Tag: carti vampiri

Posted in Maryjanice Davidson

Nici moarta, nici maritata (seria Betsy, Regina Vampirilor, volumul 1) – Maryjanice Davidson

Posted on by roxtao

Disponibil la: Nemira

Colectia: Glossy Books

Traducere: Ines Hristea

Numar pagini: 384

 

Sinopsis:

Betsy Taylor, fost fotomodel, actualmente secretara, in varsta de 30 de ani, are parte de o saptamana cam… speciala.

Mai intai isi pierde slujba, apoi moare intr-un accident de masina, doar ca, intr-un final, sa se trezeasca la morga, imbracata cu un costum roz si incaltata cu pantofii cei ieftini ai mamei sale vitrege. In ciuda eforturilor sale disperate, pur si simplu nu poate sa moara intru totul, ci se trezeste in fiecare noapte, chinuita de o sete fantastica – setea de sange, o dieta cu adevarat insuportabila.

Si cum intotdeauna e loc de mai rau, noii sai prieteni o iau drept regina amintita in profetiile din vechime si vor sa o arunce in lupta cu cel mai de temut vampir din ultimii 500 de ani. Desi nu-i pasa catusi de putin de soarta neamului de vampiri, exista o arma care o convinge sa li se alature: pantofii de firma.

Parerea mea:

Desi evit de obicei colectiile „chick lit” datorita catorva achizitii dezamagitoare, auzisem de ceva timp de seria „The Undead Series – Betsy” si imi propusesem sa imi cumpar la un moment dat volumele aparute in romana. Adica „Nici moarta, nici maritata” si „Nici moarta, nici angajata”. Deocamdata am citit abia primul dintre aceste doua volume si pot spune ca a fost cea mai amuzanta lectura din ultimul timp. Intr-adevar, multe romane fantasy (si nu numai) au zeci de pasaje nostime, dar „Nici moarta, nici maritata” este o lectura incarcata de umor de la primele randuri si pana la ultimele. Aproape fiecare situatie prin care trece protagonista are un aer ilar, iar modul in care aceasta isi prezinta viziunea asupra noii sale vieti este incantator. De la prima pagina a cartii te trezesti cu un zambet larg pe fata si il pastrezi cu siguranta pana cand termini volumul.

Betsy are o viata obisnuita pana in momentul in care moare, lovita de o masina si se trezeste vampir. Odata ce se convinge ca nu are cum sa se sinucida in noua forma, isi viziteaza rudele si prietenii si apoi incearca sa isi reia viata normala de pana atunci, acceptand schimbarile survenite. Ceea ce afla mai tarziu, cand ajunge sa fie prinsa intre doua grupuri de vampiri iar cei dragi sunt in pericol din cauza ei este faptul ca in cazul ei nu se aplica majoritatea regulilor vampirilor, este imuna la toate armele care ii pot distruge pe restul, are cateva calitati unice si se presupune ca ar fi viitoarea regina ce ii va uni si ii va conduce pe vampiri. Existenta acesteia a fost prezisa de secole, iar toate semnele demonstreaza ca Betsy este cea care ii va salva pe vampiri, desi ea refuza cu indarjire sa isi asume un astfel de rol.

In ciuda faptului ca romanul este unul usor satiric, povestea este foarte bine legata, incarcata cu doza potrivita de actiune, emotii, tradari sau scene hot, iar spre final se prefigureaza si o poveste de iubire, poveste ce va fi probabil mai bine conturata in volumul urmator.

Bile albe:

– Spre deosebire de alte romane in care umorul pare cumva fortat, ca si cum autorul ar fi prelucrat anumite scene sau replici astfel incat sa fie cat mai amuzante pentru public, in „Nici moarta, nici maritata” istorisirea curge natural, fiecare fraza este plasata la momentul potrivit, nu ai nici o secunda senzatia ca povestea ar fi necesitat vreun efort deosebit pentru a fi astfel prezentata.

– Personajele sunt extrem de bine construite, fara nici o nuanta caricaturala, prezentate intr-un mod obiectiv, fara a li se minimiza defectele sau slabiciunile, ceea ce le face foarte credibile, oferind o nuanta serioasa si povestii, in ciuda faptului ca aceasta nu are ca scop obtinerea senzatiei de realism.

Bile negre:

– Singura dezamagire pe care am avut-o a fost reprezentata chiar de o parte a subiectului ce declanseaza momentele de suspans dinspre finalul cartii. Unul dintre cele mai simpatice personaje se dovedeste a fi de fapt un tradator, inselandu-i increderea nu doar protagonistei, pe care oricum nu o cunoaste de prea mult timp, ci si celor care ii erau ca o familie de ani intregi.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Nici moarta, nici angajata (Betsy, Regina Vampirilor, vol. 2) – Maryjanice Davidson

Regina damnatilor (Cronicile Vampirilor – vol. 3) – Anne Rice
Posted in Anne Rice

Povestea hotului de trupuri (seria Cronicile Vampirilor, volumul 4) – Anne Rice

Posted on by roxtao

Disponibil la: Libris

Colectia: Literatura Universala

Traducere: Iulia Arsintescu

Numar pagini: 512

 

Sinopsis:

Cronicile vampirilor de Anne Rice continuă cu acest al patrulea roman în care Lestat, eroul vampir, superstar al muzicii rock, adorat de milioane de oameni, tânjeşte să se întrupeze ca muritor. Singurul care îi va putea satisface această dorinţă este hoţul de trupuri, o creatură mai sinistră şi mai rea decât orice demon.

Parerea mea:

Nu-mi amintesc sa mai fi simtit vreodata emotii atat de contradictorii pe parcursul unui roman. Citind prima jumatate a cartii am crezut sincer ca fiecare poveste, oricat de frumoasa, ar trebui sa aiba si un sfarsit, in momentul in care toate lucrurile s-au aranjat intr-un mod indeajuns de satisfacator pentru personaje. Tot mai des am dat peste povesti intinse la nesfarsit din dorinta de a prelungi cate o serie care a avut destul succes la public pana atunci si pana la un punct, am incadrat si Povestea hotului de trupuri in categoria acestor romane.

Al patrulea roman din seria Cronicile Vampirilor mi s-a parut la inceput o lectura greoaie, scrisa parca la comanda, cu zeci de pagini care nu transmit nimic, cu descrieri si incursiuni in amintirile personajelor absolut inutile. Dupa aventura povestita in Regina Damnatilor, pe Lestat il apuca deodata depresia si are o tentativa naiva de suicid, tentativa soldata doar cu o senzatie de durere a pielii timp de vreo 2-3 zile si un bronz reusit. Ulterior, acesta este urmarit de un hot de trupuri, Raglan James, fost membru al ordinului Talamasca, hot ce ii promite un corp si o viata de muritor in locul trupului sau indestructibil, pentru o saptamana. Si evident, un vampir nu foarte conservator, precum Lestat, accepta cu incredere targul, crezand ca singura motivatie a hotului ar fi obtinerea pretului de 10 milioane de dolari pentru acest experiment. Nu neg ca ideea cartii este interesanta – posibilitatea mutarii unui suflet intr-un trup nou – si explicatia procesului la fel, dar mi se pare neverosimil faptul ca un vampir cu niste puteri neobisnuite chiar si pentru o astfel de fiinta supranaturala ar avea vreun motiv sa fie tentat de acest schimb de trupuri. Mai ales ca Lestat este deja capabil atat sa calatoreasca in afara trupului sau, cat si sa suporte intr-o oarecare masura soarele, presupunand ca de acesta i-ar putea fi dor unei creaturi nocturne.

Dupa efectuarea schimbului dintre cele doua personaje, povestea incepe sa aiba un ritm diferit. Exista momente extrem de interesante, urmate din nou de scene ce iti dau impresia ca au fost create doar pentru a creste numarul de pagini, iar acest lucru se repeta iar si iar, oscilezi intre fascinatie si monotonie. Halucinatiile lui Lestat si discutiile imaginare cu Claudia, Louis si David m-au lasat rece, la fel si povestea traita alaturi de Gretchen.

Insa, odata cu reintoarcerea in New Orleans, situatia se schimba dramatic. Povestea devine incredibil de captivanta, abia acum te simti introdus brusc in lumea expusa in paginile cartii, iei parte la planurile de recuperare a trupului lui Lestat, arzi de nerabdare si de ingrijorare. Am citit pe nerasuflate aventurile lui Lestat si ale admirabilului sau prieten muritor, David Talbot. Spre final, odata ce Lestat revine in sfarsit in trupul nemuritor, este pe cale sa faca o greseala monumentala, atat de evidenta incat nervii iti sunt intinsi la maxim din cauza faptului ca el nu isi da seama odata de minciuna in care este prins din nou.

Si odata ce lucrurile se asaza si pare ca fiecare personaj pozitiv si-a gasit linistea si fericirea, ultimul capitol iti rastoarna toate asteptarile. Esti pur si simplu aruncat brusc din starea cuminte de liniste, de bine, intr-o avalansa de sentimente de revolta totala, de furie si neintelegere, te simti tradat si tu odata cu unul dintre personaje si il blestemi odata cu el pe cel vinovat. Finalul reuseste intr-o oarecare masura sa echilibreze situatia si in momentul in care inchizi cartea ai cel putin multumirea ca totul este bine, cel putin deocamdata, chiar daca ramai incarcat cu o serie de emotii diferite.

Bile albe:

– Am apreciat modul in care autoarea a realizat personajul negativ. Este extrem de bine descris, incepand de la caracterul dual ce combina trasaturile de gentleman perfect cu instinctul de hot si continuand cu felul in care vorbeste si se comporta, modul de reactie al acestuia avand un ritm ascendent pe masura ce momentul schimbului se apropie. Este ca si cum l-ai avea in fata ta si ii simti atat dorinta si entuziasmul tot mai mari, nerabdarea crescanda, cat si tendinta de a se controla pentru a nu trezi banuieli si incercarea de a se purta cat mai normal, ca si cum ceea ce urmeaza sa faca se incadreaza perfect in termenii targului.

– Desi nu ma asteptam, am descoperit o multime de momente incarcate de un umor surprinzator. Nu neaparat fragmente intregi, ci mai degraba cate o expresie a vreunui personaj, cate un gand, un gest sau cate o intamplare ce nu dura mai mult de cateva clipe.

– Poate ca este un lucru lipsit de importanta pentru intriga romanului, dar a existat un rand in carte pe care nu pot sa nu il mentionez. In momentul in care Louis se reintalneste cu Lestat, in forma sa de vampir, primul lucru pe care i-l spune este incarcat de atata naivitate, tristete si duiosie incat am ramas pur si simplu blocata pe el, citindu-l iar si iar si derulandu-mi la nesfarsit scena in minte, incercand sa ii cuprind toate intelesurile si trecand intr-un final mai departe inca prinsa de acea intrebare si cu convingerea ca n-am reusit sa ii cuprind sensul in totalitate.

Bile negre:

– Cred ca povestea ar fi fost la fel de interesanta si daca autoarea ar fi renuntat la zecile de pagini de descrieri, fie ele ale unor peisaje sau ale unor stari sufletesti. Indiferent de cat de bine ar fi realizate, nu ai cum sa nu iti pierzi rabdarea la un moment dat si sa nu iti doresti sa treci cat mai repede peste fragmentele respective, pentru a afla ce se intampla mai departe.

– Cu toate ca pana la urma faptele lui Lestat care il au ca subiect pe prietenul sau David au o finalitate buna si ii ofera acestuia ceva ce probabil nici macar nu reusea sa isi imagineze, mi se pare ca Lestat a actionat prea rapid si ca i-a rapit fericirea pe care abia o descoperise. Din punctul meu de vedere, o varianta mai fericita a finalului acestui roman ar fi fost ca Lestat sa il lase pe David sa experimenteze vreo 5 ani noua viata si abia apoi sa ii impuna calea pe care l-a fortat sa mearga. O astfel de perioada ar fi fost poate de ajuns pentru ca David sa nu mai respinga ideea lui Lestat, dar nu indeajuns de indelungata pentru a-l aduce intr-o forma in care poate nu ar fi fost la fel de placut sa isi petreaca viitorul.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Vampirul Lestat (Cronicile Vampirilor – vol. 2) – Anne Rice

Regina damnatilor (Cronicile Vampirilor – vol. 3) – Anne Rice
Posted in Charlaine Harris

Moarte in familie (seria Vampirii Sudului, volumul 10) – Charlaine Harris

Posted on by roxtao

Disponibil la: Leda Books

Colectia: Fantasy Leda

Traducere: Adrian Deliu

Numar pagini: 480

 

Sinopsis:

Un razboi al zanelor a lasat in haos comunitatea supranaturala din Bon Temps, Louisiana, iar pe Sookie Stackhouse, eroina telepata, sleita psihic si fizic. Chiar si avand in vene sangele a doi vampiri, Sookie se reface cu mare greutate. Cele mai rele sunt insa ranile sufletesti provocate de pierderea unor persoane dragi si boala primului ei iubit, vampirul Bill. Sookie este ranita si furioasa. Singura alinare i-o aduce dragostea lui Eric Northman. Dar nici macar relatia lor nu se desfasoara fara momente tensionate. Daca la toate acestea mai adaugam si faptul ca, dupa ferecarea portalului spre lumea zanelor, au ramas in randul oamenilor cateva zane dornice de razbunare, intelegem de ce Sookie nu are nici o sansa sa traiasca in tihna. Si inca ceva: una dintre zane este manioasa, foarte, foarte manioasa…

“Harris este neintrecuta in crearea mai multor lumi paranormale si contopirea acestora cu realitatea noastra. Si totul se petrece cu mult umor, suspans si fantezie.” – Tulsa World

Parerea mea:

Nu pot sa cred ca au trecut deja 10 saptamani de cand am inceput sa citesc seria Vampirii Sudului, 10 saptamani de cand devorez volumul nou intr-o zi sau doua si apoi in restul de 5-6 zile astept cu nerabdare sa descopar continuarea, incerc sa imi imaginez ce s-ar mai putea intampla si cum vor evolua lucrurile pentru personaje. Inca nu am procesat probabil faptul ca martea viitoare nu va mai fi inca un volum de cumparat la chioscul de ziare si inca nu am ajuns sa ma simt ciudat, ca atunci cand deodata ramai fara o activitate pe care obisnuiai sa o faci periodic si deodata esti lipsit de ea. Dar stiu ca asta va urma. Abia astept acum sa pun labutele pe proaspatul volum 11 si abia dupa aceea voi intra in starea aceea de asteptare, enervata ca nu mai apare odata si ultimul volum.

Asa cum ne-am obisnuit pana acum, si romanul Moarte in familie abunda in tot felul de aventuri ale protagonistei. Noutatea consta in faptul ca Sookie se reface mult mai greu de data aceasta dupa intamplarile din volumul anterior – pana acum eram obisnuiti ca dupa o gura de sange de la unul dintre vampiri sa fie nou nouta si gata de alte aventuri. Per ansamblu,  volumul 10 a fost unul foarte foarte placut, mi-au fost dragi mai multe personaje despre care speram sa fie pozitive pana la final si sa nu fiu din nou dezamagita cum mi s-a intamplat intr-unul din volumele anterioare, cand m-am lasat cucerita de un personaj fermecator ca sa aflu la final ca era de fapt eroul negativ al cartii. Si din fericire, au ramas pozitive iar in final au capatat chiar o imagine si mai buna.

Mi-au placut momentele in care Sookie se implica singura, fara a fi fortata de imprejurari in rezolvarea problemelor prietenilor ei si poate pentru prima data ai senzatia ca de data aceasta face intr-adevar ceea ce este bine sa faca si pentru ea si pentru restul personajelor implicate: solicita ajutor pentru Bill si joaca un rol important intr-una din intalnirile varcolacilor. Partea in care sunt descrise actiunile eroinei de la intalnirea haitei este extrem de amuzanta si in general, parca toata cartea a fost impanzita cu mai multe momente haioase fata de alte volume.

Bile albe:

– Exista cateva momente de tandrete si sinceritate intre Sookie si anumite personaje, momente ce ofera un farmec deosebit cartii, in special datorita contrastului dintre caracterul obisnuit al acestor personaje (cum ar fi Eric si Pam), caracter de obicei rece si usor arogant si strafulgerarile de afectiune pe care le dezvaluie.

– Finalul cartii, mai exact ultima jumatate de pagina mi s-a parut absolut delicios. Impresia lasata de volumele anterioare despre zane este ca acestea pot fi extrem de crude in anumite cazuri, dar in acelasi timp au o naivitate de care te indragostesti si un stil adorabil. Iar momentul din finalul volumului reuseste sa redea perfect acest lucru si te lasa cu un zambet larg pe fata.

Bile negre:

– Am regretat disparitia unuia dintre personajele principale din acest volum, in ciuda faptului ca a fost prezentat ca fiind negativ si ca moartea sa ii ofera libertatea suprema lui Eric. Mi s-a parut totusi un personaj remarcabil, ce ar fi putut fi exploatat mai mult si care nici macar nu face nimic foarte rau, astfel incat sa isi merite un sfarsit atat de brusc.

– Una dintre cele mai mari probleme a lui Eric si implicit si a lui Sookie ramane nerezolvata la finalul acestui volum, cu toate ca influenta ei planeaza asupra tuturor actiunilor din carte. In mod normal, problemele mentionate la inceputul fiecarui volum isi gaseau rezolvarea pana la finalul acestuia, chiar daca dadeau nastere unor intrigi noi ce urmau sa fie rezolvate abia in romanele urmatoare. In schimb, volumul 10 te lasa cu un sentiment de frustrare, intrucat cea mai pregnanta problema nu are parte de nici o imbunatatire pana la sfarsit si cu atat mai putin de o rezolvare.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Morti pana la apus (Vampirii Sudului, vol. 1) – Charlaine Harris

Moartea la Dallas (Vampirii Sudului, vol. 2) – Charlaine Harris
Posted in Charlaine Harris

Mort si-ngropat (seria Vampirii Sudului, volumul 9) – Charlaine Harris

Posted on by roxtao

Disponibil la: Leda Books

Colectia: Fantasy Leda

Traducere: Ana-Maria Nica

Nr pagini: 336

 

Sinopsis:

“O serie captivanta… E usor de inteles de ce aceste carti cu un farmec ciudat au devenit atat de indragite.” –The New Orleans Times-Picayune

Pentru Sookie Stackhouse fiecare zi inseamna o noua aventura. Si nici nu e de mirare, daca ne gandim ca ea are o legatura de sange cu seful vampirilor, este prietena a haitei locale de varcolaci, lucreaza pentru un barbat teriantrop si are un frate varcolac-pantera… Varcolacii si teriantropii hotarasc acum sa-si dezvaluie existenta in fata oamenilor obisnuiti. Si tot acum, o crima misterioasa pune intreaga comunitate pe jar, mai ales ca victima este o persoana cunoscuta si trupul mutilat este gasit in parcarea barului unde lucreaza Sookie. Si ca lucrurile sa fie si mai complicate, apar si alte fiinte supranaturale care se pregatesc de lupta. Iar Sookie ajunge un ostatic mult prea uman in lupta lor…

“Un amestec comic, alert, amuzant si extraordinar de incitant de poveste cu vampiri si thriller, un roman captivant, pe care nu trebuie in nici un caz sa-l ratezi.” – Susan Sizemore

Parerea mea:

Am intarziat putin cu recenzia, din lipsa de timp, insa cartea am devorat-o in cateva ore si recunosc ca a ajuns fulgerator pe primul loc in topul preferintelor mele privind volumele din seria Vampirii Sudului. Cu riscul de a strica surpriza celor ce inca nu au citit volumul Mort si-ngropat, chiar nu pot sa ma abtin sa nu imi exprim entuziasmul fata de relatia dintre Eric si Sookie, relatie ce in sfarsit devine concreta. De fapt, intr-un mod semi-oficial, devine foarte oficiala. Nu e foarte clar nici pentru cititori, nici pentru Sookie daca ceea ce e intre ea si Eric este o combinatie de atractie si sentimente naturale sau este urmarea schimbului de sange si a ritualului pe care l-a infaptuit fara sa stie ce face. Evident, este de dorit sa fie valabila prima varianta.

In afara de relatia celor doua personaje, actiunea este bineinteles construita pe o serie de evenimente. Cele mai multe dintre ele, ca de obicei, neplacute pentru protagonista. Romanul pastreaza acelasi ritm rapid, iar actiunile mi s-au parut intr-o oarecare masura mai bine inlantuite, mai strans legate una de cealalta. Si, mai mult, in ciuda tuturor precautiilor, Sookie pare a fi intr-o primejdie mai mare decat pana acum, senzatie accentuata probabil si de faptul ca de data aceasta se afla singura in mainile dusmanilor, dusmani ce nu sunt prea usor de inlaturat.

Finalul nu este tocmai ideal, dar nici nu iti trezeste cine stie ce sentimente neplacute. Doar ca ar fi putut sa lase o portita deschisa pentru alte intamplari, in loc sa inchida practic un capitol din viata eroinei.

Bile albe:

– Probabil toti admiratorii seriei Vampirii Sudului stiu ca volumul Mort si-ngropat este urmat de inca 2 romane care sunt deja disponibile pe piata, plus unul la care autoarea inca lucreaza, daca nu ma insel. Cu toate acestea, exista cateva momente in care ajungi sa te intrebi sincer daca protagonista va supravietui intamplarilor prin care trece si in cazul in care o va face, daca va ramane sanatoasa atat fizic, cat si psihic. Mi se pare ca este una dintre cele mai pertinente dovezi ale talentului si imaginatiei autoarei.

– Cu toate ca romanul nu duce lipsa de momente tensionate, mistere si lupte in lumea supranaturala, scriitoarea a condimentat actiunea si cu cateva intamplari minore intrigante, asa ca esti tinut in suspans pe tot parcursul cartii.

Bile negre:

– Cateva personaje foarte dragute au parte de un sfarsit nu tocmai placut. Nu este vorba de personaje principale, dar erau totusi simpatice si ofereau cartilor un farmec aparte, asa ca nu ai cum sa nu le regreti.

 – Dezvaluirea existentei varcolacilor si a teriantropilor ofera posibilitatea unor intrigi noi pentru volumele urmatoare, dar momentul propriu-zis in care acestia isi recunosc natura (cel putin in barul unde lucreaza Sookie) mi s-a parut tratat putin superficial si acceptat prea usor de persoanele normale. Oricat de pregatit ar fi fost terenul prin revelatia existentei  vampirilor, oamenii sunt parca prea impasibili si reactioneaza aproape cu indiferenta la transformarile care se desfasoara in fata lor.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Moarte in familie (Vampirii Sudului, vol. 10) – Charlaine Harris

Morti pana la apus (Vampirii Sudului, vol. 1) – Charlaine Harris
Posted in Anne Rice

Regina damnatilor (seria Cronicile Vampirilor – volumul 3) – Anne Rice

Posted on by roxtao

Disponibil la: Libris

Colectia: Literatura Universala

Traducere: Florica Sincu

Numar pagini: 640

 

Sinopsis:

După Interviu cu un vampir şi Vampirul Lestat, Regina damnaţilor este al treilea volum din ciclul Cronicile vampirilor- această stranie îmbinare de arhaitate aristocratică şi de modernitate de ultimă oră. După şase mii de ani de linişte înfiorătoare, Akasha, mama tuturor vampirilor şi regina damnaţilor, se ridică din somn ca să dezlănţuie puterile întunericului. Iar cel care va trebui să lupte împotriva răului atotcuprinzător este Lestat- cel mai sălbatic dintre vampiri.

Parerea mea:

Prima parte a romanului este alcatuita din mai multe povestiri, aparent fara nici o legatura directa intre ele, cel putin la inceput, ale unor personaje ce vor deveni sau nu, importante in desfasurarea intrigii principale. Ilustrarea intamplarilor personajelor ce nu au un rol semnificativ mai tarziu este importanta tocmai pentru a accentua amploarea evenimentelor din urmatoarele parti ale cartii. Aceste povesti din partea intai a cartii imbina amintiri din trecutul personajelor cu scurte momente din prezent si se desfasoara inainte de concertul lui Lestat, mentionat deja in finalul volumului anterior, Vampirul Lestat. In partea a doua se continua insiruirea povestilor mai multor personaje, de data aceasta fiind urmarite intamplarile acestora din timpul concertului.

Abia din partea a treia a cartii povestea se desfasoara simultan pe ambele planuri: Lestat impreuna cu Akasha de o parte si grupul de vampiri ce au scapat de distrugerea reginei, pe de alta parte – reuniti pentru prima data, pentru a se salva atat pe ei, cat si lumea intreaga de planurile malefice ale reginei damnatilor. In aceasta parte a cartii se face din nou o incursiune in trecut, revelandu-se in sfarsit povestea gemenelor care apar continuu de la inceputul cartii si reprezinta probabil unul dintre cele mai importante mistere ale romanului. Povestea alterneaza de la un grup la altul, pastrandu-ti atentia si curiozitatea treze. In plus, este remarcabil modul in care autoarea reuseste sa faca cititorul sa se simta apropiat de fiecare personaj. Pe masura ce citesti, esti tot mai adancit in poveste si intelegi parca toate sentimentele si actiunile fiecaruia dintre ele.

Nu stiu exact ce impresie s-a dorit sa avem despre Akasha. Probabil trebuia sa fie perceputa drept personaj negativ, marele inamic al protagonistilor. Eu am vazut-o doar ca pe o fiinta singura si debusolata, intepenita intr-un timp disparut de mult, incapabila sa se adapteze la prezent, ce isi doreste cu disperare sa aiba un tel important care sa ii redea gloria de alatadata si mai mult, sa aiba pe cineva alaturi. In momentul in care se intalneste cu grupul de vampiri ramasi in viata nu vezi o persoana diabolica, ci doar una care sufera poate fara sa-si recunoasca asta nici macar ei insasi, care in ciuda miilor de ani traite, are exact aceleasi tristeti umane ce sunt comune atat muritorilor cat si nemuritorilor. M-am surprins dorindu-mi ca cel putin unul dintre personaje sa o inteleaga si sa treaca de partea ei, macar simbolic, chiar daca rezultatul confruntarii ar fi ramas acelasi.

Bile albe:

– Este interesanta perspectiva pe care autoarea reuseste sa o ofere asupra personajelor: eroi ce in alte volume pareau de neinvins, vampiri pe care ii vedeai ca fiind vesnici, intelepti, ajunsi aproape la perfectiune in ceea ce priveste inteligenta, echilibrul si puterea, apar acum (cel putin in primele parti ale romanului) fragili si aproape neinsemnati in comparatie cu Akasha.

– Am avut impresia ca am citit o carte completa, careia nu i-a lipsit absolut nimic. Incepand de la cartea a treia, citesti cu sufletul la gura intamplarile personajelor, actiunea se precipita, intriga capata un ritm alert si abia de aici ai sentimentul ca nu mai poti lasa cartea din mana.

Bile negre:

– Poate ca nu era foarte greu de banuit care va fi ideea de baza a planului reginei, dar pe mine m-a surprins. Cred ca ma asteptam totusi la ceva mai spectaculos, in ciuda faptului ca nici ideea prezentata nu este de neglijat daca incerci sa ii cuprinzi toate implicatiile.

– Primele doua parti ale cartii se citesc mai greu, nu au acel ceva care sa te atraga si sa te faca extrem de curios cu privire la continuare. Alternarea extrem de rapida intre povestile numarului mare de personaje nu iti permite sa intelegi care dintre acestea vor avea cu adevarat un rol important in desfasurarea actiunii viitoare si astfel nu faci decat sa iti pierzi concentrarea, sa nu remarci unele dintre detaliile ce ar trebui de fapt sa fie retinute sau dimpotriva, sa acorzi o atentie deosebita unor amanunte lipsite de semnificatie.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Vampirul Lestat (Cronicile Vampirilor – vol. 2) – Anne Rice

Povestea hotului de trupuri (Cronicile Vampirilor, vol. 4) – Anne Rice