Publicat în Lauren Weisberger

Diavolul se imbraca de la Prada – Lauren Weisberger

Disponibil la: Libris

Colectia: Chic

Traducerea: Dora Fejes

Numar pagini: 552

 

Sinopsis:

Roman ecranizat de David Frankel, cu Meryl Streep si Anne Hathaway in rolurile principale.
Andrea Sachs, eroina cartii, o tinara din provincie, proaspata absolventa a uneia dintre marile universitati de pe Coasta de Est, obtine in chip nesperat slujba la care viseaza milioane de fete:  asistenta a Mirandei Priestly, editoare de succes a revistei Runway. Desi, la inceput, crede ca a ajuns in raiul celebritatilor, printre pantofi si posete Prada, Armani sau Versace, Andrea isi da repede seama ca sefa ei este… diavolul in persoana. Terorizata de ordinele acesteia tipate prin telefon la orice ora din zi si din noapte, Andrea incepe sa se intrebe daca slujba mult rivnita nu va sfirsi prin a o ucide. In eventualitatea in care va supravietui, Andrea trebuie sa se hotarasca daca merita sa-si vinda sufletul.
„Diavolul se imbraca de la Prada este o carte de un comic nebun. Si, mai ales, plina de birfe si de mondenitati!” (Publishers Weekly)

Parerea mea:

Experientele mele de pana acum cu literatura chick-lit nu au fost tocmai grozave. Pana in prezent, singurele romane de acest gen care m-au incantat de-a dreptul au fost cele din seria Betsy, Regina Vampirilor, iar acelea sunt mai mult..chick-fantasy 🙂 Dar recunosc ca aproape intotdeauna copertile acelea pastelate cu titluri si imagini amuzante ale romanelor glossy imi atrag atentia si din cand in cand chiar nu ma pot abtine sa nu mai asez cate unul pe rafturile din biblioteca. De data aceasta, noul locatar al bibliotecii mele este romanul Diavolul se imbraca de la Prada, mai ales ca acesta a avut parte si de o ecranizare care mie mi-a placut. Cartea mi-a fost oferita de catre libraria online Libris, catre care se indreapta toata recunostinta mea pentru ca mi-au asigurat cateva zile pline de zambete, chicoteli si buna dispozitie. Apropo, daca intrati zilele acestea pe site-ul Libris, veti descoperi o multime de oferte speciale atat la cartile in engleza, cat si la cartile online in limba romana. Iar reducerile nu sunt deloc de neglijat.

Nu stiu ce sa va spun prima data despre romanul Diavolul se imbraca de la Prada. Ca este amuzant? Ca o sa fiti atat de curiosi in legatura cu ce se mai poate intampla mai departe incat nu o sa mai aveti nevoie nici de mancare sau de somn? Ca o sa visati cu ochii deschisi la povestea Andreei si o sa va intrebati cum ati proceda voi daca ati fi in locul ei? Sau ca in momentul in care reusiti in sfarsit sa decideti care ar fi fost pasul ce trebuia facut o sa mai cititi inca un rand care o sa va readuca in haosul gandurilor contradictorii?

Cartea este intr-adevar incarcata de umor. Dar este acel gen de umor care in viata de zi cu zi este provocat de situatiile atat de ridicole, atat de socante si imposibil de inteles incat singura reactie vis-a-vis de ele este rasul. Chiar daca situatia este de fapt aproape de plans daca stai sa o analizezi mai bine. Sub masca unei carti usurele se ascund de fapt lectii de viata pe care nu le crezi decat atunci cand le traiesti chiar tu. In momentele de respiro, cand faci o pauza de la citit, ti se inghesuie instant in minte zeci de ganduri: „Chiar pot exista oameni atat de rai, atat de absurzi? Chiar ar putea indura cineva toate lucrurile acelea ridicole? Chiar poti ajunge sa te umilesti atat de mult fara sa te revolti? Cat de disperat trebuie sa fii? Ce recompensa merita un asemenea chin? Cum sa ajungi sa renunti la atatea pentru o astfel de viata? Cum sa te pierzi total pe tine in doar cateva luni? Nuu, eu nu as accepta niciodata, nici macar o zecime din ceea ce este scris aici..” Chiar asa?

Mi-ar placea ca romanul acesta sa fie studiat in scoli la un moment dat. Pentru ca nu am intalnit pana acum nici o carte care sa te pregateasca mai bine pentru ce inseamna sa fii „om mare”. Toate cartile iti spun povesti minunate, in care se intampla lucruri nemaipomenite, care te fac sa visezi cum ar fi sa fii tu protagonistul ce salveaza lumea de la pieire, ce descopera secrete intunecate, traieste aventuri incredibile..dar aproape nici una nu iti spune atat de exact cum ar putea sa fie fiecare zi a ta de tanar adult..normal. De om care seamana cu toti oamenii pe care ii vezi in jurul tau. Nici nu e de mirare ca aproape toti adolescentii sunt convinsi ca ei nu vor ajunge niciodata ca persoanele cu figuri triste si incruntate pe care le vad dimineata in metrou, ca ei nu vor avea o viata obisnuita, banala si ca intr-o zi, peste putin timp, va incepe viata lor incredibila! Romanul Diavolul se imbraca de la Prada iti pune in fata ochilor o versiune mai apropiata de realitate decat ti-ai dori. Iti arata ca de obicei nimic nu se obtine atat de usor. Si ca pentru a-ti indeplini visul, uneori trebuie sa faci mai mult decat sa visezi. Ca dorinta nu e mereu de ajuns si ca la un moment dat poate ca va fi nevoie sa cobori mai multe trepte decat credeai, doar pentru a incerca sa iti transformi visul in realitate. Ca vor fi momente in care vei ajuge poate sa urasti soarele ce rasare dimineata, pentru ca stii ca mai ai inca un drum atat de mult de parcurs si a ajuns sa iti fie deja lehamite. Si ca nu vei ajunge unde vrei nici azi, nici maine, nici poimaine si ca uneori nu exista nici un mod prin care sa te poti intoarce sa o iei de la capat sau sa iti schimbi traseul.  Ca exista doar Inainte. Ca te asteapta luni sau ani de truda, in care trebuie sa inveti mereu, sa descoperi lumea si pe tine in acelasi timp, sa oferi, nu numai sa primesti, sa astepti, sa ai rabdare, sa cresti…Si ca pe drum te vei lovi uneori de tot felul de oameni mai putin placuti: unii vor fi rai pentru ca pur si simplu nu isi dau seama ca sunt asa si uita sa fie altfel, altii pentru ca asa au invatat ei sa se simta bine – lovind in cei din jur.  Daca citesti printre randuri, realizezi ca morala povestii este aceea ca fiecare dintre noi ajunge candva in astfel de momente. Finalul romanului ofera variante extrem de diferite si iti spune ca Binele unuia poate fi diferit de al altuia, ca fiecare e liber sa isi aleaga singur modul in care alege sa mearga mai departe. Ca drumul unei persoane poate fi perfect pentru el, chiar daca celor din jur li se pare absurd.

Poate ca unii dintre cititori vor vedea doar o poveste amuzanta si lipsita de veridicitate. O poveste ce te face sa visezi la o viata glam, la siruri de nume de case de moda celebre si de staruri. Asa cum spuneam si la inceput, Diavolul se imbraca de la Prada spune o poveste diferita fiecarui cititor, in functie de perceptia lui, in functie de treapta pe care se afla in acel moment. In urma cu 5 ani as fi privit romanul intr-un mod total diferit. Nu as fi sesizat nici un sens dintre cele pe care le-am descoperit acum, nu m-as fi gandit o clipa la lucrurile pe care le-am vazut acum. Daca cititi cartea, imprumutati-o si unui parinte, sau dupa caz, copilului, apoi schimbati pareri, incercati sa confruntati ceea ce a aflat fiecare din acest roman. Veti avea cu siguranta impresia ca ati citit carti diferite.

De data aceasta, fara bile albe, fara bile negre. Intregul roman este o bila alba, nu glumesc cand spun ca il consider must-read. Nu stiu cum li se va parea celor ce sunt inca departe de primul job, daca vor fi impresionati de povestea din spatele povestii. Dar, in cazul in care Diavolul se imbraca de la Prada ramane pentru voi doar un roman chick-lit, va asigur ca cel putin veti avea parte de o lectura extrem de amuzanta, veti visa cu ochii deschisi la lumea stralucitoare descrisa in carte si nu veti regreta o secunda ca v-ati cumparat-o. Romanul ofera in mod discret o lectie imbracata intr-o poveste grozava, te incurajeaza sa mergi inainte indiferent de cat de innebunitoare e situatia ta actuala si te asigura ca mereu se poate si mai rau! Asa ca nu-ti ramane decat sa te bucuri de prezent si sa rasufli usurat ca protagonista e Andrea Sachs si nu esti tu 🙂

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Nici moarta, nici maritata (Betsy, Regina Vampirilor, vol. 1) – Maryjanice Davidson

The Selection (seria The Selection, volumul 1) – Kiera Cass

Reclame
Publicat în Sara Shepard

Perfect (seria Micutele Mincinoase, volumul 3) – Sara Shepard

Disponibil la: Libris

Colectia: Literatura Universala

Traducerea: Adrian Deliu

Numar pagini: 345

 

Sinopsis:

In Rosewood, Pennsylvania, patru fete aparent perfecte nu sunt nici pe departe atat de perfecte pe cat par…Aria nu-i poate rezista interzisului ei fost. Hanna e la un pas sa-si piarda cea mai buna prietena. Emily e inspaimantata de un simplu sarut. Iar Spencer nu se poate abtine sa-si puna mainile pe orice i-ar apartine surorii ei.
Norocul meu! Le cunosc pe aceste micute mincinoase mai bine decat se cunosc ele insele. Dar mi-e greu sa pastrez toate secretele lor doar pentru mine. Asa ca ar fi bine ca ele sa faca numai ce le spun eu… sau altfel…

Parerea mea:

Suspansul creste tot mai rapid de la un volum la altul. In volumul 3 al seriei Micutele Mincinoase, Perfect, starea de tensiune se intensifica la maxim. Fiecare capitol te arunca intr-o serie de suspiciuni, emotii si scenarii diferite, astfel incat devii tot mai dependent de poveste si tot mai curios sa afli continuarea. Iar ultimele 50 de pagini iti taie pur si simplu rasuflarea. Nu am decat cuvinte de lauda pentru acest volum!

Daca pana acum, in primele 2 carti ale seriei A era doar o amenintare din umbra, care trimitea mesaje si avertizari, in Perfect, fetele incep rand pe rand sa fie „lovite” de actiunile misteriosului personaj, iar amenintarile de pana atunci devin realitate. Ceea ce este ciudat este faptul ca in ciuda tuturor pericolelor, cele patru fete continua sa mearga pe sarma iar faptele lor nu fac decat sa ii ofere lui A si mai multe materiale cu care sa lucreze. Nici una dintre eroine nu alege calea corecta pentru a se pune in siguranta si pentru a scapa de gramada tot mai mare de secrete pe care le aduna. Cu toate ca datorita loviturilor lui A, fiecare dintre ele ajunge la un moment dat sa fie dezgolita de majoritatea tainelor pe care le pastreaza si ar fi putut profita de partea buna a acestor strategii malefice astfel incat sa nu mai continue sa se ingroape in acest joc. Stiu ca adolescenta este o scuza buna pentru o multime de indoieli, revolte si erori, dar felul in care protagonistele se arunca intr-o plasa de alegeri gresite te face sa te gandesti uneori ca Aria, Hanna, Emily si Spencer si-au construit singure o viata atat de complicata. Si ca A nu a facut decat sa arunce o scanteie mica pentru ca apoi lucrurile sa explodeze.

Apar cateva personaje noi, dar este greu sa te hotarasti daca iti plac sau nu. Incepi sa suspectezi fiecare personaj ca ar putea fi A sau ca are un anumit secret de ascuns, nu mai ai incredere ca exista cineva lipsit de intentii rele si care ar putea fi intr-adevar nevinovat sau ar putea dori cu adevarat sa le ajute pe eroine.

Bile albe:

– Imi este imposibil sa nu fac din nou referire la stilul de scriere. Povestea ti se strecoara in minte si iti ramane atarnata in ganduri chiar si atunci cand te opresti din citit. Misterul este aproape imposibil de suportat si devine greu sa nu mai citesti inca un capitol si inca unul si inca unul, desi ti-ai propus de fapt sa faci o multime de alte lucruri in acea zi.

Bile negre:

– Cu toate ca am ajuns deja la al treilea volum al seriei Micutele Mincinoase, relatiile dintre cele patru adolescente raman in continuare distante. Nici una nu incearca sa se apropie de cealalta, fiecare ajunge sa isi suspecteze fostele prietene, in ciuda faptului ca toate sunt tinta lui A si doar o colaborare totala a lor ar putea promite sa le salveze din jocul razbunarii acestui inamic comun. Mi s-a parut ca faptul ca fetele nu realizeaza acest lucru aduce o nota usor falsa povestii.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Micutele mincinoase (seria Micutele Mincinoase, volumul 1) – Sara Shepard

Impecabil (seria Micutele Mincinoase, volumul 2) – Sara Shepard

Publicat în Sara Shepard

Impecabil (seria Micutele Mincinoase, volumul 2) – Sara Shepard

Disponibil la: Libris

Colectia: Literatura universala

Traducerea: Adrian Deliu 

Numar pagini: 352

 

Sinopsis:

Fereste-te de fetele frumoase cu secrete intunecate!

Cele patru micute mincinoase sunt departe de a fi fete bune. Spencer i-a furat iubitul surorii sale. Aria are inima zdrobita din cauza profesorului ei de engleza. Lui Emily ii place noua ei prietena, Maya… suspect de mult! Hanna ajunge sa se imbolnaveasca din pricina obsesiei de a arata impecabil. Si cel mai oribil secret al lor de pana acum este atat de scandalos, incat aflarea adevarului le-ar distruge pentru totdeauna. Si de ce nu le-as da in vileag? Din moment ce merita cu-adevarat sa piarda totul…

„Sexy si plina de suspans!” – CLOSER

„O poveste emotionanta despre prima dragoste, principii si lectii de viata… interesanta si tulburatoare in acelasi timp, absolut captivanta!” – Louise Candlish

Parerea mea:

Dupa primul volum din seria Micutele Mincinoase, planuiam de fapt sa citesc mai intai o alta carte si abia apoi sa revin la serie, la volumul 2, Impecabil. Dar finalul primului volum promitea atat de mult incat pur si simplu nu m-am putut abtine sa nu il deschid imediat pe al doilea. Cuvintele care rezuma cel mai bine impresiile pe care le ai dupa ce termini si Impecabil sunt, fara indoiala: „Creeaza dependenta!”. Chiar daca uneori dezaprobi actiunile protagonistelor si te enerveaza modul in care aleg sa reactioneze in fata provocarilor, devii din ce in ce mai prins in povestea scrisa de Sara Shepard si iti doresti sa afli cat mai repede totul despre modul in care aceasta va evolua.

Mi s-a intamplat uneori sa citesc anumite recenzii despre unele romane, in care se spunea ca nu pot dezvalui prea mult din subiectul cartii pentru a nu strica surpriza. Si mi se parea teribil de enervante acele recenzii, deoarece eu vroiam sa aflu cat mai mult despre cartea respectiva inainte de a o citi. Dar iata ca am ajuns sa fiu la un pas de a spune acelasi lucru: ca nu pot scrie prea mult despre acest volum, deoarece risc sa stric placerea lecturii celor care inca nu l-au inceput. Fiecare moment remarcabil pe care l-as descrie este strans legat de un altul si are o influenta considerabila asupra intregii intrigi. Per ansamblu, ramai cu senzatia clara ca fetele o sau il ajuta din plin pe A sa le distruga vietile. Asa cum am scris si in recenzia primului volum al seriei, cred ca jumatate din problemele pe care le au sunt agravate de atitudinea lor fata de acestea. Mi s-a parut ca se distinge foarte pregnant morala aceea conform careia o minciuna duce la alta, ca intr-un joc de Domino, pana cand te trezesti prins intr-o plasa mult prea incalcita, din care nu prea mai ai cum sa iesi.

Spre deosebire de primul volum, in Impecabil incepi sa cunosti mai bine o parte din personajele secundare. Mi-a placut mult de Toby, Jenna pare si ea sa devina o prezenta interesanta, iar Melissa se remarca printr-o personalitate extrem de complexa si interesanta, chiar daca nu este neaparat un personaj pozitiv. Totodata, am inceput sa dezvolt si antipatii pentru cateva personaje: Maya mi se pare genul de persoana care, constient sau nu, pare sa isi doreasca cu insistenta sa le creeze probleme altora, iar tatal Hannei este un barbat las care parca astepta ca fiica lui sa il dezamageasca pentru a fi liber sa dispara din nou din viata ei. Ceea ce este intrigant este faptul ca personalitatile celor patru eroine sunt inca invaluite in mister. Cu toate ca atentia este indreptata in special catre ele, scriitoarea nu te lasa sa le cunosti in totalitate, asa ca actiunile si alegerile lor continua sa te surprinda.

Iar finalul este cu siguranta o surpriza totala. Mai ales pentru cei care urmaresc serialul si au cunoscut acolo o continuare diferita a povestii. Am simtit intr-adevar o umbra de dezamagire pentru firul pe care se deruleaza povestea din acest punct de vedere, dar cred ca tocmai acest final face ca volumul sa fie si mai provocator.

Bile albe:

– Scriitoarea reuseste sa te cucereasca pe deplin si cu acest volum. Te trezesti la un moment dat atat de prins in aventurile fetelor incat si atunci cand inchizi cartea ramai cu o stare de tensiune, incarcat de emotii, ca si cum si tu ai face parte din lumea creata de Sara Shepard, ca si cum secretele lor ar fi ale tale si tu esti de fapt cel vanat de A.

Bile negre:

– Desi cartea nu este scrisa la persoana 1, personajele secundare iti sunt prezentate destul de subiectiv, prin intermediul protagonistelor. Ceea ce duce la posibilitatea ca uneori sa iti formezi o parere nu neaparat corecta, influentata de gandurile celor patru adolescente despre restul persoanelor din jurul lor. Si din cand in cand, apare cate un moment care te face sa realizezi ca modul in care ai ajuns sa percepi acele personaje poate fi eronat si incepi sa intuiesti lucruri pe care nu le banuiai despre ele.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Micutele mincinoase (seria Micutele Mincinoase, volumul 1) – Sara Shepard

Perfect (seria Micutele Mincinoase, volumul 3) – Sara Shepard

Publicat în Sara Shepard

Micutele mincinoase (seria Micutele Mincinoase, volumul 1) – Sara Shepard

Disponibil la: Libris

Colectia: Literatura universala

Traducerea: Adrian Deliu 

Numar pagini: 320

 

Sinopsis:

Printre casele elegante si curtile perfect ingrijite din localitatea Rosewood, statul Pennsylvania, fiecare are cate ceva de ascuns – si mai ales cele patru micute mincinoase. Spencer, Hanna, Aria si Emily, colege de liceu si bune prietene, si-au tinut cu grija ascunse secretele inca de cand cea mai buna prietena a lor, Alison DiLaurentis, un fel de „sefa” a grupului, a disparut in mod misterios cu trei ani in urma. Dar in momentul in care fetele incep sa primeasca mesaje amenintatoare semnate „A”, secretele lor – cele mai neinsemnate, dar si cele de mult ingropate – par a fi in pericol de a fi dezvaluite.Nimic nu mai pare sa fie la fel in Rosewood!Prietenie, mister, povesti de dragoste, o posibila crima… intr-un cuvant, suspans! Citeste cartea Sarei Shepard si afla povestea celor patru prietene. Tinere, frumoase, inteligente… Vor reusi ele sa-si pastreze secretele si sa-si salveze reputatia de fete bune?

Parerea mea:

In momentul in care am inceput sa citesc primul volum al seriei Micutele Mincinoase, am ajuns deja la finalului celui de-al doilea sezon al serialului cu acelasi nume. Eram deci familiarizata cu povestea, personajele si firul narativ. Mi-a fost extrem de greu sa vad personajele in modul descris in carte si nu cum arata in serial, dar am fost surprinsa de precizia cu care ecranizarea urmeaza actiunea romanului.

Intregul volum pare mai mult o introducere in lumea celor 4 protagoniste. Autoarea ne face cunostinta lent cu personajele: cu fiecare capitol descoperi tot mai multe lucruri despre fiecare dintre eroine dar te si adancesti din ce in ce mai tare in trecutul lor. Senzatia cu care ramai la sfarsit este ca toate personajele principale sunt extrem de date peste cap, fiecare are probleme destul de grave cu propria-i persoana si nici una nu a avut timpul sau sansa sa se maturizeze intr-un cadru normal si intr-un ritm obisnuit. Cred ca de fapt nu disparitia prietenei lor Alison este ceea ce le-a marcat mai mult, ci chiar timpul petrecut cu aceasta. Ca si cum prietenia lor ar fi aparut exact in momentul in care personalitatile lor incepeau sa se defineasca si a avut mai multe efecte negative decat pozitive asupra acestora. In plus, fetele au un talent deosebit de a intra in necazuri in mod constant, iar modul timorat in care isi privesc vechile secrete nu le este deloc de ajutor. Cred ca jumatate din lucrurile pe care le-au facut in trecut capata o asemenea importanta doar prin faptul ca ele insele vad trecutul intr-un stil mult prea tragic. Iar A nu face decat sa profite de acest lucru.

Firul narativ trece de la o adolescenta la cealalta, in ciuda faptului ca pe tot parcursul cartii cele patru fete nu au contact aproape deloc una cu cealalta. Aproape fiecare capitol combina o intamplare din prezent cu o amintire a momentelor petrecute cu Ali. Si tot Ali este cea care, indirect, le aduce din nou impreuna pe fostele prietene.

Asa cum am spus si la inceput, stiam deja despre ce este vorba in carte si cum evolueaza lucrurile. Ceea ce ar fi putut sa transforme lectura acestui volum intr-una plictisitoare sau neinteresanta. Dar nu a facut-o. Cartea a avut parti care m-au tinut cu sufletul la gura si cred am devorat-o intr-o singura zi. In plus, caracterele personajelor sunt indeajuns de diferite fata de modul in care le vezi in serial, asa ca iti doresti sa intelegi cat mai bine modul in care vad lucrurile, motivele care le determina sa aiba anumite reactii, felul in care evolueaza pe parcursul cartii.

Bile albe:

– Stilul este captivant, te cucereste de la primele pagini. Romanul este incarcat de suspans, probabil scriitoarea ar reusi sa descrie si cel mai linistit eveniment ca pe unul ce abunda in momente tensionate. Odata ce incepi cartea, intelegi deodata de ce intr-un timp relativ scurt, seria a cucerit milioane de cititori din intreaga lume.

Bile negre:

–  In ciuda faptului ca Ali trebuie sa fie intr-adevar un personaj misterios care te intriga, mi se pare totusi putin prea diabolica pentru ca portretul ei sa fie veridic. Mai ales tinand cont de faptul ca fetele aveau 12-13 ani in perioada rememorata in amintirile protagonistelor. Nu tendinta lui Alison de a fi rautacioasa mi se pare exagerata, ci faptul ca autoarea i-a creat o imagine prea complexa, prea bine planificata. Inteleg posibilitatea ca un personaj sa fie asa odata ajuns la maturitate sau chiar si in adolescenta, dar ceva mai tarziu, nu chiar la varsta aceea, cand practic era intr-o oarecare masura inca un copil.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Impecabil (seria Micutele Mincinoase, volumul 2) – Sara Shepard

Perfect (seria Micutele Mincinoase, volumul 3) – Sara Shepard

Publicat în Maryjanice Davidson

Nici moarta, nici angajata (seria Betsy, Regina Vampirilor, volumul 2) – Maryjanice Davidson

Disponibil la: Nemira

Colectia: Glossy Books

Traducere: Ines Hristea

Numar pagini: 288

 

Sinopsis:

Nimic nu o poate face pe Betsy Taylor sa renunte la fetisul ei pentru pantofi – nici macar atunci cand moare si se trezeste in pozitia de noua Regina a Vampirilor nu renunta. Dar sa fii conducatorul vampirilor nu e atat de grozav pe cat se crede – tot ai facturi de platit. Iar Betsy e hotarata sa traiasca pe cat de normal posibil, chiar daca asta inseamna sa-si caute un job. O sarcina pe care o duce la indeplinire cu ajutorul flerului ei, punand mana pe un job de vis: vanzatoare de pantofi la Macy’s.

Nici ca se putea mai bine – doar ca noii ei prieteni o tot sacaie exact cand trebuie sa se duca la lucru. De parca ea ar avea timp sa socializeze, cand sunt atatia pantofi pacatos de frumosi de incercat – si de cumparat cu reducere. Apoi, se pare ca vampirii incep sa fie omorati in St Paul si toti pretind ca Betsy ar trebui sa faca ceva in privinta asta. Partea cea mai rea e ca va trebui sa ceara ajutorul singurului vampir care face sa ii clocoteasca sangele: Sinclair cel-atat-de-sexi. Acum, ea chiar calca pe nisipuri miscatoare – tocuri si alte alea…

Parerea mea:

Mi-a placut mult si volumul doi al seriei „Betsy, Regina Vampirilor”, desi trebuie sa recunosc faptul ca nu a mai avut parca acelasi farmec ca primul. Cel putin prima jumatate a sa. In cea de doua parte, odata cu intensificarea intrigii in care este prinsa protagonista, autoarea revine parca la stilul initial, amuzant si intrigant in acelasi timp, asa ca la sfarsit am fost cuprinsa de aceeasi stare de bine pe care am simtit-o si cand am terminat primul volum. Si nu regret decat faptul ca momentan au fost traduse si comercializate la noi doar aceste doua volume, din cele 11 ale seriei.

Actiunea romanului se petrece la 3 luni de la moartea protagonistei, renasterea ei sub forma de vampir si „incoronarea” ei ca regina a vampirilor. 3 luni in care nu au avut loc mari schimbari: Betsy se straduieste sa duca o viata normala, il evita pe Sinclair si ii displace la fel de mult sa fie regina, mai ales ca este practic obligata sa se implice in conducerea nemortilor. Firul narativ se desparte in doua puncte de interes: pe de o parte mutarea eroinei impreuna cu prietenii sai vii, Mark si Jessica din vechea locuinta intr-o casa ridicol de mare, veche si impozanta si pe de alta parte, atacurile asupra unor vampiri de catre un grup de vanatori de vampiri. Faptul ca Betsy ajunge sa locuiasca intr-o astfel de casa veche, uriasa si ireal de scumpa duce la intalnirea acesteia cu un personaj mai putin obisnuit intr-o carte cu vampiri: micuta Marie, a carei natura am banuit-o inca din primele randuri prin care aceasta a fost introdusa in scena. Rolul acesteia conduce catre o scena surprinzator de induiosatoare spre sfarsitul cartii, care ofera categoric un punct in plus romanului.

Mai dezvoltata este descrierea actiunilor ce au legatura cu investigarea crimelor ce au fost savarsite in ultima perioada si ale caror victime au fost doar femei vampir. Descoperirea grupului de vanatori nu duce mai departe la rezolvarea misterului, intrucat persoana ce a comandat crimele isi pastreaza anonimatul si in fata acestora. Pentru mine a fost o surpriza totala sa aflu atat cine era responsabil de comandarea crimelor cat si motivele acestui personaj.

Bile albe:

– Exista mai multe fire narative secundare urmarite in carte, privesti practic o multime de aspecte din viata protagonistei. Autoarea nu se axeaza doar pe noua pozitie a lui Betsy, ci ii descrie in detaliu si restul activitatilor: relatia cu familia, adaptarea la rolul de regina a vampirilor, aspectele negative ale conditiei de vampir, mutarea intr-o casa noua, gasirea si pastrarea unui job, sentimentele pentru Eric sau responsabilitatile secundare, cum ar fi grija pentru demoni sau intalnirile obligatorii cu supusii. Tratarea unei game atat de largi de aspecte ce o privesc pe Betsy ofera imaginea unui personaj complex, veridic, si a sentimentul ca romanul a fost scris cu drag si cu dedicare si nu in graba, tratand subiectele secundare cu superficialitate.

– Momentul in care protagonista si prietenii sai descopera adevarul in legatura cu Marie este mai intai delicios de amuzant, apoi emotionant, iar continuarea, atunci cand vad legatura directa ce exista intre aceasta si unul dintre ei este remarcabil. Tot atunci descoperim ca Betsy incepe sa devina cu adevarat o regina a vampirilor si in ciuda faptului ca ar renunta cu placere la acest rol, este tot mai potrivita pentru el.

Bile negre:

– Prima jumatate a cartii este usor plictisitoare. Exista bineinteles situatii si replici haioase, dar nu pot sa le cataloghez ca fiind excelente sau remarcabile. Ma temeam chiar ca imaginatia scriitoarei a lucrat la intensitate maxima doar in primul volum si ca al doilea nu imi va mai crea aceleasi impresii dar din fericire situatia se schimba in a doua jumatate a romanului.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Nici moarta, nici maritata (Betsy, Regina Vampirilor, vol. 1) – Maryjanice Davidson

Vampirul Lestat (Cronicile Vampirilor – vol. 2) – Anne Rice