Tag: recenzie carte

Posted in L.J.Smith

Despartirea (seria Cercul Secret, volumul 4) – L.J.Smith/Aubrey Clark

Posted on by roxtao

Disponibil la: Grupul editorial Corint

Colectia: CORINTeens 

Traducerea: Carmen Botosaru

Numar pagini: 288

 

Sinopsis:

Tine-ti dusmanii aproape…

Pentru prima oara de cand s-a mutat in New Salem, Cassie Blake se simte ca o persoana obisnuita. Este fericita alaturi de iubitul ei, Adam, si isi face noi prieteni. Dar viata lui Cassie este iesita din comun, iar a fi deosebit poate fi un adevarat blestem.

Cercul secret este vanat de un dusman necunoscut – si oricine poate fi urmatoarea victima. Intre membrii lui iau nastere aliante, iar relatiile le sunt puse la incercare. Nimeni nu stie in cine poate avea incredere sau de cine sa se teama.

O sa reuseasca oare Cassie sa-si salveze prietenii… si pe sine insasi? Sau alegerile ei vor dezbina Cercul pentru totdeauna?

Mentiune:

Inainte de a incepe recenzia propriu-zisa, trebuie sa va spun ceva ce eu am aflat dupa ce incepusem deja sa citesc aceasta carte. Am fost intrigata de faptul ca exista un al patrulea volum al seriei Cercul Secret, deoarece stiam ca seria este de fapt o trilogie. Asa ca am cautat cateva informatii si am descoperit faptul ca volumul numarul 4, Despartirea (The Divide) si viitorul volum, numarul 5 – The Hunt, care va fi lansat in septembrie 2012 nu sunt scrise de L.J.Smith. Acestea apar in continuare sub marca ce le-a adus faima, adica numele scriitoarei, dar sunt scrise de un autor fantoma. Asa cum puteti citi mai jos, acelasi lucru este valabil si pentru cateva volume ale seriei „Jurnalele Vampirilor”. Din cate am inteles, L.J.Smith a fost concediata de catre editura cu care colabora si a pierdut drepturile de autor asupra acestor doua serii. Motivele sunt legate de modurile diferite in care L.J. Smith si companiile care o sustineau pana atunci vedeau continuarile acestor povesti. Mai multe detalii aflati in cele doua mesaje transmise mai demult de catre L.J. Smith fanilor sai, cu privire la aceasta problema. Primul mesaj este legat strict de volumul 4 al seriei Cercul Secret, The Divide, in timp ce al doilea se refera mai ales la seria Jurnalele Vampirilor. Am publicat si acest mesaj intrucat ofera mai multe explicatii referitoare la ceea ce s-a intamplat intre scriitoare si fostii colaboratori. Este posibil sa existe mai multe dialoguri intre L.J. Smith si cititorii sai disponibile pe Internet, dar la o prima cautare doar pe acestea le-am descoperit.

Primul mesaj:

“Dear Summer,

There is a new SECRET CIRCLE book coming out in March called THE DIVIDE, but it is not by me. I cannot say more than that I signed a contract over twenty years ago. I can’t say any more than that. I’m sorry.

Cheers,
Lisa”

Al doilea mesaj:

“Hi,

Thank you so very much for your kind words about Midnight. I’m so glad you’re enjoying it, and if you already know that Damon says those three little words to Elena, then I expect you know what she does for him afterwards. I can’t say how much I appreciate your understanding of the book, but at the same time my heart is so heavy that I just can’t keep pretending about what’s in the future for Delena fans.

You see, I’ve been fired from The Vampire Diaries—mainly because instead of giving my publishers the strict Stelana they demanded, I went ahead and wrote what my heart told me to do. They wanted Elena to “realize that she was fond of or physically attracted to Damon, but that her one true love was Stefan.” But I didn’t see the series that way. And so Midnight is the last Vampire Diaries book you’ll see by L. J. Smith.

You’re probably wondering how this can happen, since I write the series and have done so since 1990. But the truth is simple. When I got a call asking me to write a vampire trilogy for Harper, it wasn’t Harper who was calling me. It was a book packager, now called Alloy Entertainment, calling on Harper’s behalf. Their job was to take authors’ work, put blurbs and covers on it, and sell it to a publisher. When I wrote the first Vampire Diaries trilogy it was called “work for hire.” By the time I found out what that meant it was too late.

What it means is that the book packager, Alloy Entertainment, owns thebooks, not me. Even though they are copyrighted to me, I still can’t write them without Alloy’s permission. And they really hated any Delena content—as well as the many scenes I had given to Bonnie, which they wanted to cut. They demanded only Stelena. And now they’ve gotten an anonymous ghostwriter to do the books, the way a ghostwriter does Stefan’s Diaries.

The first book out after Midnight will probably sound something like my writing, since I wrote Phantom for them. But instead of edits, what I got back after I wrote it was a letter addressed to the ghostwriter by name, telling her to completely rewrite the book.

I have been fighting, coaxing, and pleading with the people at both Alloy and Harper, as I already had the next two books after Phantom mapped out. But there is nothing to be done. They simply didn’t like the way the series was going, and unlike most writers who work with book packagers, I was not submissive, meek, and eager to please them. Instead, I had my own vision of the books. But you can kiss any more truly meaningful Delena moments goodbye, because I’m afraid it just isn’t the view of Harper or Alloy.

Meanwhile, I am devastated. Of course I have other series done directly with a publisher: The Forbidden Game, Dark Visions, and the Night World books. But I put so much of myself into the Vampire Diaries books that right now I’m devastated. I never imagined anything like this could happen. But still, I can’t say that I regret having written Shadow Souls or Midnight the way I did. I wrote what I did because that was the vision I saw of the characters.

I’m just sorry that from now on Delena readers will have no hope of anything other than a Stelena endgame, and that written by someone who will do exactly what she is told.

Lisa

L. J. Smith”

Nu cred ca mai este cazul sa imi spun parerea in legatura cu ceea ce ati citit. Nici nu vreau sa imi imaginez prin ce a trecut autoarea si ce a simtit in momentul in care au inceput aceste demersuri ale celor cu care a lucrat pana atunci. Am vazut ca o multime de fani ai autoarei au declarat ca nu vor citi volumele care nu sunt scrise de ea si incearca sa scada ratingul volumelor in cauza pe site-urile care vand sau promoveaza carti. Personal, incepusem deja volumul cand am aflat aceste lucruri si am devenit cu atat mai curioasa cu privire la modul in care este scrisa cartea, la diferentele de stil, la schimbarile ce vor exista in cursul povestii si in personalitatile personajelor.

Parerea mea:

Nu pot sa imi dau seama in ce masura am fost influentata de faptul ca am aflat ca acest volum nu a fost scris de L.J. Smith. Exista cateva deosebiri pe care le sesizezi chiar fara sa stii intreaga poveste a conflictului mentionat mai sus. Nu pot spune ca schimbarile sunt neaparat negative, dar este evident ca personalitatea personajelor si relatiile dintre ele incep sa evolueze intr-un mod diferit. Per ansamblu, povestea este destul de ok, dar atunci cand ajungi la sfarsit iti dai seama ca de fapt nu a fost una completa. Dupa mai mult de 300 de pagini, situatia ramane exact in acelasi punct ca si la inceput.

Actiunea incepe la un interval de cateva zile de la punctul unde se incheiase in volumul 3, Puterea. Cassie este fericita alaturi de Adam si conduce Cercul alaturi de Faye si Diana. Lucrurile incep sa se precipite in momentul in care in oras incep sa apara mai multe persoane necunoscute: noul director al scolii si fiul acestuia, Max, pentru care Faye dezvolta o pasiune febrila si o fata de aceeasi varsta cu mambrii cercului, Scarlett, de care Cassie se simte neobisnuit de apropiata, in ciuda impotrivirilor Cercului. Iar la scurt timp dupa aparitia necunoscutilor in oras, matusa lui Melanie, Constance, este ucisa si marcata cu insemnul vanatorilor de vrajitoare.  Tot mai multi membrii ai Cercului sunt direct amenintati de diferite pericole, iar Cassie si Faye incalca grav regula impusa de Cerc: aceea de a sta departe de noii veniti. In afara de primejdiile din exterior, Cercul este macinat si de tensiunile din interior. Nimeni nu mai stie in cine sa aiba incredere, fiecare face greseli de neiertat,  tradarile sunt tot mai dese, conflictele dintre membrii la fel, diferentele de opinie risca sa distruga definitiv grupul. In plus, Cassie afla un nou secret ce i-a fost ascuns intreaga viata, secret ce o pune din nou sa isi analizeze valorile, sentimentele pentru persoanele din jur si viitorul mod de actiune.

Unul dintre lucrurile care iti atraga atentia in acest volum este acela ca personajele tind sa devina tot mai asemanatoare intre ele, ca si cum scopul final ar fi ca toate sa ramana la un nivel mediu, sa fie sterse caracteristicile de top ale fiecaruia. Indiferent daca e vorba de trasaturi bune sau rele. Diana sau Melanie isi pierd din stralucire, devin comune si exista chiar momente in care ajung sa fie aproape enervante. In schimb, Faye are parte de o schimbare aproape totala de caracter, autoarea incearca sa ii atraga compasiunea si simpatia cititorilor si o transforma din membrul cel mai intunecat al Cercului intr-o adolescenta in suferinta si cu usoare tendinte de a deveni putin rautacioasa sau alintata.

Atentia se pune extrem de mult pe relatia dintre Adam si Cassie, pe descrierea sentimentelor acestora, ceea ce banuiesc ca poate fi un plus pentru adolescentii care citesc aceasta serie. Personal, nu stiam cum sa trec mai repede de pasajele siropoase, dar avand in vedere faptul ca publicul tinta al seriei are cu vreo 7-10 ani mai putin decat am eu, este de inteles.

Bile albe:

– Cartea reuseste sa te tina in suspans la fel ca si volumele anterioare. Exista cateva rasturnari de situatii pe care este posibil sa nu le anticipezi absolut deloc, cateva dintre personajele cunoscute actioneaza uneori in moduri in care nu te astepti si per ansamblu, este un volum destul de reusit, cel putin daca nu incepi sa il analizezi in detaliu sau sa incerci sa ii compari fiecare aspect cu romanele 1-3 ale seriei. Finalul este destul de abrupt, reusind sa iti provoace curiozitatea pentru ceea ce va urma.

Bile negre:

– O parte dintre conflictele Cercului sunt mult exagerate, nu le simti ca fiind naturale sau logice, ci sesizezi exact dorinta de senzational strecurata printre randuri. Cassie duce o lupta proprie si lipsita de substrat impotriva prietenilor sai, Diana ajunge sa fie insuportabila in momentele in care ar trebui sa fie un lider hotarat al cercului si pare sa conteste fiecare decizie a lui Cassie fara sa aiba de fapt motive sa o faca, etc.

– Operatiunea de salvare pe care o intreprinde grupul pentru a o elibera pe Scarlett este lipsita de orice logica. Cercul se intalneste la ora 3 noaptea din cauza unei situatii de urgenta, amanand insa prima actiune pentru mai mult de 12 ore, pentru ca apoi fiecare etapa a planului, fiecare intalnire si discutie a membrilor Cercului sa fie la interval de mai multe ore sau chiar de zile, intr-un ritm absolut obisnuit, fara nici cea mai mica umbra de graba. Iar de la inceputul acesteia si pana la decizia lui Cassie de a merge impotriva deciziilor grupului trec cateva zile bune. Va amintesc ca in tot acest timp Scarlett era la un pas de moarte..

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Puterea (seria Cercul secret, volumul 3) – L.J.Smith

Captiva (seria Cercul Secret, volumul 2) – L.J.Smith
Posted in Cat Hellisen

When the Sea is Rising Red – Cat Hellisen

Posted on by roxtao

 

When the Sea is Rising Red

Cat Hellisen

Numar pagini: 296

 

 Sinopsis:

After seventeen-year-old Felicita’s dearest friend, Ilven, kills herself to escape an arranged marriage, Felicita chooses freedom over privilege. She fakes her own death and leaves her sheltered life as one of Pelimburg’s magical elite behind. Living in the slums, scrubbing dishes for a living, she falls for charismatic Dash while also becoming fascinated with vampire Jannik. Then something shocking washes up on the beach: Ilven’s death has called out of the sea a dangerous, wild magic. Felicita must decide whether her loyalties lie with the family she abandoned . . . or with those who would twist this dark power to destroy Pelimburg’s caste system, and the whole city along with it.

Parerea mea:

In ciuda faptului ca sinopsisul cartii sugereaza intrucatva cadrul in care se desfasoara actiunea, recunosc ca am fost luata prin surprindere de cat de bine este descrisa atmosfera si de rapiditatea cu care esti absorbit in lumea descrisa de romanul lui Cat Hellisen. Autoarea prezinta o lume magica, deviata din realitatea secolelor trecute, in care societatea era impartita intre nobili si saraci, in care femeile erau „monede de schimb” in aliantele formate prin casatoriile aranjate, in care libertatea era de cele mai multe ori un termen abstract. Diferentele principale fata de realitate constau doar in prezenta magiei si in existenta fiintelor supranaturale. Dar si acestea au un aer extrem de veridic, nimic nu pare exagerat, nimic nu sugereaza ca de fapt lucrurile nu ar fi putut sta exact asa cum sunt povestite. Vampirii, fantomele, unicornii sau vrajitoarele isi gasesc locul in mod firesc, prezenta lor nu este exagerat subliniata, magia lor este una temperata si nu epateaza. In ciuda faptului ca o parte a intrigii si o serie de momente tensionate sunt direct legate de partea aceasta magica a romanului, povestea este in egala masura o expunere a emotiilor umane, a luptelor interioare, a curajului, a deciziilor dificile sau a asumarii raspunderii pentru greselile facute.  Mi-a placut mult stilul acesta, este ca si cum ai citi o combinatie surprinzatoare dintre un roman de tipul „Mandrie si prejudecata” si unul apartinand genului paranormal romance sau fantasy.

Felicita Pelim face parte dintr-una dintre casele fondatoare ale orasului Pelimburg.  La fel ca in cazul tuturor fetelor nascute in aceste familii conducatoare ale orasului, soarta ei este decisa de familia sa: va avea parte de o casatorie aranjata, care va spori bunastarea casei din care face parte. Dar chiar in ziua in care i se transmite aceasta decizie, afla ca cea mai buna prietena a ei s-a sinucis tocmai pentru a scapa de un destin identic. In cateva zile, Felicita isi ia soarta in propriile maini. Isi insceneaza moartea si fuge de acasa in necunoscut. De aici incep aspectele fascinante ale cartii. Diferentele dintre modul de viata pe care l-a experimentat eroina pana atunci si cel pe care il descopera pe strazile Pelimburgului sunt extreme, iar autoarea reuseste sa le ilustreze perfect. Felicita paseste intr-o lume total diferita, cu toate ca aceasta s-a aflat mereu la distanta de doar cateva strazi de ea. Reusesti sa simti spaima protagonistei in fata tuturor pericolelor din jur, fie ca este vorba de o gasca de vagabonzi, de faptul ca este singura si lipsita de orice mod de a se descurca sau de primejdia de a fi recunsocuta de cineva si trimisa inapoi la familia ei. Reuseste totusi sa fie salvata si adoptata de un grup de tineri, carora le ascunde adevarata identitate.  Celebritatea bandei in care a intrat o pune la adapost de majoritatea primejdiilor care o pandeau. Singura amenintare ramane un membru al unei controversate familii de vampiri, care o recunoaste si ii face o propunere cu iz de santaj pentru a-i pastra secretul.  Cu timpul, Felicita este prinsa intre o poveste complicata de iubire si ura cu seful bandei, Dash si sentimentele incurcate pe care le are pentru vampirul Jannik. Dar pana sa reuseasca sa isi clarifice problemele sentimentale, Felicita se trezeste in fata unor amenintari care planeaza asupra intregului oras si mai ales asupra propriei familii. Si trebuie sa aleaga pe cine sacrifica si pe cine salveaza.

Finalul nu este un happy-end clasic. Romanul se incheie oarecum intr-o nota optimista, dar pastreaza melancolia si gravitatea evenimentelor incheiate, nu sterge sacrificiile, vinovatia si regretul momentelor anterioare, nu ofera o nota falsa de veselie sau o rezolvare miraculoasa sau fortata. Am apreciat modul in care se schimba tonul autoarei pe final. Este ca o readucere la realitate, ai senzatia ca tocmai ai terminat de ascultat povestea cuiva si abia acum realizezi ca ti-ai tinut respiratia pe tot parcursul istorisirii.

Bile albe:

– Modul in care este scris romanul este genial! O combinatie de expresii argotice, accente british, limbaj „pirate” si vocabular pretios, pagini ce debordeaza de umor si fraze care iti taie respiratia. Sunt extrem de incantata ca am avut ocazia sa citesc romanul in limba engleza, deoarece sunt sigura ca odata cu traducerea se poate pierde o parte din savoarea povestii. Cu siguranta ca daca aceasta carte va fi vreodata tradusa in limba romana, traducatorii vor avea nevoie de o magie pentru a putea reda perfect farmecul textului.

Bile negre: 

– Nu imi vine in minte absolut nici un lucru care sa nu imi fi placut la When the Sea is Rising Red.  Mi-a placut totul, de la modul ingenios in care scriitoarea a combinat stilul fantasy cu inspiratia oferita de povestile secolelor trecute si cadrul in care se desfasoara actiunea, pana la portretele impecabile ale personajelor, modul in care acestea evolueaza pe parcursul cartii si pana la limbajul folosit. Poate singura dezamagire ar fi legata de faptul ca este o poveste ce se incadreaza perfect intr-un singur volum si nu ar putea exista o continuare care sa se ridice la acelasi nivel.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Crossed (seria Legaminte, volumul 2) – Ally Condie

Camera blestemata (seria Jocul Lupoaicelor, volumul 1) – Mireille Calmel
Posted in Ally Condie

Raspantii (seria Legaminte, volumul 2) – Ally Condie

Posted on by roxtao

Raspantii (Crossed) – Seria Legaminte, Volumul 2

Ally Condie

Disponibil la: Litera

Numar pagini: 320 

 

Sinopsis:

 

In cautarea unui viitor care s-ar putea sa nu existe si obligata sa decida alaturi de cine vrea sa traiasca, Cassia calatoreste in Provinciile Exterioare, pe urmele lui Ky – rapit de catre Societate si trimis la moarte sigura –, doar ca sa descopere ca el a evadat, lasand insa mai multe indicii.
Cautarea aceasta o face sa puna la indoiala tot ce are mai scump chiar atunci cand descopera sclipirile unei alte vieti dincolo de granita. Dar cand Cassia este aproape sigura de viitorul ei alaturi de Ky, o invitatie de a se alatura revoltei, o tradare neasteptata si o vizita-surpriza din partea lui Xander – care ar putea detine cheia Rebeliunii si a inimii Cassiei – schimba din nou cursul jocului.
La marginea Societatii, acolo unde raspantiile ingreuneaza drumul, nimic nu este asa cum te-ai astepta sa fie. 
„Cea mai tare serie pentru adolescenți dupa Jocurile foamei.” Entertainment Weekly

Parerea mea:

Din anumite puncte de vedere, volumul 2 al seriei Legaminte poate fi considerat in acelasi timp mai intens, dar si mai putin spectaculos decat primul. Nu stiu ce parere au alti cititori ai acestei serii, dar mie stilul acesta temperat, lin si parca deloc grabit al autoarei mi-a placut mult.

Romanul descrie o cautare multipla, continua, al carui scop se modifica pe parcurs. In prima parte a cartii Ky si Cassia incearca sa se gaseasca unul pe celalalt, la un moment dat fiind doar la cativa pasi distanta. Intre timp, fiecare dintre ei trece printr-o serie de pericole, castiga prieteni sau pierd ceva sau pe cineva drag. Din momentul regasirii, incepe o cautare a unui loc in care sa isi poata infaptui destinul asa cum isi doresc ei si nu cum doresc cei din jur. Surpriza vine din faptul ca au viziuni diferite asupra viitorului, iar in ultima parte a romanului exista o tensiune constanta datorata acestei nesigurante. Pe tot parcursul cartii exista o multime de elemente care se aduna rand pe rand in jurul relatiei dintre cei doi protagonisti, pentru ca la un moment dat suspansul sa fie la limite maxime. Dar ceea ce este diferit in aceasta serie fata de majoritatea romanelor distopice este faptul ca tensiunea este in special una interna, determinata de sentimentele personajelor, de reactiile acestora, de gandurile si deciziile lor. Nu lipsesc nici primejdiile si amenintarile din exterior, dar cumva, percepi mai clar si mai intens aspectele ce tin de partea spirituala si morala a personajelor si de relatiile dintre acestea.

In acest volum reusesti sa cunosti mai bine personajele principale, Cassia si Ky. Firul narativ trece de la unul la celalalt, prezentand puctul de vedere al fiecaruia. Iar expunerea intamplarilor prin care trec este incarcata de detalii personale, de prezentari amanuntite ale modului in care cei doi percep lumea si viata. Autoarea urmareste atent atat modul in care evolueaza relatia dintre ei, dar mai ales felul in care fiecare dintre cei doi se schimba si incepe sa vada lucrurile intr-un mod diferit. Portretele lor devin din ce in ce mai bine conturate, dar raman inca parti incarcate de mister. Cred ca cel mai important aspect al romanului consta exact in veracitatea protagonistilor. Practic, este exact ca si cum ai pune tu pe foaie viata ta. Cu toate nesigurantele, cu schimbari de atitudine, cu frici sau entuziasm, cu dezamagiri, emotii, furie, neintelegere, acceptare sau dezamagire. Nici unul dintre eroi nu este perfect, dar tocmai realismul lor te face sa iti doresti cu atat mai mult sa nu fie doar personaje dintr-o carte.

Bile albe:

– Mi-au placut toate personajele nou introduse, l-am regretat pe Vick, am admirat maturitatea lui Eli si puterea lui Hunter si am ramas intrigata de intuitia lui Indie si de modul in care reuseste sa ramana o prezenta misterioasa in ciuda faptului ca iti castiga increderea. Iar Xander aduce una dintre cele mai mari surprize, cu toate ca nu apare de fapt decat la inceputul romanului.

Bile negre:

– In finalul romanului, Cassia, Ky si Indie ajung in sfarsit la cei care ii pot proteja impotriva Societatii si le pot oferi alegerile pe care le doresc. Dar la o prima privire, acestia procedeaza exact in acelasi mod ca si Societatea: hotarasc direct rolul fiecaruia, le ofera ceea ce „stiu” ei ca au nevoie, ii indreapta spre zonele unde banuiesc ca s-ar incadra cel mai bine. Si in mod ciudat, nici unul dintre protagonisti nu are nimic de reprosat acestui sistem, desi este unul mult prea asemanator cu cel de care au fugit.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Legaminte (seria Legaminte, volumul 1) – Ally Condie

Hotii de frumusete – Pascal Bruckner
Posted in L.J.Smith

Puterea (seria Cercul secret, volumul 3) – L.J.Smith

Posted on by roxtao

Disponibil la: Grupul Editorial Corint

Colectia: CORINTeens 

Traducerea: Carmen Botosaru 

Numar pagini: 288

 

Sinopsis:

Cassie isi descopera puterea si trebuie sa-si dovedeasca loialitatea… Dupa intamplarile captivante prin care trece in primele doua carti, Cassie ajunge sa fie membra deplina a celui mai interesant club posibil. Ea intelege ca puterea are un pret – si este unul mai mare decat si-ar fi imaginat. Aflata la mijloc, intre dorintele diferite ale celor doua conducatoare ale Cercului Secret, Cassie trebuie sa-si continue lupta. De asemenea, ea are de ales intre a-si folosi puterile supranaturale ca sa le salveze viata celor din jurul ei si a-si concentra energia ca sa-l pastreze pentru ea pe Adam, lucru care ar duce la dezmembrarea Cercului Secret. Va fi suficient de curajoasa ca sa abata pericolele ce planeaza asupra sabatului? Sau va cadea si ea prada intunericului?

Urmareste ultimele aventuri ale lui Cassie in New Salem si afla care este deznodamantul intamplarilor palpitante prin care trec membrii Cercului Secret!

Parerea mea:

In ciuda faptului ca ultimul volum al seriei Cercul Secret este intr-o oarecare masura destul de previzibil, mi-a placut mai mult decat primele doua carti din serie. Romanul continua povestea exact din punctul de tensiune maxima in care s-a incheiat cel de-al doilea volum. Cassie trebuie sa infrunte clipa in care secretele ei sunt demascate in fata Cercului de catre Faye, care are propria ei versiune distorsionata asupra lucrurilor petrecute. Odata ce se trece de acest prag de intensitate maxima, intreaga poveste devine parca mai relaxata, chiar daca aventurile protagonistilor sunt abia la inceput. Amenintarea vine sub forma lui John cel Negru, vrajitorul malefic ce reuseste sa invinga timpul si moartea de fiecare data si care a revenit in New Salem. Iar de aceasta data, nu doar Cercul ameninta sa fie distrus, ci intreaga comunitate a insulei. In plus, Cercul incepe sa se destrame din interior, iar Cassie afla un adevar infiorator despre ea insasi, adevar care ii pune la indoiala tot ceea ce stia pana in acel moment.

Una dintre revelatiile romanului este reprezentata de legatura fiecarei persoane cu trecutul sau. Fie ca acesta inseamna stramosi, fie ca este reprezentata de ideea posibilitatii unor vieti anterioare. Mi-a placut faptul ca subiectul este fin subliniat, nu se insista intr-un mod neplacut asupra lui, dar reuseste sa iti planteze cateva intrebari in minte. Secretul pe care il afla Cassie te face sa te intrebi ce are o importanta mai mare: un sir lung de stramosi indepartati, toti aflati de partea binelui, sau o legatura directa si imposibil de ignorat cu o ramura intunecata. De aici, tema mai este abordata doar ocazional, dar se remarca inca o data spre final, cu o usoara modificare, in cazul altor doua membre ale Cercului.

Romanul este construit parca pe o schema destul de cliseica. Exista o multime de dezvaluiri si de rasturnari de situatii destul de surprinzatoare, care te fac sa citesti pe nerasuflate, dar in acelasi timp, in mod ciudat, este ca si cum te-ai fi asteptat de fapt la toate intamplarile. Totusi, asta nu a stricat deloc placerea lecturii. Probabil stilul scriitoarei contrabalanseaza acest minus, deoarece fiecare rand este captivant si te face sa iti doresti sa afli cat mai curand ceea ce urmeaza sa se intample. Deci nu este de mirare faptul ca dupa doar cateva ore te trezesti ca ai ajuns deja la finalul cartii.

Bile albe:

– Unul dintre cele mai imbucuratoare aspecte ale volumui trei al seriei Cercul Secret este faptul ca trasaturile tuturor personajelor au fost indulcite. Inclusiv cele ale personajelor mai putin placute. In ciuda faptului ca din cauza unor membrii ai Cercului acesta este in pericol sa fie distrus, legaturile dintre restul membrilor devin mai stranse, pentru ca in final exact asta sa fie ceea ce ii salveaza. Pe parcursul cartii, devine mult mai usor sa iti placa majoritatea personajelor, iar urmele antipatiei din primele doua volume se sterg fara sa iti dai seama.

Bile negre:

– Unele scene mi s-au parut usor fortate. Sunt adepta finalurilor fericite, dar o multime de momente au fost pur si simplu neverosimile. Ai senzatia ca firul logic al povestii a fost special rasucit intr-un mod ciudat, special pentru a conduce la acel final perfect.

– In ciuda faptului ca John cel Negru este personajul negativ principal, atentia nu este indreptata indeajuns asupra acestuia. El apare mai mult ca personaj episodic, imaginea sa fiind conturata cu ajutorul parerilor exprimate de catre celelalte personaje despre el. Planurile nu ii sunt nici ele dezvaluite direct, ci doar deduse sau presupuse de catre membrii Cercului, iar importanta acestui personaj este astfel mult minimizata.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Ritualul (seria Cercul Secret, volumul 1) – L.J.Smith

Captiva (seria Cercul Secret, volumul 2) – L.J.Smith
Posted in Pascal Bruckner

Hotii de frumusete – Pascal Bruckner

Posted on by roxtao

Disponibil la: Editura Trei

Colectia: Eroscop

Traducerea: Magdalena Popescu

Numar pagini: 256

Sinopsis:

Undeva, la granita dintre Franta si Elvetia, trei oameni pun la cale un complot impotriva frumusetii. Sa fie la mijloc doar izbucnirea halucinatorie a unei perversiuni sadice? Nici vorba. Avem de-a face cu o doctrina si aplicarea ei obstinanta: complotistii vad in frumusetea inegal distribuita o inechitate ce trebuie eliminata.
O viziune de apocalips? Mai degraba un basm filosofic si totodata scantaietor thriller ce dozeaza perfect suspansul, erotismul, teroarea. Pascal Bruckner stie sa planteze violenta anomaliei si cruzimea detaliului pervers intr-un discurs impecabil, inzestrat cu splendoare si rigoare logica.

Parerea mea:

Am inceput romanul Hotii de Frumusete cu un entuziasm debordant, pentru ca apoi acesta sa atinga cote minime, transformandu-se ulterior intr-un soi de resemnare monotona. Descrierea cartii promitea un thriler interesant, ma asteptam la o actiune tensionata, la un roman incarcat de suspans si la o conspiratie captivanta. Nu pot spune ca romanul nu a fost deloc interesant, dar in ciuda ideii originale, nu s-a ridicat la nivelul asteptarilor pe care le aveam. In plus, mi s-a parut intr-o oarecare masura inexpresiv. Parca nu implica cititorul, te tine la distanta, nu te simti atras de personaje, nu te regasesti in nici un moment al cartii. In romanele pe care le citesc caut povesti care sa ma prinda, sa ma faca sa imi pun intrebari sau sa imi imaginez cum as reactiona eu daca as fi in locul personajelor, sa imi ofere un punct de vedere total diferit fata de modul in care vedeam eu lucrurile pana atunci, sa dea nastere unor controverse in propriile-mi ganduri, sa ma faca sa visez sau sa imi scriu in minte finaluri alternative. Si din acest punct de vedere, cartea mi s-a parut plata, fara savoare.

Romanul imbina povestile a doua personaje, prezentate chiar de acestea. Povestea secundara, cea a psihiatrei Mathilde Ayaky ofera deschiderea perfecta pentru istorisirea principala a cartii si revine in atentia cititorului de cateva ori pe parcursul cartii, pentru ca in final sa il si incheie. Mathilde devine ascultatorul aventurii lui Benjamin Tholon, personajul principal al cartii. Benjamin ii nareaza o istorie tenebroasa, o drama prin care a trecut in urma cu mai mult de un an. Ramasi inzapeziti intr-o zona salbatica, Benjamin si iubita sa, Helene cauta ajutor la o casa izolata, unde sunt primiti pana la urma de stapanii casei si de majordomul acestora. Lucrurile evolueaza intr-o directie dezastruoasa si astfel Benjamin afla de un complot al gazdelor sale impotriva femeilor uluitor de frumoase, pe care le sechestrau intr-o izolare totala timp de aproximativ doi ani, pana cand frumusetea acestora se ofilea, iar sanatatea mintala a tinerelor era grav destabilizata. Prins in jocul celor trei gazde, Benjamin se vede nevoit sa isi ajute asupritorii in schimbul eliberarii logodnicei sale, iar finalul este unul destul de neasteptat, dar care lasa totusi loc interpretarilor.

Banuiesc ca fiecare personaj trebuia sa intruchipeze un anumit set de trasaturi negative ale umanitatii, incepand de la obsesiile pentru aspectul fizic, pentru placere, pentru succes, pana la superficialitate, linguseala, lasitate sau lipsa demnitatii. Ceea ce mi s-a parut ciudat este faptul ca daca analizezi chiar si personajele pe care le presupui a fi pozitive, descoperi ca nu sunt cu nimic mai presus fata de cele negative. In afara de nebunia care a dus la complotul frumusetii, nu exista nici o deosebire intre aceste personaje care sa le diferentieze in bune si rele. Am mai citit diferite carti in care protagonistii nu erau deloc personaje pozitive. Dar iti trezeau cu siguranta ceva mai multe emotii. In Hotii de Frumusete, personajele principale mi-au fost antipatice, dar intr-o masura destul de moderata, dand nastere unui dezgust lipsit de intensitate. Benjamin reprezinta tipologia calicului, sarac ajuns printr-o minune la o situatie materiala remarcabila dar care isi pastreaza toate defectele si toate obiceiurile josnice. In plus, isi construieste o cariera prin furt, prin plagiat, iar faptul ca isi explica motivele din spatele fiecarei actiuni il coboara  si mai mult in ochii cititorului. Mathilde este femeia dependenta, slaba, captiva intr-o relatie daunatoare ce ii provoaca durere si placere in aceeasi masura, lipsita de o directie, de un scop, nemultumita de tot ce are in jur dar lipsita de ambitia de a misca un deget pentru a schimba ceva. Totusi, este singurul personaj care evolueaza, finalul romanului surprinzandu-i acesteia transformarea majora. Desi portretul Helenei nu este la fel de bine conturat, ea se apropie totusi mai mult de atributele personajelor pozitive pe care esti obisnuit sa le intalnesti. Personal, mi-a amintit mult prea mult de Otilia din Enigma Otiliei ca sa o plac (probabil cartea cu numarul 1 in topul cartilor care NU mi-au placut), dar probabil este singurul personaj care trezeste empatia cititorului si care ofera o  oarecare senzatie de apropiere de povestile romanului.

Bile albe:

– Ideea romanului ramane una interesanta si destul de originala, desi ar fi putut fi tratata intr-un mod mai captivant. Spre sfarsit exista inca o idee secundara, inovatoare, ce aminteste intr-un mod ciudat de povestea contesei Elizabeth Bathory si impinge usor povestea catre domeniul fantastic.

– Am descoperit pe alocuri o serie de expresii extrem de sugestive, fraze frumoase, cu zeci de sensuri, surprinzatoare si marcante, care te opreau pur si simplu din parcurgerea povestii si te faceau sa le reiei din nou si din nou pentru a te mai mira inca o data de cate moduri de interpretare ofera.

Bile negre:

– Momentele cele mai importante, partea de intelegere pe care trebuie sa o respecte Benjamin lipseste. Citesti pagini la rand in care ti se descrie urmarirea viitoarelor victime, obiceiurile rapitorilor, detaliile alegerilor, iar apoi se trece direct la momentul in care targul a fost incheiat.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Si daca e adevarat…- Marc Levy

Misterul Tiziano – Iain Pears