Sfidarea (seria Jocurile Foamei, volumul 2) – Suzanne Collins

Disponibil la: Nemira

Colectia: Suspans

Traducere: Ana-Veronica Mircea

Numar pagini: 320

 

Sinopsis:

Sfidarea este al doilea volum din seria Jocurile Foamei. Suzanne Collins continua intr-o maniera magistrala povestea Districtului 12.

Katniss si Peeta au castigat impreuna sangeroasele Jocuri ale Foamei, sfidand pentru prima oara in istorie regulile impuse de Capitoliu. Reveniti in Districtul 12, dupa toate incercarile infruntate, convinsi ca au castigat o viata sigura si decenta pentru ei si familiile lor, spera ca va urma o lunga perioada de pace. Dar, in timp ce Katniss si Peeta parcurg obligatoriul Tur al Invingatorilor, apar zvonuri despre o revolta printre locuitorii districtelor. Iar in ochii conducatorilor, ei sunt sursa acestei rebeliuni. Daca nu vor reusi sa convinga natiunea Panemului ca sunt in continuare indragostiti nebuneste, consecintele ar putea fi dezastruoase…

“In sfarsit am citit cartea pe care o asteptam cu sufletul la gura: Sfidarea de Suzanne Collins, al doilea volum al fenomenalei serii Jocurile Foamei! Nu doar mi-a implinit asteptarile, si asa foarte mari, dar le-a depasit cu mult! O lectura la fel de pasionanta, chiar mai pasionanta, pentru ca acum esti deja foarte atasat de personajele alaturi de care ai suferit. Iar intriga este incredibila. Nu veti avea somn odata ce ati deschis cartea. Sfatul meu este sa o incepeti dimineata si sa anulati orice program ati avea in acea zi!” Stephenie Meyer

“Proza cristalina a lui Suzanne Collins are un ritm perfect si construieste o lume fascinanta. Si mai fascinant este ca dincolo de a fi thriller SF plin de aventura, seria straluceste prin abordarea temelor moralitatii, supunerii, salvarii, iubirii si, mai presus de toate, a sacrificiului. Spre bucuria armatei de fani care o asteptau, cartea este extraordinara. Cei care nu isi poti stapani curiozitatea pana la urmatorul volum, trebuie sa se pregateasca pentru o adevarata tortura.” – Booklist

Parerea mea:

Am citit pe nerasuflate volumul 2 din Jocurile Foamei, asa ca cel mai pregnant sentiment pe care l-am pastrat referitor la aceasta carte este acela ca reprezinta intr-o oarecare masura doar un volum de tranzitie intre intamplarile din primul si ultimul roman al seriei, mentinandu-te intr-o stare de tensiune de la inceput pana la final. In plus este ca si cum abia ai reusi sa te dezmeticesti din intrigile primului volum si ai incepe deja sa iti imaginezi toate continuarile posibile.

Rar am mai intalnit o carte atat de bine legata, in care fiecare amanunt sa para a fi fost dinainte gandit si revazut din toate unghiurile posibile. Este ca si cum nu ar exista nici o intrebare care sa iti treaca prin minte la care sa nu iti poata fi oferit un raspuns potrivit. Intreaga serie ar fi putut sa fie alcatuita si dintr-un singur volum si nu ai fi simtit nici o diferenta,  nu ti s-ar fi parut ca are un numar de pagini prea mare, intamplarile fiind extrem de bine legate intre ele. Daca primul volum imi lasase impresia ca neglijeaza anumite aspecte, in acest al doilea volum nu mai exista nici un punct asupra caruia sa nu fii in totalitate lamurit.

In loc sa isi gaseasca linistea dupa castigarea Jocurilor Foamei, Katniss se trezeste implicata in noi intrigi, in care este din nou un pion si e fortata sa joace un rol. Reprezentantii capitoliului o considera responsabila de revoltele ce iau nastere in districte si o preseaza sa indrepte lucrurile prin aparitiile din cadrul Turneului Triumfal al Invingatorilor, plasat la 6 luni dupa incheierea editiei anterioare a Jocurilor Foamei si tot cu 6 luni inainte de urmatoarea editie. Mai exact, Katniss trebuie sa para extrem de indragostita de Peeta, astfel incat modul in care ei doi au castigat Jocurile sa para consecinta unui act de dragoste nebuna si nu un fapt ce a pus la indoiala suprematia Capitoliului. Principalele probleme sunt faptul ca la o analiza mai atenta Katniss realizeaza ca rolul ei nu se va incheia dupa Turneu, ci va fi unul pe viata si de asemenea, faptul ca toate actiunile lui Katniss si a lui Peeta  se incheie in moduri impredictibile, cu mult diferite fata de planul initial. Avand in vedere ca urmeaza cea de-a 75-a editie a Jocurilor, urmeaza o sarbatorire mai deosebita a acestora. La fiecare 25 de ani se anunta cate o schimbare majora in desfasurarea Jocurilor din acel an. Anuntarea faptului ca in acel an participantii la Jocuri vor fi alesi dintre fostii invingatori ii arunca pe Katniss si pe Peeta din nou in arena. Spre deosebire de editia anterioara, de data aceasta Katniss si Peeta devin membrii ai unei aliante ce lupta din rasputeri sa ii tina in viata, desi cei doi eroi nu au habar de implicatiile jocului in care au fost inclusi.

Bile albe:

– Modul de prezentare a povestii este in continuare foarte personal, astfel incat te simti implicat in desfasurarea lucrurilor. Ritmul este alert, exprimarea simpla si directa, iar momentele de maxima tensiune sunt redate extrem de bine prin cateva fraze bine plasate, ce-ti ridica pulsul in doar cateva secunde. Expresia din finalul volumului, indiferent daca ar fi putut fi anticipata sau nu, te lasa pur si simplu incremenit, deoarece sugereaza mii de implicatii prin doar cateva cuvinte.

Bile negre:

– Romanul devine tot mai detaliat, iar o mare parte dintre descrieri sunt foarte tehnice si ajungi sa te pierzi in ele. Fara indoiala, mecanismele arenei, armele si detaliile locurilor prin care trec participantii trebuiau sa fie atent prezentate, dar romanul nu a reusit sa imi ofere o imagine ampla, bine conturata a acestora.

Alte recenzii care te-ar putea interesa: Jocurile Foamei (Jocurile Foamei, vol. 1) – Suzanne Collins Revolta (Jocurile Foamei, vol. 3) – Suzanne Collins