Disponibil la: Libris
Colectia: Literatura Universala
Traducere: Florica Sincu
Numar pagini: 640
Sinopsis:
După Interviu cu un vampir şi Vampirul Lestat, Regina damnaţilor este al treilea volum din ciclul Cronicile vampirilor- această stranie îmbinare de arhaitate aristocratică şi de modernitate de ultimă oră. După şase mii de ani de linişte înfiorătoare, Akasha, mama tuturor vampirilor şi regina damnaţilor, se ridică din somn ca să dezlănţuie puterile întunericului. Iar cel care va trebui să lupte împotriva răului atotcuprinzător este Lestat- cel mai sălbatic dintre vampiri.
Parerea mea:
Prima parte a romanului este alcatuita din mai multe povestiri, aparent fara nici o legatura directa intre ele, cel putin la inceput, ale unor personaje ce vor deveni sau nu, importante in desfasurarea intrigii principale. Ilustrarea intamplarilor personajelor ce nu au un rol semnificativ mai tarziu este importanta tocmai pentru a accentua amploarea evenimentelor din urmatoarele parti ale cartii. Aceste povesti din partea intai a cartii imbina amintiri din trecutul personajelor cu scurte momente din prezent si se desfasoara inainte de concertul lui Lestat, mentionat deja in finalul volumului anterior, Vampirul Lestat. In partea a doua se continua insiruirea povestilor mai multor personaje, de data aceasta fiind urmarite intamplarile acestora din timpul concertului.
Abia din partea a treia a cartii povestea se desfasoara simultan pe ambele planuri: Lestat impreuna cu Akasha de o parte si grupul de vampiri ce au scapat de distrugerea reginei, pe de alta parte – reuniti pentru prima data, pentru a se salva atat pe ei, cat si lumea intreaga de planurile malefice ale reginei damnatilor. In aceasta parte a cartii se face din nou o incursiune in trecut, revelandu-se in sfarsit povestea gemenelor care apar continuu de la inceputul cartii si reprezinta probabil unul dintre cele mai importante mistere ale romanului. Povestea alterneaza de la un grup la altul, pastrandu-ti atentia si curiozitatea treze. In plus, este remarcabil modul in care autoarea reuseste sa faca cititorul sa se simta apropiat de fiecare personaj. Pe masura ce citesti, esti tot mai adancit in poveste si intelegi parca toate sentimentele si actiunile fiecaruia dintre ele.
Nu stiu exact ce impresie s-a dorit sa avem despre Akasha. Probabil trebuia sa fie perceputa drept personaj negativ, marele inamic al protagonistilor. Eu am vazut-o doar ca pe o fiinta singura si debusolata, intepenita intr-un timp disparut de mult, incapabila sa se adapteze la prezent, ce isi doreste cu disperare sa aiba un tel important care sa ii redea gloria de alatadata si mai mult, sa aiba pe cineva alaturi. In momentul in care se intalneste cu grupul de vampiri ramasi in viata nu vezi o persoana diabolica, ci doar una care sufera poate fara sa-si recunoasca asta nici macar ei insasi, care in ciuda miilor de ani traite, are exact aceleasi tristeti umane ce sunt comune atat muritorilor cat si nemuritorilor. M-am surprins dorindu-mi ca cel putin unul dintre personaje sa o inteleaga si sa treaca de partea ei, macar simbolic, chiar daca rezultatul confruntarii ar fi ramas acelasi.
Bile albe:
– Este interesanta perspectiva pe care autoarea reuseste sa o ofere asupra personajelor: eroi ce in alte volume pareau de neinvins, vampiri pe care ii vedeai ca fiind vesnici, intelepti, ajunsi aproape la perfectiune in ceea ce priveste inteligenta, echilibrul si puterea, apar acum (cel putin in primele parti ale romanului) fragili si aproape neinsemnati in comparatie cu Akasha.
– Am avut impresia ca am citit o carte completa, careia nu i-a lipsit absolut nimic. Incepand de la cartea a treia, citesti cu sufletul la gura intamplarile personajelor, actiunea se precipita, intriga capata un ritm alert si abia de aici ai sentimentul ca nu mai poti lasa cartea din mana.
Bile negre:
– Poate ca nu era foarte greu de banuit care va fi ideea de baza a planului reginei, dar pe mine m-a surprins. Cred ca ma asteptam totusi la ceva mai spectaculos, in ciuda faptului ca nici ideea prezentata nu este de neglijat daca incerci sa ii cuprinzi toate implicatiile.
– Primele doua parti ale cartii se citesc mai greu, nu au acel ceva care sa te atraga si sa te faca extrem de curios cu privire la continuare. Alternarea extrem de rapida intre povestile numarului mare de personaje nu iti permite sa intelegi care dintre acestea vor avea cu adevarat un rol important in desfasurarea actiunii viitoare si astfel nu faci decat sa iti pierzi concentrarea, sa nu remarci unele dintre detaliile ce ar trebui de fapt sa fie retinute sau dimpotriva, sa acorzi o atentie deosebita unor amanunte lipsite de semnificatie.
| Alte recenzii care te-ar putea interesa:
Vampirul Lestat (Cronicile Vampirilor – vol. 2) – Anne Rice Povestea hotului de trupuri (Cronicile Vampirilor, vol. 4) – Anne Rice |
My Weekly Book 
Regina Damnatilor a fost al doilea volum cu vampiri pe care l-am citit. Aveam vreo 16 ani si eram deja indragostita de Lestat dupa ce citisem Vampirul Lestat. Pur si simplu am devorat Cronicile Vampirilor si, chiar si acum dupa atatia ani, inca mai sper ca vor fi publicate si la noi si celelalte volume din serie (Pandora, Merrick, Blood and Gold, Blackwood Farm si Blood Canticle).
Cred ca si la mine a fost prima serie cu vampiri pe care am citit-o (Dracula nu cred ca se pune :D). Bine, de fapt am citit doar cateva volume cand eram prin liceu: Interviu cu un vampir, Vampirul Armand si Vampirul Vittorio parca. Pe vremea aia nici nu prea erau altele aparute la noi, fantasy-ul a luat amploare dupa cativa ani abia..Dar in continuare mi se par cele mai bune carti cu vampiri si in mintea mea, vampirii originali exact asa sunt, indiferent de cate variante inventeaza noii autori. Intr-adevar, e pacat ca nu s-au publicat si celelalte volume, dar cred ca e de vina si faptul ca fiind ceva mai ..hot, nu sunt la fel de promovate ca romanele YA. Iti recomand si seria Anita Blake de Laurell K Hamilton (cred ca 3 vol publicate la noi, vreo 22 in afara), vampirii ei aduc putin cu cei ai autoarei Anne Rice.
Am citit cele trei volume din Anita Blake (prin 2009) si mult timp dupa ce le-am citit i-am tot stresat pe cei de la Tritonic cu intrebari despre continuarea seriei. Din pacate, ba nu-mi raspundeau, ba imi raspundeau foarte nepoliticos, de parca ii deranja ca un cititor e interesat de serie publicata de ei. Din cate am inteles toamna trecuta, cand Leda a preluat de la ei Femei din Cealalta Lume (Kelley Armstrong) se vehicula ca poate vor prelua si Anita Blake.
Si eu tot in liceu am citit Cronicile Vampirilor. Stiu ca le-am gasit destul de greu prin librarii si nici vorba de alte volume fantasy. Eu am toate volumele aparute la noi (Interviu cu un vampir, Vampirul Lestat, Regina Damnatilor, Povestea Hotului de Trupuri, Diavolul Memnoch, Vampirul Armand, Vampirul Vittorio) si am tot sperat ca voi avea ocazia sa-mi completez colectia si cu celelalte volume. Am citit si Cronicile Vrajitoarelor, dar nu mi-au placut la fel de mult.
Eu nici pana acum n-am citit Dracula, doar am vazut cateva ecranizari. Trebuie sa-l citesc cat mai curand.
Eu nu am mai gasit nimic cu vampiri prin librarii pana in 2008, cand a fost publicat Amurg de editura Rao (pe urma am descoperit Vampirii Sudului si Anita Blake si practic am devorat volumele publicate atunci din aceste serii) . Practic 7 ani am facut pauza fortata si am recitit Cronicile pana s-au ingalbenit filele 😀 .
Nici mie nu mi-au prea placut Cronicile Vrajitoarelor, am abandonat volumul 3 pe la jumatate. De la Dracula sa nu ai asteptari foarte mari, nu o sa te dea pe spate. Dar cred ca merita citita macar pt ca a declansat mitul asta al vampirilor si e sursa de inspiratie pt atatea carti mai bune 🙂 Doamne ce bine e sa mai dau de persoane care nu sunt inca in scoala si care tin minte perioada dinainte de Amurg 😀 Eu m-am hranit cu horror in anii aceia cand de fantasy nu prea se auzea. Si deci am mai prins cate o poveste cu vampiri pe la Stephen King sau alti autori, dar intr-adevar, erau vampiri mancatori de oameni, nu stralucitori 🙂
Eu nu am prea citit horror. Sunt genul foarte fricos, nici la filmele horror nu sunt in stare sa ma uit, dar sa citesc o carte. A fost un adevarat chin pentru mine sa ma uit la The Walking Dead, de exemplu 😀 .
Sper sa nu te deranjeze ca te-am adaugat la blogroll. Imi plac foarte mult recenziile tale si vreau sa le citesc pe toate pe care le postezi :).
Ah, eu eram fanatica la un moment dat, acum sunt aproape imuna la orice e horror: carti, filme, jocuri, etc. In ultimii ani, am gasit doar o serie de filmulete horror (Masters of Horror) care mi-a mai dat ceva emotii – si nu toate episoadele, ci doar cateva! – si un singur film (Mirrors) dupa care imi era frica sa cobor din pat ca sa ma duc in cealalta camera sa ma refugiez langa prietenul meu 😀 Dar ieri seara de exemplu, urlam ca nebuna cand m-a atacat un gandac, asa ca din pacate imunitatea la horror pe care o castigi din carti si filme nu se aplica deloc si in viata reala ^_^
Doamne, cum sa ma deranjeze? Eu te urmaresc de ceva timp, asa ca daca cineva a carui munca o admir imi face un astfel de compliment intru in extaz pentru o zi intreaga! Multumesc mult! Te adaug si eu imediat. Nu am facut-o pana acum pentru ca mereu uit sa adaug cate un blog acolo in momentul in care incep sa il urmaresc 🙂
Multumesc mult. La fel sunt si eu 😀 Acum sunt tare bucuroasa ca-mi urmaresti blogul pentru ca eu intru ca o micuta psihopata zilnic sa-ti citesc pe rand toate recenziile 😀 . Ai cele mai frumoase recenzii pe care le-am citit in ultimul timp, sunt perfecte.
Eu m-am uitat la The Walking Dead ca sa invat cum sa omor un zombie (da, sunt nebuna, vroiam sa stiu cum se face in eventualitatea ca apare vreun zombie in zona 😀 . Totusi nu sunt singura nebuna http://www.victoriascottya.com/zombie-apocalypse-choose/).
La horror-uri ma uit ca perna in brate si stau cu capul in ea 80% din film 😀 . Pe mine m-a traumatizat The Ring (parca) cu fetita aia infioratoare. Ma uitam sub pat inainte sa dorm 😀 . Sau cand am vazut prima parte din Resident Evil vreo luna am visat doar cainii aia zombie oribili 😀 . Sunt asa o fricoasa.
Doamne, am un zambet de la o ureche pana la cealalta, multumesc din suflet! Imi creste inima cand citesc astfel de mesaje!
Vezi ca era un joc pe FB cu zombie, am fost dependenta de el luni intregi :)) Trebuia sa iti salvezi pe rand partenerul, cainele, casa, vecinul, etc, in timp ce distrugeai zombies (aa…care e pluralul in romana?) prin toate metodele posibile :)) Ah, si ca sa stii ca oricat de nebuna ti s-ar parea la un moment dat ca esti, exista mereu altii care ti-au luat-o cu mult inainte: http://loldamn.com/wp-content/uploads/2012/01/funny-Zombie-apocalypse-quote.jpg Eu ma minunez aproape zilnic cand dau peste cate o imagine din asta sau un citat care imi confirma ca cele mai tampitele idei pe care le-am avut vreodata se regasesc si in mintile altor persoane :))
Citatul acele e tare amuzant (am fost in situatia asta 😀 ). Habar nu am care e pluralul corect pentru zombie, m-am tot intrebat si eu in ultimul timp 😀 . Nu am cont pe FB, dar in cazul asta e mai bine :))). Cred ca as fi petrecut ore intregi salvand tot ce gaseam de zombie 😀 . Probabil ca in viata reala ar ramane un nor de praf in urma mea, daca as vedea unul 😀
Dap, de acord cu FB..imi mananca jumatate din timpul liber cu toate chestiile grozave pe care le descopar, dar..it feels sooo good! 😀 De fapt…internetul mai bine zis, nu doar FB. Cred ca ma bucur ca atunci cand eram mica abia apareau calculatoarele la noi, altfel toate amintirile mele din copilarie ar fi legate de bloguri, site-uri funny, goodreads, FB si altele de genul 🙂
Cred ca asa ar fi fost si copilaria mea, dar fara internet cele mai multe amintiri le am despre anime-urile la care ma uitam (Sailor Moon, pe care il adoram) si Buffy, spaima vampirilor 😀
Acum nu as mai rezista fara internet, mai ales fara goodreads, de care sunt dependenta 😀
Mi-a placut mult volumul asta, mai mult decat Vampirul Lestat si in mod cert cu mult mai mult decat Vampirul Armand
Mie Vampirul Armand parca mi-a placut mai mult. Daca nu ma insel, cred ca a fost printre primele pe care le-am citit de la Anne Rice, poate de aceea 🙂
Mie Vampirul Armand mi-a placut cel mai putin, Adevarul e ca nici nu am citit mult din seria cu vampiri, doar acestea trei. Seria vrajitoarelor Mayfair mi-a placut insa enorm
Oh, eu cu greu am citit primele 3 volume din Cronicile Vrajitoarelor. Nici nu mai stiu daca pe al treilea l-am terminat sau nu. M-a plictisit grozav. Insa am o prietena care s-a indragostit de cartile acelea, in schimb Cronicile Vampirilor au lasat-o rece. Deci depinde de la persoana la persoana 🙂
Are cineva in limba romana Blood and gold si Blood Canticle?
Daca va rog imi spuneti care este continuarea romanului TALTOS din Cronicile vrajitoarelor? am citit primele doua (ora vrajitoarelor 2 volume,apoi Lasher, acum am inceput Taltos, si pe spatele cartii scrie ca mai urmeaza volumul 4).
Stie cineva cand apar volumele traduse ale scriitoarei J.R.Ward-Fratia pumnalului negru(pe piata au tradus doar unul) sau P.C. Cast Casa Noptii ca la noi sunt doar 9 volume iar in engleza sunt 12.
Multumesc!
Din cate stiu, nu mai urmeaza nimic dupa Taltos. Doar daca povestea o fi fost lasata neterminata de catre autoare. Sau daca editura o fi impartit volumul in doua, asa cum au facut cu primul. Pentru ca in original, Ora vrajitoarelor era un singur volum, nu doua.
Cat despre restul intrebarilor, cel mai bine ar fi sa le adresezi direct editurilor pe paginile lor de FB, pentru ca daca ele nu ofera informatii despre continuari, bloggerii nu au de unde sa le stie 🙂