Tag: carti fantasy

Posted in Maryjanice Davidson

Nici moarta, nici angajata (seria Betsy, Regina Vampirilor, volumul 2) – Maryjanice Davidson

Posted on by roxtao

Disponibil la: Nemira

Colectia: Glossy Books

Traducere: Ines Hristea

Numar pagini: 288

 

Sinopsis:

Nimic nu o poate face pe Betsy Taylor sa renunte la fetisul ei pentru pantofi – nici macar atunci cand moare si se trezeste in pozitia de noua Regina a Vampirilor nu renunta. Dar sa fii conducatorul vampirilor nu e atat de grozav pe cat se crede – tot ai facturi de platit. Iar Betsy e hotarata sa traiasca pe cat de normal posibil, chiar daca asta inseamna sa-si caute un job. O sarcina pe care o duce la indeplinire cu ajutorul flerului ei, punand mana pe un job de vis: vanzatoare de pantofi la Macy’s.

Nici ca se putea mai bine – doar ca noii ei prieteni o tot sacaie exact cand trebuie sa se duca la lucru. De parca ea ar avea timp sa socializeze, cand sunt atatia pantofi pacatos de frumosi de incercat – si de cumparat cu reducere. Apoi, se pare ca vampirii incep sa fie omorati in St Paul si toti pretind ca Betsy ar trebui sa faca ceva in privinta asta. Partea cea mai rea e ca va trebui sa ceara ajutorul singurului vampir care face sa ii clocoteasca sangele: Sinclair cel-atat-de-sexi. Acum, ea chiar calca pe nisipuri miscatoare – tocuri si alte alea…

Parerea mea:

Mi-a placut mult si volumul doi al seriei „Betsy, Regina Vampirilor”, desi trebuie sa recunosc faptul ca nu a mai avut parca acelasi farmec ca primul. Cel putin prima jumatate a sa. In cea de doua parte, odata cu intensificarea intrigii in care este prinsa protagonista, autoarea revine parca la stilul initial, amuzant si intrigant in acelasi timp, asa ca la sfarsit am fost cuprinsa de aceeasi stare de bine pe care am simtit-o si cand am terminat primul volum. Si nu regret decat faptul ca momentan au fost traduse si comercializate la noi doar aceste doua volume, din cele 11 ale seriei.

Actiunea romanului se petrece la 3 luni de la moartea protagonistei, renasterea ei sub forma de vampir si „incoronarea” ei ca regina a vampirilor. 3 luni in care nu au avut loc mari schimbari: Betsy se straduieste sa duca o viata normala, il evita pe Sinclair si ii displace la fel de mult sa fie regina, mai ales ca este practic obligata sa se implice in conducerea nemortilor. Firul narativ se desparte in doua puncte de interes: pe de o parte mutarea eroinei impreuna cu prietenii sai vii, Mark si Jessica din vechea locuinta intr-o casa ridicol de mare, veche si impozanta si pe de alta parte, atacurile asupra unor vampiri de catre un grup de vanatori de vampiri. Faptul ca Betsy ajunge sa locuiasca intr-o astfel de casa veche, uriasa si ireal de scumpa duce la intalnirea acesteia cu un personaj mai putin obisnuit intr-o carte cu vampiri: micuta Marie, a carei natura am banuit-o inca din primele randuri prin care aceasta a fost introdusa in scena. Rolul acesteia conduce catre o scena surprinzator de induiosatoare spre sfarsitul cartii, care ofera categoric un punct in plus romanului.

Mai dezvoltata este descrierea actiunilor ce au legatura cu investigarea crimelor ce au fost savarsite in ultima perioada si ale caror victime au fost doar femei vampir. Descoperirea grupului de vanatori nu duce mai departe la rezolvarea misterului, intrucat persoana ce a comandat crimele isi pastreaza anonimatul si in fata acestora. Pentru mine a fost o surpriza totala sa aflu atat cine era responsabil de comandarea crimelor cat si motivele acestui personaj.

Bile albe:

– Exista mai multe fire narative secundare urmarite in carte, privesti practic o multime de aspecte din viata protagonistei. Autoarea nu se axeaza doar pe noua pozitie a lui Betsy, ci ii descrie in detaliu si restul activitatilor: relatia cu familia, adaptarea la rolul de regina a vampirilor, aspectele negative ale conditiei de vampir, mutarea intr-o casa noua, gasirea si pastrarea unui job, sentimentele pentru Eric sau responsabilitatile secundare, cum ar fi grija pentru demoni sau intalnirile obligatorii cu supusii. Tratarea unei game atat de largi de aspecte ce o privesc pe Betsy ofera imaginea unui personaj complex, veridic, si a sentimentul ca romanul a fost scris cu drag si cu dedicare si nu in graba, tratand subiectele secundare cu superficialitate.

– Momentul in care protagonista si prietenii sai descopera adevarul in legatura cu Marie este mai intai delicios de amuzant, apoi emotionant, iar continuarea, atunci cand vad legatura directa ce exista intre aceasta si unul dintre ei este remarcabil. Tot atunci descoperim ca Betsy incepe sa devina cu adevarat o regina a vampirilor si in ciuda faptului ca ar renunta cu placere la acest rol, este tot mai potrivita pentru el.

Bile negre:

– Prima jumatate a cartii este usor plictisitoare. Exista bineinteles situatii si replici haioase, dar nu pot sa le cataloghez ca fiind excelente sau remarcabile. Ma temeam chiar ca imaginatia scriitoarei a lucrat la intensitate maxima doar in primul volum si ca al doilea nu imi va mai crea aceleasi impresii dar din fericire situatia se schimba in a doua jumatate a romanului.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Nici moarta, nici maritata (Betsy, Regina Vampirilor, vol. 1) – Maryjanice Davidson

Vampirul Lestat (Cronicile Vampirilor – vol. 2) – Anne Rice

 

Posted in Maryjanice Davidson

Nici moarta, nici maritata (seria Betsy, Regina Vampirilor, volumul 1) – Maryjanice Davidson

Posted on by roxtao

Disponibil la: Nemira

Colectia: Glossy Books

Traducere: Ines Hristea

Numar pagini: 384

 

Sinopsis:

Betsy Taylor, fost fotomodel, actualmente secretara, in varsta de 30 de ani, are parte de o saptamana cam… speciala.

Mai intai isi pierde slujba, apoi moare intr-un accident de masina, doar ca, intr-un final, sa se trezeasca la morga, imbracata cu un costum roz si incaltata cu pantofii cei ieftini ai mamei sale vitrege. In ciuda eforturilor sale disperate, pur si simplu nu poate sa moara intru totul, ci se trezeste in fiecare noapte, chinuita de o sete fantastica – setea de sange, o dieta cu adevarat insuportabila.

Si cum intotdeauna e loc de mai rau, noii sai prieteni o iau drept regina amintita in profetiile din vechime si vor sa o arunce in lupta cu cel mai de temut vampir din ultimii 500 de ani. Desi nu-i pasa catusi de putin de soarta neamului de vampiri, exista o arma care o convinge sa li se alature: pantofii de firma.

Parerea mea:

Desi evit de obicei colectiile „chick lit” datorita catorva achizitii dezamagitoare, auzisem de ceva timp de seria „The Undead Series – Betsy” si imi propusesem sa imi cumpar la un moment dat volumele aparute in romana. Adica „Nici moarta, nici maritata” si „Nici moarta, nici angajata”. Deocamdata am citit abia primul dintre aceste doua volume si pot spune ca a fost cea mai amuzanta lectura din ultimul timp. Intr-adevar, multe romane fantasy (si nu numai) au zeci de pasaje nostime, dar „Nici moarta, nici maritata” este o lectura incarcata de umor de la primele randuri si pana la ultimele. Aproape fiecare situatie prin care trece protagonista are un aer ilar, iar modul in care aceasta isi prezinta viziunea asupra noii sale vieti este incantator. De la prima pagina a cartii te trezesti cu un zambet larg pe fata si il pastrezi cu siguranta pana cand termini volumul.

Betsy are o viata obisnuita pana in momentul in care moare, lovita de o masina si se trezeste vampir. Odata ce se convinge ca nu are cum sa se sinucida in noua forma, isi viziteaza rudele si prietenii si apoi incearca sa isi reia viata normala de pana atunci, acceptand schimbarile survenite. Ceea ce afla mai tarziu, cand ajunge sa fie prinsa intre doua grupuri de vampiri iar cei dragi sunt in pericol din cauza ei este faptul ca in cazul ei nu se aplica majoritatea regulilor vampirilor, este imuna la toate armele care ii pot distruge pe restul, are cateva calitati unice si se presupune ca ar fi viitoarea regina ce ii va uni si ii va conduce pe vampiri. Existenta acesteia a fost prezisa de secole, iar toate semnele demonstreaza ca Betsy este cea care ii va salva pe vampiri, desi ea refuza cu indarjire sa isi asume un astfel de rol.

In ciuda faptului ca romanul este unul usor satiric, povestea este foarte bine legata, incarcata cu doza potrivita de actiune, emotii, tradari sau scene hot, iar spre final se prefigureaza si o poveste de iubire, poveste ce va fi probabil mai bine conturata in volumul urmator.

Bile albe:

– Spre deosebire de alte romane in care umorul pare cumva fortat, ca si cum autorul ar fi prelucrat anumite scene sau replici astfel incat sa fie cat mai amuzante pentru public, in „Nici moarta, nici maritata” istorisirea curge natural, fiecare fraza este plasata la momentul potrivit, nu ai nici o secunda senzatia ca povestea ar fi necesitat vreun efort deosebit pentru a fi astfel prezentata.

– Personajele sunt extrem de bine construite, fara nici o nuanta caricaturala, prezentate intr-un mod obiectiv, fara a li se minimiza defectele sau slabiciunile, ceea ce le face foarte credibile, oferind o nuanta serioasa si povestii, in ciuda faptului ca aceasta nu are ca scop obtinerea senzatiei de realism.

Bile negre:

– Singura dezamagire pe care am avut-o a fost reprezentata chiar de o parte a subiectului ce declanseaza momentele de suspans dinspre finalul cartii. Unul dintre cele mai simpatice personaje se dovedeste a fi de fapt un tradator, inselandu-i increderea nu doar protagonistei, pe care oricum nu o cunoaste de prea mult timp, ci si celor care ii erau ca o familie de ani intregi.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Nici moarta, nici angajata (Betsy, Regina Vampirilor, vol. 2) – Maryjanice Davidson

Regina damnatilor (Cronicile Vampirilor – vol. 3) – Anne Rice
Posted in Heather Davis

Nu plange sub clar de luna – Heather Davis

Posted on by roxtao

Disponibil la: Leda Books

Colectia: Fantasy Leda

Traducere: Carmen Botosaru

Numar pagini: 304

 

Sinopsis:

Lumina lunii iti poate schimba radical viata. Si totul incepe atat de simplu… Tu. El. Luna. Te-ai ars! De acord, poate ca in ultima vreme Shelby a facut cateva greseli in relatiile cu baietii (dar de unde sa stie ca Wes „imprumutase” acel Porsche?). Insa mama ei vitrega reactioneaza de-a dreptul exagerat cand o prinde seara — dupa ora la care ar fi trebuit sa fie in casa — sarutandu-se cu un coleg de liceu. Urmarea? Toate planurile de vara ale fetei sunt anulate, iar ea se vede nevoita sa-si faca bagajele si sa plece intr-o tabara de reeducare. Adio rochie de bal! Adio bocanci de mers in drumetii!

Dar Tabara Semilunii devine un loc interesant cand in cale ii apare fermecatorul Austin Bridges al III-lea, fiul unei vedete rock. Tanarul ascunde insa un teribil secret, pe care i-l dezvaluie noii sale prietene: este varcolac! Shelby stie limpede ca nu ar trebui sa se incurce cu un baiat care i-ar complica viata, dar nu poate intoarce spatele unui tip aflat la greu, mai ales cand acesta arata atat de bine! De aici nu mai este decat un pas pana la o poveste de iubire, din care nu lipseste magia clarului de luna…

Parerea mea:

Desi este un roman de aproximativ 300 de pagini, “Nu plange sub clar de luna” mi s-a parut doar o povestioara draguta. Mi-a facut placere sa o citesc, dar nu am dezvoltat vreo pasiune nebuna pentru ea, nu m-a impresionat in mod deosebit. Cartea are un fir narativ destul de banal, cu o intriga usurica, iar momentele de suspans lipsesc aproape in totalitate: Shelby este o adolescenta bogata care nu se intelege cu mama vitrega, din cauza careia ajuge intr-o tabara de reeducare. Aici se apropie de un baiat misterios ce se dovedeste a fi varcolac si care este in pericol de a-si arata adevarata natura in fata tuturor peste doar cateva zile, in momentul in care va fi luna plina. Motivul transformarii iminente este faptul ca medicamentul care il ajuta sa isi pastreze forma umana i-a fost confiscat de catre directorul taberei. Iar Shelby se simte obligata sa il ajute sa evite situatia, in ciuda faptului ca asta ar insemna un nou sir de probleme cu parintii si un transfer din tabara in care se afla acum intr-una militara.

Momentele de tensiune se simt vag in momentul in care Shelby intentioneaza sa fure serul lui Austin din biroul directorului si de asemenea, atunci cand protagonistii raman blocati in padure, in afara taberei. Finalul este intr-o oarecare masura previzibil si ca in orice alta povestioara, totul e bine cand se termina cu bine. Majoritatea personajelor sunt placute, dar nu am remarcat nici unul notabil, de care sa te atasezi cu usurinta. Avantajul cartii este reprezentat de stilul foarte natural al autoarei si tendinta catre o exprimare destul de amuzanta per ansamblu, ceea ce duce la o parcurgere rapida a textului si la o impresie destul de placuta in momentul in care inchizi cartea.

Bile albe:

– Spre deosebire de majoritatea romanelor fantasy in care personajul masculin inzestrat cu capacitati supranaturale este un fel de print pe cal alb, capabil si dispus in orice moment sa isi salveze aleasa, in „Nu plange sub clar de luna” protagonistul ramane un baiat normal de la inceput pana la sfarsit, fara sclipiri de geniu, fara puteri uluitoare, fara acte de eroism scandalos de ingenioase. Austin este un adolescent ce nu se remarca decat printr-un caracter corect si placut, talent la desen si ceva abilitati de orientare in padure. Si evident, prin gena nefericita de varcolac, dar exceptand-o pe aceasta, il putem vedea doar ca pe un baiat dragut, dar obisnuit.

– Mi s-a parut interesant modul de expunere a lucrurilor, din punctul de vedere al protagonistei si faptul ca stilul autoarei s-a mulat perfect pe caracterul unei fete de 16 ani. Totul, pornind de la sentimentele sugerate, mod de vorbire, expresii folosite, etc si pana la modul oarecum superficial de gandire si de percepere a situatiilor sau lipsa oricaror idei mai profunde, te face sa te gandesti ca intr-adevar citesti o poveste scrisa de o adolescenta obisnuita.

Bile negre:

– Am perceput unele fragmente ca fiind oarecum grabite, ca si cum autoarea ar fi preluat niste idei bunicele, retete testate si le-ar fi introdus in carte doar pentru ca dadeau frumos, dar fara a le trata suficient de bine.

– Am asteptat si am cautat pe parcursul cartii un moment in care situatia sa devina de-a dreptul interesanta, in care povestea sa inceapa sa fie fascinanta sau personajele sa fie prezentate intr-un mod irezistibil. Ceea ce bineinteles, nu s-a intamplat. Fata de personaje nu dezvolti nimic mai mult decat o simpatie usoara, firul narativ nu se intensifica suficient, iar povestea ramane la un grad destul de scazut de originalitate.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Caderea (Cele noua vieti ale lui Chloe King, cartea 1) – Liz Braswell

Camera blestemata (Jocul Lupoaicelor, vol. 1) – Mireille Calmel
Posted in Suzanne Collins

Revolta (seria Jocurile Foamei, volumul 3) – Suzanne Collins

Posted on by roxtao

Disponibil la: Nemira

Colectia: Suspans

Traducere: Ana-Veronica Mircea

Numar pagini: 336

 

Sinopsis:

Ultimul volum din seria Jocurile Foamei. Bestseller international publicat in 32 de tari. In curs de ecranizare!

Katniss a supravietuit calvarului Jubileului Pacificarii si, impreuna cu familia ei si Gale, este la adapost in Districtul 13. Dar, in haosul final al jocurilor, Peeta a cazut prizonier in mainile Capitoliului, iar presedintele Snow ii pregateste o soarta aparte. In timp ce focul revoltei mistuie intreg Panemul, Katniss este sortita sa devina simbol al revolutiei. Pe masura ce evenimentele se desfasoara cu repeziciune, ea realizeaza insa ca a fost mai degraba un pion mutat pe tabla decat liderul celor asupriti. Consecintele devin de negandit pe masura ce numarul victimelor creste, iar Katniss trebuie sa gaseasca o solutie ce pare din ce in ce mai imposibila.

„Revolta, incheierea perfecta a seriei extraordinare incepute cu Jocurile Foamei si continuate cu Sfidarea, va avea peste ani acelasi ecou pe care l-au avut Imparatul mustelor de William Golding si Apocalipsa lui Stephen King.” School Library Journal

 „Asteptata cu frenezie, incheierea seriei Jocurile Foamei nu dezamageste nicio clipa. Dimpotriva, le ofera cititorilor si mai mult decat ar fi putut spera: actiune, iubire si suferinta la cote de neegalat.” Booklist

„Suzanne Collins, alaturi de J.K. Rowling si Stephenie Meyer, este una dintre autoarele ale caror carti pentru tineri sunt devorate in primul rand de adulti.” Bloomberg

Parerea mea:

Volumul 3 din Jocurile Foamei devine aproape un roman de razboi, in care sunt impletite un amalgam de sentimente, drame personale, lupte castigate si rani ce nu par sa se mai vindece vreodata. Desi romanul este cel mai lung dintre cele 3 volume, se citeste rapid, nu simti cand trec paginile. Esti absorbit de la inceput in mijlocul actiunii, oscilezi intre sentimente de usurare,  siguranta si dimpotriva, disperare sau neincredere in oamenii districtului 13.

In ciuda faptului ca unele personaje pozitive au disparut in volumul anterior, autoarea readuce o serie de personaje mai putin importante dar care ofera totusi un farmec romanului. In plus, cateva dintre personajele nou aparute in acest volum sunt bazate pe aceeasi schema bine cunoscuta a autoarei: personaje ce par reale, pozitive, dar care imbina trasaturile placute cu cate un defect sau cate o slabiciune ce ii ofera un plus de veridicitate. Acelasi lucru este valabil si pentru personajele negative: nu exista un personaj ce intruchipeaza raul absolut. Pana si presedintele Snow, care este cel mai aproape de definitia raului nu este in totalitate malefic, avand trasaturi care il disculpa intr-o oarecare masura.

Odata cu trezirea protagonistei in Districtul 13, district ce a supravietuit in subteran, cu stirea Capitoliului, povestea devine o alunecare continua intre ganduri haotice, evenimente disparate, decizii intelepte sau gresite, participari la filmari, greseli tactice, planuri de razboi, etc. Iar eroina trebuie din nou sa joace un rol, de data aceasta de simbol al luptei si al libertatii, de lider spiritual al razvratitilor. Sosirea lui Peeta intr-o stare total neasteptata reprezinta o deviere usoara in ritmul impus pana atunci, dar povestea revine la drumul initial in scurt timp. Devii nu doar martor, ci te simti de-a dreptul participant la intamplarile prin care trece Katniss si noii sai camarazi; este imposibil sa nu treci prin exact aceleasi emotii prin care trec eroii, sa nu simti haosul interior, increderea si neincrederea in oamenii din jur, suferinta, vinovatia, disperarea si speranta. Pentru Katniss, totul devine o cursa in care scopul final este capturarea presedintelui Snow, dar in final realizeaza ca nu el era sursa raului si ca oricand, puterea ar putea ajunge pe mainile unei persoane nepotrivite, care sa recreeze o societate intemeiata pe baze gresite.

Bile albe:

– Nu pot sa spun ca seria a avut parte de un final spectaculos, dar pana la urma este un happy-end, ceea ce este oricand de preferat, oricarei alte alternative. Si deci in momentul in care inchizi cartea, ramai cu un zambet larg pe fata. Pe parcursul cartii am regretat pierderea unor personaje importante, fie ca erau, fie ca nu erau foarte apropiate de protagonista, am avut momente in care nu am reusit sa o inteleg pe eroina si faptele ei m-au infuriat, am cunoscut personaje si mentalitati care iti declanseaza cele mai pure sentimente de revolta si indignare, dar pana la urma sfarsitul cartii te lasa cu un sentiment de bine si iti ofera impresia ca orice alt final nu ar fi fost la fel de potrivit. Este creionat intr-un mod remarcabil de veridic, fara a se incadra in categoria finalurilor idealiste „au trait fericiti pana la adanci batraneti….”. Desigur, au trait probabil fericiti, dar in masura in care acest lucru a fost posibil, cu traumele, suferintele si regretele unui trecut infiorator.

Bile negre:

– Asa cum am spus si la inceput, volumul 3 al seriei Jocurile Foamei este mai mult un roman de razboi. Ceea ce inseamna ca au existat zeci de pagini de manevre, tactici, planuri de lupta, descrieri ale unor trasee intesate de arme si capcane ale inamicilor, etc. Banuiesc ca erau necesare intr-o oarecare masura, dar eu chiar nu stiam cum sa trec mai rapid de ele.

– Mi s-a parut ciudat faptul ca la o privire mai atenta, actiunile lui Katniss si a grupului ei cu care actioneaza sunt absolut inutile. Implicit, si sacrificiile camarazilor sai, ce renunta la viata pentru a-i garanta ei reusita. Finalul razboiului dintre Capitoliu si Districte ar fi fost exact acelasi si fara ca protagonista sa intreprinda acea actiune care a lasat in urma doar o serie de morti  si nici un aspect util. In plus, spre finalul romanului autoarea alege sa mai renunte la unul dintre personajele principale, ceea ce pare sa nu aduca volumului nici un punct pozitiv.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Sfidarea (Jocurile Foamei, vol. 2) – Suzanne Collins

Jocurile Foamei (Jocurile Foamei, vol. 1) – Suzanne Collins
Posted in Suzanne Collins

Sfidarea (seria Jocurile Foamei, volumul 2) – Suzanne Collins

Posted on by roxtao

Disponibil la: Nemira

Colectia: Suspans

Traducere: Ana-Veronica Mircea

Numar pagini: 320

 

Sinopsis:

Sfidarea este al doilea volum din seria Jocurile Foamei. Suzanne Collins continua intr-o maniera magistrala povestea Districtului 12.

Katniss si Peeta au castigat impreuna sangeroasele Jocuri ale Foamei, sfidand pentru prima oara in istorie regulile impuse de Capitoliu. Reveniti in Districtul 12, dupa toate incercarile infruntate, convinsi ca au castigat o viata sigura si decenta pentru ei si familiile lor, spera ca va urma o lunga perioada de pace. Dar, in timp ce Katniss si Peeta parcurg obligatoriul Tur al Invingatorilor, apar zvonuri despre o revolta printre locuitorii districtelor. Iar in ochii conducatorilor, ei sunt sursa acestei rebeliuni. Daca nu vor reusi sa convinga natiunea Panemului ca sunt in continuare indragostiti nebuneste, consecintele ar putea fi dezastruoase…

“In sfarsit am citit cartea pe care o asteptam cu sufletul la gura: Sfidarea de Suzanne Collins, al doilea volum al fenomenalei serii Jocurile Foamei! Nu doar mi-a implinit asteptarile, si asa foarte mari, dar le-a depasit cu mult! O lectura la fel de pasionanta, chiar mai pasionanta, pentru ca acum esti deja foarte atasat de personajele alaturi de care ai suferit. Iar intriga este incredibila. Nu veti avea somn odata ce ati deschis cartea. Sfatul meu este sa o incepeti dimineata si sa anulati orice program ati avea in acea zi!” Stephenie Meyer

“Proza cristalina a lui Suzanne Collins are un ritm perfect si construieste o lume fascinanta. Si mai fascinant este ca dincolo de a fi thriller SF plin de aventura, seria straluceste prin abordarea temelor moralitatii, supunerii, salvarii, iubirii si, mai presus de toate, a sacrificiului. Spre bucuria armatei de fani care o asteptau, cartea este extraordinara. Cei care nu isi poti stapani curiozitatea pana la urmatorul volum, trebuie sa se pregateasca pentru o adevarata tortura.” – Booklist

Parerea mea:

Am citit pe nerasuflate volumul 2 din Jocurile Foamei, asa ca cel mai pregnant sentiment pe care l-am pastrat referitor la aceasta carte este acela ca reprezinta intr-o oarecare masura doar un volum de tranzitie intre intamplarile din primul si ultimul roman al seriei, mentinandu-te intr-o stare de tensiune de la inceput pana la final. In plus este ca si cum abia ai reusi sa te dezmeticesti din intrigile primului volum si ai incepe deja sa iti imaginezi toate continuarile posibile.

Rar am mai intalnit o carte atat de bine legata, in care fiecare amanunt sa para a fi fost dinainte gandit si revazut din toate unghiurile posibile. Este ca si cum nu ar exista nici o intrebare care sa iti treaca prin minte la care sa nu iti poata fi oferit un raspuns potrivit. Intreaga serie ar fi putut sa fie alcatuita si dintr-un singur volum si nu ai fi simtit nici o diferenta,  nu ti s-ar fi parut ca are un numar de pagini prea mare, intamplarile fiind extrem de bine legate intre ele. Daca primul volum imi lasase impresia ca neglijeaza anumite aspecte, in acest al doilea volum nu mai exista nici un punct asupra caruia sa nu fii in totalitate lamurit.

In loc sa isi gaseasca linistea dupa castigarea Jocurilor Foamei, Katniss se trezeste implicata in noi intrigi, in care este din nou un pion si e fortata sa joace un rol. Reprezentantii capitoliului o considera responsabila de revoltele ce iau nastere in districte si o preseaza sa indrepte lucrurile prin aparitiile din cadrul Turneului Triumfal al Invingatorilor, plasat la 6 luni dupa incheierea editiei anterioare a Jocurilor Foamei si tot cu 6 luni inainte de urmatoarea editie. Mai exact, Katniss trebuie sa para extrem de indragostita de Peeta, astfel incat modul in care ei doi au castigat Jocurile sa para consecinta unui act de dragoste nebuna si nu un fapt ce a pus la indoiala suprematia Capitoliului. Principalele probleme sunt faptul ca la o analiza mai atenta Katniss realizeaza ca rolul ei nu se va incheia dupa Turneu, ci va fi unul pe viata si de asemenea, faptul ca toate actiunile lui Katniss si a lui Peeta  se incheie in moduri impredictibile, cu mult diferite fata de planul initial. Avand in vedere ca urmeaza cea de-a 75-a editie a Jocurilor, urmeaza o sarbatorire mai deosebita a acestora. La fiecare 25 de ani se anunta cate o schimbare majora in desfasurarea Jocurilor din acel an. Anuntarea faptului ca in acel an participantii la Jocuri vor fi alesi dintre fostii invingatori ii arunca pe Katniss si pe Peeta din nou in arena. Spre deosebire de editia anterioara, de data aceasta Katniss si Peeta devin membrii ai unei aliante ce lupta din rasputeri sa ii tina in viata, desi cei doi eroi nu au habar de implicatiile jocului in care au fost inclusi.

Bile albe:

– Modul de prezentare a povestii este in continuare foarte personal, astfel incat te simti implicat in desfasurarea lucrurilor. Ritmul este alert, exprimarea simpla si directa, iar momentele de maxima tensiune sunt redate extrem de bine prin cateva fraze bine plasate, ce-ti ridica pulsul in doar cateva secunde. Expresia din finalul volumului, indiferent daca ar fi putut fi anticipata sau nu, te lasa pur si simplu incremenit, deoarece sugereaza mii de implicatii prin doar cateva cuvinte.

Bile negre:

– Romanul devine tot mai detaliat, iar o mare parte dintre descrieri sunt foarte tehnice si ajungi sa te pierzi in ele. Fara indoiala, mecanismele arenei, armele si detaliile locurilor prin care trec participantii trebuiau sa fie atent prezentate, dar romanul nu a reusit sa imi ofere o imagine ampla, bine conturata a acestora.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Jocurile Foamei (Jocurile Foamei, vol. 1) – Suzanne Collins

Revolta (Jocurile Foamei, vol. 3) – Suzanne Collins