Posted in Marc Levy

Si daca e adevarat…- Marc Levy

Posted on by roxtao

Disponibil la: Editura Trei

Colectia: Fiction Connection

Traducere: Vasile Zincenco

Nr. de pagini: 232

 

Sinopsis:

“Ce-o sa-ti spun nu e usor de inteles, e imposibil de admis, dar daca ai vrea sa-mi asculti povestea…”

Ce sa crezi despre o femeie care-ti alege dulapul din baie ca sa-si petreaca zilele in el? Care se mira ca o poti vedea? Care apare si dispare brusc si pretinde ca este in coma profunda la celalalt capat al orasului? Pe ea trebuie să o duci la psihiatru, sau pe tine? Sau, dimpotriva, trebuie sa te lasi in voia acestei aventuri extravagante?

Si daca este adevarat?… Daca e adevarat ca Arthur este singura persoana care poate imparti secretul lui Lauren, o poate contempla pe aceea pe care nu o vede nimeni, poate vorbi cu aceea pe care n-o aude nimeni?… O poveste tandra, o aventura plina de umor si neprevazut.

Marc Levy, fiul unui editor de lucrari de arta, se afla in fruntea unui cabinet de arhitectura cand a scris acest prim roman ce a suscitat un interes mondial chiar inainte de aparitia sa în Franta, în 2000. Si daca e adevarat?… a fost tradus in peste douazeci de tari, iar celebrul producator si realizator american Steven Spielberg a cumparat cu 2.000.000 de dolari dreptul de a-l ecraniza. De atunci, Marc Levy a mai publicat doua best-seller-uri: Unde esti? (2001) şi Sapte zile pentru o veşnicie (2002). Cele trei romane s-au vandut pana acum în mai mult de 3.000.000 de exemplare.

Parerea mea:

„Si daca e adevarat…” este o poveste sensibila, incarcata de ganduri si momente profunde, cu o idee extrem de originala la baza si istorisita parca pe un ton cald, o poveste surprinzatoare, dar pe care o simti atat de aproape incat te face parca sa exclami „Cum de nu mi-a trecut si mie prin minte o astfel de idee?”

Cartea pare compusa dintr-o doza de fantasy, una de dragoste, destule pasaje cu o incarcatura usor filozofica si cateva fragmente de actiune ce te incarca cu emotii si nerabdare. Romanul te provoaca sa iti imaginezi cum ai reactiona tu daca intr-o zi ai intalni o fiinta pe care tu, dintre toti oamenii de pe pamant, ai fi singurul care o poate vedea, auzi si simti. Cat timp ar dura pana sa crezi cu adevarat ce ti se intampla, cat timp ar dura pana sa te hotarasti daca o vei ajuta, cum ai reusi sa nu pari nebun in ochii celorlati si in ce mod ai hotari sa sfidezi soarta pentru a pastra acel suflet alaturi de tine?

Pe masura ce se desfasoara lucrurile, Arthur se indragosteste de Lauren, iar sentimentul este reciproc. Interesant este faptul ca Arthur alege sa o ajute pe aceasta inca dinainte de aparitia unor sentimente intre ei, Lauren parand a fi exact sclipirea de care are el nevoie in viata sa, destul de echilibrata pana atunci. Protagonistul isi risca intreaga viata in lupta contra destinului, uita de tot ce a construit pana atunci, punand la cale un plan ce ii va salva iubirea.

Inca de la inceput exista momente in care autorul alege o exprimare pretioasa, in care asaza sfaturi simple ce indeamna la pretuirea vietii si a fiecarui moment frumos, sfaturi pe care de cele mai multe ori le uitam, coplesiti de nemultumiri sau de ideea ca putem vedea maine lumea, putem lupta maine pentru ceea ce ne dorim, ii putem iubi maine pe cei dragi, ne putem indeplini maine visele, putem incepe sa traim cu adevarat maine. Iar uneori maine nu mai exista.

Finalul cartii este deschis, incheindu-se exact cu frazele spuse in clipa in care personajele s-au cunoscut, iar tonul senin al autorului te face sa te gandesti ca probabil viitorul este intr-adevar stralucitor pentru cei doi protagonisti.

Bile albe:

– Inceputul romanului, momentele in care Lauren si Arthur se intalnesc si cele in care incep sa se acomodeze unul cu altul sunt povestite intr-un mod extrem de amuzant, dialogurile dintre ei sunt pline de ironii fine, iar reactiile lui Arthur sau incercarile lui Lauren de a-si coordona gesturile sau deplasarile sunt incarcate de umor.

– Capitolele care descriu copilaria lui Arthur alaturi de mama acestuia sunt emotionante si incarcate de un sens aparte. Modul in care Lili si-a crescut fiul este aproape magic si reprezinta poate cel mai potrivit mod de a transforma un baietel intr-un adult echilibrat, al carui caracter se apropie de perfectiune in toate privintele. Revenirea la casa in care a crescut personajul, descoperirea secretelor ascunse pana atunci si scufundarea in amintiri sunt descrise perfect de catre autor, reusesti sa vezi in minte scenele si sa intelegi legaturile ce se creeaza intre acestea.

Bile negre:

– Singurele parti mai nerealiste mi s-au parut cele in care Paul se lasa convins atat de usor sa rapeasca trupul lui Lauren alaturi de prietenul sau – in ciuda faptului ca nu ii crede acestuia povestea si modul lipsit de obstacole in care furtul se desfasoara.

– Nu am inteles de ce Arthur alege sa nu ii spuna mamei lui Lauren adevarul, oricat de incredibil ar parea si sa ii ceara acesteia ajutorul in loc sa se gandeasca direct la rapirea trupului. Chiar daca nu ar fi fost poate 100% convinsa de veridicitatea povestii, cred ca aceasta ar fi reprezentat totusi un motiv indeajuns de intemeiat pentru a renunta la ideea eutanasiei. Dar probabil povestea ar fi devenit astfel prea simpla si s-ar fi pierdut scenele de actiune ce apar odata cu rapirea trupului din spital si transportarea acestuia la casa lui Arthur.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Nefertiti. Cartea mortilor – Nick Drake

Caderea (Cele noua vieti ale lui Chloe King, cartea 1) – Liz Braswell
Posted in Charlaine Harris

Categoric moarta (seria Vampirii Sudului, volumul 6) – Charlaine Harris

Posted on by roxtao

Disponibil la: Leda Books

Colectia: Fantasy Leda

Traducere: Ana-Maria Nica

Nr pagini: 408

 

Sinopsis:

Amestecul spumos de dragoste, mister si fantezie continua! Si in acest episod, Sookie Stackhouse se dovedeste a fi la fel de activa si de implicata in intrigile si luptele violente dintre clanurile fiintelor supranaturale. Cand eroina noastra se pomeneste pe neasteptate in ipostaza de mostenitoare a verisoarei sale decedate, lucrurile se complica teribil. Insa cineva nu vrea ca Sookie sa cerceteze prea adanc trecutul acesteia si face totul ca s-o opreasca. Lista suspectilor incepe cu varcolacii renegati– care nu o recunosc pe Sookie drept prietena a haitei –, si se incheie cu insasi regina vampirilor, care rascoleste un subiect mai mult decat delicat pentru Sookie: prima ei iubire, fascinantul vampir Bill. Viata curajoasei tinere atarna la un moment dat doar de un fir, dar asta nu inseamna ca ea se retrage din fata pericolului.

“Harris creeaza un mic orasel in Louisiana, populat de personaje imprevizibile si realiste, pe care cititorii vor vrea sa le intalneasca iar si iar.” Crescent Blues

“Imi place lumea plina de imaginatie si creativitate a lui Charlaine Harris!” Christine Feehan

Parerea mea:

„Categoric moarta” mi s-a parut mai mult un roman de legatura sau de umplutura intre cel anterior si urmatorul. Pare mai mult un fel de preludiu pentru volumul 7, bineinteles, in cazul in care in acesta scriitoarea va reveni cu niste idei mai surprinzatoare.

In cartea cu numarul 6 nu se intampla nimic deosebit, iar daca faci abstractie de faptul ca protagonista este inconjurata de fiinte supranaturale, poti considera povestea ca fiind a unei persoane ce face o calatorie intr-un alt oras, intra in cateva altercatii cu niste personaje de acolo, participa la o petrecere unde ofera un mic ajutor ce pana la urma se dovedeste a fi inutil, lasa in urma o iubire si incepe o relatie noua. Cartea nu aduce nimic nou in afara de aflarea adevarului despre Bill, adevar ce nici macar nu este atat de socant, mai ales daca nu ai fost tocmai fan al personajului. Gandindu-ma la toate volumele anterioare, am senzatia ca autoarea nu si-a dozat corect ideile si inspiratia: unele carti pareau putin exagerate chiar si pentru genul fantasy – personajul trecea prin atatea aventuri consecutive incat povestea devenea extrem de nerealista si putin prea incarcata, iar in altele evenimentele importante par sa lipseasca total. Sunt convinsa ca oricare persoana care a citit toate volumele de pana acum din serie nu va renunta la urmatoarele doar pentru ca acesta nu este cel mai reusit, dar tind sa cred ca nu va deveni volumul preferat al nimanui.

Bile albe:

– Mi-au placut cateva personaje noi si de asemenea si cele care fusesera prezentate succint in volumele anterioare. Quinn este un personaj remarcabil (desi sper ca pana la urma partenerul lui Sookie sa fie Eric), Amelia este tot mai amuzanta pe masura ce inainteaza povestea, iar momentul din final cand dezvaluie cum s-a incheiat relatia ei cu Bob si sentimentul de resemnare si indiferenta fata de situatia in care se afla reprezinta probabil cea mai nostima faza din carte, regina si supusii ei sunt mult mai simpatici fata de cat m-as fi asteptat. Pentru cititorii care l-au preferat pe Bill, acesta ar putea fi o dezamagire in acest volum, dar pentru mine a fost o placere sa descopar ca antipatia mea fata de acest personaj are acum si motive pe care sa se bazeze.

Bile negre:

– Evenimentul ce declanseaza toata povestea in „Categoric moarta” este moartea verisoarei lui Sookie, Hadley. Desi aceasta a fost un personaj episodic, mi s-a parut ciudat faptul ca autoarea alege sa informeze cititorul cu privire la transformarea ei in vampir si ulterior moartea definitiva a acesteia intr-un mod destul de fugitiv, mai ales ca aceste doua intamplari stau la baza intrigii romanului. As fi preferat ca aceste situatii sa fie mai detaliate, mai ales ca am senzatia si acum ca poate nu am fost eu destul de atenta in volumele anterioare si am ratat astfel povestirea acestora.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Morti cu totii (Vampirii Sudului, vol. 7) – Charlaine Harris

Mai rau decat moartea (Vampirii Sudului, vol. 8) – Charlaine Harris
Posted in Iain Pears

Misterul Tiziano – Iain Pears

Posted on by roxtao

Disponibil la: Nemira

Traducere de: Adriana Badescu

Colectia: Suspans

Numar pagini: 288

 

Sinopsis:

Cand Louise Masterson, membra a celebrului Comitet Tiziano, este gasita moarta, injunghiata intr-o gradina publica din Venetia, generalul Bottando de la Brigada Furturi Opere de Arta din Roma o trimite pe Flavia di Stefano in ajutorul carabinierilor din Venetia. Ei insa nu par sa fie convinsi ca au nevoie de vreun sprijin, considerand ca autorul crimei ar fi un simplu hot sicilian. Insa Flavia… are suspiciunile ei si apeleaza la serviciile istoricului de arta britanic Jonathan Argyll,  aflat in Venetia pentru a achizitiona o pictura din colectia marchizei di Mulino. Dupa ce impresionanta colectie este pradata si un alt memebru al comitetului moare in mod straniu, Flavia si Argyll pornesc la drum pentru a afla adevarul. Cu cat se aproprie de rezolvarea cazului, misunea devine din ce in ce mai periculoasa, iar cheia misterului se gaseste intr-un portret disparut, atribuit lui Tiziano.

„O satira ludica la adresa scenei artistice internationale si a birocratiei Politiei italiene, care il readuce pe timidul istoric de arta britanic periculos de aproape de frumusetea vulcanica a Brigazii Furturi Opere de Arta, atat de indragiti in Afacerea Rafael.” Publishers Weekly

“Un roman politist elegant si rafinat, inspirat din istoria artei […]. Dar aici adevarata opera de arta este intriga, un exemplu de inginerie structurala pe care orice artist ar fi invidios.” New York Times

“O carte eleganta si plina de umor, pe gustul celor care iubesc un puzzle inteligent construit.” FRANCES HEGARTY, Mail on Sunday

„Ceea ce parea o simpla misune de rutina devine o cursa periculoasa in cautarea unui portret disparut atribuit lui Tiziano. […] O lectura deosebit de placuta.” Library Journal

“O poveste complexa dar placuta, adesea comica, in cadrul careia motivul artistic este in mod ingenios esential pentru aflarea misterului.” Guardian

Parerea mea:

Cu siguranta ca o multime de carti politiste sau de suspans s-au tot scris de zeci de ani. Dar parca doar odata cu aparitia romanului „Codul lui Da Vinci” a fost adusa in atentia cititorilor o avalansa de romane construite pe aceeasi reteta cu priza la public: o crima in lumea artei ce declanseaza o cursa pentru dezvaluirea unor secrete si un viitor cuplu de personaje principale de sex opus a caror relatie se dezvolta odata cu implicarea lor in aflarea misterelor. De cele mai multe ori, protagonistii sunt politisti retrasi, detectivi, profesori universitari, specialisti in istoria artei, etc si sunt angajati oarecum neoficial sa rezolve crima. Asta pentru a le ingreuna participarea la ancheta. Si de asemenea, de multe ori la inceputul cartii nici nu se inghit.

In mod ciudat, nu ma satur niciodata de aceeasi reteta uzata. Imi place sa descopar ce secrete au reusit sa isi imagineze autorii si sa aflu ce interese ar putea avea personajele negative. Probabil ca oricine citeste o asemenea carte, mai ales daca nu e la prima de genul acesta isi imagineaza deja finalul, sau cel putin o mare parte a sa; dar este distractiv sa te lasi de fiecare data prins de poveste, sa tresari atunci cand protagonistii sunt la un pas de a fi prinsi de inamici, sa incerci sa rezolvi singur puzzle-ul pana ajungi la final, sa te surprinda aflarea secretului sau prinderea criminalului ce parea a fi nevinovat pana la ultimele pagini ale cartii, sa zambesti cand el si ea inteleg in sfarsit ce simt unul pentru altul, etc. Surprinzator, de data aceasta protagonistii inca nu ajung sa se implice intr-o relatie, dar avand in vedere ca mai exista inca 6 carti in seria Jonathan Argyll, Misterul Tiziano fiind abia a doua, probabil ca povestea va evolua in dirtectia aceasta intr-unul din romanele urmatoare.

Intriga este destul de bine construita, misterul atrage, desi povestea nu e chiar cea mai interesanta dintre cele de acest gen, citite pana acum. In plus, parca ii lipseste o oarecare doza de savoare, nu imi dau seama din ce cauza. Nu e nimic gresit in firul istorisirii dar parca nici nu are indeajuns farmec. Totusi, finalul aduce destule dezvaluiri interesante incat sa te faca sa uiti de acest lucru.

Bile albe:

– Ideea misterului trezeste interesul, motivele crimelor la fel, modalitatea in care acestea au fost savarsite bine mascata. Felul in care sunt descoperite unele indicii este interesant si te provoaca sa incerci  sa descoperi criminalul si motivul crimei inainte de a-ti fi dezvaluit.

Bile negre:

– Personajele nu mi se par deloc remarcabile. Cand citesc astfel de carti, imi place ca macar unul dintre protagonisti sa imi atraga atentia, sa para ca detine acea sclipire de geniu sau o intuitie neobisnuita. Sau cel putin sa fie foarte simpatice. Din pacate, Flavia si Argyll sunt banali, nu te atrag, nu te intriga, nu iti spun nimic. Singurul care mai salveaza situatia spre partea a doua a cartii este generalul Bottando, care pare ceva mai rasarit decat cei doi colaboratori ai sai.

– Dialogurile mi s-au parut de cele mai multe ori usor pompoase, de parca autorul s-ar fi straduit sa le scrie, constient ca trebuie sa fie veridice, nostime, inteligente si naturale, dar nu a reusit sa obtina rezultatul dorit. In plus, este foarte ciudat faptul ca nu doar o singura data, scriitorul alege sa povesteasca unele dialoguri, unele chiar extrem de importante, in loc sa le redea direct. Modul acesta de a reda povestea scade din importanta faptelor, acolo unde chiar nu era cazul sa o faca.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Jurnalul Zlatei – Zlata Filipovic

Nu plange sub clar de luna – Heather Davis
Posted in Anne Rice

Vampirul Lestat (seria Cronicile Vampirilor – volumul 2) – Anne Rice

Posted on by roxtao

Disponibil la: Extra Carti

Colectia: Literatura Universala

Format: 180×110

Numar pagini: 704

 

Sinopsis:

Lestat: un vampir, dar nu unul dintre cei obisnuiti. Caci Lestat este cu adevarat viu, extatic, patimas – iar in extravaganta sa poveste, el se avanta din lascivitatea Parisului secolului al XVIII-lea in Egiptul demonic al preistoriei, din New Orleansul unui fin-de-siecle plin de atmosfera in frenetica lume a supervedetelor rockului zilelor noastre – caci, urmarit in egala masura de morti si vii, el cauta sa afle intunecatul secret al propriei sale nemuriri.

Parerea mea:

Nu mai citisem de cativa ani o carte de Anne Rice. Am citit mai demult cateva romane din seria Cronicile Vrajitoarelor, cateva din Cronicile Vampirilor si de asemenea unul dintre cele doua volume din Noile Cronici ale Vampirilor. Ulterior, a inceput obsesia generala a cartilor cu vampiri si tot ce am citit in ultima vreme apartinand acestui gen au fost doar carti publicate in ultimii ani.

Nici nu stiu cum sa exprim ce am simtit citind din nou Anne Rice. Comparativ cu  ritmul alert si cu dorinta de a creea o stare constanta de tensiune si de suspans a romanelor din noua generatie fantasy, cartile lui Anne Rice se simt total diferit. Ofera parca o stare de calm, de liniste cand le citesti, in ciuda faptului ca nu sunt deloc plictisitoare sau lipsite de actiune. Dar parca autoarea nu s-a grabit sa le scrie, nu s-a luptat sa obtina admiratia si dependenta cititorilor, nu a alergat dupa senzational, ci a creat incet o lume care te fascineaza treptat, pe masura ce te adancesti mai mult in ea si te face sa visezi inca mult timp dupa ce ai inchis cartea. Personajele sunt portretizate in amanunt, locatiile abunda in detalii care te ajuta sa iti creezi in minte fiecare scena, dar descrierile nu au deloc rolul de a te plictisi, ci aduc o nota de veridicitate cartii.

Romanul este scris sub forma de confesiune, la persoana 1, ceea ce ofera cititorului un grad mai ridicat de intimitate, de empatie, posibilitatea de a se identifica cu personajele care isi spun povestile si de a se pune mai usor in locul acestora in diferitele situatii prin care trec.

Inca o diferenta majora fata de romanele fantasy mai noi este faptul ca aproape toate personajele importante sunt vampiri,  iar oamenii au de cele mai multe ori doar rol de cina. Este o noutate binevenita, in primul rand deoarece in felul acesta se pierde tentatia de a-i privi vampiri doar ca pe niste oameni cu niste abilitati in plus. In al doilea rand, lipsa unor actiuni determinate de eventualele relatii deja cliseice dintre oameni si vampiri ofera posibilitatea cititorului de a intra intr-o lume a vampirilor ce pare mai autentica, de a intelege ce inseamna de fapt nemurirea si cat de efemera este existenta omenirii, de a te pune in pielea personajului si a-ti imagina cum ai trai tu o eternitate marcata de secrete si de conditia de a-ti ascunde mereu adevarata natura.

Tensiunea crescanda face ca in momentul in care ajungi la finalul cartii sa iti doresti cu disperare sa te apuci de urmatorul roman (Regina Damnatilor) chiar in secunda in care ai terminat ultima pagina.

Bile albe:

– Vampirii sunt creati dupa reteta clasica: dorm in sicrie sau in pamant, ies doar noaptea, pot fi ucisi doar de soare sau foc, se hranesc cu sange de om direct de la sursa pana ce aceasta se goleste, au anumite puteri telepatice si telekinetice care le cresc odata cu inaintarea in varsta, nu stralucesc, nu mananca animale, nu se indragostesc de oameni si nu le dezvaluie acestora ceea ce sunt.

– Romanul spune de fapt povestile a 3 vampiri, prin vocile acestora, nu doar a unuia. Regasim aici povestea lui Armand (care va fi reluata si dezvoltata 13 ani mai tarziu, intr-un roman dedicat doar acestuia), povestea vampirului Marius si bineinteles, cea a lui Lestat. Este ca si cum ai citi de fapt 3 carti grozave.

Bile negre:

– Autoarea pare sa se inspire din romanele scrise de scriitorii din Antichitate cel putin din punct de vedere al relatiilor dintre personaje. Doar in cartile autorilor antici am mai intalnit prezentarea unor relatii de iubire (aproape niciodata platonice) ce nu tineau cont de sexul personajelor sau de gradele de rudenie dintre acestea. In ciuda faptului ca probabil la un moment dat in istorie astfel de relatii nu erau deloc spectaculoase si se intalneau la fiecare pas in cadrul multor civilizatii, in special in clasele superioare, pot fi inca usor deconcentrante sau neobisnuite pentru cititorul din ziua de astazi. In plus, am observat o tendinta de a introduce acest tip de relatii in cele mai multe carti cu vampiri, creandu-se deja un precedent ce nu mai surprinde atat de mult. Nu ma deranjeaza ideea in sine, ci doar faptul ca pare atat de logic si normal ca o persoana ce devine vampir sa isi pastreze absolut toate trasaturile de caracter mai putin preferintele sexuale, care fie par sa devina oarecum incerte, fie se schimba radical. Partea buna este ca cel putin autoarea are un stil de a prezenta aceste relatii atat de firesc incat aproape ca nu mai au nici un impact atunci cand le citesti.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Regina damnatilor (Cronicile Vampirilor – vol. 3) – Anne Rice

Povestea hotului de trupuri (Cronicile Vampirilor, vol. 4) – Anne Rice
Posted in Charlaine Harris

Mort de-a binelea (seria Vampirii Sudului, volumul 5) – Charlaine Harris

Posted on by roxtao

Disponibil la: Leda Books

Colectie: Fantasy Leda

Traducere: Ana-Maria Nica

Nr pagini: 384

 

Sinopsis:

NO. 1 BESTSELLER NEW YORK TIMES 2008 Seria Vampirii Sudului sta la baza serialului TRUEBLOOD, o productie originala HBO.

“Dialogurile naturale si pline de umor si o intriga bine construita… fac din aceasta carte cel mai reusit volum al seriei.” Publishers Weekly

Aventurile lui Sookie Stackhouse continua cu un nou volum pasionant. Fanii cuceritoarei eroine ii vor urmari si acum cu sufletul la gura peripetiile. Cand isi da seama ca fratele ei, Jason – devenit teriantrop – este in mare pericol, lui Sookie nu-i ramane decat sa afle cine ii doreste acestuia moartea. Si asta cat mai repede, fiindca ucigasul este pregatit sa atace din nou…La fel de amuzant si de captivant ca si cele anterioare, noul episod ne incanta cu aceeasi combinatie de actiune vie, senzualitate, paranormal si suspans, care lui Charlaine Harris ii reuseste de fiecare data pe deplin. Scenele de actiune, stilul atragator, personajele supranaturale, pasajele bine dozate de erotism – iata o combinatie irezistibila care explica succesul exploziv al intregii serii.

Parerea mea:

Mort de-a binelelea iti da senzatia de roman politist mai mult decat de roman fantasy. Bineinteles, daca ignori faptul ca majoritatea personajelor sunt supranaturale. Actiunea nu lipseste, Sookie e tot mai prinsa intre comunitatile de vampiri, varcolaci si teriantropi, dar parca acest volum nu impresioneaza la fel ca cele dinainte. In plus, protagonista trece parca prin prea multe intamplari neplacute intr-un timp atat de scurt. Si in ciuda acestora, cand ajungi la ultima pagina, inca mai astepti sa se intample ceva important. Nu mi s-a parut neaparat o carte slaba, doar ca autoarea a ridicat niste standarde prin volumele antecedente pe care in Mort de-a binelea mi s-a parut ca nu le-a mai atins. Oricum, mi-a placut sa o citesc si probabil toate persoanele care au inceput deja seria si au devenit fani nu vor rata nici acest volum.

Bile albe:

– Exista zeci de momente nostime in carte. Parca la fiecare cateva pagini gasesti cel putin o idee sau o expresie transmisa intr-un mod ce te face sa chicotesti. Deci in ciuda lipsei de evenimente marcante, farmecul seriei se pastreaza si in volumul 5.

– Mi-a placut foarte  mult momentul in care barbatii din Bon Temps care se aflau in barul unde lucreaza Sookie o ajuta pe aceasta in lupta contra unuia dintre vampiri si atmosfera de „Nu s-a intamplat nimic” descrisa apoi de autoare, dupa ce problema este rezolvata.

Bile negre:

– Ar trebui sa le fie interzis scriitorilor sa creeze personaje extrem de placute si simpatice pentru ca in final sa dezvaluie faptul ca au fost tot timpul personaje negative. Am incercat cel putin sa ma consolez cu ideea ca personajul in cauza fusese obligat sa faca  ceea ce a facut, dar explicatia lui Eric din final mi-a dezumflat iluzia.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Categoric moarta (Vampirii Sudului, vol. 6) – Charlaine Harris

Morti cu totii (Vampirii Sudului, vol. 7) – Charlaine Harris