Tag: carti vampiri

Disponibil la: Leda Books

Colectia: Fantasy Leda

Traducere: Madalina Andrei

Numar pagini: 288

Sinopsis:

Mostenirea sangelui lui Schuyler Van Alen tocmai a fost pusa la indoiala: face ea parte dintre cei cu Sange Albastru, sau prin vene ii curge sinistrul Sange Argintiu? In vreme ce controversa se adanceste, Schuyler este abandonata in casa familiei Force, sub acelasi acoperis cu Mimi Force, rivala ei cea vicleana, si cu Jack Force, dragostea sa interzisa.

Dar cand stravechea temnita a unui demon puternic este distrusa de cei cu Sange Argintiu in Rio de Janeiro, Strabunii cu Sange Albastru au nevoie de Schuyler de partea lor. Miza e mare si batalia sangeroasa; iar acum Schuyler trebuie sa aleaga intre datorie si pasiune, intre dragoste si libertate.

Romantism, glamour, credinte vampiresti, toate se impletesc in mult asteptatul volum al treilea din saga Sange Albastru a Melissei de la Cruz.

Parerea mea:

In primul rand, multumesc Andreei de la My bookish world pentru concursul la care am castigat volumul 3 al seriei Sange Albastru, Revelatii.

Am citit volumele 1 si 2 din seria Sange Albastru in urma cu multe luni asa ca nu le voi face o recenzie la atat de mult timp scurs de cand le-am terminat, deoarece impresiile nu sunt la fel de proaspete si risc sa nu le mai apreciez la adevarata valoare. Ceea ce pot spune despre serie insa, este faptul ca imbina intr-un mod ingenios mitul vampirilor cu cel al ingerilor cazuti si cu stilul usor superficial al cartilor glossy. Nu m-a fascinat in mod deosebit, dar am apreciat ideile originale si separarea de cliseele din cartile cu vampiri care ies pe banda in ultima vreme.

Povestea pe scurt suna asa: in New York exista o societate a oamenilor extrem de bogati si puternici care, desi se amesteca printre oamenii obisnuiti, ascund un secret: sunt vampiri, numiti si „cei cu Sange Albastru”. Diferentele fata de vampirii clasici pe care ii cunoastem din alte romane constau in faptul ca acesti vampiri isi au originea in legendele ingerilor alungati din Rai si de asemenea in faptul ca nemurirea acestora se defineste intr-un mod diferit. Desi invelisul trupesc imbatraneste si moare in acelasi ritm ca al oamenilor obisnuiti, partea psihica si sufleteasca se pastreaza neschimbata si invie in fiecare nou trup. Un fel de reincarnare de care acesti vampiri sunt constienti incepand de la varsta de 15 ani, adica din momentul in care incep sa le revina amintirile si sa manifeste caracteristicile speciei lor. Inca un punct ce trebuie mentionat este acela ca fiecare Sange Albastru isi pastreaza perechea initiala, chiar daca in fiecare viata ei pot reveni in diferite ipostaze, nu neaparat cea de cuplu clasic: frate si sora, veri, prieteni de familie, etc.

Schuyler Van Alen afla si ea ca face parte din aceasta societate exact in perioada in care un alt tip de vampiri, cei cu Sange Argintiu reincep sa ii vaneze pe cei cu Sange Albastru. Desi este doar pe jumatate vampir, ea poate reprezenta salvarea speciei sale. Schuyler incepe sa descopere secretele vampirilor, afla povestea originii sale, pe cea a mamei ei aflate in coma de 15 ani, tradarile si regulile incalcate de-a lungul secolelor, relatiile de rudenie intre ea si alti membri ai societatii, pierde cateva persoane importante si regaseste altele care o pot ajuta.

In volumul 3 al seriei Sange Albastru, Revelatii, o regasim pe Schuyler fortata sa locuiasca departe de bunicul ei, in casa familiei Force, laolalta cu iubirea sa interzisa, Jack Force si vesnica partenera a acestuia, Mimi Force, rivala lui Schuyler si in aceasta viata, sora geamana a lui Jack. Lui Schuyler i s-a interzis sa mai pastreze relatia cu conduitul sau, Oliver, cel care i-a fost mereu cel mai bun prieten, pe care l-a transformat in insotitorul ei uman si fata de care nutreste sentimente nu foarte clar definite. Nici cu bunicul ei, Lawrence Van Alen nu este libera sa se vada oricand vrea, iar noua locuinta este un adevarat iad in primul rand din cauza lui Mimi.

Trebuie sa recunosc ca in acest volum nu mi-a placut absolut deloc de Schuyler. Romanul se incheie intr-un mod infiorator, iar de-a lungul povestirii au existat semne ce sugerau iminenta unui dezastru, deci acesta ar fi putut fi prevenit cel putin partial. Din pacate, tot ceea ce face Schuyler de la inceput pana la sfarsit este sa isi puna in balanta sentimentele si sa faca alegeri negandite, sa traiasca parca intr-un glob de sticla ignorand orice nu are legatura cu problemele ei sentimentale, sa fie absorbita total intre doua povesti de dragoste si sa ignore sfaturile bunicului sau. Si ea este personajul principal al seriei! Nu sunt de acord nici cu dragostea pentru Jack, nici cu modul in care procedeaza cu Oliver, nici cu faptul ca nu ia in seama sfaturile lui Lawrence si categoric nici cu ignorarea realitatii inconjuratoare. In volumul 3 al seriei Blue Bloods, Schuyler Van Alen nu este o eroina, ci doar o adolescenta ignoranta, fixata pe obsesia ei pentru un baiat. Nu am simpatizat absolut deloc cu ea de data aceasta.

Desi era evident ca se pregateste o surpriza pentru finalul romanului, ceea ce s-a intamplat de fapt mi-a depasit orice asteptare. Pe tot parcursul romanului atentia este directionata in special pe viitoarea legatura dintre Jack si Mimi, iar modul in care autoarea alege sa rastoarne situatia intr-o directie diferita fata de ceea ce asteptai si sa se axeze in final pe o adevarata lovitura de teatru este cel putin socant. O parte dintre personajele negative apar intr-o lumina pozitiva, iar unele personaje pe care pana acum le simpatizai sunt de fapt adevaratii antieroi.

Bile albe:

– In mod ciudat, am rezonat intr-o oarecare masura cu personajul negativ. Cu unul dintre ele. Cu Mimi mai exact. Nu stiu daca a fost de vina aversiunea crescanda pentru Schuyler sau pur si simplu imaginea lui Mimi a fost indulcita in acest volum. I-am inteles grija pentru Jack in cazul in care acesta o alege pe Schuyler, am fost de acord cu modul in care procedeaza atunci cand afla adevarul despre fratele ei si de asemenea, am apreciat enorm momentul in care o confrunta pe Schuyler la showul de moda. Mi s-a parut ca modul de abordare a fost corect, decent si foarte elegant.

Bile negre:

– Sunt adepta happy-end-urilor (cine nu e?), asa ca mi-a parut rau ca si in acest volum mai dispar definitiv cateva dintre personajele care mi-au placut. In plus, faptul ca unul dintre personajele pozitive se transforma intr-o adevarata amenintare pentru cei cu Sange Albastru ramasi in viata este in aceeeasi masura incitant si trist. Incitant pentru ca devii tot mai curios sa afli ce se va intampla in continuare si cum se va rasturna situatia, trist pentru ca stii ca povestea nu va mai avea acelasi farmec si nu vei mai regasi personajul respectiv in aceeasi lumina ca pana atunci si implicit relatiile dezvoltate cu ceilalti protagonisti vor suferi schimbari majore.