Posted in Linda Grimes

In a Fix (seria In a Fix, volumul 1) – Linda Grimes

In a Fix (seria In a Fix, volumul 1) – Linda Grimes

Editura: Tor Books

Data publicare: 4 septembrie 2012

Numar pagini: 336

 

Sinopsis:

Inceputul unei noi serii urban fantasy, avand-o ca protagonista pe Ciel Halligan, „cameleonul uman”.

Sa obtina o cerere in casatorie pentru clienta ei, intr-o vacanta platita integral ar trebui sa fie o treaba simpla pentru Ciel Halligan, o extraordinara „imprumutatoare” de aure. Fiind un fel de cameleon uman, ea e capabila sa preia infatisarea clientilor sai si sa se strecoare discret in vietile acestora, rezolvand orice problema neplacuta de care nu vor sa se ocupe singuri. Fara agitatie, fara zarva. Si cu o plata substantiala.

Misiunea de fata este destul de placuta..asta pana cand casuta in care e cazata in perioada vacantei  se face praf in urma unei explozii, iar viitorul logodnic al clientei sale este rapit de niste vikingi ai zilelor noastre. Din anumite motive, Ciel incepe sa suspecteze ca obtinerea inelului de logodna va fi mult mai dificila decat anticipase.

Trecerea de la romantism la salvare necesita atat transformari serioase, cat si un plan de rezerva. Cel mai bun prieten al ei, Billy si Marc, agentul CIA de care a fost indragostita de ani de zile – amandoi posedand acelasi talent ca si ea – intra in actiune, dar in mod enervant, prioritatea lor este sa o tina pe ea in siguranta. Nu dupa mult timp, Ciel dedica mai multa energie evadarii de sub privirile protectoare decat salvarii iubitului clientei sale.
Deodata, infruntarea unei multimi de vikingi pare a fi ultima dintre problemele ei.

(traducerea descrierii a fost facuta de mine, scuzati eventualele greseli)

Parerea mea:

Multumesc editurii Tor Books si autoarei, Linda Grimes pentru aceasta carte oferita pentru recenzie.

In a Fix este primul roman pe care l-am citit ce are ca personaj principal o persoana cu abilitati..cameleonice. Ciel Halligan, protagonista cartii are capacitatea de a imprumuta aura unei persoane, adica de a-i prelua in totalitate aspectul fizic si vocea. Ceea ce, asa cum mentioneaza si eroina la inceputul povestii se pare ca este diferit fata de ceea ce fac shape-shifterii.  Ciel isi transforma talentul intr-o afacere, folosindu-l pentru a rezolva unele probleme mai spinoase pe care clientii ei prefera sa le evite. Misiunea de fata consta in obtinerea unei cereri in casatorie pentru clienta sa. Dar lucrurile o iau pe un fagas neasteptat, iar Ciel se trezeste ca prietenii ei din copilarie, Billy si Marc sunt direct implicati in disparitia iubitului clientei sale. Si descopera faptul ca acestia planuiesc sa se ocupe singuri de rezolvarea cazului, tinand-o pe ea in siguranta, cat mai departe de acesta. Evident, Ciel are planuri diferite. Iar de la asta pana la rapiri, „excursii” neplanificate in Suedia, intalniri cu un clan neprietenos de vikingi moderni ce ii pun viata in primejdie, nu mai e decat un pas. In plus, Ciel se trezeste si intr-o incurcatura sentimentala.

Povestea este destul de atragatoare, stilul autoarei foarte amuzant, iar cartea nu are defecte care sa bata la ochi. Si totusi, ceva lipseste. Nu stiu de ce, dar pur si simplu nu m-am simtit atrasa in poveste, nu m-a captivat, nu mi-a dat senzatia ca pentru cateva zile am trait in pielea pesonajelor. Uneori aveam impresia ca s-a folosit un exces de umor, ca si cum autoarea ar fi incercat cu tot dinadinsul sa faca toate replicile si toate situatiile amuzante. Intr-adevar, au existat pagini pe parcursul carora am chicotit intr-una, dar de multe ori umorul parea fortat. Alteori, povestea parea atat de neverosimila datorita alegerilor eroinei incat imi venea sa o abandonez cel putin pentru o perioada. Si per ansamblu, cred ca suspansul a lipsit cel mai mult. Nici o secunda nu am tremurat alaturi de protagonista, in nici un moment nu m-am gandit ca situatia poate evolua intr-o directie neplacuta.

In plus, atitudinea eroinei este cel putin bizara. Desi autoarea a incercat sa introduca in scena un personaj feminin matur si puternic, cu o afacere proprie si o viata destul de bine organizata, care este capabila sa aiba grija singura de ea si e de obicei cu picioarele pe pamant, faptele lui Ciel demonstreaza contrariul. Ok, stim cu totii ca atunci cand iti spune cineva ca nu ai voie sa faci ceva, esti tentat sa te arunci exact in mijlocul acelui lucru. Indiferent daca ai 10 ani sau daca esti adult. Asa ca prima data cand Ciel actioneaza pe cont propriu, facand exact ceea ce prietenii ei i-au interzis, este de inteles. Dar in momentul in care intra in belele iar si iar si iar, punandu-i in primejdie pe cei din jur… Mai ales in conditiile in care Ciel chiar nu are nici in clin nici in maneca cu ceea ce se intampla. Nu are abilitatile de a se descurca in misiunea pe care o intreprinde, nu poate sa stopeze planurile malefice ale inamicilor, nu poate sa salveze pe nimeni, nici macar pe ea insasi, nu poate oferi nici un fel de ajutor celor care chiar sunt indreptatiti sa incerce sa rezolve cazul. Dar ea se incapataneaza sa incurce tot si sa alerge din nou in bratele dusmanilor dupa fiecare moment in care este salvata cu greu de catre prietenii sai.

Bile albe:

–  Mi-au placut relatiile construite de autoare intre persoanele cu acelasi talent. Daca in alte romane protagonistii cu diferite abilitati supranaturale sunt de obicei solitari sau isi petrec timpul in grupuri mici, in romanul In a Fix lucrurile sunt diferite. Ciel face parte dintr-un adevarat clan, toti cei care poseda capacitatea de a-si schimba aspectul fizic sunt in legatura unii cu altii, construind relatii de prietenie durabile, astfel incat grupul lor poate fi privit aproape ca o familie extinsa.

Bile negre:

– Pe parcursul romanului Ciel se simte mai intai atrasa de iubitul clientei sale, apoi aflam de slabiciunea pe care o are de ani inregi pentru Marc, mai tarziu se saruta cu Billy si flirteaza cu unul dintre vikingi. Putin cam mult, nu-i asa? Dar trecem si peste asta, pentru ca spre final sa ni se dezvaluie ca Ciel este de fapt aproape virgina. Really?? Chiar era nevoie ca autoarea sa introduca asa ceva? Nu inteleg de unde pana unde ideile acestea in romanele aparute in ultimii ani ca eroinele sa fie „pure”. Chiar daca au 25 de ani sau mai mult, trebuie sa fie inca virgine sau sa fi avut maxim o experienta care sa fi durat mai putin de 30 de secunde, astfel incat sa nu prea merite sa fie luata in seama. Ok, banuiesc ca portretul fecioarei merge atunci cand protagonista are 15-16-17 ani, poate ca e si o incercare de a induce anumite standarde morale publicului tanar. Dar de aici pana la o incercare ca orice eroina, indiferent ca are 15 sau 25 de ani sa fie construita pe acelasi model mi se pare prea mult. Inteleg ca trebuie sa se dea profunzime iubirii care apare intre protagonisti, dar nu cred ca acesta este singurul lucru prin care se poate obtine asta.

English version:

Sinopsis:

Snagging a marriage proposal for her client while on an all-expenses-paid vacation should be a simple job for Ciel Halligan, aura adaptor extraordinaire. A kind of human chameleon, she’s able to take on her clients’ appearances and slip seamlessly into their lives, solving any sticky problems they don’t want to deal with themselves. No fuss, no muss. Big paycheck.

This particular assignment is pretty enjoyable… that is, until Ciel’s island resort bungalow is blown to smithereens and her client’s about-to-be-fiancé is snatched by modern-day Vikings. For some reason, Ciel begins to suspect that getting the ring is going to be a tad more difficult than originally anticipated.

Going from romance to rescue requires some serious gear-shifting, as well as a little backup. Her best friend, Billy, and Mark, the CIA agent she’s been crushing on for years—both skilled adaptors—step in to help, but their priority is, annoyingly, keeping her safe. Before long, Ciel is dedicating more energy to escaping their watchful eyes than she is to saving her client’s intended.

Suddenly, facing down a horde of Vikings feels like the least of her problems.

My opinion:

I received this novel by courtesy of Tor Books publisher and the author, Linda Grimes. Thank you for offering me In a Fix in order to write a review. Because English is not my native language, please excuse the possible mistakes.

In a Fix is the first novel I read that has a protagonist with..chameleonic abilities. Ciel Halligan, the novel’s heroine has the ability to take someone’s look and voice. Which is, according to Ciel, totally different from what a shape-shifter does. Ciel transforms her talent into a business, using it to solve the problems that her clients are trying to avoid. Her current mission consists of obtaining a marriage proposal for her client. But everything goes wrong and Ciel finds out that her friends, Billy and Marc are involved in the disappearance of her client’s boyfriend. She also discovers that they plan to solve the case alone, leaving her into safety, far, far away from the whole mission. Naturally, Ciel has other plans. And from this to kidnapping, unplanned trips to Sweden, meetings with an unfriendly clan of modern Vikings that put her life in danger there’s just a tiny step. Furthermore, Ciel finds herself in a romantic disaster.

The story is pretty appealing, the author’s writing style really funny and the book has no big imperfections. But still, something is missing. I’m not sure why, but I didn’t feel drawn in the story, I wasn’t captivated by it, I didn’t get the feeling that for a few days I lived in the characters’ skin. Sometimes, I had the impression that there was a humor excess, like the author tried to make absolutely all the situations and the dialogs really funny. Indeed, there were some pages where I kept giggling, but there were a lot of fragments were the fun seemed a little forced.  Sometimes, the story was so unbelievable because of the heroine’s choices that I was almost tempted to abandon the novel for a period.  And overall, I think that it was the suspense that lacked. I didn’t feared for a second for the protagonist and I never had the feeling that the situation might become really ugly.

Oh, and the protagonist’s attitude is totally bizarre. Although the author tried to show us a strong and mature female character, with a good business and a well organized life, which is capable of taking care of herself and knows what she wants, Ciel’s actions show the contrary. Ok, we all know that when somebody tells you not to do something, you are tempted to throw yourself exactly in the middle of that thing. It doesn’t matter if you’re 10 years old or if you’re an adult. So the first time when Ciel acts on her own, doing what her friends had forbidden, it’s understandable. But when she gets in trouble again and again and again… Especially when Ciel has absolutely nothing in common with the situation. She doesn’t have the ability to solve the mission that she tries to solve, she can’t stop the malefic plans of her enemies, she can’t save anybody, not even herself, she can’t give any kind of help to the persons which are actually capable of solving the case. But she keeps destroying everything and she runs again and again in her enemies hands, after each moment when she is finally saved by her friends.

Pros:

– I liked the relations that the author built between the persons that share the same talent. If in other books the characters that have some kind of supranatural ability are usually solitary persons or they live in small groups, in this novel things are different. Ciel is part of a real clan, because everybody that has the ability to change their appearance are somehow related, they keep close relations for the whole life, so their community may be seen like an extended family.

Cons:

– During the story, Ciel first feels attracted by the client’s boyfriend, than we find out about her crush for Mark, later she kisses Billy and she flirts with one of the Vikings. A little too much, right? But we ignore this and we go on only to discover in the end that Ciel is almost virgin. Really?? Was it really necessary for the author to introduce such a thing? I don’t understand where are these ideas coming from in the novels written in the last few years: the heroine to be “pure”.  It doesn’t matter that they might be over 25 or something similar, but they need to be still virgins or at least to have had maximum one experience of 30 seconds, so this way the experience might be ignored. Ok, I suppose that the virgin’s portrait works when the protagonist has 15-16-17 years old, maybe it’s some kind of attempt to induce some moral standards for the young public. But from this to creating the same characteristics for the protagonists, no matter if they’re 15 years old or 25, it’s a little to much. I understand that the love that appears between the heroes must be truly special, but I really don’t think that’s the only way to show this.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Beautiful Disaster (seria Beautiful, volumul 1) – Jamie McGuire

Monster in My Closet (seria Monster Haven, volumul 1) – R.L. Naquin

Posted in Ally Carter

Daca ti-as spune ca te iubesc, ar trebui sa te omor (seria Fetele Gallagher, volumul 1) – Ally Carter

Seria Fetele Gallagher, volumul 1

Disponibil la : Leda Books

Traducerea: Laura Bocancios

Numar pagini: 256

 

Sinopsis:

Cammie Morgan este eleva la Colegiul Gallagher pentru Tinere Exceptionale, o scoala de fete tipica — evident, tipica doar daca la orice scoala s-ar preda arte martiale avansate la ora de Educatie fizica, cunostinte despre cele mai noi arme ale razboiului chimic la orele de Stiinte, iar elevele ar primi distinctii pentru spargerea codurilor CIA la orele de Informatica.
Desi pretinde ca este o scoala pentru genii, Colegiul Gallagher este de fapt o scoala pentru… spioane! Iar Cammie, chiar daca vorbeste fluent paisprezece limbi straine si este capabila sa omoare pe cineva in sapte feluri diferite cu mainile goale, habar n-are ce sa faca atunci cand intalneste un baiat obisnuit, care crede ca si ea este o fata obisnuita.
Sigur, Cammie poate sa-i asculte convorbirile telefonice, sa se infiltreze in calculatorul lui ca un hacker sau sa-l urmareasca prin oras cu iscusinta unui adevarat James Bond. Dar va reusi oare sa se descurce intr-o relatie cu o persoana care nu trebuie sa afle niciodata adevarul despre ea?

Parerea mea:

Sa ridice mana sus cine a adorat Totally Spies cand se difuza pe Jetix! Telefonul meu inca mai suna uneori cu alarma ce anunta o noua misiune pentru cele trei spioane, asa ca..mda, va puteti imagina ca dimineata dupa ce am cumparat Bravo Girl cu cartea Daca ti-as spune ca te iubesc, ar trebui sa te omor nu stiam cum sa sfasii mai repede ambalajul si sa incep romanul. Ceea ce trebuie sa va spun neaparat este ca daca nu v-ati cumparat inca revista, ar trebui sa alergati maine (azi, de fapt..) catre primul chiosc de ziare care va iese in cale ca sa reparati greseala! Mai ales ca azi la ora 9 AM eu am mai gasit un singur exemplar la magazinul de unde imi iau de obicei revistele.

Am devorat pur si simplu primul volum din seria Fetele Gallagher! Sunt inca atat de entuziasmata de el incat am uitat aproape tot ce planuiam sa scriu in timpul in care l-am citit. Sinopsisul cartii spune deja destule despre firul narativ, asa ca banuiesc ca nu mai este necesar sa mai descriu si eu povestea. Nu stiu daca este din cauza ca m-am lasat eu sedusa de carte, dar mi s-a parut ca actiunea nu este absolut deloc previzibila. Nu am avut nici macar o secunda in care sa ma suspectez ce se va intampla mai departe. Bine, probabil nu am avut nici timp la cat de repede incercam sa citesc dar..asta e partea a doua. Sunt uimita cum a reusit autoarea sa inghesuie atatea surprize intr-un volum cu un numar de pagini normal, cu o poveste in care lumea nu atarna de un fir de ata si in care personajul nu trebuie sa salveze universul de la distrugerea totala. Stilul este amuzant si captivant, reusind sa iti evoce exact personalitatea contrastanta a unei adolescente de 15-16 ani care are insa un IQ de geniu si in mintea careia se imbina problemele tipice varstei cu educatia speciala de care a avut parte si responsabilitatea unui stil de viata ce trebuie sa ramana pentru totdeauna un secret.

Personajele sunt schitate destul de sugestiv, in ciuda faptului ca nu avem parte de descrieri amanuntite ale personalitatilor acestora. Sunt accentuate trasaturile cele mai importante, iar pentru un prim volum asta mi se pare indeajuns. Probabil pe masura ce vom citi si urmatoarele carti ale seriei vom descoperi mai multe despre ele. Multe dintre personaje sunt contruite pe anumite stereotipuri (soricelul de biblioteca din umbra care nu se descurca pe teren dar este o adevarata “enciclopedie umblatoare” indoor, rebela enervanta si rasfatata care se dovedeste a fi de fapt o prietena adevarata, etc). Dar nu mi s-a parut a fi un aspect neplacut. Dimpotriva, cred ca este prima carte in care sunt incantata de aproape toate personajele, fie ele principale, secundare sau episodice. Ah, si deocamdata intriga a fost atat de creativ construita incat nu exista un personaj negativ. Unul enervant exista intr-adevar, dar este prea putin important incat sa constituie o amenintare demna de luat in seama.

Nu va asteptati la seriozitate, la chestii prea profunde sau pasaje care sa va arunce intr-un haos de ganduri si idei filozofice. Nu le veti intalni in aceasta carte. Dar va garantez ca veti avea parte de o lectura amuzanta, foarte fresh (mai ales daca ajungeti la un moment dat sa nu mai fiti tentati de nici una dintre cartile fantasy ce se revarsa din biblioteca..) si care ofera probabil exact una dintre fanteziile copilariei. Cati dintre noi nu visau cand erau mici ca vor ajunge spioni, ca vor avea misiuni secrete si ca vor salva lumea? Asadar, din acest punct de vedere Fetele Gallagher seamana cu o poveste pentru copii care a existat dintotdeauna dar nu a fost niciodata pusa pe hartie. Cred ca este pentru prima data cand imi pare rau ca o serie apare impreuna cu o revista. Nu ca nu m-as bucura ca dau 11 lei pe un volum in loc de 40, dar sincer, cartile ar fi meritat din plin un pret normal. Oricum, se stie ca orice recenzie este cat se poate de subiectiva, asa ca entuziasmul meu cu privire la aceasta serie ar putea fi legat de jocurile si dorintele din copilarie, de fidelitatea cu care urmaream Totally Spies cu doar cativa ani in urma si de preferinta pentru anumite jocuri pentru PC. Deci daca atunci cand erati mici nu va imaginati in postura de spioni, daca nu va plac filmele si mai ales desenele cu spioane si nu va intereseaza jocurile pe calculator cu mistere, spioni, tunele ascunse si misiuni secrete, atunci s-ar putea sa nu va placa nici seria Fetele Gallagher.

Bile albe:

– Printre multe alte lucruri la care nu ma asteptam, am avut o surpriza si in ceea ce priveste relatiile pe care le-a creat autoarea intre personaje. Daca in alte romane a caror actiune se desfasoara intr-o scoala sau un internat de fete conflictele ce apar intre personaje sunt unul dintre cliseele cel mai des intalnite, in aceasta carte situatia este total diferita. In ciuda faptului ca aproximativ 100 de fete locuiesc si invata impreuna la Colegiul Gallagher, intre ele nu apar decat conflicte minore si lipsesc obisnuitele certuri legate de bisericutele care se formeaza, de popularitate, invidii sau barfe. O fi ceva legat de IQ-urile incredibile.. 🙂

Bile negre:

– Daca citesti cateva ore intr-una, observi ca se ia putin cerneala pe degete. Atat. Povestea m-a incantat atat de tare incat nu am apucat sa remarc nici o caracteristica a ei care sa nu imi placa.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Beautiful Disaster (seria Beautiful, volumul 1) – Jamie McGuire

Killer (seria Micutele Mincinoase, volumul 6) – Sara Shepard

Posted in William Golding

Imparatul mustelor – William Golding

Disponibil la: Libris

Colectia: Literatura universala

Traducerea: Constantin Popescu

Numar pagini:  228

 

Sinopsis:

Un grup de copii scapa cu viata din catastrofa prabusirii unui avion si incearca sa supravietuiasca pe o insula pustie din mijlocul Pacificului. Insa ceea ce ar putea fi aventura vietii lor, o noua robinsoniada departe de adulti si de regulile acestora, se transforma intr-un cosmar ucigator de vise: ura ia locul inocentei si crima se instapaneste peste o lume care-si rataceste busola. O parabola de o forta incredibila care ne ofera un raspuns deopotriva crud si realist la intrbarea: este libertatea absoluta calea spre paradis?
“Alaturi de romanul De veghe in lanul de secara, Imparatul mustelor e cartea de capatai a tinerilor de pretutindeni.” (New York Times Review of Books)
“Un roman exceptional care surprinde intreg universul uman in aventura unor copii pe o insula de corali.” (E.M. Forster)
“O poveste atemporala asemenea unui mit.” (Malcolm Bradbury)
“O oglinda lucida, obiectiva si in spaimantatoare a societatii moderne.” (Times Literary Suplement)

Parerea mea:

De cateva zile, imi face cu ochiul din biblioteca romanul Disparuti, al lui Michael Grant. Totusi, pentru ca ideea de baza de la care porneste acesta mi se parea ca seamana intr-o oarecare masura cu cea a romanului Imparatul Mustelor , m-am gandt ca ar fi mai bine sa le citesc in ordinea cronologica. Asa ca am citit mai intai Imparatul Mustelor, aparuta in 1954, iar Disparuti ramane pe lista de „to read” deocamdata.

Ce-as putea spune despre Imparatul Mustelor…Mi s-a parut ca iti lasa mai mult senzatia de nuvela decat de roman. Cititorul este introdus in actiune fara nici un preambul, majoritatea personajelor sunt doar vag schitate, iar trecutul lor sau orice altceva ce nu are legatura directa cu actiunea lipseste cu desavarsire. Cu toate acestea, spre sfarsitul lecturii iti dai seama ca ai reusit sa te atasezi de cateva personaje. Cel mai probabil, toti cititorii vor empatiza cu cei cativa baieti care au reusit sa isi pastreze umanitatea. Abia spre final intelegi ca lipsa creionarii mai detaliate a celorlalte personaje este de fapt intentionata. La un moment dat, majoritatea copiilor actioneaza ca si grup, nemaifiind personaje individuale ci doar o turma ce si-a pierdut orice urma de umanitate si ratiune si oglindesc fiecare actiune a celui mai puternic si mai malefic dintre ei. Nu mai sunt condusi de constiinta proprie ci se lasa prada tentatiei de a actiona intr-un grup, de a fi parte a unui intreg ce le ofera putere si in acelasi timp ii absolva de vina si de responsabilitate.

Firul narativ nu este neaparat unul previzibil. Pana la un punct, lucrurile se desfasoara exact in modul in care ti-ai imagina ca ar putea evolua povestea unor copii naufragiati pe o insula pustie, fara nici un adult prin preajma: actiuni simple, precum culesul fructelor, inotul, incercarea de a vana, de a construi un adapost sau de a stabili cateva reguli care sa ii ajute sa supravietuiasca. Dar apoi intervin aceleasi conflicte ce ar putea fi valabile si in cazul unor adulti: razvratirea impotriva sefului ales, tendinta de a-i umili pe cei mai slabi, lupta pentru putere si prioritatile total diferite. Nu cred ca autorul a exagerat prin prezentarea unor copii intr-o lumina atat de infioratoare. Sunt convinsa ca intr-adevar, daca la un moment dat s-ar petrece o astfel de intamplare in realitate, lucrurile ar avea toate sansele sa evolueze exact in directia descrisa in acest roman. Tendinta catre salbaticire, amintirea tot mai vaga a regulilor civilizatiei, frica inevitabila ce se alimenteaza singura trecand de la un individ la altul, lipsa vizibila a consecintelor unei actiuni gresite si adaptarea la o lume fara reguli, combinate cu animozitatile crescande dintre personajele nu pot duce decat intr-o directie dezastruoasa. In plus, daca in cazul unor adulti constiinta ar fi fost principalul factor ce ar fi putut pastra un ritm decent si ar fi impiedicat distrugerea umanitatii din fiecare personaj, in cazul unor copii aceasta este abia in formare, fara a fi avut timp sa se inradacineze si fiind deci supusa unui risc crescut de ruinare. Daca in cazul unor adulti bunul simt ar fi impiedicat mare parte din actiunile salbatice, in cazul copiilor, acesta a fost inlocuit de iluzia puterii, de instinctele animalice mai accentuate, de forta grupului si de vina impartita. Iar actiunile personajelor evolueaza din ele insele. Prima greseala ce nu e urmata de o pedeapsa creaza un precedent, iar de aici pana la o salbaticire totala nu mai e decat un pas. Ultima parte a cartii este o desfasurare a nebuniei, o sete de sange primitiva ce se extinde de la un individ la altul, o disparitie aproape totala a oricarei urme de ratiune, a oricarei actiuni decente, o pierdere a umanitatii si o scufundare in macabru, intr-un comportament dominat de instincte si intuneric.

Am inteles ca opera lui William Golding este in programa scolara in mai multe tari si nu pot decat sa regret ca nu este lectura obligatorie si la noi. Banuiesc ca intr-adevar, ca si in cazul oricarei alte carti, povestea este vazuta in moduri diferite in functie de varsta cititorului. Dar sunt sigura ca la un moment dat, orice copil viseaza la o lume fara adulti, fara reguli, fara pedepse. Iar Imparatul Mustelor ofera exact o imagine posibila a unei astfel de lumi si ar tempera putin eventualele tendinte de razvratire impotriva unor lucruri pe care la un moment dat in copilarie sau adolescenta le respecti doar din nevoie, fara a le intelege sau fara a fi de acord cu ele.

Bile albe:

– Fiind adepta finalurilor fericite, am rasuflat usurata atunci cand am vazut ca romanul are parte de un sfarsit satisfacator, care pastreaza o urma de speranta si impiedica savarsirea unui ultim act ingrozitor. Totusi, ramai cu gustul amar si cu constiinta faptului ca doar un factor extern poate stopa regresia caracterului uman odata ce aceasta a inceput si ca nimic altceva din interiorul individului nu mai actioneaza in modul civilizat, empatic si uman.

– Povestea este dominata in special de dialog, asa ca se citeste rapid si are mari sanse sa captiveze cititorul de la primele pagini. In plus, dialogurile sunt foarte realiste, au nota puerila necesara unei carti ce are ca personaje niste copii, personalitatile baietilor se disting clar iar tonul este usurel, astfel incat in minte ti se desfasoara scenariul exact ca si cum ai urmari un film.

Bile negre:

– Romanul este destul de scurt, iar cateva aspecte ar fi putut fi descrise intr-un mod mai detaliat. Dintre acestea, as putea mentiona in primul rand numele adevarat al unuia dintre personajele principale. Acesta are unul dintre cele mai importante roluri, fiind, alaturi de alti doi baieti intruchiparea ratiunii dar in acelasi timp si tipul individului brutalizat de cei din jur datorita aspectului fizic si a unor slabiciuni evidente. Faptul ca de-a lungul romanului nu ii aflam numele ci il cunoastem doar sub masca unei porecle umilitoare este unul dintre aspectele pe care le-am considerat de-a dreptul nedrepte.

– In primele pagini, rolul personajelor nu este foarte clar. Personajele pozitive au parti mai putin placute sau actioneaza intr-un mod incorect, iar cele negative au cateva idei sclipitoare, iar portretul lor ofera si o parte placuta a personalitatilor acestora. Abia mai tarziu rolul fiecarui personaj incepe sa se evidentieze si devine foarte vizibila semnificatia fiecaruia in cadrul povestii. Nu am putut scapa insa de senzatia ca greselile de la inceput ale personajelor pozitive, desi minore, au influentat intrucatva modul in care a inceput intreaga nebunie.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Numele trandafirului – Umberto Eco

Insula pinguinilor – Anatole France

Posted in Jamie McGuire

Fericirea incepe azi (seria Beautiful, volumul 1) – Jamie McGuire

Fericirea incepe azi - Jamie McGuireDisponibil la: Editura Trei

Colectia: Fiction Connection

Traducerea: Shauki Al-Gareeb

Numar pagini: 440

 

Sinopsis:

Iubirea adevarata scoate la iveala tot ce este mai bun in tine…

Abby Abernathy s-a hotarat să devina altcineva. Acum e o fata buna, nu bea si nu vorbeste urat, are haine cuminti in sifonier. Crede ca s-a distantat suficient de lucrurile intunecate din trecutul ei, dar cand ajunge la colegiu impreuna cu prietena sa cea mai buna, dorinta de un nou inceput este supusa provocarilor.
Travis Maddox, siret, istet si acoperit cu tatuaje, reprezinta tot ceea ce Abby vrea – si trebuie – sa evite. Travis isi petrece noptile castigand bani din lupte, iar ziua e seducatorul numarul unu al campusului. Intrigat de rezistenta lui Abby la farmecele sale, Travis o face sa intre in viata lui printr-un pariu.

„Povestea relatiei dintre Abby Abernathy si Travis Maddox constituie o excelenta radiografie a adolescentei, cu toate framantarile, visurile si frumusetea ei.” – Reading, Eating & Dreaming

„Va garantez ca veti fi atat de captivati de aceasta carte, incat veti lasa orice alta activitate deoparte!” –BookWhisperer Reviews

„Am făcut o adevărată pasiune pentru personajele acestui roman.” – The Daily Quirk

„ …Noul meu romance preferat, cu o doza subtila de erotism rafinat.” – Nightly Reading Review

Parerea mea:

Multumesc editurii Simon & Schuster, Inc si autoarei, Jamie McGuire pentru aceasta carte oferita pentru recenzie.

Nu am mai avut demult sentimente atat de confuze referitoare la o carte. Unele parti le-am adorat pur si simplu, in timp ce altele mi s-au parut de-a dreptul revoltatoare.

Primele ganduri cand am inceput cartea au fost ca ar iesi o comedie romantica destul de reusita daca ar fi ecranizata. Scenariul este destul de clasic: ea – fata (relativ) cuminte, el – baiatul rau, devin prieteni, isi neaga sentimentele care apar intre ei, pentru ca in final relatia dintre ei sa evolueze catre o poveste de dragoste exploziva.  Nimic deosebit, nu-i asa? Totusi, dupa primele pagini eram total cucerita. Povestea este foarte bine scrisa, din punctul de vedere al protagonistei, o tanara de 19 ani, care a fugit de trecutul sau, refugiindu-se impreuna cu cea mai buna prietena intr-un campus universitar din celalalt colt al tarii. Mi-a placut faptul ca autoarea a reusit sa redea exact sentimentele varstei, momentele de ezitare amestecate cu deciziile impulsive, teama si emotiile unei iubiri..dezastruoase, fuga de trecut si sperantele pentru viitor, atractia irezistibila si efortul de a rezista unei relatii din care ies scantei la fiecare pas. Totusi, de la un anumit punct ezitarile ei si incapatanarea de a nu vedea ceea ce este evident, devin oarecum enervante. Nu vorbesc doar de modul in care isi neaga propriile sentimentele, ci de faptul ca refuza sa le vada pe cele ale lui Travis, jongland intre asa zisa relatie de prietenie cu el si flirtul cu un alt coleg, indiferenta fiind la modul in care ii raneste pe amandoi. Pana la urma este doar o amanare excesiva a lucrurilor care oricum se vor intampla. Deci partea aceasta mi s-a parut atat de lungita incat ajunge sa te exaspereze.

Incepand de la jumatatea cartii, povestea se schimba. Abby si Travis formeaza in sfarsit un cuplu si chiar eram curioasa in ce mod a umplut autoarea cealalta jumatate a romanului. Am impresia ca am citit doua carti intr-una singura. Povestea trece intr-o alta categorie, cu mai multa actiune, mai mult suspans si un stil mai alert. Abby si Travis se confrunta acum cu trecutul ei, iar intamplarile prin care trec ajung sa le puna in pericol vietile si viitorul. Partea proasta este ca personajele sunt atat de schimbate incat ai impresia ca nu mai sunt aceleasi. Daca in prima parte a volumului ma gandeam ca orice fata ar trebui sa aiba la un moment dat un Travis al ei – inteligent, puternic, amuzant, protector si independent in acelasi timp, in urmatoarea parte am fost total dezgustata de modul in care a evoluat povestea dintre protagonisti. Travis devine genul de iubit obsedat, violent cu oricine indrazneste sa arunce o privire catre Abby, gelos, posesiv si disperat. Dupa fiecare nou scandal urmeaza o repriza de scuze penibile, declaratii siropoase si replici atat de dulci incat devin jenante. Si bineinteles, dupa fiecare cearta, Abby il iarta si se iubesc din nou in liniste si pace pentru cateva zile. Sau cateva ore. Spre final avem parte de si mai multe dulcegarii: tatuaje cu numele partenerului, casatorie neplanificata in Vegas, mentiuni referitoare la un viitor copil. La 19 ani! In primul an de facultate!.. A doua parte a romanului este, din punctul meu de vedere, total gresita. Inteleg ca inca ne plac povestile care se termina cu „si au trait fericiti pana la adanci batraneti”, inteleg ca relatia lor trebuia sa fie in contrast cu prietenia relativ temperata din prima jumatate, inteleg ca totul trebuia sa devina mai intens, mai romantic si mai dulce. Dar nu asa! Nu prin promovarea unui gen de iubire bolnava, a unei relatii obsesive, a unei atitudini umile sau chiar admirative in fata violentei fata de cei din jur, a unui control aproape total a celeilalte persoane si a unei libertati trunchiate.

Bile albe:

– Spre deosebire de alte romane, in Fericirea începe azi nu ai impresia ca totul se intampla pe fast forward. Romanul ofera o viziune foarte realista asupra vietii personajelor. Desi accentul este pus bineinteles pe relatiile dintre ele, nu sunt neglijate aspectele legate de cursul obisnuit al vietii. Sunt prezentate frecvent actiuni obisnuite precum orele de curs, iesirile in baruri, obiceiurile zilnice incepand de la micul dejun pana la cina,etc.

Bile negre:

– Evolutia personajelor in partea a doua a romanului. Am scris deja mai sus despre aceasta, asa ca nu mai este nevoie sa insist. Mi se pare trist faptul ca romanul apare pe majoritatea site-urilor incadrat in categoria Young Adult (desi am inteles ca autoarea neaga incadrarea in acest gen, considerand ca apartine de fapt genului romance sau asa ceva). Ceea e inseamna ca va fi citit probabil de o multime de adolescente. Dintre care, destule ar putea fi usor influentabile, mai ales ca portretul lui Travis este pana la un anumit punct, unul ideal. Si care adolescente ar putea incepe sa vada lucrurile in modul gresit in care este sunt prezentate in carte. Ar putea sa li se para flatant ca baiatul pe care il plac sau cu care sunt intr-o relatie la un moment dat sa se comporte precum Travis. Sa le smulga dintr-o conversatie inocenta cu un alt baiat, sa distruga totul in jur in momentul in care se enerveaza, sa se imbete cand sufera, sa se bazeze pe santajul sentimental in momentele in care apar discutii in contradictoriu, sa nu accepte o despartire, sa le urmareasca, iar apoi sa le jure iubire vesnica si sa se scuze ca tot ceea ce fac fac din dragoste.

English version:

Sinopsis:

The new Abby Abernathy is a good girl. She doesn’t drink or swear, and she has the appropriate percentage of cardigans in her wardrobe. Abby believes she has enough distance between her and the darkness of her past, but when she arrives at college with her best friend, her path to a new beginning is quickly challenged by Eastern University’s Walking One-Night Stand.

Travis Maddox, lean, cut, and covered in tattoos, is exactly what Abby needs—and wants—to avoid. He spends his nights winning money in a floating fight ring, and his days as the ultimate college campus charmer. Intrigued by Abby’s resistance to his appeal, Travis tricks her into his daily life with a simple bet. If he loses, he must remain abstinent for a month. If Abby loses, she must live in Travis’s apartment for the same amount of time. Either way, Travis has no idea that he has met his match.

My opinion:

I received Beautiful Disaster by courtesy of Simon & Schuster, Inc publisher and Jamie McGuire, the author of the book. Because English is not my native language, please accept my excuses for the possible mistakes.

For a long while, I didn’t have such mixed feelings about a book. I simply loved some parts of the story, while I found other parts totally sickening.

The first thoughts I had when I started the book were that it would be a pretty good scenario for a romantic comedy. The plot is kind of classic: she – a (pretty) good girl, he – the bad boy, they become friends, they deny their feelings and in the end their relationship develops into an explosive love story. Nothing special, right? Still, after the first pages I was totally subdued.  The story is very well written, from the point of view of the protagonist, a 19 years old woman which runs from her past, retreating with her best friend in a college campus in another corner of the country. I liked the fact that the author managed to display perfectly the specific feelings of that age, the hesitation moments mixed with the impulsive decisions, the fear and the emotions of a.. disastrous love, the runaway from the past and the hopes for the future, the irresistible attraction and the effort to resist to a relation that makes the sparks fly at every step. Unfortunately, at a certain point, the heroine’s hesitations and her stubbornness to ignore what’s obvious become someway annoying. I’m not talking only about the way she denies her own feelings,  but about the fact that she refuses to see Travis’s, juggling between the so-called friendship with him and the flirty relation with another colleague, indifferent to the way she hurts both of them. Altogether, that’s just an excessive dalliance of the things that will eventually happen. I think this part was extended so much that it becomes nerve-racking.

Starting with the second half of the book, the story begins to change. Abby and Travis are finally a couple and I was really curious about the way the author filled the other part of the novel. I actually have the sensation that I read two books in one. The story moves in a new category, with more action, more suspense and a racing style. Abby and Travis are now confronting her past and the adventures they live are beginning to put their lives and futures in danger. The bad thing is that the characters are so different that you have the feeling that they’re other persons. If in the first half of the novel I was thinking that all girls should have their own Travis – smart, strong, funny, protective and independent in the same time, in the next part of the book I was totally disgusted by the way the love story developed. Travis becomes the sick kind of lover: obsessed, violent to anybody that dares to look at Abby, jealous, possessive and desperate. After every new scene comes a round of embarrassing excuses, gooey declarations and such excessively sweet remarks that you feel sick. And of course, after every fight, Abby forgives Travis and they love each other again peacefully for a few days. Or a few hours. Towards the ending,  we get more and more slipslops: tattoos with the name of the partner, an unplanned wedding in Vegas, and remarks about a future child. At 19 years! In the first year of college!.. From my point of view, the second part of the book is totally wrong. I understand that we still like the stories ending in “they lived happily ever after” , I understand that their love had to be different by their friendship, I understand that everything had to be more intense, more romantic and sweeter. But not like this! Not by promoting a sick kind of love, an obsessive relation, a humble or even an admiring attitude in front of the violence for everybody else, an almost complete control of the other person and a broken freedom.

Pros:

– Unlike other novels, in Beautiful Disaster you don’t get the feeling that everything happens on fast forward. The book offers a very realistic vision of the characters’ life. Although the main story is represented by the relations between them, the casual aspects of life are not forgotten. There are a lot of fragments that show the usual actions like classes, studying, clubbing or daily habits starting from breakfast to dinner, etc.

Cons:

– The characters evolution in the second part of the book. I already written about it, so I don’t need to insist. I think it’s sad that on most of the sites, the novel appears under the Young Adult genre (although I heard that the author denies this, saying that I’s actually romance or something like that). Anyway, this means that it will be read by a lot of teenagers. From which, at least a part of them are pretty easy influenced. Especially considering that Travis’ portrait is perfect until a certain moment. So some of those teenagers might begin seeing some things in the wrong way they were shown in the novel. They might think it’s flattering that the boy they like or have a relation with at some point acts like Travis. To grab them out of an innocent conversation with another boy, to shatter everything around in the moments when he’s annoyed, to get drunk when he suffers, to use emotional blackmail when an argument appears, to refuse a break-up, to stalk them and then to swear immortal love and to excuse himself saying that everything he does is because of love.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Circle of Silence – Carol M. Tanzman

Rogue’s Pawn (seria Covenant of Thorns, volumul 1) – Jeffe Kennedy

Posted in Charlaine Harris

Deadlocked (seria Vampirii Sudului, volumul 12) – Charlaine Harris

Deadlocked

Seria Vampirii Sudului, volumul 12

Charlaine Harris

Numar pagini: 327

 

Sinopsis:

With Felipe de Castro, the Vampire King of Louisiana (and Arkansas and Nevada), in town, it’s the worst possible time for a body to show up in Eric Northman’s front yard—especially the body of a woman whose blood he just drank.

Now, it’s up to Sookie and Bill, the official Area Five investigator, to solve the murder. Sookie thinks that, at least this time, the dead girl’s fate has nothing to do with her. But she is wrong. She has an enemy, one far more devious than she would ever suspect, who’s out to make Sookie’s world come crashing down.

Off-topic:

Inainte sa incep recenzia, as vrea sa transmit cateva scuze pt absenta indelungata. Am fost in concediu (finally!) si se pare ca am avut mult mai putin timp pt blog fata de cat ma asteptam. Cel putin stiu ca data viitoare ar fi mai bine sa anunt dinainte 😀 So…scuzati va rog absenta nemotivata, promit ca o sa incerc sa nu se mai repete ^_^

Parerea mea:

Am ajuns sa ma atasasez de seria Vampirii Sudului atat de mult incat de fiecare data cand citesc un nou volum ma simt de parca as vizita niste prieteni vechi. Si chiar daca volumul respectiv poate nu este cel mai reusit, tot imi face placere sa il citesc si nu ma simt dezamagita de el. Il vad doar ca pe o noua ocazie de a ma rataci iar in lumea creata de Charlaine Harris, chiar daca uneori suspansul creat nu se ridica la nivelul cu care eram obisnuiti. Volumul 12 al seriei, Deadlocked, nu este spectaculos. Dar cred ca toti fanii seriei il vor citi cu placere, mai ales ca este penultima carte din Vampirii Sudului.

Desi intriga este reprezentata de crima care a avut loc pe proprietatea lui Eric, povestea se axeaza de fapt pe relatia tot mai rece dintre Sookie si Eric si pe misterul unei „mosteniri” pe care o gaseste eroina in casa sa, mostenire legata direct de descendenta sa din neamul zanelor. Povestea dintre Sookie si Eric are parte de un obstacol ce le pune la incercare iubirea. Si de data aceasta, obstacolul pare indeajuns de mare pentru ca cei doi sa nu il poata trece. Finalul nu aduce o lamurire sau o rezolvare, ci dimpotriva, sugereaza o posibila separare in viitorul apropiat. Ambii protagonisti au asteptari pe care celalalt nu le indeplineste, iar faptul ca in aceasta perioada dificila comunicarea dintre ei este extrem de redusa nu ii ajuta deloc.

Pe de alta parte, Sookie se trezeste in posesia unui obiect magic, ramas de la bunica ei, obiect ce pare sa nu ii aduca decat ghinioane si probleme. In momentul in care cateva persoane afla de existenta acelui obiect, viata eroinei este din nou in primejdie. Iar singura persoana care are mai multe informatii si ar putea-o ajuta este si ea in primejdie.

Toate firele se leaga in final, atunci cand descoperi cat de strans erau de fapt impletite intre ele inca de la inceput. Ca de obicei, si finalul acestui volum rezolva o parte dintre intrigile aparute pe parcursul sau, insa lasa deschise exact problemele mai spinoase, cele care ii intereseaza cel mai mult pe cititori.

Bile albe:

– Autoarea a reusit sa creeze un mix perfect intre supranatural si normal. Pe langa aspectele legate de vampiri, varcolaci si zane, Sookie are in continuare o viata simpla si foarte obisnuita: probleme legate de job, prieteni si familie care ii solicita prezenta in perioadele importante pentru ei, diverse lucruri ce tin de casa, etc. Am adorat in special relatia care se dezvolta intre Sookie si stra-unchiul ei zana, Dermot. Acesta are o personalitate atat de inocenta si de dragalasa incat toate momentele in care apare in carte te lasa cu un zambet larg pe fata.

Bile negre:

– Volumul nu mi-a creat deloc acea stare de visare in care intram de obicei atunci cand citeam cartile autoarei. Nu stiu daca asta are vreo legatura cu racirea relatiei dintre Sookie si Eric, cu reaparitia lui Bill in peisaj sau cu faptul ca o parte dintre personajele secundare care mi-au placut dispar probabil pentru totdeauna. Se intampla deci prea multe lucuri pe care speram sa nu le citesc vreodata in aceasta serie. Nu am idee daca alti cititori vor avea aceeasi impresie, dar mie mi s-a parut ca romanului Deadlocked i-a lipsit ceva. Nu are acelasi farmec si nu captiveaza la fel ca celelalte carti din serie. Cred ca deosebirea principala este aceea ca de data aceasta partile negative ale povestii nu sunt compensate de aspectele pozitive. Si in final in loc sa zambesti satisfacut si sa astepti cu nerabdare ultimul volum, simti doar un gust amar si te ingrijorezi ca povestea ar putea avea de fapt un final nu tocmai placut.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Capcana Mortala (seria Vampirii Sudului, volumul 11) – Charlaine Harris

Moarte in familie (seria Vampirii Sudului, volumul 10) – Charlaine Harris