Posted in Jeaniene Frost

La jumatatea drumului spre mormant (seria Vanatoare nocturna, volumul 1) – Jeaniene Frost

La jumatatea drumului spre mormant (Vanatoare nocturna, volumul 1) - Jeaniene FrostDisponibil la: Leda Books

Colectia: Fantasy Leda

Traducerea: Ligia Caranfil 

Numar pagini: 480

 

Sinopsis:

Dragoste si aventura, sex si drama intr-un thriller incendiar. Bestseller New York Times si USA Today

O fantezie urbana spectaculoasa, care preia tema vanatorii de vampiri abordata dintr-un unghi inedit, cu propria ei mitologie vampirica si mult suspans.

Este povestea lui Cat – dura si violenta, si totusi vulnerabila, iar uneori mai incapatanata decat ar trebui – si a lui Bones – vampirul blond cu accent britanic, irascibil si sarcastic.

Cat este unul dintre cele mai interesante personaje din genul „vampir”, o combinatie intre Sookie Stackhouse si Buffy. Pe jumatate vampir, nascuta dintr-o femeie umana violata de un vampir, ea ii vaneaza pe mortii vii inca de cand a implinit 16 ani si mama ei i-a spus toata povestea sa, incurajand-o sa-si foloseasca abilitatile speciale pentru a-i distruge. Cat si-a intrat in mana si deja are la activ un numar frumusel de vampiri omorati, cand il cunoaste pe Bones, care, desi el insusi vampir, ii vaneaza pe cei asemenea lui. Pana la Bones, lumea vampirilor are pentru Cat o singura culoare: neagra. Dar acum Bones ii da peste cap tot universul.

Dupa ce Cat incearca sa il omoare, dar esueaza lamentabil, Bones face o intelegere cu ea, si o invata cum sa lupte mai eficient si sa devina o momeala perfecta pentru a-si atrage victimele. Dar pe parcursul lectiilor, intre cei doi se naste o legatura mult mai profunda decat se asteptasera ei.. Ramane sa descopere cititorii toate intamplarile uluitoare ─ si momentele fierbinti ─ prin care trec cei doi!

E o poveste care te captiveaza, cu personaje minunate si bine conturate. Bones este pur si simplu delicios, iar atractia dintre cei doi – de-a dreptul magnetica.

Clipe tensionate, pline de actiune, care se intrepatrund cu momente romantice si cu mult umor: dragoste, aventura si drama ─ iata o combinatie captivanta si total irezistibila.

Parerea mea:

La jumatatea drumului spre mormant – primul volum al seriei Vanatoare nocturna – este una dintre acele carti ce reusesc sa iti reinvie dragostea pentru genurile fantasy, urban fantasy si paranormal romance, in ciuda excesului de romane mai mult sau mai putin reusite de acest tip, care au invadat piata de carte in ultimii ani.

De data aceasta, nu mai avem pustoaice inocente de liceu care se indragostesc la prima vedere de fat frumos-ul nemuritor, nici unele care isi descopera pentru intaia oara puterile, ci o eroina majora, (aproape) independenta, cu cativa ani de experienta in vanatoarea de vampiri si foarte pornita sa il ucida si pe cel ce va deveni… CONTINUAREA AICI.

Posted in Tammara Webber

E usor sa te iubesc – Tammara Webber

E usor sa te iubesc - Tammara WebberDisponibil la: Editura Epica

Colectia: Contemporary Fiction – New Adult/+17 ani

Traducerea: Cristina Jinga

Numar pagini: 352

 

Sinopsis:

Salvata de un strain. Bantuita de un secret. Cateodata, dragostea nu-i un lucru simplu…

El o urmareste, dar nu face cunostinta cu ea pana cand, odata, intr-o intalnire neasteptata, el devine salvatorul ei.

Atractia dintre ei e incontestabila. Totusi trecutul, pe care el s-a straduit atat de mult sa-l depaseasca, si viitorul, in care ea-si pune atat de mari sperante, ameninta sa-i desparta.

Numai impreuna ar putea sa lupte cu durerea si vinovatia, sa infrunte adevarul si sa gaseasca neasteptata putere a dragostei.

Jackie este o fata frumoasa, este la colegiu, de trei ani are un iubit admirabil si i se pare ca viata e usoara si viitorul ii zambeste. Fara veste, iubitul o paraseste pentru ca vrea sa incerce ceva nou, iar durerea despartirii o face sa nu mai ajunga la cursuri si sa fie la un pas sa piarda examenul si anul. Scapa ca prin urechile acului dintr-o tentativa de viol, parintii ii spun ca se duc la schi atunci cand hotaraste sa vina si ea acasa in vacanta… De unde sa inceapa sa se refaca?

De n-ar fi prietenii, s-ar prabusi. Pas cu pas, ei o ajuta sa mearga mai departe. E ca intr-un joc, ii vor spune ei si o vor invata ca este destul de puternica pentru a supravietui.

Tammara Webber scrie o carte despre obsesie, punand-o sub lupa si cantarindu-i bunele si relele. Fiecare dintre personajele sale, atat de vii si de colorate, are niste demoni personali pe care trebuie sa-i invinga, principalii vinovati pentru „greseli” fiind: obisnuinta care te face orb la realitate, dorinta de a avea succes cu orice pret, rivalitatea care calca totul in picioare, rusinea care te amuteste cand ar trebui sa strigi, neincrederea ca „de data asta” va fi altfel, va fi bine.

Cum iei cea mai buna decizie? E foarte usor cand iubesti!

Parerea mea:

V-am mai spus vreodata ca ador finalurile fericite? Ca de fiecare data cand citesc o carte cu o incheiere nu prea optimista raman cu o senzatie neplacuta, ca si cum ceva perfect ar fi fost stricat exact la sfarsit? Am senzatia ca exista destule incheieri triste in realitate incat sa nu imi doresc sa citesc si povesti care se incheie in acelasi mod. Ei bine, E usor sa te iubesc are exact acel final perfect pe care mi-l doresc, in ciuda faptului ca povestea nu este deloc una lipsita de substanta sau cu un scenariu simplu.

Descrierea cartii ofera destule detalii despre firul narativ incat sa nu mai fie nevoie sa povestesc si eu despre ce este vorba. E usor sa te iubesc este o poveste de viata, in care iubirea se impleteste cu dramele personale. Jacqueline si Lucas au fiecare problemele lor, probleme ce nu stau ascunse intr-un coltisor al mintii lor, ci le afecteaza fiecare secunda a vietii. In cazul Jacquelinei, acestea se traduc prin tentativa de viol si amenintarea continua a unui atac viitor din partea aceluiasi coleg din mainile caruia a fost salvata de Lucas. Comparativ cu acestea, problemele varstei cu care se confrunta: o despartire, pierderea grupului de prieteni si problemele scolare aproape ca palesc intru totul. Iar viata lui Lucas este umbrita de o tragedie ce i-a marcat intreaga adolescenta si de vina pe care si-a asumat-o, vina ce il apasa in fiecare clipa. Fiecare dintre ei isi are propriul inger pazitor. Si in plus, ei se gasesc unul pe altul si in ciuda temerilor, a ezitarilor si a obstacolelor, descopera ca se completeaza si ca fiecare este exact ceea ce avea celalalt nevoie. Si se salveaza unul pe altul.

Ambele personaje principale sunt foarte bine construite, cu mult realism si naturalete. Desi de multe ori nu esti de acord cu actiunile lor, stii ca de fapt existenta acestora este asigurata exact de veridicitatea personajelor. Cu alte cuvinte, o persoana reala ar fi reactionat exact cum o fac Lucas si Jacqueline, in timp ce un personaj de carte clasic, ar fi facut „ceea ce trebuia”.  Cele mai elocvente exemple sunt exact cele care cladesc intriga romanului, dar pe langa acestea, de-a lungul povestii mai descoperi si altele mai putin semnificative. Insa principalele momente sunt reprezentate exact de dramele personajelor. In timp ce Jacqueline incearca sa uite atacurile carora le-a cazut victima, nevorbind cu nimeni despre ceea ce s-a intamplat si despre modul in care este in continuare hartuita, te intrebi de ce nu a vorbit din prima clipa, de ce nu a cerut ajutor, intrucat acela ar fi fost pasul normal. Dar in acelasi timp, constientizezi ca probabil in viata reala persoanele ce trec prin ceva asemanator reactioneaza exact ca ea. Se ascund, se considera partial vinovate, iar teama si rusinea le impiedica sa faca lucrul corect. Aceeasi situatie apare si in cazul lui Lucas. Iti spui ca nu este corect ca el sa se considere vinovat pentru ceea ce s-a intamplat in trecut, ca e absurd si de neinteles ca el sa isi asume responsabilitatea si ca ar trebui sa fie constient de acest lucru. Dar in mintea ta stii de fapt ca era imposibil ca el sa nu se invinovateasca. Oricat de constient ar fi de faptul ca ii era imposibil sa faca ceva pentru a schimba lucrurile, stii ca in adancul lui nu are cum sa nu creada altfel.

In ciuda faptului ca romanul atinge subiecte extrem de sensibile, E usor sa te iubesc nu este deloc greu de parcurs. Povestea te cucereste de la primele pagini, iar pe parcursul cartii te surprinzi adesea cu un zambet larg pe fata. In plus, autoarea reuseste sa creeze un sentiment de apropiere intre cititor si personaje, astfel incat la un moment dat uiti ca citesti o opera de fictiune si ai senzatia ca afli de fapt povestea unor prieteni dragi.

Bile albe:

– Mi-a placut lipsa de clisee si am fost adesea surprinsa de personajele secundare. Colega de camera a Jacquelinei, Erin si Katie, presedinta fratiei din care aceasta face parte sunt cele mai bune exemple. Ambele actioneaza intr-un mod total neasteptat, in ciuda faptului ca la prima vedere esti tentat sa le cataloghezi ca fiind genul de studente superficiale si lipsite de profunzime, al caror comportament este condus doar de  dorinta de a fi populare.

Bile negre:

– Triunghiul Jacqueline – Lucas – Landon este putin cam transparent. Am banuit de la inceput ce ascunde acesta de fapt si cred ca daca ar fi fost tratat putin mai atent, acest aspect ar fi sporit suspansul povestii. Chiar daca nu pe o astfel de tensiune se mizeaza, nici nu cred ca ar fi stricat.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Painted Blind – Michelle A. Hansen

Fericirea incepe azi (seria Beautiful, volumul 1) – Jamie McGuire

Posted in Kami Garcia, Margaret Stohl

A 16-a luna (seria Cronicile Casterilor, volumul 1) – Kami Garcia & Margaret Stohl

A 16-a luna (seria Cronicile casterilor, volumul 1) - Kami Garcia & Margaret StohlDisponibil la: Libris

Colectia: Literatura universala

Traducerea: Shauki Al-Gareeb

Numar pagini: 512

 

Sinopsis:

“Nu existau surprize in Gatlin County. Eram practic in mijlocul tarii nicaieri. Cel putin asa credeam. Ce tare ma inselam! Exista un blestem. Exista o fata. Si, in final, va exista si un mormant.” 

Dragoste inca din prima clipa… Inca inainte sa o fi zarit pentru prima data, ea i-a bantuit visele: Lena, fata cea noua de la scoala lui Ethan. Lena, fata cu parul negru si ochi verzi, Lena, cea care locuieste in Ravenwood, vechea plantatie pe care toti cei din Gatlin o ocolesc, toti cu exceptia lui Ethan. Lena, de care Ethan se va indragosti fara scapare. Dar Lena este urmarita de un blestem, pe care ea incearca sa il ascunda cu orice chip. Ea este o Caster, provine dintr-o familie de vrajitoare si la a saisprezecea aniversare, ea va fi chemata. Atunci se va decide daca ea va fi o vrajitoare a luminii sau o vrajitoare a intunericului… Ethan stie ca nu are de ales, lui ii este scris sa o iubeasca pe Lena pe vecie. Dar va putea ea sa-i ramana alaturi indiferent carei parti ii va apartine?

Parerea mea:

In doar cateva zile, mai exact pe 15 februarie, va aparea in cinematografele de la noi filmul Cronicile Casterilor: A 16-a luna – realizat dupa romanul cu acelasi nume. Pentru ca se anunta a fi una dintre ecranizarile interesante ale anului si tin neaparat sa o vad, trebuia bineinteles sa apuc sa citesc cel putin primul volum al seriei inainte de a ajunge in cinematograf. Aveam de mult, mult timp cartea in lista de „to read”, mai ales ca Shauki vorbise atat de frumos despre ea, insa abia aparitia filmului se pare ca a reusit sa ma motiveze sa incep odata seria.

Romanul a fost ca o gura de aer proaspat in literatura fantasy si YA publicata in ultimii ani. Stiu ca povesti cu vrajitori sau vrajitoare se vor mai scrie, la fel si carti despre diferite personaje cu abilitati iesite din comun, ce nu se adapteaza in comunitatile micute in care niciodata nu se intampa nimic, la fel si povesti de dragoste intre un personaj muritor si un altul..mai putin obisnuit.  Insa nu va puteti imagina cat de relaxant este sa descoperi o poveste in care nu dai de un triunghi amoros, in care firul narativ se desfasoara intr-o perioada normala de timp si nu in doar cateva zile, in care relatia personajelor evolueaza treptat si in care, pe langa aspectele supranaturale, intalnim si probleme obisnuite, rupte parca din viata reala. A 16-a luna este o astfel de carte care te cucereste treptat, oferindu-ti o lectura linistita, insa captivanta in acelasi timp.

Intamplarile sunt prezentate din punctul de vedere al lui Ethan, un baiat obisnuit dintr-un orasel incarcat de istorie si traditii si implicit, de prejudecati. Am empatizat puternic cu protagonistul din acest punct de vedere, am detestat din primele pagini atitudinile inguste ale locuitorilor din Gatlin, iar pe masura ce am avansat in poveste, sentimentele mi s-au accentuat. Cu toate ca romanul se axeaza in special pe alte aspecte, mi s-a parut admirabil modul in care autoarele au reusit sa surprinda mentalitatea membrilor comunitatilor de genul acela si modul in care au oferit-o publicului. De multa vreme o carte nu a mai reusit sa ma revolte atat de tare, sa ma faca sa simt atat de intens dorinta de a patrunde in poveste pentru a razbuna toate necazurile prin care trec protagonistii din cauza celor din jur. Chiar am simpatizat la un moment dat un personaj negativ datorita unui moment in care le da o lectie unora dintre locuitorii din Gatlin.

Asa cum spuneam si mai devreme, relatia personajelor principale evolueaza intr-un ritm normal, fara sa para exagerata si nerealista. Asta in ciuda faptului ca Ethan si Lena se cunosc intr-un fel chiar dinainte de a se intalni prima data. Mi-a placut modul in care a fost evidentiata nesiguranta personajelor, gesturile usor jenate, emotiile primelor atingeri sau a primului sarut, glumele timide sau tendinta lor de a da inapoi in unele clipe. Protagonistii nu-si striga iubirea vesnica a doua zi dupa ce s-au cunoscut, iar modul in care au luptat impotriva celor din jur pentru relatia lor, incercand in acelasi timp sa nu ii raneasca pe cei dragi a ridicat si mai mult gradul de veridicitate al cartii.

Revenind acum la aspectele fantastice.. povestea nu este extrem de originala la prima vedere. Avem o vrajitoare ce incearca sa isi ascunda talentele, o familie ce ascunde o multime de taine si o istorie sumbra, din care nu lipseste si un blestem stravechi. Insa Kami Garcia si Margaret Stohl au reusit sa construiasca o imagine noua a acestor fiinte. Casterii au abilitati diferite, o gama foarte variata de talente, insa principala deosebire fata de modelul vrajitorilor clasici este reprezentata de „chemarea” de la implinirea varstei de 16 ani. Daca in mod normal Casterii au posibilitatea sa isi aleaga drumul pe care vor merge tot restul vietii (aspect a carui corectitudine este discutabila si care este remarcat chiar si de personaje), in cazul familiei Lenei lucrurile stau diferit. Mi-a placut faptul ca Lena si Ethan sunt la fel de revoltati de acest lucru. M-as fi asteptat ca doar Ethan, cel care priveste situatia intr-un mod mai obiectiv sa fie constient de nedreptatea aceasta, iar Lena sa fie cea care accepta lucrurile ca atare. Am fost placut surprinsa atunci cand am remarcat ca ambii protagonisti au aceleasi sentimente si se incurajeaza unul pe altul in lupta lor contra destinului.

A 16-a luna nu este unul dintre acele romane care promit sa te lase cu rasuflarea taiata si de la care initial, poate ca nu ai asteptari extrem de ridicate. Usor, usor insa, ajunge sa te captiveze. Te trezesti implicat in problemele de tot felul de care se lovesc personajele, ajungi sa indragesti sau sa detesti cu intensitate unele personaje, iar la final te simti ca si cum tocmai ai fi lasat in urma niste prieteni dragi. Si nu poti decat sa iti doresti sa pui mana cat mai repede pe urmatorul volum.

Bile albe:

– Evolutia destul de imprevizibila a intrigii, personaje realiste si un cadru foarte veridic, impletirea interesanta a firelor narative secundare, precum si a mai multor tipuri de fiinte supranaturale.

Bile negre:

– Atitudinea ce provoaca indignare a unora dintre personajele secundare ce ar trebui sa reprezinte un sprijin pentru protagonisti si nu o povara in plus. Tatal lui Ethan mi se pare cel mai elocvent exemplu si nu pot sa spun ca inteleg pe deplin rolul comportamentului exagerat al acestuia.

Trailer:

Mai jos puteti viziona unul dintre trailerele filmului. In mintea mea protagonistii arata total diferit, insa cu exceptia aceasta, ecranizarea se anunta a fi una foarte reusita!

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Magie de doi bani (seria Femei din Cealalta Lume, volumul 3) – Kelley Armstrong

Ingerul mecanic (seria Dispozitive Infernale, volumul 1) – Cassandra Clare

Posted in Kerstin Gier

Verde de smarald (seria Culorile dragostei, volumul 3) – Kerstin Gier

Verde de smarald (seria Culorile dragostei, volumul 3) - Kerstin GierDisponibil la: Libris

Colectia: Literatura universala

Traducerea: Valentina Georgescu

Numar pagini: 400

Sinopsis:

Ce faci cand ti-a fost franta inima? Corect: vorbesti la telefon cu cea mai buna prietena, mananci ciocolata si te balacesti saptamani la randul in propria-ti nefericire. Mai prost e ca, impotriva vointei ei, Gwendolyn are nevoie de toata energia pentru cu totul si cu totul altfel de lucruri: de exemplu, pentru a supravietui. Caci itele incalcite de dubiosul Conte de Saint- Germain in trecut ajung sa teasa si in prezent o panza primejdioasa. Pentru a descifra secretul, Gwendolyn si Gideon – lasand la o parte chinurile iubirii – trebuie nu numai sa danseze impreuna menuet la un bal tumultuos din secolul al XVII-lea, ci si sa se arunce cu capul inainte in tot felul de aventuri…

Un montagne-russe al sentimentelor, traversand secolele: aventurile lui Gideon si ale lui Gwen, grandios puse in scena de autoarea Kerstin Gier, in cartea a treia a seriei Culorile dragostei. Atat de frumoasa, incat sigur te vei indragosti de ea!

Parerea mea:

Nu, nu, nu, nu se poate! Imi simt gandurile rupte si imprastiate in doua directii diferite cand vine vorba de acest ultim volum al seriei Culorile Dragostei.  Pe de o parte, este atat de intens si captivant incat am tendinta de a-l considera cel mai bun roman din serie, insa pe de alta parte, m-a infuriat atat de tare din cauza unui aspect important incat nici acum nu pot scapa de senzatia de revolta si enervare. Partea buna este ca acea dezvaluire socanta ce mi-a cauzat aceste reactii contradictorii apare destul de tarziu in poveste, asa ca cel putin am putut sa ma bucur destula vreme de restul povestii. Dar sa o luam pe rand..

Primul lucru ce m-a surprins inca din primele capitole a fost faptul ca in acest volum, o parte dintre personaje au reusit sa ma scoata din sarite. Si nu este vorba de personaje noi, ci de cateva care au fost destul de neplacute inca de la prima carte. Insa daca pana acum le consideram doar  niste prezente antipatice, de data aceasta le-am detestat cu o intensitate uluitoare. In acelasi timp, personajele pe care le-am indragit de la inceput sunt si in Verde de smarald sarea si piperul povestii. Avem parte si de cateva actiuni total neasteptate din partea unora dintre personaje, asa ca simpatia cititorului pentru acestea creste odata cu fiecare pagina citita. Ceea ce a stricat intrucatva placerea lecturii a fost faptul ca de data aceasta, imaginatia mea a intrecut putin scenariul povestii. Eram convinsa ca exista cel putin un tradator in prezent (existenta unuia in trecut era deja evidenta) si imi inchipuiam ca va fi cineva pe care l-am considerat pana atunci incarcat numai de intentii bune. Asa ca am suspectat pe rand fiecare personaj pozitiv, am stat in alerta de la primele pagini si am incercat sa descopar indicii chiar si acolo unde ele nu existau. Daca planuiti deci sa cititi seria sau ati inceput-o deja insa nu ati ajuns inca la ultimul volum, incercati sa nu va lasati imaginatia sa zboare prea mult. Tradatorul din prezent este cineva cunoscut, situatia se complica uimitor de tare, dar nu este atat de grava pe cat ar fi putut sa fie.

Un alt plus al acestui volum este faptul ca totul se desfasoara la alta intensitate comparativ cu actiunea din cartile anterioare. Fiind obisnuita cu un ritm ceva mai lent si cu evenimente mai putin importante, am fost cu atat mai surprinsa sa observ cata tensiune se acumuleaza in paginile acestea si am fost nevoita sa ma adaptez rapid ritmului ce se intetea pe masura ce inaintam in poveste. Firele se incalcesc tot mai mult, detaliile sunt tot mai complicate, iar atentia iti este solicitata mai mult ca in volumele anterioare. Salturile in trecut nu mai au de data aceasta doar scopuri aparent lipsite de importanta sau de logica, ci se transforma in adevarate misiuni. Si nu ma refer doar la calatoriile in timp legale.. 🙂

Aproape trei sferturi din carte am fost absolut incantata de ceea ce se intampla. Iar apoi autoarea arunca deodata un secret socant, de o importanta extrema. A trebuit sa citesc iar si iar acele randuri ca sa fiu sigura ca nu mi-am imaginat. Iar apoi, pana la finalul cartii, am tot sperat ca nu este adevarat. Insa, de parca asta nu era de ajuns, sfarsitul povestii „dubleaza” acel aspect! Nu va voi spune despre ce este vorba, ca sa nu va stric surpriza, insa cred ca va pot dezvalui ca are, bineinteles, legatura cu unele capacitati misterioase ale protagonistei. Sunt bulversata ca autoarea a optat pentru o astfel de.. sa-i zicem abilitate. Inteleg ca este poate un fel de scop universal valabil si totodata, in stransa legatura cu firul povestii, insa mi s-a parut atat de fals, incat a stricat o lectura ce parea perfecta pana atunci. Mai ales ca pana in acel moment admiram talentul autoarei de a oferi veridicitate povestii, in ciuda elementelor fantasy. Mai mult, acea abilitate arunca si un aer de superficialitate asupra finalului, intrucat personajele par sa rezolve situatia aproape pocnind din degete. Dispar deodata teama, emotiile, senzatia ca lucrurile sunt pe muchie de cutit si ca doar o combinare inteligenta a tuturor detaliilor ar putea duce la o solutionare favorabila. Nu am putut scapa de impresia ca din momentul acelei dezvaluiri, protagonistii nu ar mai fi fost nevoiti sa faca aproape nimic, intrucat jocul era deja castigat de ei dinainte de a se fi incheiat.

Fiind destul de revoltata pe parcursul ultimului sfert de carte, aveam senzatia ca aceasta va fi impresia ce mi se va pastra in minte odata ce voi termina povestea. Insa, parca special pentru a ma deruta si mai mult, ultimele replici din epilogul ce ni-i prezinta ca si in volumele anterioare, pe Lucy si Paul ofera un nou prilej de a fi (placut!) surprins si de a-ti spune uimit in gand ca ceea ce tocmai ai aflat nu poate fi adevarat…

Bile albe & bile negre:

– Nu as face decat sa repet ce am scris mai sus daca as dezvolta partea aceasta a recenziei. Pe scurt, aproape toate aspectele povestii au fost incantatoare, surprinzandu-ma in mod placut mult mai mult decat ma asteptam. Iar la minusuri intra acea putere secreta a lui Gwendolyn ce duce la finalizarea facila si prea putin impresionanta a comploturilor.

Oricum, seria Culorile dragostei ramane totusi una dintre cele mai fermecatoare povesti pe care le-am citit in ultima vreme, iar faptul ca un sfert dintr-un singur volum nu mi-a placut nu poate sterge toate impresiile si tot entuziasmul declansat de restul povestii.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Rosu de rubin (seria Culorile dragostei, volumul 1) – Kerstin Gier

Albastru de safir (seria Culorile dragostei, volumul 2) – Kerstin Gier

Posted in Kerstin Gier

Albastru de safir (seria Culorile dragostei, volumul 2) – Kerstin Gier

Albastru de safir - seria Culorile dragostei, volumul 2 - Kerstin GierDisponibil la: Libris

Colectia: Literatura universala

Traducerea: Valentina Georgescu

Numar pagini: 320

 

Sinopsis:

 „Ramasesem impietrita, incapabila sa mai fac vreo miscare sau chiar sa respir. Degetele lui imi atinsera cu grija buzele, imi mangaiara barbia si urcara pe obraji, pana la tample.

– Nu esti o fata obisnuita, Gwendolyn, sopti el, trecandu-si degetele prin parul meu. Esti cu totul si cu totul deosebita. Nu ai nevoie de nici o Magie a corbului ca sa fii speciala pentru mine.

Chipul lui se apropie tot mai mult de-al meu. Cand buzele lui imi atinsera gura, am inchis ochii. OK. Acum urma sa lesin.”

 Sa te indragostesti in trecut nu este, poate, cea mai fericita idee. Gwendolyn tocmai a descoperit ca a mostenit de la familia ei capacitatea de a calatori in timp. In Londra secolelor trecute, ea si Gideon au tot felul de probleme, cum ar fi: sa salveze lumea sau… sa invete cum se danseaza menuet. (Doua lucruri nu tocmai usoare.) In vreme ce atitudinea lui Gideon devine tot mai bizara, Gwendolyn se simte din ce in ce mai tulburata, pana cand misterul i se dezvaluie cutremurator de dureros, iar lucrurile se complica si mai tare…

Culorile dragostei este o trilogie palpitanta, amuzanta si plina de romantism. Urmariti aventurile tinerei Gwendolyn in volumul al treilea, Verde de safir.

Roman publicat in 19 tari

Parerea mea:

Primul volum al trilogiei Culorile dragostei, Rosu de rubin mi-a placut mult mai mult decat ma asteptam. Asadar, am devorat cea de-a doua carte atat de repede incat abia daca au avut timp ideile si impresiile sa mi se aseze in minte.

Per ansamblu, sunt cam la fel de incantata si de volumul al doilea, Albastru de Safir, desi trebuie sa spun ca ma asteptam la cateva dezvaluiri mai picante. Rasturnarile de situatie din acest volum nu lipsesc, insa nu se ridica la nivelul la care ma asteptam. Insa umorul si complicatiile pe care le creaza autoarea compenseaza din plin, asa ca nu ma simt deloc dezamagita de continuarea povestii. Volumul combina acum pregatirile lui Gwendolyn cu misiunile din trecut, care devin ceva mai semnificative decat cele prezentate in primul volum. Totusi, nu avem parte de evenimente cruciale. Apar cateva personaje noi si foarte interesante, printre care bunicul lui Gwendolyn – in versiunea tanara – sau Xemerius, un demon gargui fantoma. Acesta din urma cred ca a fost si personajul meu preferat din acest volum. Este incredibil de dragalas, ironic, istet si ii ofera protagonistei mai mult ajutor decat toate celelalte personaje din jurul sau. Autoarea incepe sa insereze indicii tot mai clare privind adevarul despre originea, puterea si rolul protagonistei, insa reuseste sa pastreze totusi misterul ce planeaza atat asupra acestora cat si a ordinului secret al calatorilor in timp. Exista destule taine ce raman ascunse, iar intrigile incep sa devina tot mai incalcite si mai dificil de descurcat. Tinand cont de avertizarile pe care le-a primit Gwendolyn la inceputul povestii, legate de faptul ca nu ar trebui sa aiba incredere in nimeni din ordin, oricat de simpatice ar fi acele persoane, am o banuiala foarte intunecata cu privire la un personaj ce deocamdata se afla in topul celor mai placute.

Amatorii de romance vor avea si ei parte de cateva fragmente perfecte, intrucat relatia dintre Gwendolyn si Gideon evolueaza si se complica si ea pe parcursul povestii. Iar finalul aduce o surpriza destul de neplacuta pentru eroina iar singura reactie pe care o poti avea este sa pui mana imediat pe urmatorul volum.

Nu cred ca Albastru de safir mi-a placut mai mult decat Rosu de rubin, dar nici nu a fost o lectura dezamagitoare. Am senzatia ca pastreaza aceeasi insusire ca multe alte volume secundare din trilogii, si anume de a fi mai mult o punte de legatura intre prima si ultima carte. Prin urmare, neavand loc prea multe evenimente majore. Totusi, asta nu a stricat deloc placerea lecturii. Sunt destul de sigura ca si daca ar mai urma inca 5 volume cu o actiune la fel de.. temperata, le-as citi cu aceeasi incantare.

Bile albe:

– In ciuda faptului ca autoarea nu mizeaza pe intrigi senzationale si nu avem parte de conspiratii ce vizeaza soarta lumii sau de batalii intre fortele supreme ale binelui si raului, ea reuseste sa te tina totusi in suspans si sa te faca sa te indragostesti de seria Culorile Dragostei. Tocmai prin asta cred ca se si creeaza senzatia de realism, deoarece povestea lui Gwendolyn evolueaza intr-un mod natural, protagonista si restul personajelor comportandu-se exact asa cum ar face-o niste oameni in viata reala.

Bile negre:

 – In afara de faptul ca povestea mi se pare putin cam scurta si ca se citeste prea repede, nu imi vine in minte nici un alt minus 🙂

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Rosu de rubin (seria Culorile dragostei, volumul 1) – Kerstin Gier

Ingerul mecanic (seria Dispozitive Infernale, volumul 1) – Cassandra Clare