducerea ne informeaza ca ne aflam la ani buni distanta de momentul in care lumea a luat-o razna, în care pandemia ce urma să decimeze omenirea a răbufnit. Personajul care ne introduce în poveste este cel care are rolul de a aduna… CONTINUAREA AICI.
My Weekly Book 
pare interesanta./…as citi-o si eu pana sa apara filmul
Of, mie tare mi-e teama ca filmul o sa fie o dezamagire.. Cartea are o structura neobisnuita, iti prezinta tot ce s-a intamplat in mai toate zonele geografice, din puncte de vedere foarte diferite.. Iar trailerul filmului m-a facut sa banuiesc ca o sa fie un scenariu clasic cu un protagonist ce lupta sa isi salveze oamenii dragi si apoi salveaza intreaga lume.. deci o reteta tipic hollywoodiana, insa foarte foarte departe de cartea pe care se bazeaza… Dar..sa vedem, inca nu imi pierd speranta 🙂
Sa inteleg ca trebuie sa fac rost de ea cat mai repede, nu 🙂 ? Pare foarte interesanta cartea, iar din recenzia ta reiese ca ti-a placut mult. Vreau sa o citesc inainte sa apara filmul.
P.S.: A disparut monstruletul? O sa imi fie dor de el… 😦
Daa, mi s-a parut geniala! De mult nu am mai fost atat de entuziasmata de o carte. Cu toate ca eu ma entuziasmez la majoritatea cartilor :)) Dar asta mi-a intrecut orice asteptari. Oricum, eu am avut de cand eram mica o obsesie pentru povestile din istorie cu pandemii si epidemii si de asemenea si pentru scenariile apocaliptice. Iar cartea asta mi-a oferit exact ce imi doream deci. Plus ca e foarte diferita ca structura de alte romane si foarte complexa, cu o gramada de detalii care o fac foarte realista. Mie mi-a placut, desi am vazut si pareri pe GR ca cititorii se asteptau la o poveste clasica. Deci depinde de fiecare probabil. Cat despre film… aproape ca mi-e teama sa ma si gandesc la el :)) Trailerul m-a facut sa cred ca o sa fie o reteta de succes tipic hollywoodiana, insa deloc asemanator ca scenariu si structura cu romanul..
Da, incepusera sa ma enerveze linkurile verzi. In rest imi placea din toate pdv, insa mi se parea ca nu se prea vad bine linkurile. Cand ma satur si de asta, poate o pun inapoi pe aceea 😀
Pare foarte interesanta din recenzia ta, mi-as dori sa o citesc daca as fi sigura ca pot trece peste partile cu masacre ale zombilor.
De cand am vazut sezonul doi din The Walking Dead sunt ingrozita de zombie. Tin minte o scena din serial in care unul era mancat de viu de zombie si inca i se puteau auzi urletele. Brrr .
Eu nu prea pot sa ma vad in postura supravietuitorului sau a eroului care lupta pentru a-i proteja pe cei din jurul lui pentru ca nu cred ca sunt atat de curajoasa si nici nu cred ca as suporta gandul ca oricand as putea fi hapaita de zombie 😀 . Cred ca zombie sunt pe acelasi loc in tipul spaimelor mele cu serpii. Da, stiu unii dintre ei nu exista, dar e una dintre acele temeri ilogice 😀 .
Eu nu sunt neaparat impotriva finalurilor tip Hollywood. Tin minte cand am vazut I am Legend cat de dezamagita am fost de modul in care s-a incheiat filmul. Problemea mea e ca eu sunt o mare fana a finalurilor fericite si-mi pierd interesul (prin pierdut interesul vreau sa spun ca le evit cat pot de mult) pentru cartile sau filmele care stiu ca nu se vor incheia astfel. Probabil pentru ca ma gandesc ca daca in viata reala nu totul are final fericit, macar in carti sa existe acesta. Asta imi da intr-un fel naiv speranta.
Da, da, mie mi se pare una dintre cele mai bune carti pe care le-am citit in ultimul timp! Daca nu as avea atatea de citit, m-as apuca din nou de ea in secunda doi! Bine, a si combinat doua subiecte care pe mine ma fascineaza dintotdeauna (epidemiile si apocalipsele – nu iti poti imagina cu cat entuziasm citeam cand eram la scoala despre epidemiile de ciuma si alte boli de genul, din secolelel trecute :D), asa ca din start a avut un punct in plus de la mine. Pentru ca “zombificarea” se manifesta exact ca o epidemie. Are si cateva faze destul de dezgustatoare pe ici pe colo, insa nu mizeaza atat de mult pe sange si pe senzational, cat pe modul in care incearca omenirea sa lupte. Pentru ca la un moment dat, dupa catva timp, zombie isi pierd aura aceea de mit si devin o problema ca oricare alta, o criza internationala ce trebuie rezolvata.
Mmm..nu stiu cum sa explic finalul. Nu e nici happy end clasic, insa nici nu e genul in care sa moara personajele principale sau ceva de genul acesta, cum a fost in I am legend. In primul rand pentru ca nu avem personaje principale 🙂 Finalul e pozitiv, insa nu are tenta aceea de incredibil pe care o au alte carti. Omenirea incepe sa isi castige usor usor lumea inapoi, numarul de zombie scade, totul incepe sa reintre pe un fagas normal. Insa asta se intampla in mod natural, fara o revenire spectaculoasa si lipsita de realism. Nu e ca si cum de pe o zi pe alta dispar toti zombie sau se inventeaza leacul ce ii va ucide sau readuce in forma umana pe toti. Nu, luptele se duc pe regiuni, incet, mai apar ici colo niste zombie, oamenii se straduiesc sa se adapteze si sa isi recladeasca societatea. Dar e evident ca asta va dura si ca toate lectiile pe care le-a primit omenirea in timpul acestui razboi risca sa fie pierdute odata cu generatiile viitoare, asa cum se cam intampla cu orice lectii ale trecutului.
La mine paianjenii sunt fobia principala! Si sunt la fel de constienta ca nu o sa inceapa nici unul sa arunce cu panza lipicioasa pe mine si sa ma infasoare apoi in ea ca sa ma gateasca la cina, insa asta nu inseamna ca ma pot abtine sa nu imi fie frica :))
P.S. I was just emailing u!
Paianjenii au panza lipicioasa? In mintea mea acum se dereluzeaza o imagine cu mine trezindu-ma in miez de noapte cu ceva lipicios pe fata 😀 . Am o imaginatie mult prea activa 😀 .
Cred ca o sa citesc si eu Razboiul Z dupa ce termin celelalte opt volume pe care le mai am de citit. Am ramas in urma cu cititul pentru ca luna trecuta am citit doar sase volume. In ritmul asta nu o sa citesc 100 anul asta, cum mi-am propus, nici daca stau in cap 😀 .
Nu stiu ce fel de boala teribila ar trebui sa fie cea care transforma oamenii in zombie, dar tot timpul aceasta e explicatia in toate cartile si filmele. As vrea sa ni se explice si cine a fost atat de tampit incat sa creeze aceasta boala in vreun laborator, pentru ca ma indoiesc ca asa ceva ar putea muta dintr-un virus obisnuit cum e gripa de exemplu.
Pe mine asta ma enerveaza in principal la filmele cu zombie, ca nimeni nu explica cum s-a ajuns aici, cine a fost pacientul zero si de unde a luat el boala/virusul.
Daca nu gasesc un remediu, cum scade numarul de zombie? Cum devin zombie? Se imbolnavesc pur si simplu sau mor si se ridica dupa moarte din cauza virusului?
Moare vreunul dintre cei care povestesc prin ce au trecut?
:))) normal! De ce crezi ca raman acolo prostutele de musculite si asteapta sa vina paianjenul sa le manance?
Uite, fix asta ramane cumva in ceata si in Razboiul Z. Adica..stii cine e pacientul 0, stii exact cum si de ce se transmite atat de rapid in toata lumea, stii pana si modul in care pacientul 0 a fost infectat. Insa tot ramanse ascunsa o piesa mica de puzzle. Daca o citesti, o sa intelegi, asa nu stiu exact cum sa explic fara sa dau spoilere..
Eh, eu si anul trecut eram la limita cu challenge-ul de pe GR, noroc de povestirile acelea The Grimm Diaries Prequels ca au avut in jur de 100-150 de pagini si am atins targetul 😀
Nu, nu, nu pot sa iti raspund la majoritatea intrebarilor :)) Stiu ca esti avida de informatii “interzise”, insa zau ca se duce farmecul daca ti le dau 😀
De murit, nu moare nici unul, pentru ca personajul ce are rolul de a colecta amintirile o face la cativa ani dupa ce a inceput criza. Adica in momentul in care mai apar doar ocazional zombie si lumea e in curs de reconstruire. Iar ei povestesc razboilul de la momentul 0 pana la inceputul reconstruirii lumii. Deci sunt in siguranta oarecum 🙂
Credeam ca raman acolo pentru ca-si prind piciorusele mici in panza si nu si le mai pot descalci 😀 . Adica cum se intampla noaptea cand ti se incurca picioarele in plapuma sau patura. Dar de fapt era logic ca e lipicioasa pt ca de aia de lipeste de hainele oamenilor in filmele de groaza 😀 . Bravo mie! La 27 de ani am aflat si eu ca panza de paianjen e lipicioasa 😀 . Vai de capul meu 😀 .
Deci pacientul 0 e infectat intentionat? Ca sa raspandeasca virusul? Pacat ca nu explica si cine a creat acel virus si cu ce scop (bine, scopul e cam clar: reducerea numarului de oameni de pe planeta pentru ca in curand va fi cam greu sa mai gasim resurse pentru 6 miliarde+ ). Trebuie sa o citesc si eu, acum sunt foarte curioasa.
In Dupa 28 de Zile, la finalul filmului aratau cum lumea era in curs de reconstruire. Ma rog, cele trei personaje erau in siguranta, erau mai putini zombie, iar armata/salvatorii veneau spre casa lor. Pentru cineva ingrozit de zombie, am cam vazut multe filme cu si despre ei. Bineinteles, le-am urmarit ca sa invat cum sa ma apar just in case 😀 . Welcome in Zombieland l-am urmarit pentru ca era funny si pentru ca am crezut ca nu o sa-mi mai fie frica de ei. Am crezut prost 😀 .
:)))))) Mai bine mai tarziu decat niciodata, nu? Poate te mai trezesti cu inca o fobie, pe lana zombie si serpi cu ocazia asta!
Nu, nu, e infectat intamplator. Doar ca originea acelei intamplari este cea care ramane in continuare misterioasa.. Nu e foarte clar ce s-a intamplat acolo de fapt. Se stie doar o bucatica din intamplare, partea cea mai importanta lipseste.
Partea interesanta e ca virusul nu se raspandeste numai prin muscaturi, asa cum te-ai astepta, ci si prin….oooof, sa-ti spun, sa nu-ti spun?? Nu, nu-ti spun. Printr-o practica foarte populara si obisnuita in zilele noastre. Pentru ca daca ar fi fost vorba doar de muscaturi, nu s-ar fi raspandit atat de rapid si mai mult, nu ar fi ajuns in acelasi timp, in toate colturile pamantului. De asta spuneam ca e foarte veridica asa. Porneste de la prezentul nostru si dezvolta niste ipoteze ce ti se par cumva logice, ramai cu impresia ca daca asa ceva s-ar intampla, probabil ar evolua exact in sensurile descrise de autor.
😀 Dar de unde o fi pornit frica asta? La nivelul asta mai ales, daca zici ca si Welcome in Zombieland a fost scarry. Adica… daca iti e frica de ei, ma gandesc ca probabil ar trebui sa te temi si de cadavre, pentru ca se pot transforma in zombie si de aici poti sa mergi mai departe si sa iti fie frica si de moarte pur si simplu, sau de spitale, pentru ca au morga si deci cadavre si de cimitire, etc… Mi se pare ciudat asa 🙂 Uite, chiar.. mi-am amintit acum. Am vazut un episod din Masters of horror cu zombie si stiu ca am plans la el, a fost atat de induiosator!! Cred ca e vorba de episodul 6 din sezonul 1. Homecoming se cheama. Nu stiu daca gasesti episoadele separate sa daca o sa trebuiasca sa iti descarci tot sezonul. Oricum, fiecare episod e cu treaba lui, nu au personaje comune sau scenarii care sa se lege intre ele. Oricum, daca il gasesti, cred ca merita sa il vezi, poate iti mai schimba putin parerea despre zombie 😀
Nu stiu de unde a pornit teama mea de zombie. Nu mi-e teama de moarte, nici de spitale sau cimitire. Oameni morti nu am prea vazut, dar la inmormantarile la care am participat nu pot sa spun ca imi era frica de ei, doar ca nu eram prea dornica sa-i vad. Poate e o teama prezenta in genele mele, cum am citit despre teama de serpi, inaltime sau foc, ca sunt mostenire genetica pentru ca in urma cu sute de ani oamenii mureau din cauza lor si frica de ele a ramas intiparita in genele noastre si se transmite din generatie in generatie. Si mama e ingrozita de serpi, dar ea a vazut multi in copilarie, la munte, unde a crescut. Eu n-am avut de-a face cu ei niciodata. Cu zombie chiar nu gasesc explicatie dar sunt pur si simplu ingrozita de ei. E irational, dar nu ma pot abtine.
Eu am citit Dearly, Departed, in care personajul principal masculin e un zombie numit Bram, care e bun, bland si nu ataca oameni, dar tot simteam o repulsie fata de zombie care erau personaje secundare. Cand citeam cum celorlalti zombie buni le lipseau parti din fata sau aveau portiuni in descompunere pe corp era oribil. In ciuda faptului ca volumul e bun, mi-a fost foarte greu sa ma atasez de personaje. Cred ca a ajutat faptul ca unele capitole erau narate din perspectiva lui Bram si am putut sa ma pun in pielea lui, sa percep altfel modul brutal in care a fost transformat si apoi respins de cei dragi, sa simt compasiune fata de el pentru ca trebuie sa traiasca cu ceea ce a devenit. Oricum a fost un volum tulburator, mai ales pentru ca puteai sa privesti lucrurile din perspectiva unor zombie constienti, care nu se hraneau cu alti oameni, dar care treceau prin aceleasi orori ca orice zombie (descompunere, pierderea unor parti din trup).
Ah, cred ca de vreun an tot imi propun sa citesc cartea aceea si nu mai reusesc. Si apropo de faze din astea scarboase care iti raman in minte, eu nu pot uita momentul din The Walking dead cand unul dintre personaje da peste..o jumatate de zombie care inca se tara spre el si vroia sa il manance, chiar si in starea aceea. Brr!!
Practica obisnuita in zilele noastre? Trebuie sa stiu, trebuie sa stiu 😀 . Dat mana? Sarut? Ce mai fac oamenii in zilele noastre?
Deci se raspandea si prin muscaturi. Chiar mi-ar placea sa se mai schimbe cliseul asta si sa gaseasca un alt mod de transmitere a “zombismului” :D. Nu de alta, dar macar asa poate as mai scapa de aversiunea fata de zombie daca m-as gandi ca daca ma musca nu patesc nimic 😀 . Dar cine il infecteaza pe pacientul 0? Ce poate infecta un om incat sa-l transforme in zombie? O maimuta zombie pe care faceau experimente? Un caine zombie?
Nu, e ceva…medical. O practica medicala ce a devenit aproape banala in zilele noastre 🙂
Dar trebuie, trebuie, trebuie sa o citesti! Exemplarul meu e la mama iubitului meu momentan, altfel ti-o imprumutam, o puneam la posta imediat!
Pe mine in The Walking Dead m-a marcat momentul in care fetita pe care o tot cautau si sperau ca e inca in viata, nu mai tin minte cum o chema, a iesit ultima din hambar si era zombie. Pur si simplu am izbucnit in plans. Sperasem atat de mult ca e vie incat pentru mine devenise un simbol al speratei, al faptului ca oameni vor putea in cele din urma sa invinga zombie. Nu am mai putut sa ma uit apoi la serial.
Faza scarboasa a fost aia cu zombie-ul din fantana, ala cred ca era cel rupt in doua, care dupa ce l-au scos se tara spre ei sa-i muste. Doamne, cat l-am urat pe Shane cand l-a impuscat pe Otis si l-a lasat sa fie mancat de viu de zombie. M-a facut sa ma intreb cat de departe ar fi dispusi oameni sa mearga pentru a supravietui. Eu nu cred ca as putea vreodata sa las un om in urma, fie ca-l cunosc sau nu si cu atat mai putin sa-i fac rau ca sa-mi scap eu pielea. De asta il adoram pe Rick, pentru ca intotdeauna si-a pastrat umanitatea si a incercat sa-i protejeze pe toti indiferent de conflictele dintre ei.
Eu m-am uitat complet aiurea la TWD :)) . Primul sezon nu l-am vazut deloc, iar din cel de-al doilea nu am mai vazut episoadele care au urmat dupa ce le-au dat foc zombilor din hambar. De sezonul trei nici nu are rost sa vorbesc, nu am vazut nimic din el. Tin minte ca dupa ce am vazut sezonul doi, saptamani intregi am avut cosmaruri si am verificat sub pat inainte de culcare 😀 . Nici macar in ziua de azi nu duc linistita gunoiul seara daca nu sunt aprinse luminile pe hol 😀 .
Ceva medical? Analize de sange? Mor de curiozitate 😀 . Multumesc, esti draguta, dar nu trebuie sa mi-o trimiti. Am sa o cer luna asta de la libris 🙂 .
Ah, da, si faza aia cu fantana, uitasem de ea! Eu am vazut ambele sezoane in vreo 4 ore :)) Nu prea am rabdare sa ma uit normal la seriale si stau cu degetul pe fast forward 😀 De sezonul 3 inca nu m-am apucat. Am facut o pauza de cateva luni de la seriale si acum, de vreo 2 saptamani am reluat doar The vampire diaries si Pretty little liars. Nu stiu daca o sa ma mai uit apoi la celelalte pe care le urmaream inainte.. Parca erau prea multe si imi mancau prea mult timp. Poate doar Grimm, pentru ca mi-a placut reinterpretarea basmelor clasice intr-un soi de fantasy un pic de groaza.
Da, da, sa o ceri! Abia astept sa vad cum o sa ti se para, nu cred ca am mai citit vreo parere despre ea. Am aruncat o privire doar pe GR si am vazut ca multi erau dezamagiti ca romanul nu avea o structura clasica. Pentru ca mie mi-a placut atat de mult, ma enervau prea tare opiniile acelea si am iesit repede de pe ele :))