Weekend gratis
Dorina Georgescu
Disponibil la: Junimea
Numar pagini: 121
Sinopsis:
“Ai putea, gandeam, marsalui cu un prieten intreaga Europa, povestind, glumind si impartind o bucata de paine, dar daca dupa o mie de kilometri iti pune piedica de-ti julesti genunchii, nu cred ca ar mai fi cazul sa continui nici daca te-ar purta in brate tot restul drumului.. ”
Parerea mea:
Am fost destul de reticenta in momentul in care am auzit de cartea aceasta, in primul rand datorita copertei destul de neinspirate si in al doilea rand deoarece sinopsisul romanului nu spune nimic despre poveste. Sunt totusi de parere ca autorii romani incepatori chiar merita o sansa din partea cititorilor, cu atat mai mult cu cat debutul pe piata literara de la noi poate fi destul de dificil, asa ca am acceptat cu placere oferta de a recenza volumul.
Protagonista romanului este Natalia, o avocata din Bucuresti, proaspat ceruta in casatorie de iubitul sau, Ovidiu. Insa tocmai planurile de nunta sunt cele care isca o cearta apriga intre cei doi, astfel incat Natalia se trezeste brusc singura, nestiind daca despartirea se va dovedi temporara sau permanenta. Urmeaza un weekend in care protagonista analizeaza in detaliu ultimii doi ani din viata sa, incercand sa priveasca intr-un mod cat mai obiectiv relatia cu Ovidiu, de la primele intalniri si pana la dezastrul din prezent.
Desi inceputul legaturii dintre cei doi a fost incendiar, treptat, au aparut momente – culmea, exact cele mai importante dintr-o relatie, in care Ovidiu a aratat ca sub masca de Fat Frumos ideal, se ascund trasaturi mult mai urate. Orbita de dragoste, Natalia prefera sa treaca prea usor peste acele intamplari, incercand sa ii gaseasca scuze subrede partenerului sau. Mai mult, incercarile de a discuta cu acesta despre acele evenimente duc la victimizarea lui Ovidiu, acesta avand talentul de a manipula sentimentele Nataliei astfel incat sa o faca pe ea sa para exagerata.
In timpul introspectiilor protagonistei, reusim sa cunoastem si personajele secundare ale romanului, adica oamenii dragi din viata ei si a lui Ovidiu. Un aspect interesant a fost intalnirea dintre eroina si familia iubitului sau. Cum in primele pagini aflam ca cearta izbucneste din cauza diferentelor de opinie dintre Natalia si viitoarea ei soacra, am avut tendinta de a mi-o imagina pe aceasta in cele mai intunecate culori. Iar rememorarea primei intalniri dintre cele doua femei ar putea fi o incercare de a o aseza pe mama lui Ovidiu in rolul personajului negativ. Personal insa, am considerat ca de fapt, in cazul acesta, Natalia chiar a fost cea care a exagerat, creandu-si poate asteptari prea mari si pastrand ranchiuna celor care nu i le-au indeplinit. Nu exista un conflict intre aceste parti, ceea ce sugereaza ca si motivul pentru care Natalia si Ovidiu se cearta nu este in realitate dorinta mamei lui. Aceasta motivatie este folosita doar ca un paravan pentru neintelegerile mai vechi din cuplu care s-au strans pana la punctul in care e imposibil sa nu explodeze.
Mi-a placut mult modul in care autoarea creioneaza mediile diferite din care provin protagonistii, eleganta stilului de viata boem al matusii Nataliei precum si autenticitatea mediului rural din care vine Ovidiu, atat de fidel conturat. Mai interesant este faptul ca diferentele se construiesc oarecum indirect, prin prezentarea ritualurilor, prin descrierea meselor, prin atitudinea personajelor, etc. De asemenea, am apreciat si prezentarea dificultatilor protagonistilor de a se adapta, atunci cand sunt pusi in acele medii cu care nu sunt familiarizati. Mi s-a parut ca se demonteaza cumva mitul acela conform careia un adult trebuie sa fie capabil sa se adapteze intr-o clipa la orice conditii, ca imposibilitatea de a te simti confortabil in orice situatie este semn de imaturitate. Desi sunt maturi si au ajuns intr-un punct al vietii in care se simt bine din toate punctele de vedere, atat Ovidiu cat si Natalia se straduiesc din rasputeri sa isi gaseasca locul in mijlocul familiilor celuilalt, insa incercarile lor sunt mai degraba sortite esecului.
Spre final, firul rupt pare ca se va reinnoda. Desi emotiile nu s-au asezat inca, ba dimpotriva, par chiar mai intense decat la inceput, Natalia accepta sa discute cu Ovidiu. Totusi, chiar si in acele momente, acesta continua sa se poarte ca un mitocan, insensibil la modul in care a ranit-o, dornic sa stearga totul cu buretele si cu cateva scuze aruncate doar pentru a-i distrage atentia si fara sa inteleaga de fapt cu ce a gresit. Natalia pare sa ramana cu picioarele pe pamant, intelegand ca ceea ce face Ovidiu pentru impacare este doar de suprafata, preferand sa ascunda gunoiul sub covor in loc sa lucreze sincer pentru a remedia problemele. Probleme care altfel, ar razbate probabil tot mai des in viitor daca ar ramane acum nerezolvate.
In acest punct, o admiram sincer pe Natalia, considerand ca in sfarsit, un autor a creionat portretul unei femei mature, cu capul pe umeri si nu al uneia care si-a pastrat comportamentul irational de adolescenta in ciuda anilor. Tinand cont de trendul acesta pornit de la 50 Shades, cu protagoniste dispuse sa treaca peste greselile partenerilor, oricat ar fi de grave sau abuzive, doar in numele dragostei, eram teribil de entuziasmata sa gasesc in sfarsit o eroina capabila sa separe albul de negru, sa puna in balanta toate aspectele si sa isi ia viata in maini atunci cand vede clar ca o relatie nu duce nicaieri si o face nefericita mult mai des decat ar trebui. Romanul se incheie cu aceasta sugestie, asa ca deja ma criticam in gand ca nu i-am acordat maximum de incredere de la inceput si l-am judecat in baza unor criterii superficiale. Iar apoi, surpriza. Exista un epilog. Care epilog mi-a facut praf toata bucuria, intorcand povestea la 180 de grade si care, din pacate, reia aceleasi clisee din basmele cu printi si printese si din happy end-urile sclipitoare holliwoodiene. Rar am simtit o dezamagire atat de crunta si cred ca acest lucru este datorat exact rasturnarii de situatie. Daca gandurile Nataliei ar fi sugerat acest epilog, poate ca as fi avut timp sa ma obisnuiesc cu ideea si sa o accept, tocmai pentru ca deja atat de multe carti utilizeaza acest tip de incheieri incat au ajuns sa ma lase rece, desi mai demult ma intrigau si ma infuriau. Acum insa, ultimele capitole imi ridicasera deodata asteptarile la un nivel superior, doar ca epilogul sa ma arunce in aceleasi clisee agasante.
Per ansamblu, romanul a fost mai interesant si mai complex decat m-as fi asteptat, mai ales ca intriga nu este foarte spectaculoasa. In ciuda banalitatii povestii de dragoste, autoarea reuseste sa trateze intr-un mod destul de captivant relatia dintre Natalia si Ovidiu si sa te faca foarte curios sa afli cum va evolua aceasta. Din punctul meu de vedere, epilogul a scazut cel putin o stea din ratingul pe care intentionam sa il dau cartii, insa in acelasi timp, tinand cont de succesul povestilor in care totul se termina cu bine, indiferent de ce s-a intamplat pana atunci, cred ca majoritatea cititorilor se vor bucura de incheierea optimista.
Multumesc autoarei, Dorina Georgescu, pentru ca mi-a oferit acest roman pentru recenzie.
Bile albe:
Modul in care o poveste de iubire obisnuita, care ar putea fi povestea oricarui cititor, devine un subiect interesant, pe care iti doresti sa il analizezi in amanunt, cot la cot cu protagonista.
Bile negre:
– Paragrafele nesfarsite cu tenta filosofica. Mi se pare ca autorii romani au aceasta tendinta exagerata de a transmite cititorului meditatiile lor cu privire la viata, iubire, rolul omului pe pamant, relatiile care se nasc intre fiintele umane, samd, intr-o forma prea directa, care se vrea a fi citabila. Decat sa primesc noi si noi pasaje de genul acesta, as prefera ca textele sa transmita intrebari, sa te faca pe tine, cititorul, sa ajungi singur la acele concluzii, nu sa ti le ofere de-a gata, numai bune sa le citesti cu admiratie de doua ori si apoi sa le uiti la fel de repede, tocmai pentru ca nu a trebuit sa iti antrenezi nici un pic mintea sa patrunda sensurile ascunse printre randuri.
– Epilogul.
X(y) – Alex Pitigoi
