Posted in Tahereh Mafi

Spulbera-ma (seria Atingerea lui Juliette, volumul 1) – Tahereh Mafi

Disponibil la: Leda Books

Colectia: Fantasy Leda

Traducerea: Shauki Al-Gareeb

Numar pagini: 352

 

Sinopsis:

„Nu ma poti atinge”, ii soptesc. Mint, e ceea ce nu-i spun. El ma poate atinge, e ceea ce n-o sa-i spun niciodata. „Te rog, atinge-ma”, e ceea ce vreau sa-i spun.

Dar cand oamenii ma ating, se intampla anumite lucruri. Lucruri ciudate. Lucruri rele. Lucruri fatale.

Nimeni nu stie de ce atingerea lui Juliette e fatala, dar Restauratia si-a facut planuri legate de ea.  Planuri de a o folosi ca pe o arma. Insa Juliette are propriile ei planuri. Dupa o viata lipsita de libertate, ea descopera in sfarsit forta de a se razvrati pentru prima oara si de a-si gasi un viitor alaturi de cel pe care crezuse ca-l pierduse pentru totdeauna.

Parerea mea:

De mult timp nu am mai fost atat de impresionata de o carte! Nu stiu daca am mai citit vreodata un text atat de puternic: fiecare propozitie are propria-i viata, fiecare fragment este de o intensitate frapanta. Sunt inca uimita de ceea ce a reusit sa faca autoarea. Aveam de ceva timp romanul Shatter Me, dar nu stiu exact din ce motiv am tot amanat sa il citesc. Abia vestea ca a fost tradus si in romana m-a motivat sa il incep in sfarsit. Si de la primele randuri nu am mai putut sa il las din mana. Primele fragmente mi-au facut pielea de gaina pana in varful capului. Pentru ca apoi sa nu ma mai opresc din chicotit de-a lungul a cateva pagini. Este absolut surprinzator stilul cartii. Fiecare fraza este o alaturare surprinzatoare de termeni opusi, fiecare asociere de cuvinte uimeste prin faptul ca este total imprevizibila. Probabil ati observat cu totii cuvintele taiate de pe coperta cartii. Intreaga poveste este scrisa in acest mod, accentuand si mai mult gandurile haotice, ideile contrastante si dezordinea din sufletul eroinei.

In plus, pana spre final, nu ai nici cea mai vaga idee la ce sa te astepti de la aceasta poveste. Cartea este in general destul de atipica: o mare parte din timp nu esti sigur ca poti avea incredere in Adam, cel care, alaturi de Juliette, este unul dintre protagonisti; principalul personaj negativ este de prea multe ori aproape irezistibil, iar autoarea iti ofera o perspectiva neasteptata asupra caracterului acestuia. In ciuda actiunilor detestabile ale lui Warner, iti dai seama ca nu ai cum sa il urasti, deoarece ai reusit deja sa ii intelegi partial motivele care ii justifica atitudinea si faptele si banuiesti lipsurile care au condus la construirea temperamentului sau.

Povestea Juliettei are parte intr-un viitor care ar putea incepe in orice clipa. Suntem deja infiorator de aproape de o lume identica cu cea din „Spulbera-ma”. Unul dintre aspectele importante ale cartii se bazeaza exact pe aceasta trecere de la o lume normala, de la o viata cu care suntem obisnuiti si pe care ne-o imaginam ca fiind permanenta, la un razboi pentru supravietuire. La un univers in care oamenii se reintorc la o serie de probleme primitive, dar de o gravitate inzecita: lipsa hranei, boli, imposibilitatea de a-i proteja pe cei dragi, limitarea libertatii, lipsa unui adapost potrivit, moartea care devine ceva obisnuit si pandeste la fiecare colt. Spre deosebire de alte romane distopice, in „Spulbera-ma” protagonistii au experimentat ambele lumi. Au amintiri din viata normala, cea pe care o cunoastem si noi, urmate apoi de amintiri din anii in care totul a inceput sa o ia razna, in care dezastrele naturale au fost amplificate de aparitia Restauratiei, acel grup care a manipulat populatia si a inrait fiecare aspect al vietii si asa fragile. Este cu atat mai usor deci sa te pui in pielea protagonistilor, sa intelegi amploarea pe care au luat-o evenimentele si sa te cutremuri imaginandu-ti ca ai putea fi nevoit intr-o zi sa inveti sa traiesti o astfel de viata, intr-o astfel de lume.

Bile albe:

– Romanul este genial! Nu stiu ce altceva as putea spune despre el, cum as putea sa laud mai mult povestea scrisa de Tahereh Mafi. Totul, de la actiune pana la stilul de scriere si pana la modul in care arata fiecare pagina este altfel, mai emotionant, mai taios, mai profund. Nu cred ca se poate ca o persoana care citeste Spulbera-ma sa nu fie surprinsa in mod placut de aceasta carte. Am senzatia ca absolut orice as spune nu este de ajuns pentru a descrie indeajuns de bine cat de impresionant este romanul. Nu pot decat sa insist sa il cititi si sa descoperiti singuri.

Bile negre:

– Acest prim volum al seriei nu ofera nici o explicatie pentru toate misterele care se nasc de-a lungul povestii. Nu aflam de ce Juliette s-a nascut cu acest dar sau blestem, nu stim de ce exista cateva persoane care o pot atinge, nu intelegem exact modul in care lumea a ajuns la stadiul descris intr-un timp atat de scurt. Stiu ca mai urmeaza inca trei volume (dintre care unul satelit, daca nu ma insel) care vor clarifica probabil aceste aspecte, dar parca este crud din partea scriitoarei sa ne lase in ceata in totalitate.

Update:

Mai jos puteti viziona trailerul cartii:

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Divergent (seria Divergent, volumul 1) – Veronica Roth

Eve (seria Eve, volumul 1) – Anna Carey

Posted in Veronica Roth

Insurgent (seria Divergent, volumul 2) – Veronica Roth

Insurgent (seria Divergent, volumul 2) – Veronica RothDisponibil la: Leda Books

Colectia: Fantasy Leda

Traducerea: Shauki Al-Gareeb

Numar pagini: 448

 

Sinopsis:

O alegere devine un sacrificiu. Un sacrificiu devine o pierdere. O pierdere devine o povara. O povara devine o batalie. O singura alegere te poate distruge.

O tulburatoare poveste de iubire, plina de rasturnari de situatie, cu decizii sfasietoare si dezvaluiri emotionante ale naturii umane…

Intr-un Chicago distopic, unde tinerii care au implinit varsta de saisprezece ani sunt obligati sa aleaga una dintre cele cinci factiuni, careia ar trebui sa-i fie devotati pentru tot restul vietii, Tris Prior continua sa-i salveze pe cei pe care ii iubeste — si pe ea insasi —, in timp ce cauta raspunsuri la intrebari sfasietoare despre durere si iertare, identitate si loialitate, politica si iubire.

Pentru Tris, ziua initierii ar fi trebuit sa reprezinte o victorie si sa fie sarbatorita alaturi de cei din factiunea aleasa; in schimb, ziua se sfarseste cu orori de nedescris. Razboiul bate la usa, in timp ce conflictele dintre factiuni si ideologii se extind cu repeziciune. Si in vremuri de razboi, se formeaza tabere, se dezvaluie secrete, iar alegerile devin irevocabile si dure. Transformata de propriile sale decizii, dar si de durerea sufleteasca si de sentimentul de vinovatie, Tris trebuie sa-si accepte Divergenta, chiar daca nu stie ce ii rezerva viitorul.

Parerea mea:

Finalul primului volum din seria Divergent m-a lasat aproape in stare de soc, asa ca odata ce cartea a aparut afara, nu am mai avut rabdare sa astept pana cand urma sa fie tradusa si la noi. In plus, in ultimele luni am descoperit placerea de a citi o carte in limba in care a fost scrisa. Nu are legatura cu calitatea traducerilor, ci doar cu senzatia mea ca percep altfel fiecare cuvant, fiecare idee. De-a lungul timpului am observat parerile unor persoane care se plangeau de modul in care au fost traduse unele romane, dar personal, nu m-am simtit niciodata deranjata sau dezamagita de o traducere.

Dar revenind la Insurgent. Mie primul volum, Divergent, mi-a placut, dar fara sa ma dea pe spate (click aici pentru recenzie). Doar sfarsitul m-a bulversat total, fiind cu adevarat tulburator. Ei, cu Insurgent a fost alta poveste. Am apreciat fiecare pagina, am simtit cartea mai intens, mai personal, am inteles altfel personajele si gandurile ce stateau in spatele actiunilor lor. Recunosc ca pana la un punct, atitudinea oarecum pierduta si tendintele suicidale ale lui Tris mi s-au parut putin enervante si exagerate. Dar la un moment dat pur si simplu mi s-a schimbat brusc perceptia asupra comportamentului ei. In clipa in care Tris e nevoita sa puna mana pe o arma si fiecare muschi al ei si fiecare gand al ei se impotriveste total din cauza amintirilor, am inteles. M-am gandit deodata cum ar fi fost sa fiu eu in locul ei. Cum m-as simti stiind ca parintii mei au murit pentru mine fara ca eu sa ii pot proteja, chiar daca eram la distanta de cativa pasi. Cum as vedea lucrurile daca as trai in permanenta cu amintirea faptului ca mi-am ucis un prieten bun. Desi aveam alte optiuni  si atunci cand era nevoie nu le-am vazut, in ciuda faptului stateau chiar sub ochii mei. Cum as putea sa tin din nou in mana o arma identica cu cea din care a zburat glontul care a facut ca Will sa nu mai existe. Cum as putea atinge din nou un pistol, cand ultima data cand am facut-o am facut sa dispara o viata, cu toate visele, planurile, dorintele si sperantele ei si am rapit pentru totdeauna un suflet celor care il iubeau. Deci deodata o intelegi pe Tris si fiecare gest pe care il face devine clar, fiecare actiune e intemeiata. Singurul lucru care nu mi-a placut legat de atitudinea ei a fost faptul ca a preferat sa minta de fiecare data cand a avut de facut o alegere. Nu stiu daca spunand adevarul ar fi reusit sau nu sa ii convinga pe cei din jurul ei. Poate ca nu. Dar mi s-a parut ca nici macar nu a incercat, alegand de fiecare data sa minta inca de la inceput, de la primul semn ca lucrurile nu vor decurge prea usor.

Nu voi povesti foarte mult din actiune pentru ca este destul de intortocheata, autoarea purtandu-te prin necunoscut, astfel incat aproape in nici un moment nu stii la ce sa te astepti. Acesta mi s-a parut unul dintre cele mai interesante aspecte ale cartii. In mod normal, oricat de buna ar fi o carte, de cele mai multe ori banuiesti cum se va incheia fiecare aventura si modul in care se desfasoara si se rezolva fiecare situatie dificila prin care trec personajele. Poate ca nu banuiesti finalul cartii sau modul in care va evolua povestea per ansamblu, dar odata ce incepi sa citesti un fragment incarcat de suspans, iti schitezi deja in minte si felul in care acesta se va incheia. Si de cele mai multe ori nu te inseli. Dar in Insurgent nu gasesti aproape nici o situatie previzibila. Nu ai nici o idee ce se poate intampla de la o pagina la alta, nu intalnesti situatii pe care sa le ghicesti dinainte, personajele nu reactioneaza asa cum te-ai astepta si nu prea iti poti spune „Ma gandeam eu ca asa va fi” decat de vreo doua sau trei ori de-a lungul intregii carti. Si se intampla atatea lucruri incat aproape te simti coplesit de acest volum.

Iar finalul aduce si de data aceasta informatii ravasitoare. Asa cum am scris si mai devreme: nu banuiesti nici o clipa ceea ce dezvaluie ultimele pagini. Si odata cu destainuirea adevarului realizezi ce inseamna acesta pentru toate personajele: modul in care intreaga lume le este rasturnata, felul in care absolut tot ceea ce stiau este distrus, cum intreaga viata cu tot ce au invatat vreodata si cu absolut toate aspectele pe care si-au cladit-o sunt acum ruinate.

Bile albe:

– Personajele nu sunt deloc eroi invincibili si perfecti. Nu se comporta ca si cum ar fi fost dinainte antrenati pentru a sti cum sa dirijeze o anumita situatie complicata, nu actioneaza intr-un mod ireprosabil in relatiile cu ceilalti, nu au mereu cea mai buna viziune asupra lucrurilor care se desfasoara in jurul lor. Dimpotriva: gresesc, mint, tradeaza, interpreteaza gresit intentiile altora, ataca fara motiv, raman insensibile in momente nepotrivite, ranesc sau dezamagesc. Dar tocmai asta le face mai reale, asta este ceea ce le face portretele complete si credibile, asta te ajuta sa le intelegi si sa te identifici cu ele, sa te regasesti pe tine prin intermediul lor.

Bile negre:

– O multime de aspecte raman nelamurite in acest volum. Motivele reale pentru care Jeanine incearca ascunderea adevarului,  tradarea unui personaj pentru care ai fi bagat mana in foc ca va fi mereu de partea binelui, intentiile Evelynei, planurile pe care le ascunde Tobias, detaliile pe care le stiau parintii lui Tris, etc. Sper totusi ca vor fi clarificate in urmatorul volum si ca nici unul dintre aceste secrete nu vor ramane ascunse.

Mentiune:

Autoarea a publicat un capitol independent, pe care il puteti citi gratuit. Capitolul reda o scena din primul volum, Divergent, privita din perspectiva lui Tobias. Ii multumesc lui Jacqlineveve pentru ca de pe blogul ei am aflat despre acest capitol.

Prezentarea oficiala este aceasta:

„Divergent Nation, we did it. We reached 35,000 preorders of INSURGENT, and we freed Four! Now, here’s a never-before-seen piece from #1 New York Times bestselling author Veronica Roth: a pivotal scene from DIVERGENT told from Four’s point of view. Read it. Love it. Share it with your friends.”

Iar capitolul il puteti citi aici. Enjoy!

Update:

Tocmai am descoperit trailerul cartii si mi se pare genial! Enjoy:

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Divergent (seria Divergent, volumul 1) – Veronica Roth

Uratii (seria Uratii, volumul 1) – Scott Westerfeld

Posted in Sara Shepard

Secretul Hannei (volumul de povestiri Micutele Mincinoase si Secretele Lor, partea 1) – Sara Shepard

Disponibil la: Leda Books

Colectia: Fantasy Leda

Traducerea: Antuza Genescu

Numar pagini: 176

 

Sinopsis:

In Rosewood, Pennsylvania, e vacanta… Toata lumea se relaxeaza, dar mai ales Hanna, Emily, Aria si Spencer. Ucigasul lui Alison este la inchisoare, iar A. a murit. Si totusi… in oras a aparut o noua amenintare.

Eu sunt noua A. si stau la panda. Regula numarul unu: sa-ti cunosti prada! Asa ca sunt cu ochii zi si noapte pe Hanna, Emily, Aria si Spencer. De regula, in vacanta se-ntampla multe lucruri ciudate si totul ramane secret. Dar… ia ghiciti! Da, eu vad totul. Iar acum va voi dezvalui toate secretele micutelor mincinoase.

Sa-ncepem cu Hanna… Prietenul ei loial, Lucas, pleaca in vacanta impreuna cu familia. Ramasa singura, Hanna merge pe furis la fitness, incearca sa-si faca o noua prietena si viseaza la o intalnire personala cu antrenorul ei. Ce se intampla in cele din urma cu toate acestea?
Desi Hanna se straduieste sa tina secret, eu am aflat si va spun si voua…

Parerea mea:

Actiunea din Secretul Hannei, prima parte a volumului de povestiri Micutele Mincinoase si Secretele Lor se desfasoara inaintea vacantei de Craciun despre care auzim doar ocazional in volumul 5. Momentul ales are o importanta deosebita, deoarece intre volumul 4 si volumul 5 au loc o serie de schimbari majore in viata protagonistelor, schimbari care sunt ulterior doar mentionate in Wicked, fara a fi descrise in detaliu. Banuiesc ca si urmatoarele parti ale acestui volum vor avea ca si cadru temporal aceeasi perioada si vor urma acelasi model utilizat si in Secretul Hannei.

Din punct de vedere al importantei pe care o prezinta pentru intreaga serie, cele mai reprezentative lucruri pe care le aflam din aceasta carte sunt relatiile care se dezvolta intre Hanna si noii membrii ai familiei sale si de asemenea, modul in care evolueaza povestea ei cu Lucas. Dar privind mai in profunzime, realizezi ca fiecare intamplare descrisa de autoare ilustreaza de fapt haosul din sufletul Hannei. Faptul ca practic si-a pierdut de doua ori cea mai buna prietena, o data prin tradare si a doua oara prin moarte, ca este bantuita de povestea cu Ali si de jocul diabolic pus in scena de A si problemele legate de adaptarea la o noua viata de familie aproape palesc in fata obsesiei Hannei pentru popularitate. Absolut fiecare problema, fiecare noua amenintare si fiecare conflict pe care il are cu cei din jur este declansat de aceasta obsesie care o distruge. Ceea ce este ciudat este ca nu realizeaza ca dependenta de popularitate ii distruge fiecare aspect al vietii si ofera o arma oricui isi doreste sa o raneasca, dar nu ii aduce aproape nici o compensatie pentru toate aceste dezavantaje. Mai mult, Hanna ramane dispusa sa riste si sa piarda orice doar pentru a fi sigura ca ramane una dintre vedetele scolii.

La o carticica ce poate fi citita in doar doua ore sau mai putin, nu prea ai ce reprosuri sau laude sa aduci. Actiunea nu este indeajuns de complexa pentru a declansa ganduri contradictorii sau pentru a te determina sa meditezi in profunzime la ea. Stilul este acelasi cu care ne-a obisnuit autoarea, poate doar usor mai relaxat, dar chiar si asa, ramane indeajuns de captivant.

Bile albe:

– Momentele de sinceritate ale Hannei din seara petrecuta impreuna cu Dinah o readuc pentru o scurta vreme in fata pe Hanna cea placuta, care nu se lupta cu ea insasi pentru a parea o cu totul alta persoana. Evident ca povestea nu se termina cu bine, dar a fost interesant sa redescopar partea aceea a Hannei care parea simpatica in primele volume ale seriei Micutele Mincinoase.

Bile negre:

– Continui sa insist asupra felului in care eroinele seriei isi construiesc singure o mare parte din piedicile si problemele pe care le intampina. Si in aceasta carte, Hanna nu are de fapt nici un secret ingrozitor. Nimic din ceea ce ar putea-o ameninta nu este de fapt real, dar atitudinea ei este cea a unei persoane obisnuita sa faca din minciuna un stil de viata. Protagonista nu mai distinge importanta fiecarui lucru, amplificand gravitatea unor actiuni ce sunt de fapt in totalitate inocente. Dar obisnuinta de a minti in legatura cu orice o face sa se simta obligata sa adopte acest stil ascuns, sa se fereasca de oricine si sa reactioneze exagerat la orice gest sau cuvant care in imaginatia ei poate parea amenintator.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Incredibil (seria Micutele Mincinoase, volumul 4) – Sara Shepard

Wicked (seria Micutele Mincinoase, volumul 5) – Sara Shepard

Posted in Sara Shepard

Wicked (seria Micutele Mincinoase, volumul 5) – Sara Shepard

Disponibil la: Libris (in limba engleza)

Colectia: Carti in engleza

Numar pagini: 312

 

Sinopsis:

In idyllic Rosewood, Pennsylvania, four very pretty girls just can’t help but be bad..Hanna will do anything to be Rosewood’s queen bee. Spencer’s digging up her family’s secrets. Emily can’t stop thinking about her new boyfriend. And Aria approves a little too strongly of her mom’s taste in men.

Now that Ali’s killer is finally behind bars, the girls think they’re safe. But those who forget the past are condemned to repeat it. And they should know by now that I’m always watching..

Parerea mea:

M-am apucat sa citesc volumul 5 al seriei Micutele Mincinoase cu o oarecare intarziere. Mi-a placut sa prelungesc cat mai mult starea aceea in care eram dupa ce terminasem volumul 4, Incredibil. Lucrurile se rezolvasera aproape in totalitate pentru fete, criminalul lui Alison fusese descoperit, aflasem cine fusese A in tot acest timp si acesta nici nu mai reprezenta, in sfarsit, un pericol pentru protagoniste. Evident, autoarea a lasat cateva portite care sugerau ca este vorba doar de calmul dinaintea furtunii. In plus, faptul ca mai sunt indeajuns de multe volume pana la finalul seriei este un indiciu clar pentru a putea presupune ca vom mai avea parte de o multime de surprize. Asa ca priveam volumul 5 ca pe un nou inceput al aventurilor prin care vor trece personajele si vroiam sa imi acord un ragaz in care sa asimilez toate informatiile, mai ales ca citisem pe nerasuflate primele volume.

Recunosc ca am fost destul de dezamagita de a cincea carte din Micutele Mincinoase. Pe tot parcursul lecturii nu puteam sa imi scot din minte cat de enervanta a devenit Hanna. Iar senzatia este atat de pregnanta incat e ca si cum ar acapara toata cartea, in ciuda faptului ca povestile tuturor eroinelor sunt probabil dozate intr-un mod aproximativ egal, iar accentul nu este pus pe Hanna.

Actiunea se desfasoara intr-un ritm ceva mai lent decat cel cu care eram obisnuiti si fara indoiala, intr-o atmosfera mai sumbra. Emily este probabil singura care are parte de o serie de schimbari in bine, dar pe celelalte protagoniste le regasim in situatii mult mai neplacute decat preconizam la finalul volumului 4. Si care situatii nu dau nici un semn ca ar urma sa se imbunatateasca. Avand in vedere ca inca de la prima carte din serie am fost foarte convinsa ca viata fetelor este atat de dificila si datorita modului in care isi abordeaza ele problemele, faptul ca pentru Emily totul incepe usor usor sa se rezolve este o confirmare a presupunerilor mele. Deoarece Emily reuseste sa se distanteze de probleme doar spunand adevarul. Imi dau seama acum ca titlul seriei nu este o caracterizare rautacioasa facuta de A, asa cum presupuneam mai demult. Ci este exact ceea ce le defineste cel mai bine pe protagoniste. Care ii mint pe cei din jur, se mint intre ele si in acelasi timp, foarte adesea si pe ele insele. Nu pentru ca ar fi niste persoane rele sau lipsite de scrupule, ci pentru ca au impresia ca asa este mai usor.. Iar NOUL “A” nu face decat sa profite de greseala fetelor!

In ciuda faptului ca acest volum nu te tine in suspans la fel ca cele dinainte, surprizele nu lipsesc in totalitate. Apar constant momente in care ramai surprins, rasturnari de situatii pe care nu le anticipai si evenimente care iti demonteaza toate scenariile si presupunerile pe care ti le faceai pana atunci. Intr-adevar, totul se desfasoara la o intensitate mai scazuta, dar cartea reuseste sa te pastreze curios pana la ultima pagina. Iar finalul este..frapant! Cel putin din acest punct de vedere, autoarea nu se dezminte. Ultima pagina da peste cap totul si te lasa din nou ahtiat dupa urmatorul volum.

Bile albe:

– Abia in cartea aceasta devine evident un lucru la care probabil putini dintre cititori au apucat sa se gandeasca inainte, prinsi fiind de plasa de secrete creata atat de captivant de autoare. Ca personajele sunt foarte, foarte veridice. Ca cele patru prietene au, chiar si in lipsa lui A, o multime de experiente reale, posibile, probleme adevarate si emotii confuze. Deci lipsa de evenimente la fel de marcante ca cele din volumele anterioare are ca avantaj faptul ca iti ofera posibilitatea sa observi mai in profunzime vietile protagonistelor si sa le intelegi in sfarsit motivele din spatele compotamentului care uneori poate ca parea inexplicabil sau absurd.

Bile negre:

– Pe tot parcursul cartii amintirile celor patru adolescente si o parte din actiunile lor din prezent se invart in jurul evenimentului care a dus la nasterea prieteniei lor cu Ali. Cred ca suspansul este intr-o oarecare masura minimizat de insistenta cu care ni se aduce mereu in atentie acea intamplare, astfel incat la un moment dat incepe sa fie deja prea evident faptul ca o parte a misterului poate fi rezolvata doar cu ajutorul amintirilor acelor zile.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Perfect (seria Micutele Mincinoase, volumul 3) – Sara Shepard

Incredibil (seria Micutele Mincinoase, volumul 4) – Sara Shepard

Posted in Sara Shepard

Incredibil (seria Micutele Mincinoase, volumul 4) – Sara Shepard

Disponibil la: Libris

Colectia: Literatura Universala

Traducerea: Adrian Deliu

Numar pagini: 384

 

Sinopsis:

Viata minunata a acelor patru micute mincinoase s-a transformat intr-un cosmar cat se poate de real.

Emily a fost trimisa in Iowa, sa stea la unchiul si matusa ei, niste persoane extrem de conservatoare. Iubitul Ariei a ajuns dupa gratii… din cauza ei. Spencer se teme sa nu fie implicata in asasinarea lui Ali. Dar soarta Hannei e de departe cea mai rea: ajunsa la spital pentru ca… stia prea multe, se lupta sa supravietuiasca. Daca cele patru fete nu incep sa-mi dea ascultare, atunci Hanna o sa para cea mai norocoasa dintre ele.

Parerea mea:

Comparativ cu volumul 3, cel de-al patrulea roman al seriei Micutele Mincinoase, Incredibil, este in mare parte destul de lipsit de evenimente. In primele trei sferturi din carte ritmul este unul destul de lent, fara rasturnari de situatii, fara momente care sa te socheze, etc. Nu pot spune ca actiunea lipseste in totalitate, dar cred ca dupa suspansul din volumul anterior, toti cititorii se asteptau ca in Incredibil lucrurile sa se accelereze si mai mult. Din fericire, cartea compenseaza in ultimele capitole in care aflam in sfarsit cine este A. De fapt, cine este primul A, intrucat in ultimul moment aflam ca fetele nu vor scapa prea curand din capcana in care au intrat.

Identitatea lui A este pana la urma singurul lucru pe care il afla cele patru fete. Motivele acestuia raman insa intr-o masura destul de mare nedezvaluite: scurtul dialog dintre A si Spencer nu lamureste indeajuns de multe aspecte, iar o multime de detalii din trecutul protagonistelor, din viata lui Alison si a comunitatii din Rosewood raman ascunse.

Exista cateva aspecte usor exagerate ce sugereaza o noua rasturare de situatie, o noua capcana sau un nou test. Obisnuit fiind din celelalte volume sa suspectezi orice schimbare si sa fii extrem de atent la fiecare amanunt, o situatie gri care a devenit brusc roz nu poate sugera decat o noua problema. Iar faptul ca aceste schimbari nu fac parte din jocul lui A si sunt de fapt exact ceea ce pareau la prima vedere – lucruri absolut normale care li se intampla protagonistelor, te debusoleaza total. Iti dai seama la finalul romanului ca ai asteptat ca ceva sa se intample si din acele directii si ai fost atent de fapt la unele detalii lipsite de importanta.

Evident, ultima pagina a cartii este cea care, dupa o stare de calm, in care toate lucrurile par sa inceapa sa se aseze, iti creste din nou pulsul si iti ofera un sentiment de curiozitate amestecata cu teama si o multime de asteptari. Totusi, finalul fiecarui capitol final ce face referire la protagoniste prevede o continuare neasteptata: Spencer incepe o marturisire surprinzatoare, Aria primeste o veste bulversanta, Emily realizeaza brusc faptul ca din viata ei lipseste ceva..sau cineva, iar Hanna se vede pusa in situatia de a-si face planurile de viitor in baza unor alternative deloc placute.

Bile albe:

– Si in volumul 4 am admirat modul in care se remarca unele personaje secundare. Cu toate ca au si parti mai rele, scriitoarea reuseste sa imbine trasaturile pozitive cu cele negative astfel incat sa realizeze personaje cu caractere complexe, extrem de veridice, care te surprind de la un capitol la altul. Melissa este cel mai elocvent exemplu in acest sens.

Bile negre:

– Nu stiu ce anume a dorit sa realizeze autoarea la inceputul volumului, dar Hanna devine unul dintre cele mai enervante personaje. Inteleg ca trebuia sa se marcheze cumva amnezia ei si revenirea din coma intr-o realitate nu tocmai perfecta, dar pana la urma ii lipseste doar amintirea unei zile, nu a unei luni sau a unui an. Iar atitudinea Hannei este absurda, exagerata si nepotrivita si pare sa nu se incadreze deloc in atmosfera de pana atunci a seriei.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Impecabil (seria Micutele Mincinoase, volumul 2) – Sara Shepard

Perfect (seria Micutele Mincinoase, volumul 3) – Sara Shepard