Disponibil la: Leda Books
Colectia: Fantasy Leda
Traducere: Ana-Maria Nica
Nr pagini: 336
Sinopsis:
“O serie captivanta… E usor de inteles de ce aceste carti cu un farmec ciudat au devenit atat de indragite.” –The New Orleans Times-Picayune
Pentru Sookie Stackhouse fiecare zi inseamna o noua aventura. Si nici nu e de mirare, daca ne gandim ca ea are o legatura de sange cu seful vampirilor, este prietena a haitei locale de varcolaci, lucreaza pentru un barbat teriantrop si are un frate varcolac-pantera… Varcolacii si teriantropii hotarasc acum sa-si dezvaluie existenta in fata oamenilor obisnuiti. Si tot acum, o crima misterioasa pune intreaga comunitate pe jar, mai ales ca victima este o persoana cunoscuta si trupul mutilat este gasit in parcarea barului unde lucreaza Sookie. Si ca lucrurile sa fie si mai complicate, apar si alte fiinte supranaturale care se pregatesc de lupta. Iar Sookie ajunge un ostatic mult prea uman in lupta lor…
“Un amestec comic, alert, amuzant si extraordinar de incitant de poveste cu vampiri si thriller, un roman captivant, pe care nu trebuie in nici un caz sa-l ratezi.” – Susan Sizemore
Parerea mea:
Am intarziat putin cu recenzia, din lipsa de timp, insa cartea am devorat-o in cateva ore si recunosc ca a ajuns fulgerator pe primul loc in topul preferintelor mele privind volumele din seria Vampirii Sudului. Cu riscul de a strica surpriza celor ce inca nu au citit volumul Mort si-ngropat, chiar nu pot sa ma abtin sa nu imi exprim entuziasmul fata de relatia dintre Eric si Sookie, relatie ce in sfarsit devine concreta. De fapt, intr-un mod semi-oficial, devine foarte oficiala. Nu e foarte clar nici pentru cititori, nici pentru Sookie daca ceea ce e intre ea si Eric este o combinatie de atractie si sentimente naturale sau este urmarea schimbului de sange si a ritualului pe care l-a infaptuit fara sa stie ce face. Evident, este de dorit sa fie valabila prima varianta.
In afara de relatia celor doua personaje, actiunea este bineinteles construita pe o serie de evenimente. Cele mai multe dintre ele, ca de obicei, neplacute pentru protagonista. Romanul pastreaza acelasi ritm rapid, iar actiunile mi s-au parut intr-o oarecare masura mai bine inlantuite, mai strans legate una de cealalta. Si, mai mult, in ciuda tuturor precautiilor, Sookie pare a fi intr-o primejdie mai mare decat pana acum, senzatie accentuata probabil si de faptul ca de data aceasta se afla singura in mainile dusmanilor, dusmani ce nu sunt prea usor de inlaturat.
Finalul nu este tocmai ideal, dar nici nu iti trezeste cine stie ce sentimente neplacute. Doar ca ar fi putut sa lase o portita deschisa pentru alte intamplari, in loc sa inchida practic un capitol din viata eroinei.
Bile albe:
– Probabil toti admiratorii seriei Vampirii Sudului stiu ca volumul Mort si-ngropat este urmat de inca 2 romane care sunt deja disponibile pe piata, plus unul la care autoarea inca lucreaza, daca nu ma insel. Cu toate acestea, exista cateva momente in care ajungi sa te intrebi sincer daca protagonista va supravietui intamplarilor prin care trece si in cazul in care o va face, daca va ramane sanatoasa atat fizic, cat si psihic. Mi se pare ca este una dintre cele mai pertinente dovezi ale talentului si imaginatiei autoarei.
– Cu toate ca romanul nu duce lipsa de momente tensionate, mistere si lupte in lumea supranaturala, scriitoarea a condimentat actiunea si cu cateva intamplari minore intrigante, asa ca esti tinut in suspans pe tot parcursul cartii.
Bile negre:
– Cateva personaje foarte dragute au parte de un sfarsit nu tocmai placut. Nu este vorba de personaje principale, dar erau totusi simpatice si ofereau cartilor un farmec aparte, asa ca nu ai cum sa nu le regreti.
– Dezvaluirea existentei varcolacilor si a teriantropilor ofera posibilitatea unor intrigi noi pentru volumele urmatoare, dar momentul propriu-zis in care acestia isi recunosc natura (cel putin in barul unde lucreaza Sookie) mi s-a parut tratat putin superficial si acceptat prea usor de persoanele normale. Oricat de pregatit ar fi fost terenul prin revelatia existentei vampirilor, oamenii sunt parca prea impasibili si reactioneaza aproape cu indiferenta la transformarile care se desfasoara in fata lor.
| Alte recenzii care te-ar putea interesa:
Moarte in familie (Vampirii Sudului, vol. 10) – Charlaine Harris Morti pana la apus (Vampirii Sudului, vol. 1) – Charlaine Harris |
My Weekly Book 
Revin cu parerea, acum si inteleg de ce spui ca iti place mai mult, actiunea, da este ok… si pentru Sookie si Eric. Eu pot sa spun ca in ceea ce priveste actiunea mai mult sper final mi-a placut. Cat despre relatia celor doi, nu este chiar o relatie ok din punctul meu de vedere. Nu vad ca ce doi se iubesc, pare ca nici unul nu stie exact ce simte. In schimb eu am vazut ceva apropiere intre partenerul cu care ramane in final. 😀 Cat despre vampirul meu preferat cred ca nu merita ce sacrificiu a facut, ma gandesc ca de aici se trage boala din volumul urmator. 😦 Sper sa aiba si el parte de un final fericit, poate imi spui si mie ce se intampla cu el, ca mai am doar un volum de citit.
Intr-adevar, apar foarte multe chestii intre ei care ii fac sa se indoiasca de sentimentele lor… Dar probabil exact diferentele astea au dus la artificiile ce apar intre ei 🙂 Oricum, dovada e ca nici nu raman impreuna si ca cel cu care va ramane e fix cel cu care seamana cel mai mult si care nu ii aduce… artificii, ci liniste…
Bill o sa fie ok. Parca nu imi amintesc sa se mai fi mentionat nimic despre vreo relatie ceva, insa dupa Sookie, ai vazut ca el parca s-a axat mai mult pe latura profesionala si sociala a vietii, asa ca pot sa iti spun de acum ca in domeniile astea da lovitura 😀
Din punctul meu de vedere Eric, nu imi place pentru ca ii manipuleaza pe toti. Sookie nu stie exact ce simte datorita legaturii, Bill sare ca prostul ca asa a zis stapanul…si uite asa. 😛 Mi-a placut de unul din personajele acestui volum care ii cere la un momendat libertatea, ca el nu voia sa se lupte pentru o femeie umana. Sunt curioasa daca ar fi trait, ar fi fost liber… dar era logic ca va muri. 😛
:)) Da, ai dreptate, insa cred ca exact asta il face un personaj din ala, rau si bun in acelasi timp. Mie mi se pare unul dintre cele mai desavarsite personaje tocmai pentru ca autoarea nu l-a transformat intr-un mielusel in momentul in care a intalnit-o pe protagonista, asa cum se intampla de obicei cu toti acesti bad boys din carti. Evident, nu cred ca mi-ar placea foarte tare sa dau de un Eric in viata reala, insa intr-o carte admir modul in care autoarea l-a construit. Daca ar fi fost mai bland, mai putin manipulator, mai putin… “vulpe”, i s-ar fi dus din credibilitate, pentru ca imaginea unui vampir numai lapte si miere odata indragostit si cea a unuia care a rezistat cu brio tuturor incercarilor destinului de-a lungul a o mie de ani nu sunt tocmai compatibile 😀
Imi amintesti, te rog, la care personaj te referi? Am citit acum mai bine de un an seria si nu mai retin care personaj a spus asta. Mai ales ca o multime au tot murit :))
Clancy parca, sunt multe personaje care apar putin sau mor repede. Oricum acest vampir apare foarte, foarte putin si in acest volum. Degeaba, nu imi place Eric din clipa in care l-a facut sa isi piarda memoria. Mi s-a parut totul tras de par, numai in telenovelele de pe acasa am vazut asa poveste. :))
Da, da, sunt ff multe. Cred ca dintre astea episodice asa mi-a ramas in minte doar barmanul ala care arata ca un pirat. Si avea si o personalitate ff misto. La fel, a murit si el…
:)))) Nu vazusem lucrurile asa pana acum, dar nici nu prea te pot contrazice la faza asta.