Posted in Neil Gaiman

Coraline – Neil Gaiman

Posted on by roxtao

Disponibil la: Tritonic

Colectia: Tritonic Junior

Traducerea: Liviu Radu

Numar pagini: 150

 

Sinopsis:

Ca multe alte celebre carti pentru copii, si aici este vorba despre o fetita, pe numele ei Coraline, isteata, perspicace, dornica sa exploreze apartamentul in care tocmai s-a mutat impreuna cu parintii ei si imprejurimile acestuia. In cursul explorarilor ei, gaseste o usa misterioasa, incuiata, aflata in camera de desenat. Mama ei are cheia, si ii arata Coralinei ce se afla in spatele usii: nimic altceva in afara de caramizi. In mod inevitabil, Coraline se va intoarce si va deschide usa. De data aceasta caramizile au disparut, iar in locul lor se afla un coridor intunecat. Coraline paseste pe acel coridor – ce explorator n-ar fi facut la fel? – si ajunge intr-un apartament care este aproape la fel cu cel pe care il stia. Aproape…

Parerea mea:

Personal, cred ca Neil Gaiman nu este un autor de romane fantasy sau de romane pentru copii si adolescenti, ci un creator de povesti. Indiferent cate pagini au povestile lui. Am mai citit cateva dintre cartile lui si de fiecare data am fost transportata intr-o lume fantastica, incarcata de simboluri magice, total diferita de povestile cu care am crescut dar care mi-a oferit totusi exact aceleasi sentimente. Cu toate ca esti constient de la inceput ca romanul pe care il ai in mana se va incheia cu un final fericit, nu poti sa nu te lasi prins de atmosfera intunecata, de starea continua de suspans in care esti tinut pana la ultima pagina si de emotiile transmise prin fiecare rand al povestii.

In „Coraline” scriitorul pastreaza acelasi stil unic, ce imbina atmosfera sumbra cu povestea magica, oferind cititorului o lectura captivanta. Autorul preia diferite aspecte ale realitatii si le transforma intr-o poveste ce pare la prima vedere destul de usurica si lipsita de sensuri ascunse. Coraline este o fetita ce s-a mutat impreuna cu parintii ei intr-o locuinta noua. Printr-o usa ciudata, ea descopera o lume paralela, o casa identica cu a ei in care locuiesc “ceilalti” parinti ai sai, si ei extrem de asemanatori cu cei reali. Parinti care isi doresc ca ea sa vina sa locuiasca impreuna cu ei si ii ofera perspectiva unei vieti mai interesante decat cea pe care ar trebui sa o lase in urma. Si cum prima incercare a acestora se soldeaza cu un esec, cealalta mama hotaraste sa aplice o strategie noua. Ii rapeste parintii adevarati, fortand-o sa intre din nou in lumea ei pentru a-i salva.

Pe parcursul explorarii noii lumi in care a ajuns, Coraline descopera atat personaje cunoscute, copii ciudate ale locuitorilor din cladirea in care locuieste, dar isi face si o serie de aliati noi. Desi lipsiti de posibilitatea de a o ajuta sa isi recupereze familia si sa revina in lumea normala, acestia ii ofera insa sfaturi fara de care nu ar putea iesi din capcana celeilalte mame.

Una dintre cele mai interesante aspecte ale cartii este faptul ca in momentul in care crezi ca totul s-a terminat, ca vei avea parte de mult asteptatul final fericit, descoperi insa ca povestea nu s-a incheiat, ca pericolele inca pandesc din umbra si ca in orice moment protagonista s-ar putea trezi din nou in mijlocul planului malefic al celeilalte mame.

Bile albe:

– Este imposibil sa nu te atasezi de cateva dintre personajele secundare. Dintre acestea, portretul pisicii mi s-a parut extrem de bine realizat. Aceasta are rolul de sfatuitor al eroinei, cam cum este calul lui Fat Frumos din povestile clasice. Totusi, spre deosebire de acesta, pisica nu este lipsita de slabiciuni. Daca la inceputul povestii apare mai mult ca o prezenta atotstiitoare si independenta ce nu are nevoie de nici un fel de ajutor din partea protagonistei, pe masura ce intriga se intensifica, autorul ii scoate la iveala intreaga personalitate, cu un amalgam complex de sentimente surprinzator de umane.

– Desi este o practic doar o poveste, Coraline te lasa cu o multime de ganduri invalmasite in momentul in care o termini. Este inevitabila incercarea de intelegere a complexitatii intentiilor celeilalte mame: amestecul de dragoste, egoism, nevoie de afectiune si nebunie. De asemenea, iti raman intiparite in minte compasiunea si empatia pe care le simti pentru ceilalti locuitori ai cladirii, fiecare cu povestea, esecurile, regretele sau sperantele lor. Si combini senzatia de dispret cu cea de mila pentru slabiciunea celuilalt tata, care este pana la urma doar un pion in jocul celeilalte mame. Fiecare aspect aparent minor al cartii ofera de fapt o imagine extrem de sugestiva a vietii in general.

Bile negre:

– Modul in care Coraline trateaza fiecare aspect al experientei prin care trece este lipsit de orice urma de veridicitate dintr-un anumit punct de vedere. In afara de cateva mentiuni in care autorul specifica faptul ca fetitei ii este frica de ceea ce urmeaza, fiecare actiune a acesteia contrazice existenta oricarui fior de teama. Coraline isi planifica si isi desfasoara fiecare parte a planului cu un calm desavarsit, cu o hotarare deplina, cu o acceptare resemnata  a obstacolelor si cu o ignorare aproape totala a pericolelor ce ar putea-o pandi, de parca ar fi convinsa inca de la inceput de reusita sa ori de parca nu ar avea nimic de pierdut daca da gres.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Dragonul furtunii – I. J. Parker

Jurnalul Zlatei – Zlata Filipovic
Posted in Veronica Roth

Divergent (seria Divergent, volumul 1) – Veronica Roth

Posted on by roxtao

Disponibil la: Leda Books

Colectia: Fantasy Leda

Traducere: Adrian Deliu

Numar pagini: 448

 

Sinopsis:

Tradus in peste 25 de limbi. Declarat de Publishers Weekly si Amazon unul dintre cele mai bune 100 romane ale anului 2011. In curand film produs de Summit Entertainment (producatorii Twilight)

O singura alegere iti hotaraste prietenii. O singura alegere iti defineste idealurile. O singura alegere iti determina credinta – pentru totdeauna. O singura alegere te poate transforma radical.

Intr-un Chicago distopic, orasul in care traieste Beatrice Prior, societatea este impartita in cinci factiuni, fiecare dintre ele cultivand o anumita virtute: Candoarea (cei sinceri), Abnegatia (cei altruisti), Neinfricarea (cei curajosi), Prietenia (cei pasnici) si Eruditia (cei inteligenti). In fiecare an, intr-o zi anume, tinerii in varsta de saisprezece ani trebuie sa-si aleaga factiunea careia ii vor fi devotati pentru tot restul vietii. In ceea ce o priveste pe Beatrice, ea trebuie sa hotarasca daca ramane alaturi de parintii ei sau alege factiunea care considera ca i se potriveste cel mai bine. In cele din urma, alegerea pe care o face va surprinde pe toata lumea, inclusiv pe ea insasi.

In timpul initierii care urmeaza, marcata de o puternica rivalitate, Beatrice isi ia un alt nume, Tris, si se straduieste sa afle cine sunt cu adevarat prietenii ei si, de asemenea, daca o poveste de dragoste cu un baiat uneori fascinant, alteori enervant, isi poate gasi locul in viata pe care ea si-a ales-o. Dar Tris are un secret pe care l-a ascuns de toata lumea deoarece fusese prevenita ca i-ar putea aduce moartea. Si, pe masura ce descopera un conflict care ia treptat amploare, amenintand sa destrame societatea aparent perfecta in care traieste, afla ca secretul ei ar putea-o ajuta sa-i salveze pe cei dragi… sau ar distruge-o.

Un pasionant thriller distopic, din care nu lipsesc decizii majore, tradari sfisietoare, consecinte uimitoare si o neasteptata poveste de dragoste.

Parerea mea:

In sfarsit am citit prima data o carte in engleza. Si dupa primul sfert de carte, nici macar nu mai eram constienta ca nu este in romana. Recunosc faptul ca inceputul a fost mai greoi, in parte pentru ca oricat de bine ai stii o limba, nu este la fel de confortabila ca limba materna si in parte pentru ca, cel putin la inceput, nu mi-a placut absolut deloc sa citesc in engleza. Aveam impresia mereu ca pierd sensurile unor metafore , ma blocam pe cate un cuvant necunoscut sau aveam tendinta sa traduc in minte unele fraze. Odata ce m-a prins insa povestea, am uitat complet faptul ca nu citeam in romana, am intrat in ritmul meu obisnuit de citit si totul a mers ca uns.

Nu stiu daca inceputul cartii nu este intr-adevar foarte captivant sau daca nu mi s-a parut mie prea interesant tocmai din cauza faptului ca abia ma obisnuiam cu cititul in engleza. Sau poate ca aveam asteptari prea mari, ca urmare a zecilor de recenzii si pareri despre acest roman. Cred ca povestea a inceput sa ma fascineze abia dupa mutarea protagonistei in noua factiune, iar gradul de dependenta a crescut si el treptat, pana la finalul la care m-am holbat minute in sir, nevenindu-mi sa cred ca tocmai am terminat cartea.

Nu stiu exact cum sa expun cat mai clar impresiile pe care mi le-a lasat. Nu stiu daca as cataloga romanul drept cel mai bun al anului 2011, asa cum s-a clasat in topul Goodreads. Au existat parti geniale si fragmente care m-au lasat rece. Nu am vazut lumea creata de Veronica Roth la fel de interesanta sau la fel de logica comparativ cu lumile create in alte romane distopice sau fantasy. Impartirea pe factiuni nu mi se pare o idee proasta, dar parca nici nu are un rol cu adevarat benefic pentru societate. In plus, implica un grad prea mare de utopie, intrucat mi se pare prea putin posibil sa imparti intreaga lume in doar 5 categorii si sa te astepti ca fiecare gand, fiecare gest si fiecare actiune a omului sa nu includa mai mult de un singur atribut.

Trecand peste problema sistemului social creat de autoare, intriga devine tot mai interesanta pe masura ce te adancesti in poveste. Daca prima parte a antrenamentului este un training de rezistenta fizica si forta si nu atrage prea mult, incepand de la a doua etapa a acestuia, ritmul devine mai antrenant. Incep sa se extinda mai multe fire ale intrigii, cresc pericolele si imprejurarile riscante prin care trece Tris, iar gama de sentimente pe care le experimenteaza cu privire la cei din jurul ei si la modul in care gestioneaza situatia devine si ea mult mai ampla. Este imposibil sa te abtii sa nu faci presupuneri cu privire la toti cei din jurul eroinei, sa nu fii circumspect la fiecare gest sau cuvant al acestora. Fiecare intamplare minora aruncata de autoare in poveste da nastere la zeci de scenarii in mintea cititorului deoarece nu ai nici cea mai vaga idee la ce sa te astepti mai departe. Actiunea este extrem de antrenanta, fiecare zi din viata lui Tris este plina de intamplari neasteptate, surprinzatoare, dar in ciuda acestui fapt, nu simti ca povestea ar fi lipsita de veridicitate, ci dimpotriva. Este evident si un avantaj creat de alegerea unei factiuni cu un stil de viata extrem de activ, intrucat oricare alta factiune nu ar fi oferit un cadru la fel de potrivit pentru o astfel de poveste.

Bile albe:

– Povestea de dragoste ce se naste intre Four si Tris este surprinzator de credibila. Se desfasoara intr-un ritm lin, autoarea te poarta prin fiecare emotie noua, necunoscuta prin care trece protagonista, nu simti nimic fortat sau fals in ea. Din contra, la un moment dat chiar ma intrebam daca intr-adevar va exista o relatie concreta intre cei doi, deoarece citisem cateva recenzii care o mentionau, dar modul in care aceasta se desfasura era destul de vag.

– Modul in care se rastoarna situatia spre finalul romanului este incredibil. De la lupta pentru includerea intr-o factiune si ascunderea unui secret personal esti aruncat deodata in mijlocul unui razboi pe care nu aveai cum sa il banuiesti. Existau bineinteles semne care intrezareau un dezechilibru in societatea in care traieste Tris, dar nimic nu ofera indicii pentru ceea ce urmeaza, nimic nu preconizeaza ritmul exploziv din final. Sfarsitul romanului te lasa pur si simplu ahtiat dupa urmatorul volum care sa iti ofere toate raspunsurile la intrebarile cu care ai ramas.

Bile negre:

– Inteleg ca fiecare poveste trebuie sa aiba si o parte dramatica, in care eroul romanului pierde cateva persoane dragi, dar din acest punct de vedere finalul romanului Divergent mi s-a parut  exagerat si intr-o oarecare masura, inutil. Nu voi dezvalui care persoane pozitive isi gasesc sfarsitul in acest volum, dar cel putin unul dintre ele ar fi putut fi pastrat in viata pentru dezvaluirile pe care ar fi putut sa le faca, pentru raspunsurile pe care nu a mai apucat sa le ofere si pentru implicatiile sale in povestea protagonistei. Am ramas cu un sentiment foarte pregnant de revolta pentru disparitia acestor personaje, mi s-a parut ca s-a mizat prea mult pe dramatism si ca moartea acestora a fost putin mai mult decat ar fi trebuit. Totusi, obiectiv vorbind, nu pot sa nu admir felul in care autoarea reuseste sa descrie acele momente, felul in care te face sa te simti, de parca ai fi in pielea personajului si ai trece prin tot amestecul de sentimente ale acesteia: durere, vinovatie, renuntare si determinare, disperare si speranta la un loc.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Revelatii (Sange Albastru, vol. 3) – Mellisa de la Cruz

Sfidarea (Jocurile Foamei, vol. 2) – Suzanne Collins
Posted in Mellisa de la Cruz

Revelatii (seria Sange Albastru, volumul 3) – Mellisa de la Cruz

Posted on by roxtao

Disponibil la: Leda Books

Colectia: Fantasy Leda

Traducere: Madalina Andrei

Numar pagini: 288

 

Sinopsis:

Mostenirea sangelui lui Schuyler Van Alen tocmai a fost pusa la indoiala: face ea parte dintre cei cu Sange Albastru, sau prin vene ii curge sinistrul Sange Argintiu? In vreme ce controversa se adanceste, Schuyler este abandonata in casa familiei Force, sub acelasi acoperis cu Mimi Force, rivala ei cea vicleana, si cu Jack Force, dragostea sa interzisa.

Dar cand stravechea temnita a unui demon puternic este distrusa de cei cu Sange Argintiu in Rio de Janeiro, Strabunii cu Sange Albastru au nevoie de Schuyler de partea lor. Miza e mare si batalia sangeroasa; iar acum Schuyler trebuie sa aleaga intre datorie si pasiune, intre dragoste si libertate.

Romantism, glamour, credinte vampiresti, toate se impletesc in mult asteptatul volum al treilea din saga Sange Albastru a Melissei de la Cruz.

Parerea mea:

In primul rand, multumesc Andreei de la My bookish world pentru concursul la care am castigat volumul 3 al seriei Sange Albastru, Revelatii.

Am citit volumele 1 si 2 din seria Sange Albastru in urma cu multe luni asa ca nu le voi face o recenzie la atat de mult timp scurs de cand le-am terminat, deoarece impresiile nu sunt la fel de proaspete si risc sa nu le mai apreciez la adevarata valoare. Ceea ce pot spune despre serie insa, este faptul ca imbina intr-un mod ingenios mitul vampirilor cu cel al ingerilor cazuti si cu stilul usor superficial al cartilor glossy. Nu m-a fascinat in mod deosebit, dar am apreciat ideile originale si separarea de cliseele din cartile cu vampiri care ies pe banda in ultima vreme.

Povestea pe scurt suna asa: in New York exista o societate a oamenilor extrem de bogati si puternici care, desi se amesteca printre oamenii obisnuiti, ascund un secret: sunt vampiri, numiti si „cei cu Sange Albastru”. Diferentele fata de vampirii clasici pe care ii cunoastem din alte romane constau in faptul ca acesti vampiri isi au originea in legendele ingerilor alungati din Rai si de asemenea in faptul ca nemurirea acestora se defineste intr-un mod diferit. Desi invelisul trupesc imbatraneste si moare in acelasi ritm ca al oamenilor obisnuiti, partea psihica si sufleteasca se pastreaza neschimbata si invie in fiecare nou trup. Un fel de reincarnare de care acesti vampiri sunt constienti incepand de la varsta de 15 ani, adica din momentul in care incep sa le revina amintirile si sa manifeste caracteristicile speciei lor. Inca un punct ce trebuie mentionat este acela ca fiecare Sange Albastru isi pastreaza perechea initiala, chiar daca in fiecare viata ei pot reveni in diferite ipostaze, nu neaparat cea de cuplu clasic: frate si sora, veri, prieteni de familie, etc.

Schuyler Van Alen afla si ea ca face parte din aceasta societate exact in perioada in care un alt tip de vampiri, cei cu Sange Argintiu reincep sa ii vaneze pe cei cu Sange Albastru. Desi este doar pe jumatate vampir, ea poate reprezenta salvarea speciei sale. Schuyler incepe sa descopere secretele vampirilor, afla povestea originii sale, pe cea a mamei ei aflate in coma de 15 ani, tradarile si regulile incalcate de-a lungul secolelor, relatiile de rudenie intre ea si alti membri ai societatii, pierde cateva persoane importante si regaseste altele care o pot ajuta.

In volumul 3 al seriei Sange Albastru, Revelatii, o regasim pe Schuyler fortata sa locuiasca departe de bunicul ei, in casa familiei Force, laolalta cu iubirea sa interzisa, Jack Force si vesnica partenera a acestuia, Mimi Force, rivala lui Schuyler si in aceasta viata, sora geamana a lui Jack. Lui Schuyler i s-a interzis sa mai pastreze relatia cu conduitul sau, Oliver, cel care i-a fost mereu cel mai bun prieten, pe care l-a transformat in insotitorul ei uman si fata de care nutreste sentimente nu foarte clar definite. Nici cu bunicul ei, Lawrence Van Alen nu este libera sa se vada oricand vrea, iar noua locuinta este un adevarat iad in primul rand din cauza lui Mimi.

Trebuie sa recunosc ca in acest volum nu mi-a placut absolut deloc de Schuyler. Romanul se incheie intr-un mod infiorator, iar de-a lungul povestirii au existat semne ce sugerau iminenta unui dezastru, deci acesta ar fi putut fi prevenit cel putin partial. Din pacate, tot ceea ce face Schuyler de la inceput pana la sfarsit este sa isi puna in balanta sentimentele si sa faca alegeri negandite, sa traiasca parca intr-un glob de sticla ignorand orice nu are legatura cu problemele ei sentimentale, sa fie absorbita total intre doua povesti de dragoste si sa ignore sfaturile bunicului sau. Si ea este personajul principal al seriei! Nu sunt de acord nici cu dragostea pentru Jack, nici cu modul in care procedeaza cu Oliver, nici cu faptul ca nu ia in seama sfaturile lui Lawrence si categoric nici cu ignorarea realitatii inconjuratoare. In volumul 3 al seriei Blue Bloods, Schuyler Van Alen nu este o eroina, ci doar o adolescenta ignoranta, fixata pe obsesia ei pentru un baiat. Nu am simpatizat absolut deloc cu ea de data aceasta.

Desi era evident ca se pregateste o surpriza pentru finalul romanului, ceea ce s-a intamplat de fapt mi-a depasit orice asteptare. Pe tot parcursul romanului atentia este directionata in special pe viitoarea legatura dintre Jack si Mimi, iar modul in care autoarea alege sa rastoarne situatia intr-o directie diferita fata de ceea ce asteptai si sa se axeze in final pe o adevarata lovitura de teatru este cel putin socant. O parte dintre personajele negative apar intr-o lumina pozitiva, iar unele personaje pe care pana acum le simpatizai sunt de fapt adevaratii antieroi.

Bile albe:

– In mod ciudat, am rezonat intr-o oarecare masura cu personajul negativ. Cu unul dintre ele. Cu Mimi mai exact. Nu stiu daca a fost de vina aversiunea crescanda pentru Schuyler sau pur si simplu imaginea lui Mimi a fost indulcita in acest volum. I-am inteles grija pentru Jack in cazul in care acesta o alege pe Schuyler, am fost de acord cu modul in care procedeaza atunci cand afla adevarul despre fratele ei si de asemenea, am apreciat enorm momentul in care o confrunta pe Schuyler la showul de moda. Mi s-a parut ca modul de abordare a fost corect, decent si foarte elegant.

Bile negre:

– Sunt adepta happy-end-urilor (cine nu e?), asa ca mi-a parut rau ca si in acest volum mai dispar definitiv cateva dintre personajele care mi-au placut. In plus, faptul ca unul dintre personajele pozitive se transforma intr-o adevarata amenintare pentru cei cu Sange Albastru ramasi in viata este in aceeeasi masura incitant si trist. Incitant pentru ca devii tot mai curios sa afli ce se va intampla in continuare si cum se va rasturna situatia, trist pentru ca stii ca povestea nu va mai avea acelasi farmec si nu vei mai regasi personajul respectiv in aceeasi lumina ca pana atunci si implicit relatiile dezvoltate cu ceilalti protagonisti vor suferi schimbari majore.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Nici moarta, nici maritata (Betsy, Regina Vampirilor, vol. 1) – Maryjanice Davidson

Jocurile Foamei (Jocurile Foamei, vol. 1) – Suzanne Collins
Posted in Maryjanice Davidson

Nici moarta, nici angajata (seria Betsy, Regina Vampirilor, volumul 2) – Maryjanice Davidson

Posted on by roxtao

Disponibil la: Nemira

Colectia: Glossy Books

Traducere: Ines Hristea

Numar pagini: 288

 

Sinopsis:

Nimic nu o poate face pe Betsy Taylor sa renunte la fetisul ei pentru pantofi – nici macar atunci cand moare si se trezeste in pozitia de noua Regina a Vampirilor nu renunta. Dar sa fii conducatorul vampirilor nu e atat de grozav pe cat se crede – tot ai facturi de platit. Iar Betsy e hotarata sa traiasca pe cat de normal posibil, chiar daca asta inseamna sa-si caute un job. O sarcina pe care o duce la indeplinire cu ajutorul flerului ei, punand mana pe un job de vis: vanzatoare de pantofi la Macy’s.

Nici ca se putea mai bine – doar ca noii ei prieteni o tot sacaie exact cand trebuie sa se duca la lucru. De parca ea ar avea timp sa socializeze, cand sunt atatia pantofi pacatos de frumosi de incercat – si de cumparat cu reducere. Apoi, se pare ca vampirii incep sa fie omorati in St Paul si toti pretind ca Betsy ar trebui sa faca ceva in privinta asta. Partea cea mai rea e ca va trebui sa ceara ajutorul singurului vampir care face sa ii clocoteasca sangele: Sinclair cel-atat-de-sexi. Acum, ea chiar calca pe nisipuri miscatoare – tocuri si alte alea…

Parerea mea:

Mi-a placut mult si volumul doi al seriei „Betsy, Regina Vampirilor”, desi trebuie sa recunosc faptul ca nu a mai avut parca acelasi farmec ca primul. Cel putin prima jumatate a sa. In cea de doua parte, odata cu intensificarea intrigii in care este prinsa protagonista, autoarea revine parca la stilul initial, amuzant si intrigant in acelasi timp, asa ca la sfarsit am fost cuprinsa de aceeasi stare de bine pe care am simtit-o si cand am terminat primul volum. Si nu regret decat faptul ca momentan au fost traduse si comercializate la noi doar aceste doua volume, din cele 11 ale seriei.

Actiunea romanului se petrece la 3 luni de la moartea protagonistei, renasterea ei sub forma de vampir si „incoronarea” ei ca regina a vampirilor. 3 luni in care nu au avut loc mari schimbari: Betsy se straduieste sa duca o viata normala, il evita pe Sinclair si ii displace la fel de mult sa fie regina, mai ales ca este practic obligata sa se implice in conducerea nemortilor. Firul narativ se desparte in doua puncte de interes: pe de o parte mutarea eroinei impreuna cu prietenii sai vii, Mark si Jessica din vechea locuinta intr-o casa ridicol de mare, veche si impozanta si pe de alta parte, atacurile asupra unor vampiri de catre un grup de vanatori de vampiri. Faptul ca Betsy ajunge sa locuiasca intr-o astfel de casa veche, uriasa si ireal de scumpa duce la intalnirea acesteia cu un personaj mai putin obisnuit intr-o carte cu vampiri: micuta Marie, a carei natura am banuit-o inca din primele randuri prin care aceasta a fost introdusa in scena. Rolul acesteia conduce catre o scena surprinzator de induiosatoare spre sfarsitul cartii, care ofera categoric un punct in plus romanului.

Mai dezvoltata este descrierea actiunilor ce au legatura cu investigarea crimelor ce au fost savarsite in ultima perioada si ale caror victime au fost doar femei vampir. Descoperirea grupului de vanatori nu duce mai departe la rezolvarea misterului, intrucat persoana ce a comandat crimele isi pastreaza anonimatul si in fata acestora. Pentru mine a fost o surpriza totala sa aflu atat cine era responsabil de comandarea crimelor cat si motivele acestui personaj.

Bile albe:

– Exista mai multe fire narative secundare urmarite in carte, privesti practic o multime de aspecte din viata protagonistei. Autoarea nu se axeaza doar pe noua pozitie a lui Betsy, ci ii descrie in detaliu si restul activitatilor: relatia cu familia, adaptarea la rolul de regina a vampirilor, aspectele negative ale conditiei de vampir, mutarea intr-o casa noua, gasirea si pastrarea unui job, sentimentele pentru Eric sau responsabilitatile secundare, cum ar fi grija pentru demoni sau intalnirile obligatorii cu supusii. Tratarea unei game atat de largi de aspecte ce o privesc pe Betsy ofera imaginea unui personaj complex, veridic, si a sentimentul ca romanul a fost scris cu drag si cu dedicare si nu in graba, tratand subiectele secundare cu superficialitate.

– Momentul in care protagonista si prietenii sai descopera adevarul in legatura cu Marie este mai intai delicios de amuzant, apoi emotionant, iar continuarea, atunci cand vad legatura directa ce exista intre aceasta si unul dintre ei este remarcabil. Tot atunci descoperim ca Betsy incepe sa devina cu adevarat o regina a vampirilor si in ciuda faptului ca ar renunta cu placere la acest rol, este tot mai potrivita pentru el.

Bile negre:

– Prima jumatate a cartii este usor plictisitoare. Exista bineinteles situatii si replici haioase, dar nu pot sa le cataloghez ca fiind excelente sau remarcabile. Ma temeam chiar ca imaginatia scriitoarei a lucrat la intensitate maxima doar in primul volum si ca al doilea nu imi va mai crea aceleasi impresii dar din fericire situatia se schimba in a doua jumatate a romanului.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Nici moarta, nici maritata (Betsy, Regina Vampirilor, vol. 1) – Maryjanice Davidson

Vampirul Lestat (Cronicile Vampirilor – vol. 2) – Anne Rice

 

Posted in Maryjanice Davidson

Nici moarta, nici maritata (seria Betsy, Regina Vampirilor, volumul 1) – Maryjanice Davidson

Posted on by roxtao

Disponibil la: Nemira

Colectia: Glossy Books

Traducere: Ines Hristea

Numar pagini: 384

 

Sinopsis:

Betsy Taylor, fost fotomodel, actualmente secretara, in varsta de 30 de ani, are parte de o saptamana cam… speciala.

Mai intai isi pierde slujba, apoi moare intr-un accident de masina, doar ca, intr-un final, sa se trezeasca la morga, imbracata cu un costum roz si incaltata cu pantofii cei ieftini ai mamei sale vitrege. In ciuda eforturilor sale disperate, pur si simplu nu poate sa moara intru totul, ci se trezeste in fiecare noapte, chinuita de o sete fantastica – setea de sange, o dieta cu adevarat insuportabila.

Si cum intotdeauna e loc de mai rau, noii sai prieteni o iau drept regina amintita in profetiile din vechime si vor sa o arunce in lupta cu cel mai de temut vampir din ultimii 500 de ani. Desi nu-i pasa catusi de putin de soarta neamului de vampiri, exista o arma care o convinge sa li se alature: pantofii de firma.

Parerea mea:

Desi evit de obicei colectiile „chick lit” datorita catorva achizitii dezamagitoare, auzisem de ceva timp de seria „The Undead Series – Betsy” si imi propusesem sa imi cumpar la un moment dat volumele aparute in romana. Adica „Nici moarta, nici maritata” si „Nici moarta, nici angajata”. Deocamdata am citit abia primul dintre aceste doua volume si pot spune ca a fost cea mai amuzanta lectura din ultimul timp. Intr-adevar, multe romane fantasy (si nu numai) au zeci de pasaje nostime, dar „Nici moarta, nici maritata” este o lectura incarcata de umor de la primele randuri si pana la ultimele. Aproape fiecare situatie prin care trece protagonista are un aer ilar, iar modul in care aceasta isi prezinta viziunea asupra noii sale vieti este incantator. De la prima pagina a cartii te trezesti cu un zambet larg pe fata si il pastrezi cu siguranta pana cand termini volumul.

Betsy are o viata obisnuita pana in momentul in care moare, lovita de o masina si se trezeste vampir. Odata ce se convinge ca nu are cum sa se sinucida in noua forma, isi viziteaza rudele si prietenii si apoi incearca sa isi reia viata normala de pana atunci, acceptand schimbarile survenite. Ceea ce afla mai tarziu, cand ajunge sa fie prinsa intre doua grupuri de vampiri iar cei dragi sunt in pericol din cauza ei este faptul ca in cazul ei nu se aplica majoritatea regulilor vampirilor, este imuna la toate armele care ii pot distruge pe restul, are cateva calitati unice si se presupune ca ar fi viitoarea regina ce ii va uni si ii va conduce pe vampiri. Existenta acesteia a fost prezisa de secole, iar toate semnele demonstreaza ca Betsy este cea care ii va salva pe vampiri, desi ea refuza cu indarjire sa isi asume un astfel de rol.

In ciuda faptului ca romanul este unul usor satiric, povestea este foarte bine legata, incarcata cu doza potrivita de actiune, emotii, tradari sau scene hot, iar spre final se prefigureaza si o poveste de iubire, poveste ce va fi probabil mai bine conturata in volumul urmator.

Bile albe:

– Spre deosebire de alte romane in care umorul pare cumva fortat, ca si cum autorul ar fi prelucrat anumite scene sau replici astfel incat sa fie cat mai amuzante pentru public, in „Nici moarta, nici maritata” istorisirea curge natural, fiecare fraza este plasata la momentul potrivit, nu ai nici o secunda senzatia ca povestea ar fi necesitat vreun efort deosebit pentru a fi astfel prezentata.

– Personajele sunt extrem de bine construite, fara nici o nuanta caricaturala, prezentate intr-un mod obiectiv, fara a li se minimiza defectele sau slabiciunile, ceea ce le face foarte credibile, oferind o nuanta serioasa si povestii, in ciuda faptului ca aceasta nu are ca scop obtinerea senzatiei de realism.

Bile negre:

– Singura dezamagire pe care am avut-o a fost reprezentata chiar de o parte a subiectului ce declanseaza momentele de suspans dinspre finalul cartii. Unul dintre cele mai simpatice personaje se dovedeste a fi de fapt un tradator, inselandu-i increderea nu doar protagonistei, pe care oricum nu o cunoaste de prea mult timp, ci si celor care ii erau ca o familie de ani intregi.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Nici moarta, nici angajata (Betsy, Regina Vampirilor, vol. 2) – Maryjanice Davidson

Regina damnatilor (Cronicile Vampirilor – vol. 3) – Anne Rice