Posted in Patrick Ness

Chemarea monstrului – Patrick Ness

Chemarea monstrului - Patrick NessDisponibil la: Editura Trei 

Colectia: Young Fiction

Traducerea: Roxana Gamart

Numar pagini: 216

*

Sinopsis:

Dupa o idee originala de Siobhan Dowd

Monstrul a aparut dupa miezul noptii. Asa cum fac monstrii de obicei. 
Dar Conor nu-l asteapta pe acesta, ci pe cel din cosmarul sau, care-l bantuie aproape in fiecare noapte de cand mama lui s-a imbolnavit. Cu bezna, vantul si urletele. 
Monstrul acesta care-l viziteaza e diferit. Salbatic si neimblanzit. Si vrea de la Conor lucrul cel mai periculos. 

Chemarea monstrului, roman dublu castigator al Carnegie Medal (pentru fictiune si ilustratii), spune o poveste extrem de emotionanta despre dragoste, pierdere si speranta, dupa o idee a lui Siobhan Dowd, a carei moarte prematura a impiedicat-o sa dea glas povestii.

Parerea mea:

Inca adun cioburi. Mii si mii de cioburi de pe podea, pentru ca asta mi-a facut Chemarea monstrului. M-a spart in mii de bucati, mi-a sfasiat sufletul in franjuri si m-a facut sa plang mai multe ore decat imi luase sa parcurg povestea.

Si aspectele cele mai ciudate sunt urmatoarele:

  1. Stii! Stii de la inceput si devine din ce in ce mai clar ceea ce se va intampla la final. Desigur, exista anumite lucruri asupra carora nu ai idee, insa… chestia aceea o stii si tu, la fel de bine ca si protagonistii, desi toti, si ei si tu, cititorul, negati cu aceeasi vehementa.
  2. Ceea ce iti rupe de fapt inima nu este nimic spectaculos. Exista nenumarate lucruri minunate si neobisnuite la cartea aceasta, insa ceea ce te striveste in final este poate cel mai comun lucru posibil, cel mai nespecial, cel mai lipsit de artificii.

Asa ca obiectiv vorbind (daca mai reusesti sa iti pastrezi vreun strop de obiectivitate atunci cand te apropii de final), nu prea ai avea motive sa plangi. Si cu toate astea o faci si nu te poti opri si doare si e cumplit si iti doresti si speri si stii, stii, stii si esti acolo si totodata aici si doare tot, si povestea si viata si tot…

Nu stiu cum ar fi fost daca citeam Chemarea monstrului in alta perioada. Dar s-a nimerit sa o parcurg intr-un moment atat de intunecat incat am avut impresia ca a fost scrisa pentru mine. Ca, asa cum monstrul vine sa il ajute pe Connor, asa a venit romanul acesta in viata mea, acum, sa… sa ce? Pentru ca nu te poti vindeca de fapt, nu poate sa nu doara, sa faca totul mai usor. Ci poate doar sa iti imprastie putin intunericul ce iti invaluie sufletul. Si intr-un fel, cred ca asta ar trebui sa faca fiecare carte pe care o citesti. Sa fie monstrul tau care te inspaimanta, care te obliga sa nu iti mai alungi gandurile si temerile intr-un coltisor izolat al mintii, care te forteaza sa nu mai negi adevarurile care te sperie. Pentru ca acesta este cursul vietii, pentru ca fericirea nu e un drept garantat, nu e un lucru permanent pe care il primesti la nastere si il pastrezi pe tot parcursul anilor. Pentru ca viata e uneori doar viata, adesea cu mai multe rele decat bune, desi e atat de nedrept. Si tot ce poti face e sa mergi inainte, impins uneori de proprii monstrii atunci cand singur nu mai poti.

Am parcurs cateva recenzii inainte sa citesc romanul si stiu ca toata lumea mentioneaza modul in care arata volumul, cu ilustratiile tulburatoare, hipnotizante. Ma gandisem initial sa nu mai repet si eu acelasi lucru, dar, odata ce am terminat cartea, imi e imposibil sa nu o fac. Pentru ca da, povestea este uimitoare, trista si minunata insa, fara indoiala, desenele imprastiate aproape pe fiecare pagina ii sporesc farmecul si o transforma in ceva magic. Iar orele pe care le petreci citind sunt undeva la limita copilariei cu cea a maturitatii, imbinand puritatea si speranta copilului din tine cu gandurile intunecate pe care, vrei sau nu vrei, incepi sa le aduni pe masura ce trec anii si devii adult.

Nu stiu ce sa scriu altceva. E o carte scurta, pe care o parcurgi in doar cateva ore, dar care iti acapareaza tot sufletul pentru zile intregi mai apoi. Si parca nu iti vine sa vorbesti despre ea ci doar sa o pastrezi pentru tine, ca pe un secret doar al tau. V-as recomanda cu insistenta cartea, insa in acelasi timp, ma simt parca obligata sa va spun dinainte ca e genul acela de lectura care o sa va sfasie, care o sa va spulbere inima in bucati pe care o sa trebuiasca sa le adunati apoi si nu veti mai stii cum sa o faceti, cum sa le lipiti la loc. Si totusi e o experienta dulce amaruie, pe care, surprinzator, chiar in timp ce lacrimile iti curg siroaie pe fata, te bucuri sa o ai.

Multumesc editurii TREI pentru ca au adus aceasta poveste cititorilor din Romania si pentru ca mi-au oferit sansa de a o parcurge.

Posted in Rebecca Radd

Destinule, sa te vedem ce poti – Rebecca Radd

Destinule, sa te vedem ce poti - Rebecca RaddDestinule, sa te vedem ce poti – Rebecca Radd

Disponibil la: Libris 

Colectia: Literatura universala

Numar pagini: 332

*

Sinopsis:

El este marea ei iubire… Spencer White este o tanara rationala, dar cu spirit libertin. Ea studiaza la o simpla facultate cu profil economic, dar are vise marete. Este ambitioasa si nu renunta niciodata pana cand lucrurile nu ies asa cum isi doreste ea. Dar Spencer are de asemenea si o parte mai intunecata pe care putina lume o cunoaste. Pasionata petreceri si poker, Spencer este genul de fata echilibrata care stie sa jongleze cu personalitatea ei.

Robbie Walker este tipul cu aer irezistibil dupa care toate fetele sunt innebunite. Poate fi comparat foarte usor cu seducatorul Adonis. Cu parul negru si ochi intunecati, el pare ca promite fericire vesnica. Este petrecaret, temperamental si curajos. Este, intr-un cuvant, o provocare pentru toti. Spencer si Robbie sunt suflete pereche fiind impreuna inca din liceu. Atunci parea ca nimic nu-i poate desparti. Erau invincibili impreuna.

Totusi, ce se intampla atunci cand, peste vara, Robbie sufera un accident si nu-si mai aminteste de nimeni si de nimic? Va reusi oare Spencer sa-l faca sa se reindragosteasca de ea? Va reusi sa-i potoleasca spiritul libertin? Si cat de departe este dispusa Spencer sa mearga pentru a-i readuce amintirile lui Robbie? Dragostea lor va putea sa fie mai puternica decat destinul?

Parerea mea:

Am pareri destul de mixte despre romanul autoarei Rebecca Radd. Pe de-o parte, incerc sa il privesc prin ochii unui cititor adolescent, care ar reprezenta publicul tinta al cartii, insa, pe de alta parte, mi-e totusi greu sa o fac avand in vedere ca asteptarile mele erau diferite in momentul in care m-am apucat de citit.

Volumul mi-a amintit de perioada de acum cativa ani in care devoram povesti scrise de adolescenti obisnuiti pe Wattpad si cred sincer ca romanul este ideal pentru cititorii tineri, care se vor regasi cu siguranta in poveste. Pentru un cititor matur insa, care acum, dupa ani, constientizeaza cat de puerile sunt problemele, pasiunile si preocuparile acelei varste, lectura va fi probabil una destul de greu de parcurs, tocmai pentru ca nu mai ai rabdarea de a citi zeci si zeci de pagini despre trairile unei adolescente. Mi s-a parut o greseala faptul ca autoarea, desi avea 15 ani in momentul in care a scris cartea, a ales ca personajele ei sa fie majore. Pentru ca, desi le cunosti varsta data de autoare, actiunile si sentimentele lor sunt tot cele ale unor adolescenti. Inteleg ca o varsta mai inaintata le ofera mai multa libertate de miscare. Cum altfel ar putea, de exemplu, sa mearga la petreceri in miez de noapte sau nu ar trebui sa se confrunte cu parintii pentru a pleca brusc de acasa intr-o mini-vacanta neprogramata. Actiunile lor ar fi fost probabil ingradite daca ar fi avut 15 ani, insa cred ca autoarea ar fi putut incerca sa lucreze cu ele asa, chiar daca firul actiunii ar fi fost modificat.

Asa cum spuneam mai devreme, cred ca cititorii adolescenti se vor regasi in trairile protagonistei. Adolescenta este varsta la care gandurile devin parca brusc mai filozofice, la care te preocupa scopul vietii in general, umanitatea, modul in care interactionezi cu universul, in care ceea ce iti doresti iti influenteaza relatiile cu cei din jur, etc. Oricine a tinut vreodata un jurnal isi va regasi probabil reflectiile scrise tarziu in noapte in paginile narate de Spencer, protagonista cartii. Fiecare cititoare care trece acum prin primele iubiri va observa ca propriile trairi sunt acolo, intre paginile cartii, ca modul in care interpretezi fiecare gest, fiecare cuvant, zambet sau privire a celui de care esti indragostita este surprins in detaliu de catre personajele cartii.

Sinopsisul romanului pune accent pe misterul din jurul amneziei lui Robbie. Un punct slab mi s-a parut faptul ca povestea in sine trece aproape cu indiferenta peste acest lucru. Aflam ca Robbie sufera de o pierdere de memorie, descoperim ca Spencer incearca sa il cucereasca din nou, insa lucrurile pur si simplu nu se leaga. Nu se ofera o explicatie concreta pentru amnezia lui Robbie si, mai mult, nu este deloc credibil faptul ca cei doi protagonisti se intalnesc pur si simplu dupa acea intamplare care i-a sters memoria fara ca Robbie sa fi stiut cel putin din spusele celor din jurul sau ca a avut o relatie cu Spencer inainte, mai ales ca aceasta nu a fost una trecatoare, de cateva zile.

M-a iritat putin faptul ca majoritatea numelor personajelor par a fi „reciclate” din alte carti sau seriale Young Adult, insa acest lucru poate fi o problema personala lipsita de importanta, avand in vedere faptul ca am parcurs in trecut toate acele serii populare. Probabil ca alti cititori nu vor fi deranjati de acest lucru.

Volumul este asadar o poveste de iubire in care misterul este doar vag abordat, asa ca il recomand celor care nu se asteapta la suspans sau la situatii prea tensionate. De fapt, punctul cel mai incarcat de adrenalina, cel care chiar reuseste sa te tina cu respiratia taiata este atins abia spre final, iar dupa doar cateva pagini romanul se incheie, lasandu-te cu o stare de nemultumire exact din aceasta cauza.

Exista cateva idei interesante, insa, din pacate, accentul nu este deloc pus pe acestea. Cred ca totul tine si de asteptarile pe care le ai de la roman, asa ca cei care il vor parcurge ar trebui sa stie de la inceput ca ceea ce vor gasi va fi o poveste de dragoste, desi descrierea editurii te poate face sa crezi ca sunt imbinate mai multe elemente diferite in carte.

Multumesc autoarei Rebecca Radd pentru ca mi-a oferit cartea sa pentru recenzie si o felicit pentru realizarea sa. Sunt convinsa ca, daca as fi facut parte din publicul tinta al romanului, l-as fi parcurs cu infinit mai mult entuziasm. Insa varsta mea a fost de data aceasta un impediment, pentru ca nu m-am mai putut bucura de el asa cum as fi facut-o probabil daca l-as fi citit in urma cu cativa ani.

Bile albe:

Tratarea foarte realista a gandurilor si sentimentelor adolescentilor aflati in plina descoperire a iubirii.

Bile negre:

Atentia acordata doar intr-un grad minim aspectelor secundare ale povestii.

Posted in Tom Egeland

Evanghelia dupa Lucifer – Tom Egeland

 

Evanghelia dupa Lucifer - Tom EgelandDisponibil la: All

Colectia: Strada Fictiunii

Traducerea: Adriana Diana Pop

Numar pagini: 480

*

Sinopsis:

In 1970, Silvana, fiica lui Giovanni Nobile, profesor de teologie la Vatican, este rapita din ordinul unei secte religioase si incuiata intr-un sicriu. Daca Nobile nu le preda un pergament vechi de mii de ani, numit Manuscrisul lui Lucifer, rapitorii ameninta ca o vor lasa pe Silvana in cosciug pana la moarte.

Patruzeci de ani mai tarziu, arheologul Bjorn Belto descopera ceea ce pare sa fie un fragment din misteriosul manuscris si se trezeste din nou tinta unor atacuri inexplicabile. Singura cale de a scapa de urmaritori este sa dezlege taina manuscrisului si sa aduca la lumina un secret uluitor, pazit cu strasnicie de mai bine de patru milenii.

Recenzie:

Nu este prima data atunci cand se anunta noile titluri ce urmeaza a fi recenzate pe Bookblog, suntem tentati sa alegem aceleasi carti. Insa e prima oara cand un anumit roman vine in doua exemplare si fiecare dintre acestea ajunge exact la noi doi. Asa ca in loc sa facem doua recenzii, ne-am gândit că ar fi mai interesant sa impartasim impresiile in cadrul aceluiasi articol.

MOTIVAȚIA/HOW IT ALL STARTED:

ROXANA: Titlul. încă dinainte să citesc sinopsisul cărții titlul m-a făcut super curioasă. Evident, mai apoi, descrierea mi-a accentuat dorința de a parcurge volumul. Conspirații biblice, manuscrise antice, secrete, apocalipsă și mistere. Nu sună minunat totul? Cum să nu te tenteze o astfel de combinație?

RĂZVAN: Titlul, bineînțeles. M-a intrigat, m-a făcut să-mi imaginez fel de fel de scenarii în legătură cu ce s-ar putea întâmpla în carte. Am fost cucerit de ideea romanului dinainte să citesc descrierea făcută de editură, dar după ce am aflat ideea ce stă la baza thriller-ului scris de Tom Egeland am fost și mai entuziasmat să pun mâinile pe carte.

PROTAGONISTUL/BJØRN:

ROXANA: Mie mi-a plăcut de el. Ok, nu știu dacă la modul general la care îmi place un personaj. N-aș putea spune că…CONTINUAREA AICI.

Posted in Alex Pitigoi

X(y) – Alex Pitigoi

X(y) - Alex PitigoiX(y) – Alex Pitigoi

Disponibil la: Herg Benet 

Colectia: Radical din 7

Numar pagini: 368

*

Sinopsis:

X, un tanar de 21 de ani, o cunoaste pe Y, enigmatica, misterioasa si sofisticata. In scurt timp, X se indragosteste si Y devine centrul existentei lui. Isi face planurile de viitor in functie de ea, isi dezamageste parintii, joaca totul pe o carte… dar fata s-ar putea sa nu fie ceea ce isi imagineaza X.

Y este o tanara dezamagita in dragoste in momentul in care-l cunoaste pe X. Pentru o clipa, ea spera ca X sa o faca sa se indragosteasca din nou. Dar o relatie cu un inceput promitator se transforma brusc intr-o cursa pentru razbunare.

Povestea celor doi este redata atat din punctul de vedere al lui X, cat si al lui Y, cu un limbaj autentic si atractiv, care surprinde perfect dilemele si anxietatea noii generatii din Romania de azi.

Parerea mea:

Am citit primele capitole din X(y) nu cu zambetul pe buze ci de-a dreptul ranjind ca un copil intr-un magazin de jucarii, abtinandu-ma cu greu sa nu izbucnesc in public intr-un ras isteric. Mi s-a parut ca romanul descrie perfect cat de naiv, ridicol si prostut esti la 20 de ani, mai ales cand te indragostesti. Cum iti pierzi pur si simplu ratiunea si incepi sa traiesti intr-o bula in care lucrurile trec de la un roz inabusitor la cele mai intunecate nuante de negru intr-o clipa si in care nu mai conteaza absolut nimic in afara de persoana care a ajuns sa iti… CONTINUAREA AICI.

Posted in Laini Taylor

Daughter of Smoke and Bone (seria Daughter of Smoke and Bone, volumul 1) – Laini Taylor

Daughter of Smoke and Bone - Laini TaylorDaughter of Smoke and Bone

seria Daughter of Smoke and Bone, volumul 1

Laini Taylor

Numar pagini: 420

*

Sinopsis:

ERRAND REQUIRING IMMEDIATE ATTENTION. COME.

The note was on vellum, pierced by the talons of the almost-crow that delivered it. Karou read the message. ‘He never says please’, she sighed, but she gathered up her things.

When Brimstone called, she always came.”

In general, Karou has managed to keep her two lives in balance. On the one hand, she’s a seventeen-year-old art student in Prague; on the other, errand-girl to a monstrous creature who is the closest thing she has to family. Raised half in our world, half in ‘Elsewhere’, she has never understood Brimstone’s dark work – buying teeth from hunters and murderers – nor how she came into his keeping. She is a secret even to herself, plagued by the sensation that she isn’t whole.

Now the doors to Elsewhere are closing, and Karou must choose between the safety of her human life and the dangers of a war-ravaged world that may hold the answers she has always sought. 

Parerea mea:

De la primele pagini, e foarte evident ca povestea aceasta e diferita de… aproape orice alt roman fantasy sau YA. Cel putin fata de cele pe care le-am parcurs eu pana acum. Actiunea nu seamana cu nicio alta poveste, personajele sunt si ele complet diferite fata de protagonistii obisnuiti, iar tot amestecul acesta da nastere unei lecturi fascinante.

Si totusi, din motive absolut inexplicabile, am citit teribil de greu aproape jumatate din volum. Desi imi dadeam seama ca practic lectura e aproape perfecta! Dar am parcurs-o cu pauze, fara chef, cumva curioasa, dar nu indeajuns incat sa citesc mai mult de cateva minute pe zi. Si apoi, complet pe neasteptate, dupa exact 194 de pagini… m-am indragostit!

O propozitie doar, o scena aproape lipsita de semnificatie a facut parca sa explodeze in sufletul meu o gramada de emotii ce pana atunci fusesera ascunse. Exact asa am simtit momentul. Ca si cum toate senzatiile ar fi stat intr-un glob de cristal, iar acele 2-3 randuri au facut ca sticla aceea sa se sparga deodata si o cascada de emotii sa se reverse in toate partile. Si din momentul acela am citit restul cartii uneori zambind atat de larg incat ma dureau obrajii, uneori uitand sa mai respir, uneori chicotind incontrolabil sau alteori cu inima tremurandu-mi. Am impresia ca am trait efectiv cartea, ca fiecare dezvaluire, fiecare intamplare, fiecare gest la care am fost martora m-au facut sa experimentez totul la fel de intens precum personajele.

Apare des in ultima vreme peste tot pe Internet ideea aceea conform careia citind, traiesti o mie de vieti. Draguta, dar pana acum nu ma gandisem de doua ori la ea. Insa citind Daughter of Smoke and Bone nu am putut sa nu imi amintesc vorba aceasta. Pentru ca in momentele in care deschideam cartea si reluam lectura, paseam pur si simplu dintr-o lume in alta, din Aici si Acum in Acolo. Si stiti care este partea cea mai amuzanta? Faptul ca ceea ce scrie pe coperta, desi initial crezi ca este o referire la personaje, pe masura ce citesti realizezi ca pare a fi mai mult o dedicatie directa pentru cititor: „Do you belong here, or Elsewhere?” Pentru ca intr-adevar, sunt momente in care pare… foarte trist si aproape de necrezut ca esti inca aici si nu acolo…

Nu stiu daca este din cauza faptului ca am urcat fara sa vreau cartea aceasta pe un piedistal, insa mi s-a parut ca relatia care se naste intre protagonisti este poate una dintre cele mai frumoase povesti de dragoste pe care le-am intalnit pana acum in literatura de acest gen. Si nu, in mod normal partea de romance nu este in niciun caz cea care ma intereseaza cel mai mult intr-un roman. Dar in volumul acesta totul se naste atat de natural, autoarea creaza un fir perfect de ganduri ascunse, de emotii, de temeri, de retrageri, de pasi inainte si ezitari. Simti tot, simti modul in care creste acea samanta in sufletul lui Karou, vezi efectiv cum apar efectele asupra trairilor lui Karou dupa fiecare cuvant si fiecare miscare a lui Akiva. Si mai mult, povestea de dragoste vine intr-o doza dubla, ceea ce de data aceasta m-a bucurat teribil de mult. Nu stiu cum sa explic cat de intens am trait aceasta a doua jumatate a cartii, cum am simtit povestea. Si totusi cum, in mod ciudat, am reusit sa nu ma pierd total in ea. Am fost in acelasi timp si cititor si parte a povestii, pentru ca pe parcursul acesteia nu am iesit deloc dintr-o stare permanenta de admiratie pentru felul in care Laini Taylor a reusit sa ma faca sa ii citesc cartea.

***

A trebuit la un moment dat sa ma opresc din citit si sa ma apuc de scris recenzia pentru ca simteam ca altfel voi exploda pur si simplu, ca e nedrept sa nu spun exact atunci tot ceea ce imi trecea prin minte si sa mai astept pana la final, cand poate impresiile se vor mai dilua sau dimpotriva, vor fi mai accentuate din pricina a cine stie ce final socant. Am vrut sa surprind exact sentimentele pe care le-am avut chiar si atunci cand inca nu dadusem peste vreo rasturnare de situatie neasteptata. Asadar, tot ce am scris mai sus este scris cand eram inca la jumatatea cartii.

Si doar cateva pagini mai incolo, totul s-a transformat intr-o furtuna. Din linistite, planificate cu grija si pline de emotii pozitive, lucrurile se transforma deodata intr-un haos, firul narativ avand un ritm caruia cu greu ii poti face fata. Treptat, povestea devine din nou ceva mai lina, insa acalmia de dinainte nu mai poate fi atinsa. Totul este ca o coarda intinsa la maxim, aproape ca incerci sa iti tii repiratia de teama ca nu cumva expirand prea puternic sa o faci sa plesneasca.

Si totodata, de aici naratiunea incepe sa se ramifice, sa se intinda in trecut, sa cuprinda toate taramurile paralele din care provin personajele, sa dezvaluie taine ingropate adanc, sa clarifice istorii intregi ale diferitelor rase, sa amestece elementele prezentului cu indicii din alte vremuri. Imi placusera destul de mult anumite personaje secundare, insa abia acum am avut ocazia sa le privesc in toata splendoarea, sa le observ adevarata fata, sa descopar ce fiinte minunate se ascund sub acele masti imobile si sa le indragesc si mai mult.

Am senzatia ca ceea ce am scris nu prea se incadreaza in definitia recenziei, pentru ca in loc sa vorbesc despre carte, am scris mai mult despre ceea ce m-a facut sa simt, despre experienta acestei lecturi. Insa cred ca atunci cand o poveste are un astfel de impact asupra ta, nu e doar dificil sau chiar imposibil, ci si aproape nepotrivit sa incerci sa analizezi textul cat mai obiectiv, ca la scoala.

Sper sincer sa fi convins cel putin doua-trei persoane sa caute cartea si mai mult, daca o veti face, sper sa va indragostiti de ea la fel de iremediabil cum am facut-o si eu.

P.S. Recunostinta eterna, Cori, daca nu imi ofereai tu romanul, cel mai probabil mai dura mult si bine pana sa ajung sa il citesc si nu mi-as fi imaginat intr-o mie de ani ce pierdeam!

Bile albe:

What else is there to say? Mi-a placut totul: ideile originale, personajele principale si secundare, romance-ul, stilul, totul!

Bile negre:

Un singur aspect mi s-a parut oarecum indoielnic si cumva nerealist. Modul in care protagonistii permit lumii din jur sa fie martora a faptelor incredibile pe care le savarsesc ei. Poate senzatia mea se datoreaza faptului ca nu sunt obisnuita cu o astfel de abordare, intrucat in majoritatea cartilor fantasy, protagonistii protejeaza cu orice pret oamenii normali de la cunoasterea faptului ca exista si altceva nevazut si supranatural acolo.