Posted in Yves Robichaud

Kaylen’s Rising (seria Tomes of Taria, volumul 1) – Yves Robichaud

Kaylen's Rising (Tomes of Taria, Book 1) - Yves RobichaudKaylen’s Rising – Tomes of Taria, Book 1

Yves Robichaud

Data aparitie: 7 februarie 2013

Numar pagini: 200

 

Sinopsis:

Kaylen Amdir has been living in the dark for fourteen years—in every sense.

His people are hunted on the surface world, so they must struggle to survive within underground caves. His community hates his family but no-one will say why. Unlike most teens, his parents keep him housebound, and forbid him from wielding weapons or learning magic. But when his parents finally change their mind and send him to school, Kaylen is suddenly exposed to the harsh truth. He has much to learn and understand all at once—including a mysterious magical ability.

With the threat of war with the surface-dwellers ever present, Kaylen will need to make new friends, and to stay true to himself if he is to survive what is to come…while something frightening stirs inside him.

Parerea mea:

Cand am inceput Kaylen’s Rising,  credeam ca voi citi un roman fantasy YA absolut obisnuit, cu un elf adolescent, cateva confruntari intre bine si rau ce vor influenta soarta lumii si poate si niste probleme legate de fete. Ceea ce am descoperit a fost total diferit fata de ceea ce ma asteptam. Va amintiti sentimentul magic pe care l-ati experimentat atunci cand ati intrat intr-o lume fantastica, precum cea din Harry Potter, de exemplu? Exact de asta veti avea parte citind Kaylen’s Rising. O poveste captivanta, incarcata de adrenalina si cu un scenariu construit dintr-un sir continuu de aventuri, aproape fara momente de respiro. Nici nu apucam sa respir usurata ca personajul a trecut de o incercare cand dadeam deja de urmatoarea primejdie.

Romanul mi-a amintit intr-o oarecare masura de constructia basmelor, in care personajele ne sunt prezentate intr-o perioada extrem de intensa din viata lor si sunt fortate de imprejurari sa parcurga un drum sinuos, in care fiecare eveniment viitor este tot mai dificil fata de cel anterior. Kaylen are si el parte de o multime de aventuri, fiecare fiind tot mai periculoasa decat cea pe care tocmai a depasit-o. La fel ca in povestile copilariei, ne sunt expuse doar o serie de amanunte, iar detaliile mai putin importante sau cele care nu au neaparat legatura directa cu desfasurarea actiunii nu mai sunt mentionate.  O astfel de structura permite expunerea unui numar mare de intamplari intr-un numar relativ mic de pagini, altminteri, o poveste atat de complexa precum Kaylen’s Rising s-ar fi putut intinde pe multe sute de pagini. Tonul usurel si direct al romanului, precum si abordarea veridica, din perspectiva unui personaj adolescent a lucrurilor intaresc impresia de basm.

Povestea are un ritm ascendent, iar inceputul nu iti ofera nici un indiciu privind evolutia originala de care va avea parte. Astfel, in primele capitole poti fi tentat sa crezi ca nu vei fi deloc surprins de roman sau ca poti banui deja ce va urma. Abia de la un anumit punct incepi sa realizezi ca de fapt, nimic nu pare a fi asa cum credeai. Sunt uimita de gama variata a evenimentelor prin care trece protagonistul, de numarul mare de fiinte supranaturale pe care le intalnim si de modul in care autorul a reusit sa imbine toate aceste aspecte fara ca povestea sa para prea incarcata. Se intampla atat de multe lucruri in acest roman, incat nu te poti abtine sa nu faci comparatie cu alte povesti fantasy in care numarul aventurilor dintr-o intreaga serie nu se apropie macar de cel din acest volum.

Portretele personajelor si locurile pe care acestea le viziteaza sunt foarte vizuale, primim indeajuns de multe detalii incat sa putem avea imagini desavarsite in minte. Scenele de lupta devin din ce in ce mai intense, iar spre final, capitolele dedicate uneia dintre bataliile majore te lasa fara cuvinte. In ciuda constructiei asemanatoare cu cea a basmului, nimic nu se rezolva prea facil. Personajele reusesc sa rezolve cu bine aventurile de care au parte, insa sacrificiile nu lipsesc, iar fiecare bucatica de fericire isi are pretul ei. Inca un plus mi s-a parut modul realist in care autorul si-a construit personajele. Nici unul dintre ele nu este perfect, nici unul nu poate spune ca nu a facut nici o greseala sau ca a pasit mereu doar pe drumul corect. Au slabiciuni, defecte si regrete, uneori ii ranesc pe cei din jur, insa tocmai asta le face atat de credibile. Si tot aceste aspecte ofera si iertarii, sperantei si prieteniei ocazia sa se nasca.

Romanul este probabil o lectura ideala pentru copii si adolescenti, insa cititorii mai maturi vor avea o surpriza extrem de placuta daca vor citi Kaylen’s Rising. O poveste bine scrisa iti poate oferi exact aceleasi sentimente pe care le aveai in copilarie cand intrai intr-o lume de basm, iar acest prim volum al seriei Tomes of Taria reuseste cu success sa faca acest lucru.

Bile albe:

– Personaje credibile, pasaje descriptive bine realizate si un grad ridicat de suspans. Povestea are absolut toate aspectele necesare pentru a te captiva si pentru a te face sa uiti de lumea reala. In plus, romanul pare gandit in asa fel incat sa ofere intr-un mod foarte subtil si lectii de viata, asa ca cititorii de varste fragede vor castiga mai mult decat o simpla poveste.

– Stiu ca acesta este un aspect extrem de subiectiv, insa nu am putut sa nu observ si sa nu fiu placut surprinsa de cativa termeni ce par a fi preluati din limba romana. Si nu este vorba de orice fel de expresii, ci tocmai despre unele de o importanta majora: formulele magice pe care le foloseste Kaylen.

Bile negre:

– Cred ca asteptarile cititorilor vor fi unul dintre factorii importanti care vor influenta impresiile lasate de carte. Desi intalnim si cateva aspecte tipice literaturii pentru tineri, romanul lasa mai mult senzatia de basm. Fiind cumva la limita dintre o carte pentru copii si una pentru adolescenti. Temele acelea YA probabil ca vor capata ceva mai multa importanta in volumele urmatoare, asa ca seria va castiga o gama mai larga de cititori. Insa pe moment cred ca romanul are ca public tinta in special cititorii foarte tineri. Mie mi-a placut romanul, dar eu sunt de obicei deschisa catre orice tip de literatura. Insa, daca sunteti fani ai literaturii YA obisnuite, ar trebui sa stiti ca acest roman este putin diferit fata de cele cu care sunteti obisnuiti.

English version:

When I started Kaylen’s Rising, I thought I’ll be reading a normal YA fantasy novel, with a teenager elf, some confrontations between good and evil that will influence the fate of the world and maybe some girls and relations issues. What I found was totally different from what I’ve expected. Remember that magical feeling you experienced when you entered a fantasy world – for example the one in Harry Potter? That’s exactly what you will get reading Kaylen’s Rising. A compelling story, full of adrenaline, with a script built of a continuous series of adventures, almost without moments of respite. I barely caught my breath as the protagonist finally passed another test when another danger was already in sight.

Somehow, the novel reminded me of the fairy tales’ structure, where the characters are shown in a very intense period of their lives and are forced by circumstances to travel a slinky path in which every future event is more difficult than the previous one. Kaylen gets through uncounted adventures, each more dangerous than the one before. Again, similar to the childhood tales, we receive only some of the details, and the less important things or those not necessarily relevant to the action are left out. This kind of structure allows exposing a large number of events in a relatively small number of pages. Otherwise, a story as complex as Kaylen’s Rising would have been spread over several hundred pages. The casual and straight tone of the novel, as well as the realistic approach – from a teenager character’s  point of view, intensify the impression of a tale.

The story has a rising cadence, and the beginning is not offering any indication about it’s unique and original evolution. Therefore, the first few chapters can make you to believe that you won’t be surprised by the novel or that you can already guess what will happen next. Only from a certain point you start realizing that in fact, nothing seems to be the way you thought it would be. I’m amazed of the variety of events, the large number of supernatural beings and the author’s technique to combine all these aspects without making the story feel too crowded. There are so many things happening in this novel that it’s impossible not to make a comparison to other fantasy stories. And it’s impressing that the number of adventures from other whole series doesn’t even come close to the one from this novel alone.

The characters’ portraits, as well as the places they visit are very visual, we receive enough details so that we can create perfect pictures in our mind. The fight scenes are becoming more and more intense, and near the end, the chapters dedicated to one of the major battles leave you breathless. Despite the structure similar to the one of the fairy tales, nothing here is solved too easily. The characters succeed in overcoming the tasks they received, but not without any sacrifices. Every drop of happiness has its price. Another pro is represented by the realistic way in which the author builds his characters. None of them is perfect, none can say they did no mistakes or that they always walked on the right path. They have weaknesses, flaws and regrets, sometimes they hurt the others, but this is just making them more believable. Even more, these issues are the ones that give birth to forgiveness, hope and friendship.

The novel is probably the ideal reading for children and teenagers, but the older readers will have a very pleasant surprise if they read Kaylen’s Rising. A well written tale can surprise you, offering you the exact same feelings you had as a child, when you entered a fantasy world, and the first book of the Tomes of Taria series does exactly that.

PROs:

– Believable characters, well written descriptive passages and a huge degree of suspense. The story has all the necessary aspects to fascinate you and to make you forget about the real world. Furthermore, the novel seems to be written in such a way as to offer, in a subtle manner, various life lessons, offering young readers more than just a simple story.

– I know this is a very subjective remark, but I couldn’t fail in observing, with pleasure, a few terms that seem to be of Romanian origin. And I’m not talking about any kind of expressions, but about some of the most important ones: the magical formulas Kaylen uses.

CONs:

– I think the readers’ expectations will be one of the aspects that will influence the impressions the book makes. Although we encounter some aspects typical of YA literature, the novel looks more like a fairy tale. It’s somehow on the edge of a children book and a teen novel. I suspect that those YA topics will probably become more important in the next sequel, so the series will gather a wider range of readers. But for now I think the novel is aimed especially for young readers. I loved the book, but I usually don’t mind reading any kind of literature and I can be equally enchanted by a children book, a horror or love story or a very complex thriller. But if you’re a fan of common teen novels, you should know that this book might be a little different from the series you’re usually reading.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Hobbitul – J.R.R. Tolkien

Mai las-o moale cu fantomele / Fantomele ne stiu toate secretele – Megan Crewe

Posted in Jeaniene Frost

La jumatatea drumului spre mormant (seria Vanatoare nocturna, volumul 1) – Jeaniene Frost

La jumatatea drumului spre mormant (Vanatoare nocturna, volumul 1) - Jeaniene FrostDisponibil la: Leda Books

Colectia: Fantasy Leda

Traducerea: Ligia Caranfil 

Numar pagini: 480

 

Sinopsis:

Dragoste si aventura, sex si drama intr-un thriller incendiar. Bestseller New York Times si USA Today

O fantezie urbana spectaculoasa, care preia tema vanatorii de vampiri abordata dintr-un unghi inedit, cu propria ei mitologie vampirica si mult suspans.

Este povestea lui Cat – dura si violenta, si totusi vulnerabila, iar uneori mai incapatanata decat ar trebui – si a lui Bones – vampirul blond cu accent britanic, irascibil si sarcastic.

Cat este unul dintre cele mai interesante personaje din genul „vampir”, o combinatie intre Sookie Stackhouse si Buffy. Pe jumatate vampir, nascuta dintr-o femeie umana violata de un vampir, ea ii vaneaza pe mortii vii inca de cand a implinit 16 ani si mama ei i-a spus toata povestea sa, incurajand-o sa-si foloseasca abilitatile speciale pentru a-i distruge. Cat si-a intrat in mana si deja are la activ un numar frumusel de vampiri omorati, cand il cunoaste pe Bones, care, desi el insusi vampir, ii vaneaza pe cei asemenea lui. Pana la Bones, lumea vampirilor are pentru Cat o singura culoare: neagra. Dar acum Bones ii da peste cap tot universul.

Dupa ce Cat incearca sa il omoare, dar esueaza lamentabil, Bones face o intelegere cu ea, si o invata cum sa lupte mai eficient si sa devina o momeala perfecta pentru a-si atrage victimele. Dar pe parcursul lectiilor, intre cei doi se naste o legatura mult mai profunda decat se asteptasera ei.. Ramane sa descopere cititorii toate intamplarile uluitoare ─ si momentele fierbinti ─ prin care trec cei doi!

E o poveste care te captiveaza, cu personaje minunate si bine conturate. Bones este pur si simplu delicios, iar atractia dintre cei doi – de-a dreptul magnetica.

Clipe tensionate, pline de actiune, care se intrepatrund cu momente romantice si cu mult umor: dragoste, aventura si drama ─ iata o combinatie captivanta si total irezistibila.

Parerea mea:

La jumatatea drumului spre mormant – primul volum al seriei Vanatoare nocturna – este una dintre acele carti ce reusesc sa iti reinvie dragostea pentru genurile fantasy, urban fantasy si paranormal romance, in ciuda excesului de romane mai mult sau mai putin reusite de acest tip, care au invadat piata de carte in ultimii ani.

De data aceasta, nu mai avem pustoaice inocente de liceu care se indragostesc la prima vedere de fat frumos-ul nemuritor, nici unele care isi descopera pentru intaia oara puterile, ci o eroina majora, (aproape) independenta, cu cativa ani de experienta in vanatoarea de vampiri si foarte pornita sa il ucida si pe cel ce va deveni… CONTINUAREA AICI.

Posted in Tammara Webber

E usor sa te iubesc – Tammara Webber

E usor sa te iubesc - Tammara WebberDisponibil la: Editura Epica

Colectia: Contemporary Fiction – New Adult/+17 ani

Traducerea: Cristina Jinga

Numar pagini: 352

 

Sinopsis:

Salvata de un strain. Bantuita de un secret. Cateodata, dragostea nu-i un lucru simplu…

El o urmareste, dar nu face cunostinta cu ea pana cand, odata, intr-o intalnire neasteptata, el devine salvatorul ei.

Atractia dintre ei e incontestabila. Totusi trecutul, pe care el s-a straduit atat de mult sa-l depaseasca, si viitorul, in care ea-si pune atat de mari sperante, ameninta sa-i desparta.

Numai impreuna ar putea sa lupte cu durerea si vinovatia, sa infrunte adevarul si sa gaseasca neasteptata putere a dragostei.

Jackie este o fata frumoasa, este la colegiu, de trei ani are un iubit admirabil si i se pare ca viata e usoara si viitorul ii zambeste. Fara veste, iubitul o paraseste pentru ca vrea sa incerce ceva nou, iar durerea despartirii o face sa nu mai ajunga la cursuri si sa fie la un pas sa piarda examenul si anul. Scapa ca prin urechile acului dintr-o tentativa de viol, parintii ii spun ca se duc la schi atunci cand hotaraste sa vina si ea acasa in vacanta… De unde sa inceapa sa se refaca?

De n-ar fi prietenii, s-ar prabusi. Pas cu pas, ei o ajuta sa mearga mai departe. E ca intr-un joc, ii vor spune ei si o vor invata ca este destul de puternica pentru a supravietui.

Tammara Webber scrie o carte despre obsesie, punand-o sub lupa si cantarindu-i bunele si relele. Fiecare dintre personajele sale, atat de vii si de colorate, are niste demoni personali pe care trebuie sa-i invinga, principalii vinovati pentru „greseli” fiind: obisnuinta care te face orb la realitate, dorinta de a avea succes cu orice pret, rivalitatea care calca totul in picioare, rusinea care te amuteste cand ar trebui sa strigi, neincrederea ca „de data asta” va fi altfel, va fi bine.

Cum iei cea mai buna decizie? E foarte usor cand iubesti!

Parerea mea:

V-am mai spus vreodata ca ador finalurile fericite? Ca de fiecare data cand citesc o carte cu o incheiere nu prea optimista raman cu o senzatie neplacuta, ca si cum ceva perfect ar fi fost stricat exact la sfarsit? Am senzatia ca exista destule incheieri triste in realitate incat sa nu imi doresc sa citesc si povesti care se incheie in acelasi mod. Ei bine, E usor sa te iubesc are exact acel final perfect pe care mi-l doresc, in ciuda faptului ca povestea nu este deloc una lipsita de substanta sau cu un scenariu simplu.

Descrierea cartii ofera destule detalii despre firul narativ incat sa nu mai fie nevoie sa povestesc si eu despre ce este vorba. E usor sa te iubesc este o poveste de viata, in care iubirea se impleteste cu dramele personale. Jacqueline si Lucas au fiecare problemele lor, probleme ce nu stau ascunse intr-un coltisor al mintii lor, ci le afecteaza fiecare secunda a vietii. In cazul Jacquelinei, acestea se traduc prin tentativa de viol si amenintarea continua a unui atac viitor din partea aceluiasi coleg din mainile caruia a fost salvata de Lucas. Comparativ cu acestea, problemele varstei cu care se confrunta: o despartire, pierderea grupului de prieteni si problemele scolare aproape ca palesc intru totul. Iar viata lui Lucas este umbrita de o tragedie ce i-a marcat intreaga adolescenta si de vina pe care si-a asumat-o, vina ce il apasa in fiecare clipa. Fiecare dintre ei isi are propriul inger pazitor. Si in plus, ei se gasesc unul pe altul si in ciuda temerilor, a ezitarilor si a obstacolelor, descopera ca se completeaza si ca fiecare este exact ceea ce avea celalalt nevoie. Si se salveaza unul pe altul.

Ambele personaje principale sunt foarte bine construite, cu mult realism si naturalete. Desi de multe ori nu esti de acord cu actiunile lor, stii ca de fapt existenta acestora este asigurata exact de veridicitatea personajelor. Cu alte cuvinte, o persoana reala ar fi reactionat exact cum o fac Lucas si Jacqueline, in timp ce un personaj de carte clasic, ar fi facut „ceea ce trebuia”.  Cele mai elocvente exemple sunt exact cele care cladesc intriga romanului, dar pe langa acestea, de-a lungul povestii mai descoperi si altele mai putin semnificative. Insa principalele momente sunt reprezentate exact de dramele personajelor. In timp ce Jacqueline incearca sa uite atacurile carora le-a cazut victima, nevorbind cu nimeni despre ceea ce s-a intamplat si despre modul in care este in continuare hartuita, te intrebi de ce nu a vorbit din prima clipa, de ce nu a cerut ajutor, intrucat acela ar fi fost pasul normal. Dar in acelasi timp, constientizezi ca probabil in viata reala persoanele ce trec prin ceva asemanator reactioneaza exact ca ea. Se ascund, se considera partial vinovate, iar teama si rusinea le impiedica sa faca lucrul corect. Aceeasi situatie apare si in cazul lui Lucas. Iti spui ca nu este corect ca el sa se considere vinovat pentru ceea ce s-a intamplat in trecut, ca e absurd si de neinteles ca el sa isi asume responsabilitatea si ca ar trebui sa fie constient de acest lucru. Dar in mintea ta stii de fapt ca era imposibil ca el sa nu se invinovateasca. Oricat de constient ar fi de faptul ca ii era imposibil sa faca ceva pentru a schimba lucrurile, stii ca in adancul lui nu are cum sa nu creada altfel.

In ciuda faptului ca romanul atinge subiecte extrem de sensibile, E usor sa te iubesc nu este deloc greu de parcurs. Povestea te cucereste de la primele pagini, iar pe parcursul cartii te surprinzi adesea cu un zambet larg pe fata. In plus, autoarea reuseste sa creeze un sentiment de apropiere intre cititor si personaje, astfel incat la un moment dat uiti ca citesti o opera de fictiune si ai senzatia ca afli de fapt povestea unor prieteni dragi.

Bile albe:

– Mi-a placut lipsa de clisee si am fost adesea surprinsa de personajele secundare. Colega de camera a Jacquelinei, Erin si Katie, presedinta fratiei din care aceasta face parte sunt cele mai bune exemple. Ambele actioneaza intr-un mod total neasteptat, in ciuda faptului ca la prima vedere esti tentat sa le cataloghezi ca fiind genul de studente superficiale si lipsite de profunzime, al caror comportament este condus doar de  dorinta de a fi populare.

Bile negre:

– Triunghiul Jacqueline – Lucas – Landon este putin cam transparent. Am banuit de la inceput ce ascunde acesta de fapt si cred ca daca ar fi fost tratat putin mai atent, acest aspect ar fi sporit suspansul povestii. Chiar daca nu pe o astfel de tensiune se mizeaza, nici nu cred ca ar fi stricat.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Painted Blind – Michelle A. Hansen

Fericirea incepe azi (seria Beautiful, volumul 1) – Jamie McGuire

Posted in Kami Garcia, Margaret Stohl

A 16-a luna (seria Cronicile Casterilor, volumul 1) – Kami Garcia & Margaret Stohl

A 16-a luna (seria Cronicile casterilor, volumul 1) - Kami Garcia & Margaret StohlDisponibil la: Libris

Colectia: Literatura universala

Traducerea: Shauki Al-Gareeb

Numar pagini: 512

 

Sinopsis:

“Nu existau surprize in Gatlin County. Eram practic in mijlocul tarii nicaieri. Cel putin asa credeam. Ce tare ma inselam! Exista un blestem. Exista o fata. Si, in final, va exista si un mormant.” 

Dragoste inca din prima clipa… Inca inainte sa o fi zarit pentru prima data, ea i-a bantuit visele: Lena, fata cea noua de la scoala lui Ethan. Lena, fata cu parul negru si ochi verzi, Lena, cea care locuieste in Ravenwood, vechea plantatie pe care toti cei din Gatlin o ocolesc, toti cu exceptia lui Ethan. Lena, de care Ethan se va indragosti fara scapare. Dar Lena este urmarita de un blestem, pe care ea incearca sa il ascunda cu orice chip. Ea este o Caster, provine dintr-o familie de vrajitoare si la a saisprezecea aniversare, ea va fi chemata. Atunci se va decide daca ea va fi o vrajitoare a luminii sau o vrajitoare a intunericului… Ethan stie ca nu are de ales, lui ii este scris sa o iubeasca pe Lena pe vecie. Dar va putea ea sa-i ramana alaturi indiferent carei parti ii va apartine?

Parerea mea:

In doar cateva zile, mai exact pe 15 februarie, va aparea in cinematografele de la noi filmul Cronicile Casterilor: A 16-a luna – realizat dupa romanul cu acelasi nume. Pentru ca se anunta a fi una dintre ecranizarile interesante ale anului si tin neaparat sa o vad, trebuia bineinteles sa apuc sa citesc cel putin primul volum al seriei inainte de a ajunge in cinematograf. Aveam de mult, mult timp cartea in lista de „to read”, mai ales ca Shauki vorbise atat de frumos despre ea, insa abia aparitia filmului se pare ca a reusit sa ma motiveze sa incep odata seria.

Romanul a fost ca o gura de aer proaspat in literatura fantasy si YA publicata in ultimii ani. Stiu ca povesti cu vrajitori sau vrajitoare se vor mai scrie, la fel si carti despre diferite personaje cu abilitati iesite din comun, ce nu se adapteaza in comunitatile micute in care niciodata nu se intampa nimic, la fel si povesti de dragoste intre un personaj muritor si un altul..mai putin obisnuit.  Insa nu va puteti imagina cat de relaxant este sa descoperi o poveste in care nu dai de un triunghi amoros, in care firul narativ se desfasoara intr-o perioada normala de timp si nu in doar cateva zile, in care relatia personajelor evolueaza treptat si in care, pe langa aspectele supranaturale, intalnim si probleme obisnuite, rupte parca din viata reala. A 16-a luna este o astfel de carte care te cucereste treptat, oferindu-ti o lectura linistita, insa captivanta in acelasi timp.

Intamplarile sunt prezentate din punctul de vedere al lui Ethan, un baiat obisnuit dintr-un orasel incarcat de istorie si traditii si implicit, de prejudecati. Am empatizat puternic cu protagonistul din acest punct de vedere, am detestat din primele pagini atitudinile inguste ale locuitorilor din Gatlin, iar pe masura ce am avansat in poveste, sentimentele mi s-au accentuat. Cu toate ca romanul se axeaza in special pe alte aspecte, mi s-a parut admirabil modul in care autoarele au reusit sa surprinda mentalitatea membrilor comunitatilor de genul acela si modul in care au oferit-o publicului. De multa vreme o carte nu a mai reusit sa ma revolte atat de tare, sa ma faca sa simt atat de intens dorinta de a patrunde in poveste pentru a razbuna toate necazurile prin care trec protagonistii din cauza celor din jur. Chiar am simpatizat la un moment dat un personaj negativ datorita unui moment in care le da o lectie unora dintre locuitorii din Gatlin.

Asa cum spuneam si mai devreme, relatia personajelor principale evolueaza intr-un ritm normal, fara sa para exagerata si nerealista. Asta in ciuda faptului ca Ethan si Lena se cunosc intr-un fel chiar dinainte de a se intalni prima data. Mi-a placut modul in care a fost evidentiata nesiguranta personajelor, gesturile usor jenate, emotiile primelor atingeri sau a primului sarut, glumele timide sau tendinta lor de a da inapoi in unele clipe. Protagonistii nu-si striga iubirea vesnica a doua zi dupa ce s-au cunoscut, iar modul in care au luptat impotriva celor din jur pentru relatia lor, incercand in acelasi timp sa nu ii raneasca pe cei dragi a ridicat si mai mult gradul de veridicitate al cartii.

Revenind acum la aspectele fantastice.. povestea nu este extrem de originala la prima vedere. Avem o vrajitoare ce incearca sa isi ascunda talentele, o familie ce ascunde o multime de taine si o istorie sumbra, din care nu lipseste si un blestem stravechi. Insa Kami Garcia si Margaret Stohl au reusit sa construiasca o imagine noua a acestor fiinte. Casterii au abilitati diferite, o gama foarte variata de talente, insa principala deosebire fata de modelul vrajitorilor clasici este reprezentata de „chemarea” de la implinirea varstei de 16 ani. Daca in mod normal Casterii au posibilitatea sa isi aleaga drumul pe care vor merge tot restul vietii (aspect a carui corectitudine este discutabila si care este remarcat chiar si de personaje), in cazul familiei Lenei lucrurile stau diferit. Mi-a placut faptul ca Lena si Ethan sunt la fel de revoltati de acest lucru. M-as fi asteptat ca doar Ethan, cel care priveste situatia intr-un mod mai obiectiv sa fie constient de nedreptatea aceasta, iar Lena sa fie cea care accepta lucrurile ca atare. Am fost placut surprinsa atunci cand am remarcat ca ambii protagonisti au aceleasi sentimente si se incurajeaza unul pe altul in lupta lor contra destinului.

A 16-a luna nu este unul dintre acele romane care promit sa te lase cu rasuflarea taiata si de la care initial, poate ca nu ai asteptari extrem de ridicate. Usor, usor insa, ajunge sa te captiveze. Te trezesti implicat in problemele de tot felul de care se lovesc personajele, ajungi sa indragesti sau sa detesti cu intensitate unele personaje, iar la final te simti ca si cum tocmai ai fi lasat in urma niste prieteni dragi. Si nu poti decat sa iti doresti sa pui mana cat mai repede pe urmatorul volum.

Bile albe:

– Evolutia destul de imprevizibila a intrigii, personaje realiste si un cadru foarte veridic, impletirea interesanta a firelor narative secundare, precum si a mai multor tipuri de fiinte supranaturale.

Bile negre:

– Atitudinea ce provoaca indignare a unora dintre personajele secundare ce ar trebui sa reprezinte un sprijin pentru protagonisti si nu o povara in plus. Tatal lui Ethan mi se pare cel mai elocvent exemplu si nu pot sa spun ca inteleg pe deplin rolul comportamentului exagerat al acestuia.

Trailer:

Mai jos puteti viziona unul dintre trailerele filmului. In mintea mea protagonistii arata total diferit, insa cu exceptia aceasta, ecranizarea se anunta a fi una foarte reusita!

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Magie de doi bani (seria Femei din Cealalta Lume, volumul 3) – Kelley Armstrong

Ingerul mecanic (seria Dispozitive Infernale, volumul 1) – Cassandra Clare

Posted in Emma Donoghue

Camera – Emma Donoghue

Camera - Emma DonoghueDisponibil la: Editura Trei

Colectia: Fiction Connection

Traducerea: Ruxandra Ana

Numar pagini: 416

 

Sinopsis:

Un roman nominalizat la Man Booker Prize, clasat de catre „The New York Times” in topul celor mai bune carti ale anului 2010.

Pentru Jack, un baietel in varsta de cinci ani, Camera inseamna lumea. Acolo s-a nascut si a crescut; impreuna cu mama lui, acolo se joaca, citeste si invata lucruri despre viata. Noaptea, mama il inchide cu grija in dulap, unde trebuie sa doarma cand vine Batranul Nick in vizita. 
Pentru Jack, Camera inseamna acasa, dar pentru mama lui e inchisoarea in care Batranul Nick a tinut-o captiva timp de sapte ani.

Prin determinare, ingeniozitate si o dragoste uriasa, mama a creat o viata pentru Jack. Dar stie ca nu e de ajuns… nici pentru Jack, nici pentru ea insasi. Asa ca pune la cale un plan de evadare, crezand in curajul fiului ei si in noroc. Insa nu intelege cat de putin pregatita este in realitate pentru ca planul sa reuseasca. 

Narata in intregime in limbajul plastic si savuros al lui Jack, baietelul de cinci ani, Camera este o poveste despre curaj si despre legatura profunda dintre parinte si copil.

“Descrise prin ochii si perceptiile unui copil, intamplarile din Camera – si sunt o multime de rasturnari de situatie care dau dramatism si suspans actiunii – sunt magistral povestite. Emma Donoghue zugraveste psihicul unui copil crescut in captivitate, iar performanta ei e uluitoare.” – Publishers Weekly

Parerea mea:

In prezent, nu mai sunt prea multe povesti care sa abordeze subiecte atat de noi, originale si provocatoare precum “Camera”. Cartea Emmei Donoghue este socanta atat prin intriga principala, cat si prin cateva aspecte secundare pe care, ori de cate ori le-ai avea din nou si din nou in fata ochilor, tot nu ai cum sa le privesti cu indiferenta. Romanul ofera o lectura captivanta nu doar prin firul narativ total neobisnuit ci si prin modul in care te incita lovind in cateva teorii si principii pe care le consideram cu totii de la sine intelese.

Pentru Jack, lumea este o camera. Camera in care s-a nascut si a crescut. Tot ce este in afara ei nu e real. Dupa implinirea varstei de… CONTINUAREA AICI.