Tag: carti fantasy

Posted in Sienna Mercer

Switched (seria My Sister the Vampire, volumul 1) – Sienna Mercer

Posted on by roxtao

Switched

Seria My Sister the Vampire, volumul 1

Sienna Mercer

Numar pagini: 199

 

Sinopsis:

Cand Olivia Abbot se muta intr-un nou oras, e entuziasmata sa faca parte din echipa de majorete si sa isi faca prieteni noi. Apoi o intalneste pe Ivy Vega. La inceput, Ivy, cu tenul deschis si imbracata de sus pana jos in negru pare sa fie exact opusul ei. Dar apoi fetele privesc dincolo de blush-ul roz si de liniile groase de creion negru si descopera ca sunt identice – gemene identice.

Olivia si Ivy au o multime de planuri pentru a-si schimba identitatile intre ele si marcheaza toate trucurile tipice gemenilor. Dar Olivia descopera in scurt timp ca ea si Ivy nu sunt chiar la fel. Ivy e vampir. Si nu este singura din oras.

Parerea mea:

Cand la ora 1 noaptea nu ai somn, o poveste usurica si amuzanta e cea mai buna idee 🙂 Ma asteapta cateva achizitii noi pe care le “vanam” cu cateva luni inainte sa fie publicate, insa vineri noapte parca nu era momentul cel mai potrivit pentru nici una dintre ele. Asa ca am ajuns la o serie care m-a cucerit de la prima vedere datorita imaginilor de pe coperta si recunosc ca nu am lasat din mana primul volum pana cand nu am ajuns la ultima pagina. Intr-adevar, avand doar 200 de pagini si un stil simplu si si plin de umor, nici nu mi-a luat foarte mult sa il termin.

Descrierea oficiala a cartii rezuma indeajuns actiunea acesteia. Doua adolescente descopera in prima zi in care se cunosc ca sunt surori gemene. In ciuda diferentelor destul de mari de stil si preferinte, se inteleg de minune. Oarecum fortate de imprejurari, ajung sa faca schimb de identitati tot mai des. Insa Olivia incepe sa sesizeze anumite ciudatenii si in scurt timp, sora ei, Ivy este fortata sa ii marturiseasca adevarul: ca este vampir. Si ca o mare parte a populatiei din oras este la fel ca ea.

Nu stiu exact la ce categorie de varsta este incadrata povestea, insa eu as vedea publicul tinta undeva sub 13-14 ani. Bineinteles, daca ati depasit cu oricat de mult varsta aceasta insa va saturati din cand in cand de lecturi mai serioase si aveti chef de o carte care sa nu faca altceva decat sa va binedispuna, sunt sigura ca Switched o sa fie o alegere perfecta. Cartea este scrisa intr-o maniera incarcata de umor, cu un stil direct, fara prea multe puncte culminante si fara situatii foarte tensionate. Dar se citeste rapid si, cu toate ca firul narativ nu creeaza cine stie ce suspans, reuseste sa te faca indeajuns de curios incat sa nu te dezlipesti de carte pana cand nu ii afli finalul.

Personajele sunt bine construite, protagonistele au exact entuziasmul adolescentei, combinat cu niste personalitati ce inca nu au ajuns sa aiba tusele finale, sunt inca in curs de dezvoltare, usor influentabile, insa in acelasi timp, cu nuante intense de hotarare si incapatanare. Mi-a placut ca desi sunt surori gemene, Ivy si Olivia au temperamente diferite, gusturi deloc asemanatoare si isi pastreaza preferintele fara a incerca sa o convinga pe cealalta sa le adopte pe ale ei. Personajele secundare au parte si ele de portrete destul de bine schitate, iar in cazul in care uneori descrierile directe lipsesc, actiunile lor sunt indeajuns de sugestive pentru a-ti oferi un portret complet. Avem parte si de cateva clisee, insa cumva, acestea nu m-au deranjat deloc. Se poate sa fi fost si din cauza ca nu aveam asteptari foarte mari de la acest roman. Ceea ce m-a deranjat insa au fost informatiile oarecum sumare despre vampiri. Pana la urma, intriga principala a cartii/seriei exact aceasta este. Primim cateva explicatii, insa acestea sunt mult prea vagi si destul de neplauzibile. As fi vrut sa fie detaliat subiectul, insa in acelasi timp, ma gandesc ca este posibil ca acest prim roman sa fie doar un fel de introducere si amanuntele sa incepem sa le descoperim abia din urmatoarea carte.

Bile albe:

– O lectura amuzanta, rapida si relaxanta. Nu este geniala, nu te lasa in suspans si nu face sa arzi de nerabdare sa incepi imediat urmatorul volum. Insa iti va asigura cateva ore extrem de placute, mai ales ca povestea se indeparteaza total de schitele destul de cliseice pe care sunt construite in ultima vreme majoritatea romanelor fantasy.

Bile negre:

– In primele momente cand cele doua adolescente realizeaza ca sunt gemene si ca fiecare a fost adoptata de o alta familie, neavand habar de existenta unei surori, apar cateva intrebari legate de parintii naturali. De asemenea, misterul legat de natura diferita a lor – una om, cealalta vampir – naste o alta serie de nelamuriri si se leaga din nou de sirul intrebarilor privind familia adevarata a protagonistelor. Totusi, in restul timpului, fetele nu au nici cea mai mica intentie sa afle ceva despre originea lor. Chiar daca secretele nu ar fi fost dezgropate pana la finalul volumului, tot mi-ar fi placut sa observ cel putin un interes vag din partea protagonistelor fata de aceste aspecte.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Caderea (seria Cele noua vieti ale lui Chloe King, volumul 1) – Liz Braswell

Cartea cimitirului – Neil Gaiman
Posted in Maggie Shayne

Mark of the Witch (seria The Portal, volumul 1) – Maggie Shayne

Posted on by roxtao

Mark of the Witch (seria The Portal, volumul 1) – Maggie Shayne

Editura: Harlequin

Data publicare: 18 septembrie 2012

Numar pagini: 400

 

Sinopsis:

Ea s-a nascut pentru a salva ceea ce el a jurat ca va distruge…

O fosta „vrajitoare” Wicca a renuntat sa mai creada in magie. Dar atunci cand o serie de vise ciudate in care e sacrificata unui zeu antic babilonian ajung sa o trezeasca pentru a-si descoperi  incheieturile pline de cicatrici reale datorate legaturilor, este fortata sa constientizeze ca e posibil sa se fi grabit cu respingerea necunoscutului. Apoi il cunoaste pe misteriosul si chipesul preot Tomas. Provenind dintr-o misterioasa secta gnostica, el o intampina cu povesti despre un demon, despre un trio de vrajitoare razboinice si despre chemarea secreta a Indirei. Totusi, exista ceva ce nici macar Tomas nu stie, un adevar ce il va obliga sa aleaga intre a salva viata femeii de care se indragosteste si a salva lumea.

Parerea mea:

Multumesc editurii Harlequin si autoarei, Maggie Shayne pentru ca mi-au oferit aceasta carte pentru recenzie.

Romanul Mark of the Witch abordeaza cu siguranta o gama noua de teme si idei. Spre deosebire de alte subiecte, cele propuse de  Maggie Shayne au fost destul de rar tratate in literatura fantasy. Acesta este si motivul pentru care am fost curioasa sa citesc romanul. Povestea se desfasoara in jurul Indirei, o fosta practicanta a religiei „vrajitoarelor” Wicca. Din cauza unor aspecte dezamagitoare, in urma cu cativa ani, Indira a renuntat sa mai creada in magie si in teoriile de baza ale religiei. Romanul incepe cu un cosmar ce o bantuie pe protagonista de ceva timp, cosmar ce incepe sa para infricosator de real. Indira descopera urme fizice ale intamplarilor din vis, iar singura persoana la care poate apela este o fosta prietena, preoteasa in cadrul comunitatii Wicca. Iar de la aceasta, Indira ajunge la Tomas, un preot gnostic, care ii spune o poveste incredibila despre reincarnare, vieti trecute, Babilon, vrajitorie, demoni si sfarsitul lumii. Si din pacate, episoadele fantastice de care are parte Indira tot mai des nu fac decat sa ii confirme spusele preotului. Relatia celor doi este la un pas de a depasi anumite limite permise, iar fiecare protagonist are de partea sa o persoana apropiata. Misterele se indesesc, amintiri infricosatoare din alte vieti incep sa revina, neicrederea creste si ea si tot felul de intamplari ciudate au loc din ce in ce mai frecvent. Iar adevarul Indirei este tot mai departe de cel al lui Tomas, insa este imposibil sa descoperi care este de fapt singurul adevar. Iar o greseala ar insemna distrugerea lumii.

In ciuda faptului ca intriga este bine construita, personajele atent creionate si  per ansamblu, nu poti spune ca povestii ii lipseste ceva, totusi nu am fost in totalitate cucerita de romanul Mark of the Witch. In prima parte, intamplarile se desfasoara intr-un ritm putin prea lent si chiar daca stiam importanta unui singur pas gresit, nu am reusit sa simt tensiunea asa cum ar fi trebuit. Pur si simplu, esti mereu constient ca citesti o poveste, nu esti transportat in lumea descrisa de autoare, nu rezonezi cu personajele, nu simti nici o emotie, nu detectezi tensiunea si suspansul.

Mi-a placut modul in care sunt construite personajele, chiar si cele negative. Indira accepta destul de dificil ceea ce i se dezvaluie, in ciuda semnelor pe care visele le lasa pe trupul ei si a diferitelor dovezi pe care le are ca totul este real. Am apreciat faptul ca nu se arunca in avalansa de informatii cu ochii inchisi, ci incearca sa constientizeze lent ceea ce i se intampla, de multe ori fiind la un pas sa refuze ceea ce afla. Prietena sa combina perfect discretia cu tendinta de a o incuraja sa creada in ceea ce se intampla, in fortele proprii si  in magie, fara a fi insa insistenta si fara a o impinge intr-o directie pe care nu si-o doreste. Lupta interioara a lui Tomas este si ea impecabil descrisa. Acesta este impartit intre principiile in care a crezut intreaga viata si o teorie noua, care le contrazice in intregime. Iar mentorul lui Tomas este exemplul perfect de persoana indoctrinata, ce refuza cu inversunare orice alta varianta a povestii pe care o stie el, indiferent de car de bine construita este aceasta sau cat de slabe ar fi argumentele sale proprii.

Bile albe:

– Mi-a placut ideea reincarnarii, am apreciat teoria conspiratiei transmisa de mii de ani si modul in care fiecare personaj isi apara cu indarjire scopul. Romanul se transforma la final mai mult intr-un thriller, iar dezvaluirile facute au exact doza necesara de dramatism si surpriza.

Bile negre:

– Prima parte a cartii este parca prea lenta, actiunea se tergiverseaza, iar visele si experientele paranormale ale protagonistei nu echilibreaza povestea.

English version:

Sinopsis:

She was born to save what he is sworn to destroy… 

A lapsed Wiccan, Indira Simon doesn’t believe in magic anymore. But when strange dreams of being sacrificed to an ancient Babylonian god have her waking up with real rope burns on her wrists, she’s forced to acknowledge that she may have been too hasty in her rejection of the unknown. Then she meets mysterious and handsome Father Tomas. Emerging from the secrecy of an obscure Gnostic sect, he arrives with stories of a demon, a trio of warrior witches-and Indira’s sacred calling. Yet there’s something even Tomas doesn’t know, an inescapable truth that will force him to choose between saving the life of the woman he’s come to love-and saving the world.

My opinion:

I received Mark of the Witch by courtesy of Harlequin publisher and Mrs. Maggie Shayne, the author of the book. Thank you for offering me the book for review! Because English is not my native language, please accept my excuses for the possible mistakes.

Mark of the Witch approaches a new set of themes and ideas. Unlike other subjects, the ones promoted by Maggie Shayne weren’t covered very often in the fantasy literature. This is one of the reasons why I was curious to read this book. The novel displays the story of Indira, a former Wiccan witch. Because of some disappointing angles, a few years ago she stopped believing in magic and in the Wiccan religion basis.  The book starts with a nightmare that haunts our heroine for a while and that starts being really scary. Indira finds physical evidences of the dream and the only person that can help her is an old friend, a Wiccan priestess. And because of her friend, Indira meets Tomas, a Gnostic priest, who tells her an incredible story about reincarnation, past lives, Babylon, witchcraft, demons and the end of the world. And unfortunately, the fantastic episodes that keep happening to Indira confirm what the priest tells her. The relation between Indi and Tomas starts exceeding some innocent limits and both characters have a close friend to support them, even if the directions the’re dragging them in are totaly different. The mysteries are thickening, scary memories from past lives keep coming back, the disbelief is raising and weird things start to happen more frequently. And Indira’s truth is more and more different of Tomas’s, but it’s impossible to discover which is in fact, the only truth. And a tiny mistake could mean the end of the world.

Despite the fact that the storyline is well built, the characters are described in a perfect manner and you can’t say that the story is missing something, I just wasn’t fascinated by the novel. In the first half of the book, the story has a slow rhythm and even if I knew the importance of any tiny mistake, I just didn’t feel the tension as I should have. You simply know all the time that you are reading a story, you’re not carried away in the world described by the author, you don’t feel the emotions, the tension and the suspense.

 I liked the way the characters were created  (even the negative ones). Indira accepts pretty hard what she finds out, despite the signs left by her dreams and other proof that show that what happens is real. I liked the fact that she is not throwing herself in the information avalanche, but she tries to slowly understand what’s happening and sometimes, she almost refuses to believe what she finds out. Her friend is perfectly mixing the discretion with the tendency to encourage her to believe again in magic and in herself, but she is not pushy or obtrusive. The interior fight of Tomas is also well written. He’s divided between the theories he believed in all his life and a new fact that contradicts everything he knows. And Tomas mentor is the perfect example of the ideologue character, which refuses any other version of the story he knows, no matter how well that version is built or how elusive his arguments are.

Pros:

– I liked the idea of reincarnation, the conspiracy theory carried through thousands of years and the way every character strongly believes in his aims. At the end, the novel becomes almost a thriller and the revelations are offering exactly the needed dose of drama and surprise.

Cons:

– The first part of the novel is a little too slow, the action is prolonged and the weird dreams and the paranormal experiences of the heroine are not able to balance the story.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Circle of Silence – Carol M. Tanzman

Pale – Chris Wooding
Posted in Richelle Mead

Sacrificiu final (seria Academia Vampirilor, volumul 6) – Richelle Mead

Posted on by roxtao

Disponibil la: Leda Books

Colectia: Fantasy Leda

Traducerea: Adrian Deliu

Numar pagini: 576

 

Sinopsis:

Ultimul episod cutremurator de la Academia Sf. Vladimir. Zarurile au fost aruncate.

Crima. Dragoste. Gelozie. Si sacrificiu final.

Regina a murit si lumea Moroilor nu va mai fi niciodata la fel. Pe Rose, victima unei inscenari, o asteapta o executie nedreapta – se pare ca nici chiar Dimitri nu o va mai putea salva acum… Iar Lissa este implicata intr-o lupta pe viata si pe moarte pentru tronul regal. 
Fetele se vad nevoite sa se bazeze pe dusmani si sa-i puna sub semnul intrebarii pe cei in care aveau incredere… 
Dar daca singura solutie ar fi de fapt sa jertfeasca ceea ce este mai important pentru ele? 
Sa se sacrifice una pe alta?

Parerea mea:

De fiecare data cand citesc o serie interesanta care m-a tinut cu sufletul la gura timp de mai multe zile sunt in egala masura entuziasmata si ingrozita atunci cand ajung la ultimul volum. Am vrut sa aman cat mai mult ultimul volum din Academia Vampirilor, insa pana la urma am cedat tentatiei. Se intamplasera prea multe in volumul 5, asa ca mi-a fost imposibil sa mai astept, desi stiam ca odata terminata si aceasta ultima carte voi incepe deja sa regret faptul ca povestea chiar s-a incheiat, ca nu mai am ce sa astept din partea personajelor si ca nu voi mai patrunde din nou in lumea lor.

Eram foarte pornita sa incep sa scriu cat de dezamagitor a fost finalul dintr-un anumit punct de vedere. Nici o grija, este intr-adevar un happy end, insa am fost foarte revoltata ca acest final fericit pentru Rose a insemnat de fapt – asa cum ii spune si Adrian protagonistei la un moment dat – si un numar mare de victime colaterale. In ciuda faptului ca pentru Rose, Dimitri si Lissa lucrurile se asaza cum nu se poate mai bine, viitorul celor mai multe personaje secundare este destul de intunecat. Pentru Eddie, Adrian, Jill, Sydney si chiar Robert Doru, lucrurile se anunta a fi destul de intunecate. Iar asta se intampla doar pentru ca au ajutat-o pe Rose. Totusi, inainte de a scrie recenzia aceasta, „rasfoiam” Goodreads-ul si am apucat sa citesc descrierile celor doua romane publicate deja, din seria Bloodlines. Serie ce continua aventurile moroilor si dhampirilor, chiar daca se indeparteaza destul de firul narativ din Academia Vampirilor. Si am observat ca Bloodlines pare sa se axeze exact pe intamplarile prin care trec personajele secundare mentionate mai sus. Deci pana la urma, autoarea nu lasa povestile lor in coada de peste si poate ca finalul acesta oarecum neclar are de fapt un scop bine definit.

Revenind la Sacrificiu Final. Da, romanul este perfect, exact asa cum speram sa fie. Alert, construit cu grija astfel incat fiecare amanunt sa se lege de anumite detalii din volumele anterioare, cu rasturnari de situatii si aventuri incredibile. De fiecare data cand am citit cate o serie mai lunga m-am intrebat oare cum se desfasoara procesul de creatie. Oare autorul stie de la inceput cum va evolua povestea pana la final, astfel ca reuseste sa ascunda sau sa scoata in evidenta unele detalii pe care cititorul le leaga intre ele abia la sfarsit? Sau in momentul in care scrie fiecare volum, incearca sa gaseasca in cartile anterioare anumite detalii pe care ar putea sa le transforme intr-o legatura cu ceea ce urmeaza sa se desfasoare in volumul pe care il scrie la momentul respectiv? Oricum ar fi, sunt in totalitate fascinata de abilitatea aceasta a unor autori de a crea povesti atat de complexe, in care lucruri carora abia daca le-ai dat importanta sunt de fapt exact amanuntul pe care se bazeaza una dintre intrigi sau  piesa care duce la rezolvarea misterului.

Din nou, un mare plus pentru personajele secundare. Sonya, Jill, Mihail si multi altii sunt construiti exemplar si au roluri extrem de importante in desfasurarea povestii. Rose nu ar fi reusit sa rezolve nici macar un sfert din ceea ce a rezolvat daca de-a lungul timpului nu ar fi primit constant ajutor din partea acestor personaje. Oricat de ciudat ar parea sa spun asta, mie mi-a placut de Victor Dashkov si de Robert Doru. Victor este extrem de inteligent, are o intuitie remarcabila, un stil elegant pe care si-l pastreaza in absolut orice situatie si in general, idei foarte bune pentru viitorul societatii moroilor. Din pacate, acestea sunt atinse de o nuanta de nebunie, iar Victor nu se da in laturi de la a face rau daca acesta este cel mai simplu mod pentru a-si atinge scopurile. Dar in ciuda trasaturilor malefice, nu am putut sa ma abtin sa nu il admir pentru toate calitatile. Si da, mi-a parut rau pentru modul in care se incheie povestea pentru el. Fata de Robert am avut sentimente chiar mai puternice de simpatie.   Nu il vad ca pe un personaj negativ, este doar grav afectat de efectele secundare ale spiritului si il urmeaza orbeste pe fratele sau, indiferent de ce ii cere acesta. Insa am simtit ca sub masca nebuniei se ascundea un suflet bun, dragoste pentru familie si dorinta de a face bine. Si nu cred ca merita sa fie abandonat ranit pe undeva si sa nu ii fie oferita sansa de a gasi cel putin cadavrul omului pe care l-a iubit pentru a-i aduce un ultim elogiu.

Despre personajele principale nu am prea multe de spus de data aceasta. Mi s-a parut ca autoarea incearca sa o faca pe Rose mai responsabila, mai matura si cu o gandire mai profunda. Insa parca era ceva fortat in aceasta incercare. Da, de data aceasta Rose nu prea mai actioneaza gresit, dar se inclina cam mult spre cealalta extrema. Pana la volumul acesta, era in continuare aproape la fel de exuberanta ca in primul, iar dintr-o data se transforma atat de mult. Dimitri..are parte de o revenire, insa din punctul meu de vedere, nu straluceste nici de data aceasta. Am tot asteptat sa fiu fermecata de el, insa banuiesc ca am cu totul alt gen de preferinte in materie de personaje principale. Pur si simplu ii lipseste magia, nu are nimic care sa te intrige si sa il faca  fascinant. Adrian, Christian si Lissa raman preferatii mei. Toti actioneaza in aceeasi maniera exemplara in care ne-am obisnuit, insa am avut senzatia ca ne-am bucurat mai putin de ei. Desi mare parte din intamplari se petrec la Curte si ii au pe ei ca protagonisti, cumva personalitatile nu le mai sunt la fel de bine scoase in evidenta ca in alte volume.

Mi-a placut mult increderea pe care o au personajele unele in altele. Aproape fiecare este pus la un moment dat intr-o situatie in care depinde in totalitate de cei din jur, iar modul in care isi pun practiv viata in mainile prietenilor este admirabil. In toate volumele relatiile de prietenie au avut o importanta majora, insa am simtit parca mai intens valoarea acestora in Sacrificiu final.

Dupa felul in care se incheiase volumul anterior, era evident ca acesta din urma nu avea cum sa dezamageasca. Intriga este foarte bine dezvoltata, se petrec o multime de lucruri surprinzatoare, iar misterul crimei este cel care adauga un plus de tensiune si te mentine in permanenta curios si atent, astfel incat este imposibil sa nu incerci sa descoperi vinovatul. Mi-a trecut la un moment dat prin minte numele acestuia, insa am alungat rapid ideea, convinsa ca nu este posibil asa ceva. Si pana sa realizez ca suspectul principal este prea..evident si ca descoperirea acestuia a fost prea facila, chiar impartaseam parerea personajelor cu privire la acesta. Asa ca adevarul a fost cu adevarat o surpriza.

Bile albe:

– Povestea se desfasoara pe mai multe fire narative, asa ca nici un moment nu este lipsit de adrenalina si emotii. Exista o multime de mistere ce trebuie rezolvate, iar dupa fiecare dezvaluire personajele sunt obligate sa o ia de la capat, sa treaca la urmatoarea incercare, fara sa aiba timp indeajuns pentru a se bucura de succesul obtinut sau sa isi traga sufletul. De cele mai multe ori, autoarea a construit atat de bine intrigile incat nu ai habar de ceea ce urmeaza sa se intample si esti in permanenta surprins de modul in care evolueaza lucrurile.

– Inca un lucru ce mi-a placut si pe care am uitat sa il mentionez pana acum se refera la mini rezumatele aventurilor prin care a trecut eroina, rezumate pe care autoarea le introduce in primele pagini din fiecare volum. Asadar, cei care isi cumpara seria in editie de chiosc si trebuie sa astepte una sau doua saptamani intre acestea, nu trebuie sa isi faca nici o grija ca ar exista sanse sa uite ceva important.

Bile negre:

– Din momentul in care Rose trece printr-un ultim moment extrem de dificil si pana cand depaseste acest obstacol, la Curte se intampla o multime de lucruri importante. Acestea ii sunt rezumate protagonistei de catre cei din jur, insa mi-ar fi placut ca relatarea sa fi fost mai ampla, sa dezvolte mai mult tensiunile care au existat cu siguranta, luptele interne si triumful final. Asa, am avut cumva senzatia unei incheieri grabite, ca si cum autoarea ar fi incercat sa ajunga cat mai repede la acel “Si au trait fericiti pana la adanci batraneti, etc, etc…”

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Juramant de sange (Academia Vampirilor, volumul 4) – Richelle Mead

Limitele spiritului (Academia Vampirilor, volumul 5) – Richelle Mead
Posted in Richelle Mead

Limitele spiritului (Academia Vampirilor, volumul 5) – Richelle Mead

Posted on by roxtao

Disponibil la: Leda Books

Colectia: Fantasy Leda

Traducerea: Adrian Deliu

Numar pagini: 576

 

Sinopsis:

Dimitri i-a acordat lui Rose o ultima sansa.

Dar alegerea facuta de ea nu a fost cea buna…

Dupa o lunga si tulburatoare calatorie pana in orasul natal al lui Dimitri din Siberia, Rose Hathaway s-a intors la Sf. Vladimir – si la cea mai buna prietena a ei, Lissa. Sunt in pragul absolvirii, iar fetele de-abia asteapta ca viata de dincolo de portile de fier ale Academiei sa inceapa. Dar inima lui Rose inca mai tanjeste dupa Dimitri, si stie prea bine ca el pandeste ascuns undeva, nu departe. 
Nu a reusit sa-l ucida atunci cand a avut sansa. Iar acum, cele mai rele temeri ale ei sunt pe cale sa se adevereasca – Dimitri, strigoiul, o vaneaza. Numai ca de data aceasta nu mai vrea s-o convinga sa i se alature, ci s-o ucida.

Parerea mea:

Ei bine, daca in recenzia volumului anterior ma plangeam ca actiunea lipseste din cea mai mare parte a cartii, in Limitele Spiritului autoarea te tine in suspans de la prima pana la ultima pagina. Se intampla atat de multe lucruri – unele de-a dreptul incredibile! – incat la final ai senzatia ca ai citit vreo 2-3 carti, nu una singura. De la inceput si pana la sfarsit, totul te tine in alerta, iar intrigile se desfasoara cu viteza maxima. Exista cel putin 3 puncte culminante, iar in restul paginilor avem parte de aventuri ceva mai putin importante, insa la fel de tensionate. Nu e de mirare deci ca pana in prezent, volumul acesta mi-a placut cel mai mult. Desi unele dintre cartile anterioare ale seriei au poate semnificatii mai profunde, Limitele Spiritului este cel care m-a tinut cu sufletul la gura. Da, apreciez si cartile care te fac sa iti reformulezi conceptele si teoriile din minte si care te obliga parca sa revii cu gandul iar si iar la ceea ce ai citit, insa din punctul meu de vedere, cu cat o poveste te desprinde mai tare de realitate si te transporta in alta lume, cu atat mai buna este.

Mi-a placut si diversitatea intrigilor, modul in care autoarea asigura un echilibru intre situatiile ce tin strict de supravietuire si cele axate mai mult pe cultura vampirilor si pe regulile (de multe ori ilogice) ale societatii. Esti plimbat din pustiul Alaskai pana pe strazile intunecoase ale Las Vegasului si apoi in luxul Curtii Regale, iar daca incerci sa compari gradul de pericol al aventurilor, descoperi cu surprindere ca aproape toate situatiile cantaresc cam la fel in balanta. Iar la final, culmea, viata Rosei nu este pusa in pericol de strigoi sau de alte pericole de genul acesta, ci exact de acele intrigi marunte de la Curte, de regulile invechite, ideile preconcepute si mentalitatile depasite.

Rose incepe sa aiba o atitudine mai echilibrata si pana spre final mi-a placut de ea mai mult decat de obicei. Are in continuare momente explozive, insa mi se pare ca in calatoria din Siberia a capatat o intelepciune care se revarsa si in actiunile ei obisnuite. Deciziile riscante pe care le ia se bazeaza pe planuri si strategii mai atent analizate si construite, iar comportamentul fata de cei din jur este de cele mai multe ori ireprosabil. Un singur lucru nu mi-a placut, legat de Adrian, dar il voi mentiona mai tarziu.

Cat despre celelalte personaje..cele mai multe dintre ele mi-au placut mult, iar fata de unele dintre ele am avut chiar o admiratie profunda. Regina Tatiana mi s-a parut de cele mai multe ori o prezenta extrem de interesanta, in ciuda faptului ca unele hotarari sau actiuni sunt intr-o oarecare masura condamnabile. Insa finalul confirma faptul ca in spatele mastii de regina rece si vicleana se ascunde ceva mai mult. Dimitri mi se pare in continuare oarecum insipid. Inca de la primul volum astept momentul in care personajul lui ma va lasa fara cuvinte, insa nici pana acum nu a reusit sa imi ofere vreo emotie. In primele volume avea intr-adevar cateva replici amuzante, insa nu reusesc sa inteleg de ce atat de multe cititoare au fost atat de fascinate de el. Personalitatea Lissei capata tot mai mult contur, este probabil singurul personaj a carui evolutie este foarte bine evidentiata de-a lungul cartilor, iar dezvoltarea sa merge pe o linie ascendenta, fara abateri si fara incolaciri. Nici macar actiunile nebunesti din volumul trecut (care oricum ii erau dictate de altcineva) nu au reusit sa ii pateze imaginea.

Bile albe:

– Actiunea continua, suspansul crescand, situatiile total neasteptate si emotiile pe care ti le transmite povestea de la primele cuvinte. Sunt incantata de acest volum si sunt destul de sigura ca nici un cititor nu va putea spune ca nu i-a placut cartea. Nici macar nu cred ca am cuvinte sa va spun cat de tare am iubit Limitele Spiritului. Am senzatia ca orice as spune, nu ar fi destul pentru a-mi exprima entuziasmul!

Bile negre:

– Imi place tot mai mult de Adrian (exceptand cateva aspecte ale personalitatii sale) si am o banuiala ca povestea nu se va termina prea bine pentru el. Mi s-a parut ca Rose se foloseste de el, incercand sa uite esecul cu Dimitri. Ceea ce, pana la un moment dat, poate nu ar fi chiar de condamnat, de multe ori se intampla sa nu te poti desprinde singur din nefericire si sa ai nevoie de cineva care sa iti dea o mana de ajutor. Dar atunci cand realizeaza ca nu va reusi niciodata sa il faca fericit, ci dimpotriva, il raneste in repetate randuri, pentru ca in final sa i se arunce in brate ca efect al ultimei respingeri din partea lui Dimitri, mi se pare ca se depaseste o limita. Incepuse sa imi placa tot mai mult de Rose, in ciuda faptului ca inca mai are izbucniri nepotrivite, insa partea aceasta mi-a cam stricat parerea despre ea. Din nou..

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Atingerea Umbrei (seria Academia Vampirilor, volumul 3) – Richelle Mead

Juramant de sange (Academia Vampirilor, volumul 4) – Richelle Mead
Posted in Richelle Mead

Juramant de sange (Academia Vampirilor, volumul 4) – Richelle Mead

Posted on by roxtao

Disponibil la: Leda Books

Colectia: Fantasy Leda

Traducerea: Adrian Deliu

Numar pagini: 544

 

Sinopsis:

Pana unde va merge Rose ca sa-si tina juramantul?

Atacul recent de la Academia Vampirilor a fost cel mai violent din istoria scolii, sacrificand vieti de elevi moroi, profesori si gardieni. Si, mai mult, strigoii au luat cu ei un numar de victime… printre care si pe Dimitri. 
Acesta ar prefera sa moara decat sa devina unul dintre ei, iar acum Rose trebuie sa o paraseasca pe cea mai buna prietena a sa, Lissa — cea pe care a jurat sa o protejeze cu orice pret, si sa isi tina promisiunea facuta fata de Dimitri cu multa vreme in urma. Dar acum, cand totul este in joc, cum poate ea distruge persoana pe care o iubeste cel mai mult?

Parerea mea:

Cel de-al patrulea volum al seriei Academia Vampirilor, Juramant de sange este un roman de..cautare. Sau o punte de legatura intre volumele 3 si 5. Nu stiu daca exista vreo denumire anume pentru genul acesta de volume (aflate de obicei pe la mijlocul seriilor), in care intreaga actiune a cartii este axata pe cautarea unuia dintre protagonisti de catre celalalt. Din lecturile mai recente, imi vine in minte volumul 2 al seriei Legaminte – Raspantii, de Ally Condie, construit intr-o maniera similara, dar de-a lungul timpului am mai dat de astfel de carti. Si cand le citesc am mereu un sentiment de nerabdare, am senzatia ca sunt lungite parca prea mult aceste cautari, doar pentru a umple paginile pana cand revederea are loc in final. Aceste lucruri sunt valabile si in cazul romanului Juramant de sange. Cel putin pentru prima jumatate a sa. Totusi, volumul a fost unul placut, in ciuda faptului ca nu genereaza acelasi nivel de emotii ca romanele anterioare.

Prima parte a cartii, cea in care Rose reuseste sa ajunga in orasul natal al lui Dimitri si petrece ceva timp cu familia acestuia iti ofera un ragaz. Esti constient ca linistea nu va dura mult, asa ca impartasesti starea protagonistei, bucurandu-te de liniste, afectiune si un oarecare confort. Recunosc ca in cea de-a doua parte a cartii am fost surprinsa de turnura pe care au luat-o lucrurile. Nu m-as fi asteptat la o astfel de situatie si inca nu sunt convinsa daca mi-a placut sau nu. Stiu ca autoarea a insistat mult in volumele anterioare asupra dependentei pe care o ofera muscaturile vampirilor, insa trecerea atat de rapida de la acea Rose puternica si cu picioarele pe pamant la o Rose in stare continua de letargie nu m-a incantat deloc. Poate daca procesul de transformare ar fi fost mai lent, ar fi fost si mai veridic, insa asa pare oarecum nerealist.

Finalul (de fapt cam ultimele zeci de pagini) aduce, ca si in cazul volumului 3, o multime de surprize. Avem parte de un plus de actiune si adrenalina si povestea reuseste sa te tina in suspans. Atat din cauza deznodamantului intalnirii dintre Rose si Dimitri, cat si din cauza intamplarilor prin care trece Lissa.

Bile albe:

– Mi-au placut majoritatea personajelor noi introduse, in special cuplul Mark – Oksana, acestia avand acelasi gen de relatie ca cea existenta intre Rose si Lissa. In plus, ajutorul lor si disponibilitatea de a o sprijini pe Rose, in ciuda faptului ca nu stiu sigur in ce mod vor fi afectati te fac sa te atasezi mult de ei. Abe este un personaj controversat, insa abia in final realizezi cat de putina importanta i-ai dat, fata de cata ar fi trebuit. Asadar, daca abia de acum urmeaza sa cititi Juramant de sange, fiti atenti de la inceput la acest personaj. In caz contrar, cand veti afla surpriza pregatuita de autoare, o sa va doriti sa parcurgeti din nou toate paginile in care aparea el, de data aceasta cu mai multa atentie, pentru a putea sesiza fiecare indiciu care v-a scapat.

Bile negre:

– Pur si simplu cartii ii lipseste ceva. Dupa un final atat de grandios in volumul 3, te astepti la mai multa actiune si mai multe momente tensionate. Asa cum spuneam, avem intr-adevar parte de asa ceva spre final, insa povestea pare oarecum lipsita de echilibru. Prea multa liniste si letargie in cea mai mare parte a cartii si o aglomeratie prea mare de evenimente incordate in final.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Initierea (seria Academia Vampirilor, volumul 2) – Richelle Mead

Atingerea Umbrei (seria Academia Vampirilor, volumul 3) – Richelle Mead