Posted in Amy Garvey

Cold Kiss (Cold Kiss #1) by Amy Garvey


It was a beautiful, warm summer day, the day Danny died.

Suddenly Wren was alone and shattered. In a heartbroken fury, armed with dark incantations and a secret power, Wren decides that what she wants—what she must do—is to bring Danny back.

But the Danny who returns is just a shell of the boy Wren fell in love with. His touch is icy; his skin, smooth and stiff as marble; his chest, cruelly silent when Wren rests her head against it.

Wren must keep Danny a secret, hiding him away, visiting him at night, while her life slowly unravels around her. Then Gabriel DeMarnes transfers to her school, and Wren realizes that somehow, inexplicably, he can sense the powers that lie within her—and that he knows what she has done. And now Gabriel wants to help make things right.

But Wren alone has to undo what she has wrought—even if it means breaking her heart all over again.


I chose this book after I browsed through some GoodReads reviews and most of them were describing it as beautifully written, lyrical, heartbreaking, haunting, etc, etc. Plus, a lot of readers were mentioning how they cried while reading it more than they did in their whole life. And that’s exactly what I was wishing for. A book that would rip my heart apart, that would tear me to pieces and stick me back together, that would leave me breathless and make me live for a few days inside the protagonist’s mind.

And while I did enjoy going through the story, the book definitely didn’t reach the expectations those reviews created.

Wren is a teenager that inherits magical powers from her family, but is still pretty much witless of the way she can use the powers inside her, since they are a taboo topic in her house. So when her first love dies suddenly, she impulsively takes the decision to try and bring him back. Only that, of course, the… thing that she brings back is barely a shell of the boy that she loved. And slowly, day after day, she becomes more and more conscious of the fact that maybe this wasn’t such a great idea after all.

I loved how the author made a very clear difference between the flashbacks from the past, that illustrate the amazing relation between Wren and Danny and the present, when things are so wrong, but still tender, painful but still heart warming. Before Danny starts becoming a complete different being, in the first weeks after his death (and resurrection), he still holds most of the parts that made him be who he was. He’s still the one Wren loved more than anything, he’s still her comfort zone, still the one that makes all bad things disappear with only a hug. It’s only his need of her that starts growing in an alarming way, his increasing addiction to her presence that makes things worrying. And slowly, his memories that Wren was hoping to hide are now all surfacing, making him confused, angry and dangerous.

When the protagonist meets another boy that is also gifted in a similar way she is, and whom unexpectedly, seems to know what she’s done, it starts becoming obvious that she needs to fix the mistake that she made.

I loved the realistic feeling that the book offered, despite the fact that it’s a fantasy story. The magic has its own place, while life continues to be very normal in most of the ways. Wren has to juggle between hiding her undead boyfriend, going to school and a part-time job, not losing her best friends for good, following her mum’s rules and keeping a decent relationship with her family. And between all of this, she also has to deal with the guilt of falling for somebody else, while Danny’s new existence is revolving only around her.

Even if usually I roll my eyes when I hear about love triangles, the author did such a good job that it didn’t disturb me at all. Considering that Wren is only 17 and that her life is such a huge chaos, I didn’t find it weird or inappropriate that the new guy looks like the only light in the whole darkness. Plus, she’s mature enough to solve her own mess without turning to him as a damsel in distress. Or, at least, not more than she should. All her mood swings are comprehendable, all her drama queen moments are very much self explanatory because of the pressure that she’s holding on her shoulders.

I enjoyed the whole ride, I emphasized with all the characters and understood their decisions and motivations. I didn’t find any remarkable personalities in any of them, but they are all well written, without major flaws and give you the feeling that they could be any real persons that you could meet in your everyday life.

The strongest point of the book remains the romance. It’s sweet and surprisingly, comes in smaller doses than expected and makes you melt a little bit every time when you encounter it.

Of course the novel will have a different effect on each reader. But in the end, I believe it’s almost impossible not to like the story. Because what’s the biggest fear that we all have if not the fear of losing our loved ones? And so, just by thinking about it, all the actions and decisions of Wren become alternative realities of what each of us, the readers, might do in an imaginary world where death wouldn’t be the final step.

Posted in Ioana Visan

Broken people (seria Broken People, volumul 1) – Ioana Visan

Broken people (seria Broken People, volumul 1) - Ioana VisanBroken people

Ioana Visan

Disponibil: Amazon

Numar pagini: 230



You don’t always get what you want, but if you’re lucky, you might get what you need.

For one week only, an impenetrable castle is open to the public, and Dale Armstrong has come to Bratislava to rob it. When he finds his partner’s arms mangled, he desperately searches for a way to fix him before time runs out. 

Because the war in the Far East is sapping all the allied nation’s resources, only The Nightingale Circus has the spare parts, the power, and the expertise to fix prosthetics and help the injured, but nothing is free.

Unfortunately, Dale doesn’t know about The Nightingale Circus’s side job, but a forced encounter with the most dangerous woman in the city, the Golden Lady, sends him their way. On this roller coaster of crazy twists and flips, schemes and deceit, wishes and dreams, no one can foresee how the aerialist will land. 

Anything is possible in a world of Broken People.

Parerea mea:

De multe ori, atunci cand trece mai multa vreme intre momentele in care parcurg volume consecutive din anumite serii, ajung aproape sa uit cat de mult am indragit o anumita poveste. Asa mi s-a intamplat si cu noua serie a Ioanei Visan, Broken People. Am citit prequel-ul The Nightingale Circus, volumul de povestiri ce introduce in scena membrii circului si evident, stiam ca mi-a placut mult. Insa uitasem CAT de mult! Odata ce am parcurs insa primele pagini din Broken People, mi-au revenit insa toate sentimentele aproape uitate si am cazut parca intr-o transa din care abia am reusit sa ma trezesc cand am ajuns la finalul romanului.

In mod surprinzator, personajul principal al seriei nu face parte din gama acelor personaje deja cunoscute in The Nightingale Circus. Il cunoastem pe Dale, un presupus… mercenar (?)/raufacator(?), aflat in Bratislava pentru a da o spargere de amploare. Curand insa, din cauza unui incident neplacut si spre nemultumirea sa , povestea acestuia se intersecteaza cu cea a personajelor deja familiare din cadrul circului. Iar treptat, ceea ce parea sa fie doar un contact temporar, se transforma intr-o relatie complexa, cu suisuri si coborasuri.

Firul narativ se intinde pe doua planuri, dand nastere unor provocari diferite, insa in timp, acestea ajung sa se amestece si sa se contopeasca intr-un scop comun. Evident, fiecare personaj are o tinta diferita, fiecare se straduieste pentru a obtine un alt premiu. Insa lupta lor este aceeasi si, de voie, de nevoie, sunt nevoiti sa o duca impreuna si sa isi ajusteze treptat dorintele si actiunile in functie de nevoile tuturor.

Minunat construite, personajele iti lasa senzatia ca nu exista un singur protagonist, ca rolurile fiecaruia sunt la fel de importante si ca daca il scoti din joc pe unul singur, intreaga actiune va fi compromisa. Portretele lor sunt aproape la fel de captivante precum actiunea, mentinandu-te curios si cu ochii lipiti de carte chiar si in momentele – rare, ce-i drept – in care actiunea incetineste. Iar relatiile dintre ele, de prietenie amestecata cu suspiciune, cu toleranta, cu exasperare uneori, cu mici frustrari si nemultumiri ocazionale, sunt deopotriva de fermecatoare.

Desi planul de ansamblu iti este dezvaluit inca de la inceput, autoarea reuseste sa isi pastreze nenumarati asi in maneca pe care ti-i divulga pe parcurs si iti mentine astfel interesul la cote maxime. Iar povestea se modifica aproape la fiecare pas, apar constant factori care ii forteaza pe cei implicati sa se adapteze din mers pentru a-si asigura succesul. Mi-a placut mult faptul ca autoarea nu face deloc lucrurile usoare pentru personajele sale, ca treburile nu merg de cele mai multe ori asa cum acestea si-au propus si ca din nou si din nou trebuie sa faca fata unor provocari neasteptate. Sincer, in momentul in care destinul lui Dale ajunge sa se intersecteze cu cel al membrilor circului, credeam ca cel putin aspectul pentru care acesta ii contacteaza initial se va rezolva in doar cateva pagini, aproape pocnind din degete, mai ales tinand cont de abilitatile celor de la circ. Am fost asadar deopotriva contrariata si placut surprinsa de faptul ca socotelile initiale se duc pe apa sambetei, dand nastere unui fir narativ neasteptat de incalcit.

Finalul, departe de a fi cel pe care il banuiam, m-a lasat totusi cu zambetul pe buze, mai ales ca promite o continuare la fel de atractiva a povestii. Si in acelasi timp si datorita faptului ca abia acum, in incheiere, relatia tensionata dintre Dale si enigmatica Golden Lady pare sa se aseze pe un fagas mai clar definit. Iar apropo de asta, un alt punct forte mi s-a parut exact romantismul abia schitat, relatiile timide, ezitante, atat de realist conturate intre mai multe posibile cupluri de personaje si lipsa acelor momente atat de exasperante in alte carti in care personajele se arunca pur si simplu in niste relatii amoroase, fara a se gandi macar de doua ori la modul in care aceasta alegere le va influenta viitorul.

Romanul abunda de mister, de umor, de emotii si tensiune si trebuie sa va spun ca pe tot parcursul lecturii nu am putut sa nu ma intreb de ce dumnezeu o astfel de poveste nu apare mai des pe blogurile de recenzii si in revistele online de literatura din Romania. Pentru ca sincer, este mult mai buna decat multe dintre cartile autorilor straini despre care apar avalanse de recenzii, articole si comentarii in media romaneasca.

Posted in Patrick Ness

Chemarea monstrului – Patrick Ness

Chemarea monstrului - Patrick NessDisponibil la: Editura Trei 

Colectia: Young Fiction

Traducerea: Roxana Gamart

Numar pagini: 216



Dupa o idee originala de Siobhan Dowd

Monstrul a aparut dupa miezul noptii. Asa cum fac monstrii de obicei. 
Dar Conor nu-l asteapta pe acesta, ci pe cel din cosmarul sau, care-l bantuie aproape in fiecare noapte de cand mama lui s-a imbolnavit. Cu bezna, vantul si urletele. 
Monstrul acesta care-l viziteaza e diferit. Salbatic si neimblanzit. Si vrea de la Conor lucrul cel mai periculos. 

Chemarea monstrului, roman dublu castigator al Carnegie Medal (pentru fictiune si ilustratii), spune o poveste extrem de emotionanta despre dragoste, pierdere si speranta, dupa o idee a lui Siobhan Dowd, a carei moarte prematura a impiedicat-o sa dea glas povestii.

Parerea mea:

Inca adun cioburi. Mii si mii de cioburi de pe podea, pentru ca asta mi-a facut Chemarea monstrului. M-a spart in mii de bucati, mi-a sfasiat sufletul in franjuri si m-a facut sa plang mai multe ore decat imi luase sa parcurg povestea.

Si aspectele cele mai ciudate sunt urmatoarele:

  1. Stii! Stii de la inceput si devine din ce in ce mai clar ceea ce se va intampla la final. Desigur, exista anumite lucruri asupra carora nu ai idee, insa… chestia aceea o stii si tu, la fel de bine ca si protagonistii, desi toti, si ei si tu, cititorul, negati cu aceeasi vehementa.
  2. Ceea ce iti rupe de fapt inima nu este nimic spectaculos. Exista nenumarate lucruri minunate si neobisnuite la cartea aceasta, insa ceea ce te striveste in final este poate cel mai comun lucru posibil, cel mai nespecial, cel mai lipsit de artificii.

Asa ca obiectiv vorbind (daca mai reusesti sa iti pastrezi vreun strop de obiectivitate atunci cand te apropii de final), nu prea ai avea motive sa plangi. Si cu toate astea o faci si nu te poti opri si doare si e cumplit si iti doresti si speri si stii, stii, stii si esti acolo si totodata aici si doare tot, si povestea si viata si tot…

Nu stiu cum ar fi fost daca citeam Chemarea monstrului in alta perioada. Dar s-a nimerit sa o parcurg intr-un moment atat de intunecat incat am avut impresia ca a fost scrisa pentru mine. Ca, asa cum monstrul vine sa il ajute pe Connor, asa a venit romanul acesta in viata mea, acum, sa… sa ce? Pentru ca nu te poti vindeca de fapt, nu poate sa nu doara, sa faca totul mai usor. Ci poate doar sa iti imprastie putin intunericul ce iti invaluie sufletul. Si intr-un fel, cred ca asta ar trebui sa faca fiecare carte pe care o citesti. Sa fie monstrul tau care te inspaimanta, care te obliga sa nu iti mai alungi gandurile si temerile intr-un coltisor izolat al mintii, care te forteaza sa nu mai negi adevarurile care te sperie. Pentru ca acesta este cursul vietii, pentru ca fericirea nu e un drept garantat, nu e un lucru permanent pe care il primesti la nastere si il pastrezi pe tot parcursul anilor. Pentru ca viata e uneori doar viata, adesea cu mai multe rele decat bune, desi e atat de nedrept. Si tot ce poti face e sa mergi inainte, impins uneori de proprii monstrii atunci cand singur nu mai poti.

Am parcurs cateva recenzii inainte sa citesc romanul si stiu ca toata lumea mentioneaza modul in care arata volumul, cu ilustratiile tulburatoare, hipnotizante. Ma gandisem initial sa nu mai repet si eu acelasi lucru, dar, odata ce am terminat cartea, imi e imposibil sa nu o fac. Pentru ca da, povestea este uimitoare, trista si minunata insa, fara indoiala, desenele imprastiate aproape pe fiecare pagina ii sporesc farmecul si o transforma in ceva magic. Iar orele pe care le petreci citind sunt undeva la limita copilariei cu cea a maturitatii, imbinand puritatea si speranta copilului din tine cu gandurile intunecate pe care, vrei sau nu vrei, incepi sa le aduni pe masura ce trec anii si devii adult.

Nu stiu ce sa scriu altceva. E o carte scurta, pe care o parcurgi in doar cateva ore, dar care iti acapareaza tot sufletul pentru zile intregi mai apoi. Si parca nu iti vine sa vorbesti despre ea ci doar sa o pastrezi pentru tine, ca pe un secret doar al tau. V-as recomanda cu insistenta cartea, insa in acelasi timp, ma simt parca obligata sa va spun dinainte ca e genul acela de lectura care o sa va sfasie, care o sa va spulbere inima in bucati pe care o sa trebuiasca sa le adunati apoi si nu veti mai stii cum sa o faceti, cum sa le lipiti la loc. Si totusi e o experienta dulce amaruie, pe care, surprinzator, chiar in timp ce lacrimile iti curg siroaie pe fata, te bucuri sa o ai.

Multumesc editurii TREI pentru ca au adus aceasta poveste cititorilor din Romania si pentru ca mi-au oferit sansa de a o parcurge.

Posted in Tom Egeland

Evanghelia dupa Lucifer – Tom Egeland


Evanghelia dupa Lucifer - Tom EgelandDisponibil la: All

Colectia: Strada Fictiunii

Traducerea: Adriana Diana Pop

Numar pagini: 480



In 1970, Silvana, fiica lui Giovanni Nobile, profesor de teologie la Vatican, este rapita din ordinul unei secte religioase si incuiata intr-un sicriu. Daca Nobile nu le preda un pergament vechi de mii de ani, numit Manuscrisul lui Lucifer, rapitorii ameninta ca o vor lasa pe Silvana in cosciug pana la moarte.

Patruzeci de ani mai tarziu, arheologul Bjorn Belto descopera ceea ce pare sa fie un fragment din misteriosul manuscris si se trezeste din nou tinta unor atacuri inexplicabile. Singura cale de a scapa de urmaritori este sa dezlege taina manuscrisului si sa aduca la lumina un secret uluitor, pazit cu strasnicie de mai bine de patru milenii.


Nu este prima data atunci cand se anunta noile titluri ce urmeaza a fi recenzate pe Bookblog, suntem tentati sa alegem aceleasi carti. Insa e prima oara cand un anumit roman vine in doua exemplare si fiecare dintre acestea ajunge exact la noi doi. Asa ca in loc sa facem doua recenzii, ne-am gândit că ar fi mai interesant sa impartasim impresiile in cadrul aceluiasi articol.


ROXANA: Titlul. încă dinainte să citesc sinopsisul cărții titlul m-a făcut super curioasă. Evident, mai apoi, descrierea mi-a accentuat dorința de a parcurge volumul. Conspirații biblice, manuscrise antice, secrete, apocalipsă și mistere. Nu sună minunat totul? Cum să nu te tenteze o astfel de combinație?

RĂZVAN: Titlul, bineînțeles. M-a intrigat, m-a făcut să-mi imaginez fel de fel de scenarii în legătură cu ce s-ar putea întâmpla în carte. Am fost cucerit de ideea romanului dinainte să citesc descrierea făcută de editură, dar după ce am aflat ideea ce stă la baza thriller-ului scris de Tom Egeland am fost și mai entuziasmat să pun mâinile pe carte.


ROXANA: Mie mi-a plăcut de el. Ok, nu știu dacă la modul general la care îmi place un personaj. N-aș putea spune că…CONTINUAREA AICI.

Posted in Laini Taylor

Daughter of Smoke and Bone (seria Daughter of Smoke and Bone, volumul 1) – Laini Taylor

Daughter of Smoke and Bone - Laini TaylorDaughter of Smoke and Bone

seria Daughter of Smoke and Bone, volumul 1

Laini Taylor

Numar pagini: 420




The note was on vellum, pierced by the talons of the almost-crow that delivered it. Karou read the message. ‘He never says please’, she sighed, but she gathered up her things.

When Brimstone called, she always came.”

In general, Karou has managed to keep her two lives in balance. On the one hand, she’s a seventeen-year-old art student in Prague; on the other, errand-girl to a monstrous creature who is the closest thing she has to family. Raised half in our world, half in ‘Elsewhere’, she has never understood Brimstone’s dark work – buying teeth from hunters and murderers – nor how she came into his keeping. She is a secret even to herself, plagued by the sensation that she isn’t whole.

Now the doors to Elsewhere are closing, and Karou must choose between the safety of her human life and the dangers of a war-ravaged world that may hold the answers she has always sought. 

Parerea mea:

De la primele pagini, e foarte evident ca povestea aceasta e diferita de… aproape orice alt roman fantasy sau YA. Cel putin fata de cele pe care le-am parcurs eu pana acum. Actiunea nu seamana cu nicio alta poveste, personajele sunt si ele complet diferite fata de protagonistii obisnuiti, iar tot amestecul acesta da nastere unei lecturi fascinante.

Si totusi, din motive absolut inexplicabile, am citit teribil de greu aproape jumatate din volum. Desi imi dadeam seama ca practic lectura e aproape perfecta! Dar am parcurs-o cu pauze, fara chef, cumva curioasa, dar nu indeajuns incat sa citesc mai mult de cateva minute pe zi. Si apoi, complet pe neasteptate, dupa exact 194 de pagini… m-am indragostit!

O propozitie doar, o scena aproape lipsita de semnificatie a facut parca sa explodeze in sufletul meu o gramada de emotii ce pana atunci fusesera ascunse. Exact asa am simtit momentul. Ca si cum toate senzatiile ar fi stat intr-un glob de cristal, iar acele 2-3 randuri au facut ca sticla aceea sa se sparga deodata si o cascada de emotii sa se reverse in toate partile. Si din momentul acela am citit restul cartii uneori zambind atat de larg incat ma dureau obrajii, uneori uitand sa mai respir, uneori chicotind incontrolabil sau alteori cu inima tremurandu-mi. Am impresia ca am trait efectiv cartea, ca fiecare dezvaluire, fiecare intamplare, fiecare gest la care am fost martora m-au facut sa experimentez totul la fel de intens precum personajele.

Apare des in ultima vreme peste tot pe Internet ideea aceea conform careia citind, traiesti o mie de vieti. Draguta, dar pana acum nu ma gandisem de doua ori la ea. Insa citind Daughter of Smoke and Bone nu am putut sa nu imi amintesc vorba aceasta. Pentru ca in momentele in care deschideam cartea si reluam lectura, paseam pur si simplu dintr-o lume in alta, din Aici si Acum in Acolo. Si stiti care este partea cea mai amuzanta? Faptul ca ceea ce scrie pe coperta, desi initial crezi ca este o referire la personaje, pe masura ce citesti realizezi ca pare a fi mai mult o dedicatie directa pentru cititor: „Do you belong here, or Elsewhere?” Pentru ca intr-adevar, sunt momente in care pare… foarte trist si aproape de necrezut ca esti inca aici si nu acolo…

Nu stiu daca este din cauza faptului ca am urcat fara sa vreau cartea aceasta pe un piedistal, insa mi s-a parut ca relatia care se naste intre protagonisti este poate una dintre cele mai frumoase povesti de dragoste pe care le-am intalnit pana acum in literatura de acest gen. Si nu, in mod normal partea de romance nu este in niciun caz cea care ma intereseaza cel mai mult intr-un roman. Dar in volumul acesta totul se naste atat de natural, autoarea creaza un fir perfect de ganduri ascunse, de emotii, de temeri, de retrageri, de pasi inainte si ezitari. Simti tot, simti modul in care creste acea samanta in sufletul lui Karou, vezi efectiv cum apar efectele asupra trairilor lui Karou dupa fiecare cuvant si fiecare miscare a lui Akiva. Si mai mult, povestea de dragoste vine intr-o doza dubla, ceea ce de data aceasta m-a bucurat teribil de mult. Nu stiu cum sa explic cat de intens am trait aceasta a doua jumatate a cartii, cum am simtit povestea. Si totusi cum, in mod ciudat, am reusit sa nu ma pierd total in ea. Am fost in acelasi timp si cititor si parte a povestii, pentru ca pe parcursul acesteia nu am iesit deloc dintr-o stare permanenta de admiratie pentru felul in care Laini Taylor a reusit sa ma faca sa ii citesc cartea.


A trebuit la un moment dat sa ma opresc din citit si sa ma apuc de scris recenzia pentru ca simteam ca altfel voi exploda pur si simplu, ca e nedrept sa nu spun exact atunci tot ceea ce imi trecea prin minte si sa mai astept pana la final, cand poate impresiile se vor mai dilua sau dimpotriva, vor fi mai accentuate din pricina a cine stie ce final socant. Am vrut sa surprind exact sentimentele pe care le-am avut chiar si atunci cand inca nu dadusem peste vreo rasturnare de situatie neasteptata. Asadar, tot ce am scris mai sus este scris cand eram inca la jumatatea cartii.

Si doar cateva pagini mai incolo, totul s-a transformat intr-o furtuna. Din linistite, planificate cu grija si pline de emotii pozitive, lucrurile se transforma deodata intr-un haos, firul narativ avand un ritm caruia cu greu ii poti face fata. Treptat, povestea devine din nou ceva mai lina, insa acalmia de dinainte nu mai poate fi atinsa. Totul este ca o coarda intinsa la maxim, aproape ca incerci sa iti tii repiratia de teama ca nu cumva expirand prea puternic sa o faci sa plesneasca.

Si totodata, de aici naratiunea incepe sa se ramifice, sa se intinda in trecut, sa cuprinda toate taramurile paralele din care provin personajele, sa dezvaluie taine ingropate adanc, sa clarifice istorii intregi ale diferitelor rase, sa amestece elementele prezentului cu indicii din alte vremuri. Imi placusera destul de mult anumite personaje secundare, insa abia acum am avut ocazia sa le privesc in toata splendoarea, sa le observ adevarata fata, sa descopar ce fiinte minunate se ascund sub acele masti imobile si sa le indragesc si mai mult.

Am senzatia ca ceea ce am scris nu prea se incadreaza in definitia recenziei, pentru ca in loc sa vorbesc despre carte, am scris mai mult despre ceea ce m-a facut sa simt, despre experienta acestei lecturi. Insa cred ca atunci cand o poveste are un astfel de impact asupra ta, nu e doar dificil sau chiar imposibil, ci si aproape nepotrivit sa incerci sa analizezi textul cat mai obiectiv, ca la scoala.

Sper sincer sa fi convins cel putin doua-trei persoane sa caute cartea si mai mult, daca o veti face, sper sa va indragostiti de ea la fel de iremediabil cum am facut-o si eu.

P.S. Recunostinta eterna, Cori, daca nu imi ofereai tu romanul, cel mai probabil mai dura mult si bine pana sa ajung sa il citesc si nu mi-as fi imaginat intr-o mie de ani ce pierdeam!

Bile albe:

What else is there to say? Mi-a placut totul: ideile originale, personajele principale si secundare, romance-ul, stilul, totul!

Bile negre:

Un singur aspect mi s-a parut oarecum indoielnic si cumva nerealist. Modul in care protagonistii permit lumii din jur sa fie martora a faptelor incredibile pe care le savarsesc ei. Poate senzatia mea se datoreaza faptului ca nu sunt obisnuita cu o astfel de abordare, intrucat in majoritatea cartilor fantasy, protagonistii protejeaza cu orice pret oamenii normali de la cunoasterea faptului ca exista si altceva nevazut si supranatural acolo.