Posted in Kresley Cole

Poison Princess (seria The Arcana Chronicles, volumul 1) – Kresley Cole

Poison Princess (seria The Arcana Chronicles, volumul 1) - Kresley ColePoison Princess (seria The Arcana Chronicles, volumul 1)

Kresley Cole

Data aparitie: 2 Octombrie 2012

Numar pagini: 369

 

Sinopsis:

Ea ar putea salva lumea – sau ar putea sa o distruga.

Adolescenta de 16 ani Evangeline „Evie” Greene are o viata privilegiata pana in momentul in care incepe sa experimenteze halucinatii ingrozitoare. Atunci cand un eveniment apocaliptic ii decimeaza orasul, Evie realizeaza ca halucinatiile erau de fapt viziuni ale viitorului – si ca acestea continua sa se desfasoare. Luptand pentru viata ei si disperata sa afle raspunsuri, ea trebuie sa se increada in baiatul rau al scolii, Jack Deveaux.

Dar nu poate face nimic singura.

Cu un cazier nesfarsit, un zambet rautacios si o atitudine a naibii, Jack nu este ca nici unul dintre baietii pe care ii cunoaste Evie. Chiar daca odata o dispretuia pe Evie si tot ceea ce ea reprezenta, Jack este acum de acord sa o protejeze pe aceasta in misiunea sa. Ea stie ca este in totalitate dependenta de Jack. Iar daca vreodata zambetul acela periculos i-ar fi adresat ei, ar mai fi posibil sa ii reziste?

In cine poate avea incredere Evie?

Pe masura ce Jack si Evie se indreapta catre sursa viziunilor ei, se intalnesc cu altii care au primit aceeasi chemare. O profetie antica a fost declansata, iar Evie nu este singura care detine puteri speciale. Un grup de douazeci si doi de adolescenti a fost ales sa (re)joace o ultima batalie dintre bine si rau. Dar nu e mereu clar cine se afla de fiecare parte a baricadei.

Parerea mea:

Mi-am luat romanul acesta la la scurt timp dupa publicarea sa, dat fiind ca stiam ca fusese asteptat cu mult interes de catre cititori, insa in mod ciudat, nu ma mai simteam foarte nerabdatoare sa il citesc odata ce l-am avut in Kindle. Din fericire, a intervenit Madalina cu recomandari pline de entuziasm, asa ca am ajuns sa descopar o poveste remarcabila, cu un fir narativ total neasteptat. Avem o poveste post-apocaliptica, un criminal in serie,hoarde de  zombie, canibali si o militie malefica, Tarot, puteri supranaturale, o profetie antica si o poveste de dragoste intre o fata rasfatata si un baiat periculos. Cu astfel de ingrediente ingenios amestecate, era imposibil ca romanul sa nu fie unul reusit.

Nici nu stiu cum sa va prezint cartea astfel incat sa va conving cat de buna este! Te captiveaza si iti face pulsul sa o ia razna de la primele randuri, atunci cand intri in gandurile unui psihopat pe punctul de a-si atrage in barlogul nefast o noua victima. Iar apoi te poarta prin doua lumi atat de diferite, incat ai senzatia ca citesti doua carti intr-una singura. Pur si simplu cartii Poison Princess nu ii lipseste nimic, este imprevizibila, incarcata de mistere, nu ai idee din ce parte va aparea urmatorul pericol, avand in vedere ca absolut nici o persoana si nici un loc nu mai ofera vreun dram de siguranta. Si pentru prima data, avem un roman care ne prezinta in detaliu nu doar perioada de dupa apocalipsa, ci si pe cea dinaintea acesteia, in lumea normala in care traim si noi.

In prima parte avem parte de o poveste clasica ce se infiripa intre fata populara si baiatul rau. Bineinteles, aparentele insala intotdeauna, asa ca descoperim in acelasi timp si aspectele nu foarte placute din viata asa zis perfecta a lui Evie, cat si latura mai sensibila din viata dura a lui Jack. Daca nu ar fi existat primul capitol care sa te asigure ca povestea se va indrepta intr-o directie cu totul diferita, aproape ai crede ca intreagul roman este construit pe acest scenariu tipic, exceptie facand viziunile si puterile iesite din comun pe care incepe sa le aiba protagonista. Aspectul negativ al acestei parti a povestii este faptul ca este lungita cam mult si unii cititori care asteapta sa ajunga odata la partea a doua a cartii si-ar putea pierde rabdarea. Nimic de reprosat, capitolele sunt bine scrise si indeajuns de interesante, insa ar fi putut lipsi cu siguranta cam jumatate din ele, avand in vedere ca primim o multime de detalii inutile.

Dar odata ce halucinatiile lui Evie incep sa se dovedeasca a fi reale, cursul povestii se modifica fulgerator. Intr-o clipa intreaga lume se schimba, iar viata normala face loc unui haos in care multimi de zombie, canibali, membri ai unei militii necrutatoare, dezastrele naturale si conditiile precare de trai sunt la ordinea zilei. Am citit vreo doua recenzii negative pe Goodreads, ai caror autori erau nemultumiti de faptul ca autoarea ofera o explicatie destul de subreda in privinta modului in care au aparut toti acesti factori. Dar hai sa fim seriosi, vrem o poveste captivanta sau explicatii stiintifice? O parte dintre consecintele dezastrului apocaliptic au indeajuns de multa logica. Iar cele care nu sunt explicate la fel de bine pot fi luate ca atare, la fel cum acceptam si existenta piramidelor sau a statuilor moai din Insula Pastelui. Asta in ciuda faptului ca nici pana astazi oamenii de stiinta nu au gasit explicatii pentru metodele prin care s-a realizat constructia lor in acele vremuri. Daca in viata reala inca mai exista atat de multe mistere, cum pot avea unii pretentia de la o opera literara, de la o poveste YA, incarcata de aspecte supranaturale sa ofere explicatii exacte?

Pe langa problemele indeajuns de dificile privind supravietuirea intr-o lume atat de distrusa, primejdioasa si haotica, Evie se confrunta si cu dificultatile tot mai mari datorate viziunilor, cosmarurilor, transformarilor fizice inspaimantatoare si jocului supranatural in care este prinsa. Jack ramane singura ei legatura cu normalitatea, insa tocmai faptul ca el este un baiat obisnuit face imposibila destainuirea adevarului. Desi o tine in viata, Jack nu  poate sprijini in misiunea ei supranaturala.  Iar intalnirile cu alte persoane cu abilitati incredibile au si ele doua fete. Pe de o parte, incep sa clarifice aspectele pe care Evie nu le intelege, insa pe de alta parte, maresc prapastia dintre ea si Jack.

Finalul este socant, in ciuda faptului ca este de fapt destul de logic. Intreaga poveste ducea catre o astfel de finalitate, oricat de mult ai ajunge sa iti doresti ca ea sa fie diferita. Toti ne dorim finaluri fericite, insa daca povestea s-ar fi incheiat in alt mod, in acest punct, nu ar fi fost credibila. Sunt sigura ca in urmatoarele volume vor exista si reintoarceri la situatii mai bune, insa in acest moment, aceasta era singura cale posibila pentru eroina.

Bile albe:

– Ideile noi, originalitatea unor aspecte, combinarea genurilor fantasy, romance si post-apocaliptic intr-un mod care surprinde placut cititorul si firul destul de imprevizibil pe care se desfasoara povestea.

Bile negre:

– Numarul prea mare de capitole ce descriu viata dinainte de dezastru a protagonistei.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Disparuti (seria Disparuti, volumul 1) – Michael Grant

Eve (seria Eve, volumul 1) – Anna Carey

Posted in Simone Elkeles

Legile atractiei (seria Chimie perfecta, volumul 2) – Simone Elkeles

Disponibil la: Leda Books

Colectia: Fantasy Leda

Traducerea: Carmen Ion

Numar pagini: 384

 

Sinopsis:

Cand Carlos Fuentes se muta in oras, atmosfera se incinge…

Carlos se considera tradat atunci cand Alex, fratele mai mare pe care il idolatrizeaza, hotaraste sa paraseasca banda Latino Blood pentru a-si face un viitor alaturi de iubita lui gringa, Brittany. Mai mult decat atat, Alex il obliga pe Carlos sa se intoarca din Mexic si sa se faca baiat cuminte. Insa Carlos vrea sa traiasca in continuare periculos. Dar legaturile cu banda lui din Mexic nu sunt usor de rupt, chiar daca acum locuieste in Colorado, la unul dintre profesorii de colegiu ai lui Alex.

Carlos nu se simte deloc in largul lui in suburbii. Si e cu atat mai tulburat de sentimentele pe care incepe sa le nutreasca fata de Kiara, fiica profesorului, care nu seamana deloc cu acele chicas mexicane exotice de care este atras de obicei. Curand, Carlos si Kiara descopera ca, in relatiile sentimentale, legile atractiei infrang diferentele sociale si inlatura toate pericolele care conspira sa-i tina la distanta.

Parerea mea:

Dupa primul volum al seriei Chimie perfecta – dragut, insa destul de previzibil si incarcat de clisee de la prima pana la ultima pagina, nu stiam la ce sa ma astept de la cea de-a doua carte. Asa ca am fost incantata sa descopar o poveste in care personajele te intriga, nu stii la ce sa te astepti din partea lor si nici nu ai o idee clara asupra modului in care vor decurge lucrurile. Desigur, contructiile stereotipice nu lipsesc total, insa nici nu deranjeaza.

Il cunoastem pe Carlos, un bad boy nu tocmai tipic. Daca Alex, fratele sau si personaj principal al primului volum era exact genul de baiat rau pe care te astepti sa il descoperi intr-o astfel de poveste, cu totul altfel stau lucrurile in privinta lui Carlos. Actiunile sale ilegale nu au mereu o…CONTINUAREA AICI.

Posted in Cameron Jace

Seria The Grimm Diaries Prequels (volumele 1-6)- Cameron Jace

Seria The Grimm Diaries Prequels

volumele 1-6

Serie satelit (premergatoare seriei The Grimm Diaries)

Cameron Jace

Detalii volume:

1. Snow White Blood Red

Snow White Blood Red (seria The Grimm Diaries Prequels, volumul 1) - Cameron Jace

 – narata din punctul de vedere al Reginei din povestea Alba Ca Zapada

– 25 pagini

– publicata in 29 mai 2012

2. Ashes to Ashes and Cinder to Cinder

Ashes to Ashes and Cinder to Cinder (seria The Grimm Diaries Prequels, volumul 2) - Cameron Jace

– narata din punctul de vedere al lui Alice Grimm, nepoata fratilor Grimm

– 28 pagini

– publicata in 29 mai 2012

3. Beauty Never Dies

Beauty Never Dies (seria The Grimm Diaries Prequels, volumul 3) - Cameron Jace

– narata din punctul de vedere al lui Peter Pan

– 63 pagini

– publicata in 20 iunie 2012

4. Ladle Rat Rotten Hut

Ladle Rat Rotten Hut (seria The Grimm Diaries Prequels, volumul 4) - Cameron Jace

– narata din punctul de vedere al Scufitei Rosii

– 93 pagini

– publicata in 21 iulie 2012

5. Mary Mary Quite Contrary

Mary Mary Quite Contrary (seria The Grimm Diaries Prequels, volumul 5) - Cameron Jace

– narata din punctul de vedere al Diavolului

– 31 pagini

– publicata in 13 septembrie 2012

6. Blood Apples

Blood Apples (seria The Grimm Diaries Prequels, volumul 6) - Cameron Jace

– narata din punctul de vedere al lui Fat Frumos (din povestea Alba Ca Zapada)

– 21 pagini

– publicat in 6 noiembrie 2012-12-04

Parerea mea:

Am observat ca in ultima vreme au inceput sa apara destul de multe reinterpretari ale povestilor din literatura clasica, indiferent daca acele povesti initiale erau sau nu fantasy. Ca sa va faceti o idee despre ce vorbesc, cautati titluri precum Alice in Zombieland, Pride and Prejudice and Zombies sau Juliet Immortal. Un nou roman in acest stil este pe cale sa fie publicat (am inteles ca lansarea trebuia sa fie in aceasta toamna, insa din anumite motive, a fost amanata) si recunosc ca il astept de cateva luni bune – cu asa o coperta, era imposibil sa nu imi trezeasca macar putin curiozitatea! Este vorba despre Snow White Sorrow, primul volum al seriei The Grimm Diaries.

Snow White Sorrow (seria The Grimm Diaries, volumul 1) - Cameron Jace

Din descrierile oficiale ale celor trei volume din aceasta serie, se pare ca vom intra in lumea povestilor copilariei, insa vom avea parte de o interpretare mult, mult mai intunecata. Vampiri, varcolaci, diavolul, moartea insasi sau vanatori ai viselor – acestea sunt genul de fiinte care populeaza noua versiune a basmelor. Autorul, Cameron Jace, a decis ca inainte de lansarea propriu zisa a seriei The Grimm Diaries, sa creeze cateva povesti introductive, care sa ne ajute sa patrundem in acea lume rasturnata si sa ne faca chiar mai curiosi cu privire la intreaga poveste. Aceste povestioare scurte au fost stranse intr-o serie numita The Grimm Diaries Prequels.

Am ales sa fac o singura recenzie pentru toate cele sase (mini)volume din aceasta (mini)serie tocmai pentru ca numarul de pagini adunat al tuturor povestilor abia daca echivaleaza cu numarul paginilor unei singure carti. Cele 6 istorioare ne introduc acea lume fantastica pe care o cunoastem inca din copilarie, a basmelor adunate de catre fratii Grimm si de asemenea si de catre alti autori. Insa The Grimm Diaries Prequels rastoarna absolut fiecare aspect pe care il stiam. Intreaga serie este incarcata de notiuni noi, de legaturi total neasteptate intre personaje si de dezvaluiri socante. Nu va puteti imagina cat de surprinzatoare este seria si cat de tare va va captiva.

Pe langa personajele din povestile fratilor Grim (Alba Ca Zapada, Cenusareasa, Scufita Rosie, etc), intalnim si personaje din povesti scrise de Hans Christian Andersen (Kai si Gerda din Craiasa Zapezii), de J.M. Barrie (Peter Pan si Wendy), personaje din joculetele si poezioarele copilariei (Mary Mary Quite Contrary) sau personaje reale, din istoria universala (contesa Elisabeta Bathory). Iar de multe ori, povestile se intersecteaza intre ele mult mai mult decat ne asteptam, unele personaje dintr-o poveste dovedindu-se a fi aceleasi cu cele pe care le cunosteam dintr-un alt basm, sub o identitate diferita. Ceea ce este mai interesant este ca personajele nu sunt aruncate la intamplare in aceasta serie, nimic nu este haotic sau lasat in voia sortii. Mi se pare fascinant modul in care autorul a reusit sa imbine toate aceste povesti si sa le lege intre ele prin niste fire atat de logice incat nu ai cum sa le consideri neconvingatoare. Autorul te are pur si simplu in palme, esti o marioneta care reactioneaza exact asa cum isi doreste el la povestea care i se dezvaluie. Nu stiu cum va fi seria principala, The Grimm Diaries insa aceasta mini-serie introductiva mi s-a parut geniala! Povestioarele sunt extrem de bine gandite si cred ca, in ciuda numarului scazut de pagini, elaborarea lor a insemnat o munca intensa si foarte migaloasa si a pretins o creativitate deosebita. Intreaga poveste se anunta a fi un puzzle urias si uimitor, in care fiecare personaj, fiecare intamplare si fiecare detaliu este o piesa care se imbina intr-un mod cu totul neasteptat cu altele din jur.

Bile albe:

– Indiferent de genurile pe care le preferi de obicei, este imposibil sa nu iti placa aceasta mini serie. Toti pastram probabil o mica slabiciune pentru basmele copilariei si in plus, in The Grimm Diaries Prequels, fiecare amanunt este atent ales, fiecare imbinare de elemente te uluieste, la fiecare cateva pagini primesti un nou indiciu pe care abia daca stii unde sa il plasezi, insa stii ca este extrem de pretios. Poate ca unii cititori nu agreeaza foarte mult viziunea unei Albe ca Zapada transformata in vampir sau a unui Peter Pan indragostit de un monstru frumos din povestile fratilor Grimm. Insa chiar si in acest caz, este imposibil sa nu apreciati cel putin munca scriitorului, ghemul incalcit de elemente aparent disparate culese din povesti atat de diferite si modul in care se prefigureaza o poveste fascinanta.

Bile negre:

– Inceputul seriei mi s-a parut putin.. ametitor. Exista o introducere care se repeta in fiecare poveste, cea care explica de ce povestile pe care le descoperim aici sunt diferite de cele pe care le-am aflat cand eram copii, de ce fratii Grimm au modificat „adevarul” despre lumea basmelor. Insa este destul de alambicata, mai mult zapaceste decat sa clarifice. Nu mi-e clar daca acesta era sau nu scopul ei.

– Prima poveste, cea narata din perspectiva mamei vitrege a Albei Ca Zapada nu este cea mai interesanta si ar putea induce in eroare cititorul, facandu-l sa creada ca seria nu merita citita in intregime. Insa daca aveti rabdare sa treceti la urmatoarele povesti, va asigur ca nu va veti mai putea desprinde ochii de pe pagini.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Alice in Zombieland (seria White Rabbit Chronicles, volumul 1) – Gena Showalter

Monster in My Closet (seria Monster Haven, volumul 1) – R.L. Naquin

Posted in Rachel Cohn

Beta (seria Annex, volumul 1) – Rachel Cohn

Beta (seria Annex, volumul 1) - Rachel CohnBeta (seria Annex, volumul 1)

Rachel Cohn

Data aparitie: 16 octombrie 2012

Numar pagini: 331

 

Sinopsis:

Elysia este creata intr-un laborator, nascuta ca o fata de 16 ani, un vas gol, fara experienta de viata la care sa se poata rasporta. Este o Beta, un model experimental de clona adolescenta. Este replica unei alte fete adolescente, ce a trebuit sa moara pentru ca Elysia sa existe.

Scopul Elysiei este sa ii serveasca pe locuitorii din Demesne, o insula paradisiaca pentru cei mai bogati oameni de pe pamant. Totul in Demesne este proiectat pentru perfectiune. Pana si aerul induce o stare ciudata, euforica, la care doar lucratorii din insula – clonele lipsite de suflet, precum Elysia – sunt imuni.

La inceput, viata Elysiei este idilica si plina de rasfat. Dar in curand observa ca locuitorii umani ai insulei Demesne, care ar trebui sa nu isi mai doreasca nimic, tanjesc. Dar dupa ce anume, mai exact? De asemenea, ea ajunge sa realizeze ca sub exteriorul impecabil al insulei, exista un curent de nemultumire printre lucratorii clone din Demesne. Elysia stie ca nu are suflet, ca nu poate simti si ca nu ar trebui sa ii pese – si atunci de ce mintea ii e incetosata de senzatii coplesitoare?

Daca cineva descopera faptul ca Elysia nu e clona lipsita de sentimente care pretinde ea ca este, va avea parte de o soarta mai ingrozitoare decat orice ti-ai putea imagina. Atunci cand unica ei sansa la fericire ii este rapita cu o cruzime de nedescris, emotiile pe care le-a avut intotdeauna, dar pe care nu le-a inteles niciodata sunt dezlantuite. Pe masura ce furia, teroarea si dorinta ameninta sa o copleseasca, Elysia trebuie sa gaseasca o cale pentru a supravietui.

Primul volum dintr-o originala serie science fiction scrisa de autoarea Rachel Cohn, „Beta” este o poveste halucinanta, de neuitat, despre curaj si iubire intr-o lume corupta.

Parerea mea:

Urasc romanele pe care le astepti cu nerabdare, care promit o lectura fascinanta, ajung apoi sa te plictiseasca destul de tare, pentru ca in final sa aiba atatea rasturnari de situatii incat esti disperat sa afli continuarea. Pentru ca Beta exact asta a fost. Asteptam romanul de luni bune, ma cucerise coperta si descrierea oficiala a cartii. Mai ales ca scenariul parea destul de original, nu cred ca mai citisem ceva asemanator. Cand a fost in sfarsit publicata, m-am apucat cu entuziasm de ea, doar pentru ca dupa un sfert de carte sa accept totusi ideea ca e mult mai putin interesanta decat ma asteptam. Am citit-o deci destul de greu, aproape plictisita si enervata ca o idee atat de buna a fost irosita intr-un roman banal. Insa in ultimele pagini, totul a luat-o brusc razna si autoarea a inghesuit o multime de dezvaluiri socante. Asa ca acum imi este imposibil sa declar ca romanul nu mi-a placut. Sau ca e slabut. Pentru ca acum nu il mai vad astfel, in ciuda faptului ca mai mult de jumatate din timp asa l-am considerat.

Despre ce este vorba in carte nu va mai spun, pentru ca sinopsisul este indeajuns de lung si detaliat. Actiunea se petrece intr-o lume de curand construita, in care oamenii inca isi revin dupa un razboi al apelor, un dezastru natural care a modificat structura continentelor si a schimbat conditiile de viata. Trebuie sa mentionez insa ca ca autoarea reuseste sa te introduca pe insula Demesne foarte usor. De la primele pagini simti lumea in care se petrece actiunea, ai o imagine foarte clara a acesteia, a oamenilor ce locuiesc pe ea, a mentalitatii acestora si a stilului de organizare. Adulti ce nu stiu cum sa se arate mai importanti in fata prietenilor la fel de superficiali. Snobism in exces. Adolescenti plictisiti de atata perfectiune ce isi gasesc alinarea in distractia oferita de droguri sau actiuni ilegale. Familii in care membrii acesteia au pierdut legatura intre ei sau au ajuns sa se deteste. Indiferenta totala la nevoile sau suferintele celor din jur. Atitudini de stapani ai lumii. Barfe si zvonuri din care unii isi trag energia si care se transforma uneori in unica ocupatie a unora dintre personaje. Asadar, partea buna este ca scriitoarei ii reuseste un tablou foarte viu al acestei lumi. Partea proasta este ca trei sferturi din carte numai asta citesti. O urmaresti pe Elysia tinandu-le companie fie adultilor fie grupului de adolescenti si doar in cateva momente ai acces la informatiile legate de razvratirea pusa la cale de clonele slujitori si de cei cativa oameni din afara insulei care le sprijina protestul inca secret.

Am observat intr-adevar ca unele serii nou aparute pastreaza actiunea mai antrenanta pentru urmatoarele volume, primul fiind mai mult o introducere in poveste. Insa mi se pare ca riscul de a pierde interesul cititorilor este prea mare, oricat de captivante ar fi ultimele capitole. Este si cazul romanului Beta. Nu pot sa spun ca lectura devine neplacuta, insa cu siguranta ii lipseste suspansul, misterul si momentele tensionate. Si nu stiu in ce masura ultimul sfert al povestii compenseaza atatea pagini prea putin interesante.

In ciuda faptului ca participi la actiunile unui numar mare de personaje secundare, exact pe cele mai importante nu reusesti sa le cunosti indeajuns de bine. Este de inteles de ce Elysia ramane pana la final o protagonista fata de care nu poti sa iti faci o parere clara, deoarece ea insasi nu se cunoaste prea bine. Este o clona noua, fara cunostinte despre lume, fara o personalitate bine definita, asa ca actiunile ei haotice si chiar unele decizii proaste au o explicatie. Insa Tahir si Alexander – personajele masculine cu care se construieste triunghiul amoros nu sunt puse in valoare indeajuns. Exista si in cazul lor anumite motive pentru care sunt inca inconjurate de mister, dar ar fi trebuit cel putin sa fie prezentate intr-o lumina care sa te intrige, sa te faca sa fii curios in privinta lor si sa iti doresti sa le descoperi. Din pacate, asta nu prea se intampla, misterul actionand de data aceasta in defavoarea personajelor.

Firul povestii este destul de neclar, insa intr-un sens pozitiv. Banuiesti anumite aspecte, insa de fiecare data cand devii convins ca lucrurile vor decurge intr-un anumit mod, descoperi ca te-ai inselat. Cred ca autoarea ne poarta printr-o serie de indicii false, tocmai pentru ca apoi sa ne poata lua total prin surprindere.

Ultimele cateva capitole aduc intr-adevar un ritm mult mai accelerat, tot felul de dezvaluiri si intamplari care socheaza. Nici macar nu ai timp sa iti faci o parere clara despre ce se intampla, despre aspectele negative si pozitive, despre jocul in care Elysia este practic fortata sa intre sau despre personajele noi, tocmai pentru ca totul se desfasoara extrem de rapid. In plus, ramai cu o multime de intrebari, intrucat o serie de intamplari ar fi trebuit sa fie de fapt imposibile. Presupun ca din moment ce introducerea aceasta din prima carte a fost atat de ampla, volumele urmatoare vor fi mai echilibrate din punct de vedere al dozarii suspansului si actiunii.

Bile albe:

– Ideea noua si interesanta, tehnologia revolutionara bine descrisa si prezentarea foarte atragatoare a noii lumi. Cateva personaje foarte simpatice si surprinzatoare, rasturnari de situatie total neasteptate in final, care te fac sa crezi/speri ca volumul 2 va fi unul mult mai interesant.

– Mi-au placut foarte mult aspectele legate de stiinta, de tehnologie, modul in care aceasta interfereaza cu viata obisnuita si felul in care este chiar inserata in corpul uman, posibilitatile pe care le ofera personajelor. Mi-as placea la nebunie ca tot ce este prezentat in aceasta poveste sa fie real, sa ai acces la orice informatii doar gandindu-te la ele, sa putem transforma zone de nelocuit in adevarate paradisuri sau sa putem experimenta diverse lucruri imposibile si vizita locuri aflate la mii de kilometri distanta sau chiar disparute.

Bile negre:

– Cele 331 de pagini ar fi putut fi restranse probabil la jumatate si astfel, povestea ar fi putut sa pastreze interesul cititorilor la cote mai ridicate.

Trailer:

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Disparuti (seria Disparuti, volumul 1) – Michael Grant

Uratii (seria Uratii, volumul 1) – Scott Westerfeld

Posted in Lauren Oliver

O zi din sapte – Lauren Oliver

Disponibil la: Libris

Colectia: Literatura universala

Traducerea: Laura Frunza

Numar pagini:  384

 

Sinopsis:

Daca ai avea o singura zi de viata, cum ai alege s-o traiesti? Si daca ai sti ca vei muri, ce moment ai vrea sa retraiesti?

Acestea sunt intrebarile pe care si le pune tanara Samantha Kingston, in cele sapte zile aproape identice pe care le traieste si retraieste pentru a indrepta o greseala pe care trebuie mai intai s-o descopere. Ea pare sa duca o viata perfecta: face parte din grupul celor mai populari elevi, are ca iubit pe cel mai tare baiat din scoala, are un grup de prietene cu care imparte totul si aproape tot ce isi doreste. Dar oare e chiar asa? Dupa o petrecere aparent ratata, sufera un accident de masina si moare. Apoi se trezeste a doua zi si o ia de la capat. Si apoi iar. Si iar. Ziua de 14 februarie, care ar fi trebuit sa fie o zi ca oricare alta in viata ei, devine ultima ei zi din viata. De sapte ori. Ce trebuie sa faca Samantha pentru a iesi din aceasta bucla temporala si pentru a-si salva sufletul si pe cei din jurul ei?

Parerea mea:

Mai citisem seria distopica Delirium a autoarei Lauren Oliver si imi placuse mult stilul ei, insa atunci cand am citit sinopsisul romanului O zi din sapte parca nu imi trezise interesul in aceeasi masura, in ciuda ideii unice. O fata care are un accident fatal, insa a doua zi se trezeste. Si realizeaza ca ziua accidentului se repeta. De sapte ori la rand. Sapte sanse sa isi repare greselile. Sapte sanse sa se salveze pe ea si pe cei dragi. Sapte sanse sa descopere secrete adanc ingropate, secrete ce reprezinta cheia iesirii din cosmarul in care e blocata.

Am avut totusi ocazia sa o citesc si trebuie sa spun ca m-a lasat fara cuvinte. Este halucinanta cartea! Nu doar ca povestea este foarte originala, dar stilul in care este scrisa te face sa simti… enorm! Si ceea ce e mai ciudat este…CONTINUAREA AICI.