Publicat în D.H. Lawrence

Amantul doamnei Chatterley – D.H. Lawrence

Amantul doamnei Chatterley - D.H. LawrenceDisponibil la: Litera

Colectia: Carte de Buzunar

Traducerea: Antoaneta Ralian

Numar pagini: 320

*

Sinopsis:

„Niciodata, parca, nu dorise mai mult o femeie. Iar ea, inaltata in bratele lui, ii zari scanteierea ochilor dilatati. Ii strangea cu furie trupul la pieptul lui. si ea isi spunea: «Da! Am sa-i cedez! Da! Am sa-i cedez!»”

In Anglia anilor 1920, Constance, tanara doamna Chatterley, duce o viata monotona alaturi de un sot infirm si incapabil de a avea o viata de cuplu normala. Indiferenta barbatului si neimplinirea sexuala o imping pe Constance intr-o legatura amoroasa cu paznicul de vanatoare al domeniului, in bratele caruia isi gaseste fericirea. Poate cea mai celebra scriere a lui Lawrence, Amantul doamnei Chatterley, roman clasic al iubirii patimase, eliberata de orice prejudecati, portretizeaza puterea regeneratoare a senzualitatii – o afirmare a vietii si o sansa la fericire.

Parerea mea:

Fara a putea spune ca m-a plictisit, romanul lui D.H. Lawrence m-a facut sa il citesc parca fara nicio motivatie, cu pauze mari intre reprizele de lectura, cu alte carti intercalate in toate saptamanile in care am tot evitat sa continui la modul serios volumul. Eram si nu eram curioasa in acelasi… CONTINUAREA AICI.

Reclame
Publicat în Uncategorized

It’s time for GREY?

Am citit destul de multe romane erotice inspirate de celebra serie a autoarei E.L. James, Fifty Shades of Grey si cumva, exact abundenta acestor povesti mai mult sau mai putin asemanatoare, precum si toata obsesia aceasta din jurul seriei m-a facut destul de reticenta in a o parcurge in perioada in care parea ca absolut toata lumea o citea.

Totusi, mereu m-am simtit vinovata pentru faptul ca am tendinta de a judeca o poveste pe care nu am citit-o si mi-am propus sa remediez la un moment dat situatia.

Aparitia in Romania a celui mai nou volum al seriei, scris de data aceasta din perspectiva controversatului Christian Grey pare sa fie exact impulsul necesar pentru a ma convinge ca a venit in sfarsit vremea sa fac si eu cunostinta cu personajele care au dat nastere unei adevarate obsesii internationale. Pana la urma, oricat de criticata ar fi de catre unii cititori povestea creata de E.L. James, nu pot sa nu apreciez faptul ca datorita acesteia, am vazut reintorcandu-se la lectura persoane care poate ca nu mai pusesera mana pe o carte din perioada liceului.

Stiu ca exista multi fani ai seriei, asa ca sunt convinsa ca oferta celor de la Diverta ii va umple de entuziasm. Iata deci despre ce este vorba:

„Cu entuziasm te anunțăm de apariția unui nou bestseller marca Fifty Shades of Grey – Grey, povestea trăită de Anastasia și Christian din perspectiva personajului masculin!

Poți comanda cartea de AICI.

Grey-Diverta

Cu peste 125 de milioane de copii vândute de la apariția primului volum, și o ecranizare, deși controversată, cu vânzări de peste 500 de milioane de dolari, autoarea E.L. James a hotărât să satisfacă una dintre cele mai mari dorințe ale fanilor seriei – reluarea poveștii de dragoste a celor doi din perspectiva lui Christian.

Cu un stil mai întunecat și mult mai serios, adaptat la personalitatea miliardarului, Grey a fost vândut în peste 1 milion de exemplare în prima săptămână de lansare a volumului în limba engleză, iar la sfârșitul lunii va fi disponibil și în limba română!

Vrei să fii primul care citește noua carte a seriei? Precomandă Grey de la Diverta și primești 15% reducere și transport gratuit! Volumul îți va fi livrat pe 30 septembrie!

Precomandă cartea AICI.”

Publicat în Sylvain Reynard

Infernul lui Gabriel (seria Infernul lui Gabriel, volumul 1) – Sylvain Reynard

Infernul lui Gabriel (seria Infernul lui Gabriel, volumul 1) - Sylvain ReynardDisponibil la: Editura Trei

Colectia: Eroscop

Traducerea: Mihaela Doaga

Numar pagini: 704

 

Sinopsis:

Enigmatic si sexy, profesorul Gabriel Emerson este un foarte respectat specialist in Dante in timpul zilei si un adept al placerilor lipsite de inhibitii, in timpul noptii. Se foloseste de sarmul sau pentru a-si satisface orice capriciu, dar este torturat de un trecut intunecat si macinat de convingerea profunda ca nu mai are nicio speranta de mantuire.

Cand fermecatoarea si inocenta Julia Mitchell se inscrie la cursul sau, atractia pe care o simte fata de ea nu numai ca ii pericliteaza cariera, dar il trimite intr-o calatorie in care trecutul si prezentul se ciocnesc.
O provocatoare explorare a seductiei si a iubirii interzise.

„Julia respira rasuflarea lui, simtind-o fierbinte si umeda. El era aerul ei. Nu se putea opri din sarutat indeajuns de mult pentru a respira cu adevarat si incepu s-o ia cu ameteala. Ceea ce nu facea decat sa intensifice senzatia pe care i-o trezeau buzele lui, asa ca nu incerca sa se impotriveasca. Se abandona senzatiei…”

Infernul lui Gabriel este o poveste plina de pasiune a evadarii omului din iadul personal, in incercarea de a dobandi imposibilul: izbavirea si dragostea.

Parerea mea:

Auzisem de romanul acesta cu multa vreme inainte sa fie publicat si la noi iar recenziile nu doar ca erau pozitive, dar erau extrem de entuziaste. Genul acesta literar nu este chiar favoritul meu, asa ca nu ma asteptam ca volumul sa ma dea pe spate, dar categoric aveam niste asteptari create de impresiile pe care le citisem pana acum.

Din pacate, am parcurs cele peste 700 de pagini teribil de greu, fortandu-ma sa duc lectura pana la capat. Am detestat personajele, scenariul si stilul si m-am agatat de firele secundare ale povestii pentru a o putea parcurge in intregime! Unde mai pui ca referirile la Dante si opera sa m-au scos din sarite, in loc sa ma incante, asa cum speram.

Dar sa o luam pe rand. Povestea este acelasi cliseu obositor reprezentat de relatia dintre protagonista naiva si noul tip de Fat Frumos din literatura contemporana. Bella, Anastasia Julia e timida, pura si buna la suflet pana la cer si inapoi, isi musca intruna buza de jos si e atat de emotionata de… orice, incat nu este in stare sa isi priveasca interlocutorul in ochi. Ah, si autorul zice ca e inteligenta. Cititorii au dreptul de a nu fi de acord. Edward, Grey Gabriel este matur, senzual, misterios, intunecat, sigur pe el, atat de bogat incat in sapte vieti nu ar putea cheltui toti banii pe care ii are si desigur, plin de demoni din tinerete. Si evident, dintre zecile de femei elegante, inteligente si puternice din jurul sau, Gabriel se indragosteste exact de diamantul neslefuit pe nume Julia. Cam astea sunt personajele care trebuie sa se lupte mai intai in cateva sute de pagini pana sa realizeze cat de mult se iubesc si ca numai unul pe altul se pot vindeca de traumele din trecut. Restul detaliilor conteaza prea putin, povestea ramane aceeasi Marie, cu alta palarie. Mai mult, trecutul oarecum comun al protagonistilor mi s-a parut si mai aberant datorita formei pe care a luat-o. Mai exact, nu intamplarile mi s-au parut ridicole, ci perceptia personajelor asupra acestora.

Avand in vedere titlul romanului, precum si descrierea acestuia, era evident ca vor exista aluzii la opera lui Dante. Speram ca acestea sa dea o nota de originalitate lecturii si sa o faca mai placuta si mai interesanta. Pana la urma, au facut-o doar teribil de enervanta. Si lipsita de credibilitate. Julia joaca rolul lui Beatrice, muza, dragostea eterna si ingerul pazitor al lui Dante. Iar Gabriel este imaginea lui Dante care paseste pierdut prin Infern, convins ca nu va fi salvat vreodata, pana cand ajunge sa o regaseasca pe Beatrice a sa. Mi-a placut simbolistica, dar din pacate autorul duce totul la extreme, nelasandu-si deloc cititorii sa gandeasca singuri. Le repeta iar si iar si iar cat de minunata e Beatrice/Julia, cat de bantuit Dante/Gabriel si cat de adanc infernul in care acesta se zbate. Iar. Si iar. Si iar. La fel si cu obsesia lui Gabriel privind ispasirea pacatelor. Cred ca nici intr-o carte religioasa nu dai de atatea ori peste cuvintele „infern”, „pacat” si „inger”.

Stilul a fost un alt aspect obositor. Nu neaparat stilul intregii povesti, ci mai degraba al dialogurilor. Nimeni, dar nimeni nu vorbeste asa cum o fac protagonistii! Si cu atat mai putin un barbat. De nenumarate ori am avut senzatia ca autorul este de fapt o femeie, pentru ca stilul este atat de siropos incat imi venea greu sa cred ca un barbat este cel care a scris povestea astfel (Later edit: Am aflat intre timp ca Sylvain Reynard este un pseudonim si ca identitatea autorului este necunoscuta. Desi se prezinta ca fiind barbat, nu exista pana la urma nici o garantie ca acest lucru este adevarat) Infernul lui Gabriel este exact genul acela de lectura in care personajele vorbesc „ca din carti”. Lipseste total oralitatea dialogului, asa ca si din cauza aceasta se pierd puncte la realismul cartii. Tot aici ar trebui sa mai mentionez si cateva paragrafe sau expresii traduse ciudat, care m-au facut sa caut citatele respective in engleza, pentru a vedea cum sunau in original. Stiu ca adesea, unele cuvinte sunt destul de greu de tradus in romana. Insa a alege varianta „in puii mei” pentru „fuckin” si „o draguta” pentru „a girl” mi se pare de-a dreptul neinspirat. Un alt aspect neplacut a fost umorul parca fortat, senzatia ca autorul se straduieste din rasputeri sa aleaga variantele cele mai amuzante, expresiile care starnesc hazul si trezesc astfel interesul cititorului.

Au existat totusi si cateva puncte care mi-au placut. Relatia dintre Julia si Paul (simbol al lui Virgiliu, din Divina Comedie – subliniat si acesta prea accentuat) este unul dintre acestea. Paul o doreste pe Julia, insa nu insista niciodata, ci ii ofera acesteia libertatea de a alege relatia pe care o doreste, inconjurand-o cu prietenie, sprijin neconditionat si afectiune sincera. Iar atitudinea sa nu se schimba nici in momentul in care Julia ii da de inteles foarte clar lui Paul ca relatia lor nu va trece niciodata de o anumita limita.

De asemenea, majoritatea personajelor secundare sau episodice au fost frumos portretizate si au facut ca romanul sa fie mai placut. Sincer, asteptam cu nerabdare scenele in care atentia se indeparta de cuplul Julia-Gabriel si se indrepta catre alte personaje. Familia lui Gabriel – idealizata putin, insa tot interesanta datorita caracterelor admirabile ale parintilor si fratilor protagonistului. Ann Singer – o surpriza total neasteptata care a condimentat povestea si a facut-o mai putin plictisitoare sau cliseica. Christa – personajul negativ tipic, insa creionat cu destula atentie si asezat adesea in ipostaze neprevazute. Tatal Juliei – aparent un parinte afectuos si simpatic, se dovedeste dupa o vreme a fi un om plin de slabiciuni, care isi joaca rolul de tata cu destul de multa dificultate, luptandu-se constant intre propriile dorinte si datoria morala fata de fiica sa.

Experienta traumatizanta din trecutul lui Gabriel a fost si ea destul de originala. De asemenea, mi s-a parut interesant si modul in care protagonistul a ales sa isi asume responsabilitatea pentru greselile trecutului precum si faptul ca autorul a decis sa lase niste urme destul de adanci asupra tuturor personajelor implicate in acele evenimente. La polul opus, drama Juliei este cea care m-a facut sa imi dau ochii peste cap de fiecare data cand se mentiona inteligenta protagonistei.

Per ansamblu, lectura a fost epuizanta. Mi-au placut firele narative secundare, insa scenariul principal m-a iritat in cea mai mare parte a timpului. La fel, personajele secundare au fost simpatice, insa pe cele principale le-am detestat. Un aspect care are o relevanta foarte mica pentru mine dar pe care ma simt obligata sa il mentionez este cel legat de erotismul cartii. Daca sunteti fani ai romanelor erotice, in care abunda scenele fierbinti, trebuie sa stiti ca in Infernul lui Gabriel nu veti gasi asa ceva. Exista nenumarate capitole in care sarutul este descris in paragrafe intregi, exista o multime de aluzii mai mult sau mai putin directe, insa doar ultimele pagini ale cartii aduc ceva mai multa senzualitate.

Din moment ce intreaga recenzie a fost construita pe modelul „plusuri” si „minusuri”, nu mai este cazul sa le repet si in final. Romanul are un rating foarte mare pe Goodreads, asa ca nu as vrea sa va influentez decizia de a-l citi sau nu. Tind sa cred ca pur si simplu acest gen de carti nu mi se potriveste mie deloc, asa ca daca voi sunteti fani ai genului, ar trebui sa nu va bazati pe impresiile mele, pentru ca nu sunt deloc un critic ideal al acestui tip de povesti.

Multumesc Editurii TREI pentru ca mi-a oferit aceasta carte.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Atractia (seria Crossfire, volumul 1) – Sylvia Day

Pe strada Dublin (seria Pe strada Dublin, volumul 1) – Samantha Young

Publicat în Christina Lauren

Ticalosul seducator (seria Ticalosul seducator, volumul 1) – Christina Lauren

Ticalosul seducator - Christina LaurenDisponibil la: Editura TREI

Colectia: Eroscop

Traducerea: Cristina Jinga

Numar pagini: 288

 

Sinopsis:

Ticalosul seducator descrie cu senzualitate si umor tensiunea erotica dintre un barbat si o femeie a caror rivalitate se transforma intr-o atractie de nestavilit.

Inteligenta, ambitioasa si la un pas de absolvirea unui MBA, stagiara Chloe Mills are o singura problema: seful ei, Bennett Ryan. Exigent, fara scrupule si aparent lipsit de orice consideratie pentru munca subordonatilor, acesta este insa un barbat irezistibil. Un „ticalos seducator”, cum este numit pe ascuns in firma al carei director executiv este. Desi nu a fost niciodata adeptul unei relatii la serviciu, asistenta sa Chloe e atat de fermecatoare, incat Bennett devine din ce in ce mai tentat sa incalce regulile. La ce anume trebuie sa renunte cei doi pentru a se avea unul pe celalalt?

Disponibil initial online cu titlul The Office– ajungand la un numar de peste doua milioane de cititori pe site-urile fanfiction – romanul Ticalosul seducator este primul din seria omonima, fiind in curs de ecranizare.

Christina Lauren este pseudonimul literar al autoarelor Christina Hobbs si Lauren Billings, care au devenit celebre cu seria Beautiful Bastard, incadrata in categoria adult fiction. Christina Lauren a initiat o noua serie, Wild Seasons, odata cu lansarea romanului Sweet Filthy Boy, aparut in luna mai 2014.

Parerea mea:

Citind primul capitol al romanului Ticalosul seducator, eram pregatita sa il cataloghez din start ca pe o alta versiune prea putin diferita a celebrei serii 50 Shades care a dat nastere deja unui adevarat trend. Dar apoi, a inceput capitolul al doilea si am descoperit cu surprindere ca pentru prima data, avem si punctul de vedere al „Fat Frumosului” modern si nu doar al protagonistei. Mai mult, deodata, cartea devenise extrem de amuzanta. Dupa doar cateva randuri, aveam deja un zambet larg intins pe fata. Si la cum se anuntau lucrurile, nici nu urma sa mi se stearga prea curand.

Desi initial poti avea impresia ca este vorba despre tipica atractie fulgeratoare, pe masura ce citesti descoperi de fapt ca in spatele gesturilor aparent nesabuite ale protagonistilor, se afla luni intregi in care acestia au incercat sa isi nege emotiile. Asa ca povestea devine ceva mai plauzibila decat altele de acelasi gen. In plus, autoarele (Christina Lauren este pseudonimul literar al autoarelor Christina Hobbs si Lauren Billings) nu neglijeaza deloc aspectele mai putin romantice ale vietii personajelor. Le intalnim asadar la munca, descoperim detalii legate de cariera acestora, efortul necesar pentru a ajunge in varf, temerile si ambitiile referitoare la drumul lor. Faptul ca intre protagonisti este o relatie directa de subordonare la job nu este doar un prilej pentru scene erotice la birou ci mai degraba un mod de a oferi profunzime portretelor personajelor.

Ceea ce mi-a placut mult este nivelul relativ egal pe care autoarele au pozitionat protagonistii. Nu ma refer neaparat la cariera, unde Bennett este seful lui Chloe, ci la felul in care cei doi sunt construiti. Temperamentul amandurora este exploziv, Chloe nu ezita nici o clipa sa ii dea replica lui Bennett atunci cand acesta intrece masura si in general, Chloe reuseste sa para exact la fel de scorpie pe cat este Bennett de ticalos. Nu mai avem deci genul de relatie in care el, barbatul experimentat o domina pe ea, fata naiva, ci una in care rolurile se schimba in permanenta. In plus, tinand cont de faptul ca evenimentele sunt narate mai des din perspectiva protagonistului decat din cea a eroinei, intalnim cu amuzament nenumerate momente in care Bennett este de-a dreptul ingrozit de atitudinile lui Chloe sau de modul in care se asteapta ca aceasta sa reactioneze la diferitele vesti pe care urmeaza sa i le transmita.

Scenele de sex sunt exact atat de dese pe cat te-ai astepta deschizand o astfel de carte, insa raman in sfera normalului, fara artificii sau exagerari. Atractia dintre cei doi este indeajuns de mare pentru ca pana si cea mai banala atingere sa para mult mai erotica.

Mi-a placut mult ca se insista in mod egal pe aspecte diferite din viata protagonistilor si ca relatia nu devine tocmai centrul existentei lor. Desigur ca atentia se va indrepta in directia aceasta, insa romanul chiar este un exemplu bun in ceea ce priveste echilibrul de care este nevoie pentru ca povestea sa fie foarte credibila. Bineinteles, tot la veridicitate contribuie si faptul ca Bennett nu detine aproape orice loc in care paseste Chloe, asa cum se intampla in alte romane similare: firma la care lucreaza, cladirea in care locuieste, sala de sport, restaurantele in care intra, etc. Da, amandoi au o situatie de invidiat, insa departe de a se ajunge la penibilul intalnit in alte carti. Bennett isi datoreaza averea familiei, insa pozitia si-a castigat-o singur prin propriile eforturi iar Chloe isi asigura situatia materiala prin propria munca iar garderoba uimitoare i se datoreaza celei mai bune prietene, care lucreaza in domeniul modei 🙂 Fara avioane private, fara cumpararea a jumatate de oras si in general, fara exagerari care sa te faca sa ridici o spranceana.

Romanul a fost mult mai placut decat ma asteptam: amuzant, realist, senzual si captivant deopotriva. Multumesc Editurii TREI pentru sansa de a-l citi.

Bile albe:

Intriga veridica si personaje credibile, destul de complex creionate.

Bile negre:

Evident, exista cateva clisee de-a lungul lecturii, precum si cateva gesturi care se repeta pana in pragul ridicolului. Ce am apreciat totusi este ca spre final, autoarele au transformat acele gesturi intr-o gluma simpatica, asa ca nu ramai deloc cu o impresie neplacuta la sfarsit.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Atractia (seria Crossfire, volumul 1) – Sylvia Day

Pe strada Dublin (seria Pe strada Dublin, volumul 1) – Samantha Young

Publicat în Sylvia Day

Implinirea (seria Crossfire, volumul 3) – Sylvia Day

Implinirea (seria Crossfire, volumul 3) - Sylvia DayDisponibil la: Litera

Colectia: Carti Litera

Traducerea: Florenta Simion

Numar pagini: 480

 

Sinopsis:

Seducție. Inlanțuire. Implinire. Eva si Gideon infrunta demonii trecutului si accepta consecințele dorințelor lor obsesive.

„Din clipa cand l-am intalnit pentru prima data pe Gideon Cross, am recunoscut in el ceva dupa care tanjeam. Ceva ce era irezistibil pentru mine. Dar am vazut si sufletul periculos si ranit din interior – atat de asemanator cu al meu – de care am fost atrasa fara putinta de scapare. Aveam nevoie de el asa cum aveam nevoie de bataile inimii mele. Nimeni nu stie cat de mult a riscat pentru mine. Cat de amenintata am fost sau cat de intunecate si periculoase vor deveni umbrele din trecutul nostru. Inlantuiti de propriile secrete, am incercat sa sfidam soarta. Ne-am facut propriile reguli si ne-am abandonat complet posesiunii depline…”

Seria Crossfire a fost publicata pana in prezent in 40 de tari, devenind unul dintre cele mai mari succese comerciale din lume. 12 milioane de exemplare vandute la nivel mondial!

Parerea mea:

Seria Crossfire incepe sa semene cu acele serii care merg „in hopuri”: un volum bun, urmat de altul slab, dupa care inca unul care ridica din nou stacheta si tot asa, pana la finalul povestii. Primul volum mi se paruse destul de mediocru, insa cel de-al doilea m-a surprins cu adevarat prin schimbarea directiei. Eram foarte curioasa asadar sa vad cum va… CONTINUAREA AICI.