Publicat în Veronica Roth

Insurgent (seria Divergent, volumul 2) – Veronica Roth

Insurgent (seria Divergent, volumul 2) – Veronica RothDisponibil la: Leda Books

Colectia: Fantasy Leda

Traducerea: Shauki Al-Gareeb

Numar pagini: 448

 

Sinopsis:

O alegere devine un sacrificiu. Un sacrificiu devine o pierdere. O pierdere devine o povara. O povara devine o batalie. O singura alegere te poate distruge.

O tulburatoare poveste de iubire, plina de rasturnari de situatie, cu decizii sfasietoare si dezvaluiri emotionante ale naturii umane…

Intr-un Chicago distopic, unde tinerii care au implinit varsta de saisprezece ani sunt obligati sa aleaga una dintre cele cinci factiuni, careia ar trebui sa-i fie devotati pentru tot restul vietii, Tris Prior continua sa-i salveze pe cei pe care ii iubeste — si pe ea insasi —, in timp ce cauta raspunsuri la intrebari sfasietoare despre durere si iertare, identitate si loialitate, politica si iubire.

Pentru Tris, ziua initierii ar fi trebuit sa reprezinte o victorie si sa fie sarbatorita alaturi de cei din factiunea aleasa; in schimb, ziua se sfarseste cu orori de nedescris. Razboiul bate la usa, in timp ce conflictele dintre factiuni si ideologii se extind cu repeziciune. Si in vremuri de razboi, se formeaza tabere, se dezvaluie secrete, iar alegerile devin irevocabile si dure. Transformata de propriile sale decizii, dar si de durerea sufleteasca si de sentimentul de vinovatie, Tris trebuie sa-si accepte Divergenta, chiar daca nu stie ce ii rezerva viitorul.

Parerea mea:

Finalul primului volum din seria Divergent m-a lasat aproape in stare de soc, asa ca odata ce cartea a aparut afara, nu am mai avut rabdare sa astept pana cand urma sa fie tradusa si la noi. In plus, in ultimele luni am descoperit placerea de a citi o carte in limba in care a fost scrisa. Nu are legatura cu calitatea traducerilor, ci doar cu senzatia mea ca percep altfel fiecare cuvant, fiecare idee. De-a lungul timpului am observat parerile unor persoane care se plangeau de modul in care au fost traduse unele romane, dar personal, nu m-am simtit niciodata deranjata sau dezamagita de o traducere.

Dar revenind la Insurgent. Mie primul volum, Divergent, mi-a placut, dar fara sa ma dea pe spate (click aici pentru recenzie). Doar sfarsitul m-a bulversat total, fiind cu adevarat tulburator. Ei, cu Insurgent a fost alta poveste. Am apreciat fiecare pagina, am simtit cartea mai intens, mai personal, am inteles altfel personajele si gandurile ce stateau in spatele actiunilor lor. Recunosc ca pana la un punct, atitudinea oarecum pierduta si tendintele suicidale ale lui Tris mi s-au parut putin enervante si exagerate. Dar la un moment dat pur si simplu mi s-a schimbat brusc perceptia asupra comportamentului ei. In clipa in care Tris e nevoita sa puna mana pe o arma si fiecare muschi al ei si fiecare gand al ei se impotriveste total din cauza amintirilor, am inteles. M-am gandit deodata cum ar fi fost sa fiu eu in locul ei. Cum m-as simti stiind ca parintii mei au murit pentru mine fara ca eu sa ii pot proteja, chiar daca eram la distanta de cativa pasi. Cum as vedea lucrurile daca as trai in permanenta cu amintirea faptului ca mi-am ucis un prieten bun. Desi aveam alte optiuni  si atunci cand era nevoie nu le-am vazut, in ciuda faptului stateau chiar sub ochii mei. Cum as putea sa tin din nou in mana o arma identica cu cea din care a zburat glontul care a facut ca Will sa nu mai existe. Cum as putea atinge din nou un pistol, cand ultima data cand am facut-o am facut sa dispara o viata, cu toate visele, planurile, dorintele si sperantele ei si am rapit pentru totdeauna un suflet celor care il iubeau. Deci deodata o intelegi pe Tris si fiecare gest pe care il face devine clar, fiecare actiune e intemeiata. Singurul lucru care nu mi-a placut legat de atitudinea ei a fost faptul ca a preferat sa minta de fiecare data cand a avut de facut o alegere. Nu stiu daca spunand adevarul ar fi reusit sau nu sa ii convinga pe cei din jurul ei. Poate ca nu. Dar mi s-a parut ca nici macar nu a incercat, alegand de fiecare data sa minta inca de la inceput, de la primul semn ca lucrurile nu vor decurge prea usor.

Nu voi povesti foarte mult din actiune pentru ca este destul de intortocheata, autoarea purtandu-te prin necunoscut, astfel incat aproape in nici un moment nu stii la ce sa te astepti. Acesta mi s-a parut unul dintre cele mai interesante aspecte ale cartii. In mod normal, oricat de buna ar fi o carte, de cele mai multe ori banuiesti cum se va incheia fiecare aventura si modul in care se desfasoara si se rezolva fiecare situatie dificila prin care trec personajele. Poate ca nu banuiesti finalul cartii sau modul in care va evolua povestea per ansamblu, dar odata ce incepi sa citesti un fragment incarcat de suspans, iti schitezi deja in minte si felul in care acesta se va incheia. Si de cele mai multe ori nu te inseli. Dar in Insurgent nu gasesti aproape nici o situatie previzibila. Nu ai nici o idee ce se poate intampla de la o pagina la alta, nu intalnesti situatii pe care sa le ghicesti dinainte, personajele nu reactioneaza asa cum te-ai astepta si nu prea iti poti spune „Ma gandeam eu ca asa va fi” decat de vreo doua sau trei ori de-a lungul intregii carti. Si se intampla atatea lucruri incat aproape te simti coplesit de acest volum.

Iar finalul aduce si de data aceasta informatii ravasitoare. Asa cum am scris si mai devreme: nu banuiesti nici o clipa ceea ce dezvaluie ultimele pagini. Si odata cu destainuirea adevarului realizezi ce inseamna acesta pentru toate personajele: modul in care intreaga lume le este rasturnata, felul in care absolut tot ceea ce stiau este distrus, cum intreaga viata cu tot ce au invatat vreodata si cu absolut toate aspectele pe care si-au cladit-o sunt acum ruinate.

Bile albe:

– Personajele nu sunt deloc eroi invincibili si perfecti. Nu se comporta ca si cum ar fi fost dinainte antrenati pentru a sti cum sa dirijeze o anumita situatie complicata, nu actioneaza intr-un mod ireprosabil in relatiile cu ceilalti, nu au mereu cea mai buna viziune asupra lucrurilor care se desfasoara in jurul lor. Dimpotriva: gresesc, mint, tradeaza, interpreteaza gresit intentiile altora, ataca fara motiv, raman insensibile in momente nepotrivite, ranesc sau dezamagesc. Dar tocmai asta le face mai reale, asta este ceea ce le face portretele complete si credibile, asta te ajuta sa le intelegi si sa te identifici cu ele, sa te regasesti pe tine prin intermediul lor.

Bile negre:

– O multime de aspecte raman nelamurite in acest volum. Motivele reale pentru care Jeanine incearca ascunderea adevarului,  tradarea unui personaj pentru care ai fi bagat mana in foc ca va fi mereu de partea binelui, intentiile Evelynei, planurile pe care le ascunde Tobias, detaliile pe care le stiau parintii lui Tris, etc. Sper totusi ca vor fi clarificate in urmatorul volum si ca nici unul dintre aceste secrete nu vor ramane ascunse.

Mentiune:

Autoarea a publicat un capitol independent, pe care il puteti citi gratuit. Capitolul reda o scena din primul volum, Divergent, privita din perspectiva lui Tobias. Ii multumesc lui Jacqlineveve pentru ca de pe blogul ei am aflat despre acest capitol.

Prezentarea oficiala este aceasta:

„Divergent Nation, we did it. We reached 35,000 preorders of INSURGENT, and we freed Four! Now, here’s a never-before-seen piece from #1 New York Times bestselling author Veronica Roth: a pivotal scene from DIVERGENT told from Four’s point of view. Read it. Love it. Share it with your friends.”

Iar capitolul il puteti citi aici. Enjoy!

Update:

Tocmai am descoperit trailerul cartii si mi se pare genial! Enjoy:

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Divergent (seria Divergent, volumul 1) – Veronica Roth

Uratii (seria Uratii, volumul 1) – Scott Westerfeld

Anunțuri

Autor:

www.roxtao.wordpress.com

42 de gânduri despre „Insurgent (seria Divergent, volumul 2) – Veronica Roth

      1. Nu am vazut ca sa postat primu comentariu scuze..
        Stiam ca a aparut pe 1 mai..am sa o caut pe book depository.. sau o astept de la leda..mai vedem 😀

      2. Nici o problema. Comentariile cred ca apar abia dupa ce le aprob, probabil de aceea mai apar confuzii. Pe book depository sunt mai ieftine? Ca am auzit multa lume spunand ca prefera site-ul asta pentru comenzi..

      3. am inteles, multumesc! 😀 eu abia in ultimele cateva luni am inceput sa citesc in engleza, deci informatiile acestea sunt binevenite!

  1. Lumea prefera book depository pentru ca transportul este gratuit. Ca pret, nu stiu. Oricum, daca iei cartile in format electronic, cred ca e tot aia.

      1. Pe BookDepository cartile mai ieftine sunt in general cele in format paperback. Daca sunt in hardcover mai mereu au acelasi pret ca la noi(pretul normal nu de precomanda) sau chiar mai mare!
        Mai depinde si de editura de la care este cartea. Prima aparitie a cartii este mereu mai scumpa decat ce poate aparea in viitor(apar mai multe versiuni Paperback de-a lungul vremii, la precomanda fiind din ce in ce mai ieftine)

      2. Multumesc, Simona! Eu deocamdata prefer sa imi iau noile aparitii pentru care nu mai am rabdare sa astept sa apara si la noi in format electronic si dupa ceva timp imi iau si editia printata in romana. Doar asa, pentru ca mi s-ar parea ciudat sa nu o am in biblioteca 🙂

      3. Da, ce e drept dureaza ceva timp pana apar la noi. Sau poate nu apar niciodata anumite carti :))
        Lectura placuta >:D<

      4. Multumeeesc! Chiar ca e placuta, citesc Spulbera-ma si sunt absolut fascinata! Aseara (sau azi-noapte mai bine zis) abia m-am indurat sa inchid cartea pe la 4 😀

      5. Pentru nimic 😀 Si eu citesc Spulbera-ma. Este frumoasa intr-adevar, autoarea are un alt stil. Verdictul o sa il dau la finalul cartii 😀 Inca nu am citit indeajuns de mult ca sa ma pronunt.

      6. Ti-ai inchis blogul despre carti? Tocmai vroiam sa spun ca astept sa iti citesc recenzia, cand m-am plimbat cu mouse-ul deasupra adresei tale si am vazut ca scrie File Not Found…

  2. Of, cat de enervant poate fi WordPress-ul uneori :)) Mi-a ramas salvat un alt site acolo si de-aia nu iti mergea 😦 Ma si speriasem :)) Acum o sa mearga. Trebuie sa fiu atenta de acum in colo ;))
    O sa mai dureze ceva pana la recenzie – examene multe si proiecte 😀 sesiunea ma omoara :)) – dar va fi o recenzie odata si odata. Si eu o sa astept sa o citesc pe a ta. Dar pe franturi daca e prea detaliata (in caz ca nu apuc sa termin cartea ;)) )

    1. Nu, din cate am vazut, cei de la Leda au spus ca se straduiesc sa aduca Insurgent cat mai repede, dar nu au oferit detalii mai exacte. Oricum, va fi anul acesta cu siguranta.

    1. Pentru putin 🙂 Oricum, mi se pare ca e un fel de regula generala..pentru seriile deja contractate, deci in cazul volumelor 2, 3…etc, de cele mai multe ori, acestea apar la cateva luni de la aparitia in SUA. In cazurile foarte fericite, cum ar fi Eve, apar la doar cateva zile dupa publicarea in afara.

    1. Cei de la Leda anuntasera prin mai parca, pe blogul lor ca va aparea in curand si la noi. De obicei, din momentul anuntului, nu mai dura foarte mult pana sa iasa cartea. De aceea ma asteptam sa apara in vreo 2 luni. Dar cred ca de data asta au fost mai multi factori care au dus la amanarea publicarii: au inceput colaborarea cu Bravo, ceea ce inseamna saptamanal cate un volum reeditat in editie de chiosc sau chiar cate unul nou, au publicat si o serie de carti aparute de curand afara (Spulbera-ma, Maximum Ride, etc), s-au straduit sa aduca vol. 2 din Eve la doar o zi de la publicarea in SUA, si asa mai departe. Deci nu ne putem plange ca ne-au lasat fara carti intre timp 😀
      Cred ca ai putea sa il intrebi pe adminul de pe blogul Leda si poate acum se stie o data mai sigura..

    1. Buna. Cei de la Leda nu au anuntat inca o data o data exacta, dar parca au spus ca va iesi anul acesta. Poti sa iei legatura cu ei pe blogul lor si sa ii intrebi, poate intre timp au vesti noi.

    1. Sara, volumul 3 urmeaza sa fie publicat in afara in 2013, insa nu s-a oferit nici o data aproximativa. Si avand in vedere ca nici macar titlul sau coperta nu au fost inca dezvaluite, probabil o sa mai avem destul de asteptat. Cat despre data aparitiei in Romania, cred ca e mult, mult prea devreme sa vorbim despre asta..

  3. am terminat astăzi Insurgent și pot spune că am rămas oarecum marcată. m-a cuprins total și parcă am simțit fiecare emoție, fiecare gând, fiecare mișcare a lui Tris. când am terminat cartea am recitit ultimele fraze și am rămas cu un gol un mine, am rămas incapabilă să leg o propoziție, nici nu mai știam ce e cu mine. am început să citesc tot felul de recenzii și despre Divergent, Insurgent și Allegiant și blogul meu de tumblr e plin de poze din trailerul filmului și citate din carte. la nici o carte pe care am citit-o nu am mai pățit așa ceva și mă simt goală și tristă că am terminat două cărți atât de minunate și mi-e frică că nu voi găsi altele care să mă facă să mă simt la fel.

    1. Da, da, a fost impresionanta cartea! Mult mai emotionanta decat primele volume, parca s-a concentrat mai mult autoarea pe partea asta decat pe actiunea care a fost mai lenta decat in primele doua carti. Mie mi s-a parut genial finalul. Sigur, trist, sfasietor, insa admir enorm faptul ca Veronica Roth a avut in sfarsit curajul sa iasa din sfera acelor happy end-uri trase la xerox din romanele pentru tineri. Tris s-a transformat de-a lungul povestii intr-o eroina foarte puternica, constienta de ce are de facut, de riscuri si consecinte, asa ca ar fi fost cumva dezamagitor daca acum s-ar fi pus pe ea insasi inaintea celor dragi..

  4. Si eu am avut aceiasi impresie ca tine.Divergent mi sa parut un volum foarte bun ,poate printre cele mai bune distopice, dar nu ma dat pe spate ( asa cum ai spus tu) in schimb Insurgent a facut-o .Sunt o mare amatoare a cartilor pline de actiune , de dinamica iar in acest volum am primit ce voiam .Toti spun ca i-au enervat lipsa de putere a lui Tris precum si vinovatia pe care o simtea .Ei bine mie mi s-au parut complet justificate , ba chiar normala oamenii se invinovatesc pentru crime facute pentru auto-aparare (mai putin criminali =))) dar decum sa iti omori propriul prieten stiind ca puteai sa eviti asta. Iar faptul ca lumea zice ca Tris a fost mai slaba in acest volum mi se pare o ‘gogomanie’ a fost mai puternica si mult mai curajoasa decat in volumul anterior voi cei care le-ati citit stiti despre ce acte de curaj vorbesc , mai putin faza cu ‘vreau sa mor’ care mi se pare si aia justificata .Te pup dulce Roxtao si imi place blogul tau 😡

    1. Oo, abia astept sa citesti Allegiant si sa imi spui ce parere o sa iti lase. Mi se pare ca acolo vedem maturizarea totala a lui Tris, evolueaza incredibil de frumos! Si in plus, mai si primim o multime de explicatii pentru toate chestiile care pareau oarecum lipsite de sens in volumele anterioare. Stii ca iese in toamna aceasta Allegiant si la noi, nu?

      Multumesc tare mult pentru cuvintele frumoase, sper sa nu te dezamagesc nici in viitor si sa ma mai vizitezi 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s