Posted in Vladimir Nabokov

Lolita – Vladimir Nabokov

Lolita - Vladimir NabokovDisponibil la: Libris

Colectia: Literatura Universala

Traducerea: Horia Florian Popescu

Numar pagini: 324

 

Sinopsis:

Din cauza subiectului sau extrem de socant – pasiunea morbida a unui barbat matur pentru o fetita de doispre­zece ani –, romanul Lolita a fost respins de editori, fiind publicat in Statele Unite abia dupa aparitia sa in Franta. Construita pe schema mitologica a povestirilor cu fauni si nimfe, Lolita este insa, inainte de toate, un poem de dragoste inchinat limbii engleze si posibilitatilor sale expresive.

Poveste a iubirii obsesive si blestemate a lui Humbert Humbert pentru nimfeta Dolores Haze, capodopera lui Vladimir Nabokov a fost, pe rind, carte interzisa, roman scandalos, obiect de cult, pentru a deveni apoi un roman clasic al secolului XX.

Cartea a stat la baza a doua celebre ecranizari, prima in regia lui Stanley Kubrik, cu James Mason in rolul principal, a doua sub bagheta regizorala a lui Adrian Lyne, cu Jeremy Irons in rolul lui Humbert Humbert.

Parerea mea:

Am citit in ultima vreme atat de multe carti in care se facea referire la conceptul de “Lolita” incat devenise de-a dreptul ciudat faptul ca nu citisem inca opera originala, mai ales ca aceasta a inspirat ulterior nenumarate carti. Multumesc Libris pentru ocazia de a parcurge in sfarsit aceasta carte. In cazul in care nu ati aflat inca, pe langa miile de carti online si carti in engleza, Libris ofera o noua surpriza cititorilor, fiind acum singura librarie online care ofera transport gratuit! Si pentru ca la noi este Black Friday, va invit sa aruncati o privire pe site, pentru ca reducerile sunt de-a dreptul irezistibile!

Probabil toata lumea stie in mare despre ce este vorba in Lolita: un barbat matur care ajunge sa seduca/sa fie sedus de o fata de doar 12 ani. Romanul a socat inca de la publicare si continua sa fie si astazi la fel de controversat. In ceea ce ma priveste, am impresii destul de amestecate despre aceasta poveste.

Volumul debuteaza cu prezentarea protagonistului si ofera inca de la inceput o explicatie relativa pentru radacinile pasiunii sale pentru nimfete. Spun relativa pentru ca desi pare foarte logica, aceasta explicatie nu mi se pare ca poate sustine singura o astfel de obsesie de-a lungul unei intregi vieti. Ajungem apoi sa cunoastem contextul in care Humbert o descopera pe acea nimfeta care, dintre toate celelalte, va deveni unica si atat de cunoscuta Lolita. Ceea ce m-a surprins este modul in care, de la un capitol la altul, aceasta copila pare sa isi schimbe imaginea. La inceput privim un barbat amorezat de o fetita care, la randul ei, pare sa dezvolte o pasiune adolescentina pentru Humbert. Totul se pastreaza insa la un nivel inocent, iar daca am face abstractie de gandurile protagonistului, nu am observa aproape nimic care sa dea nastere vreunei suspiciuni. Comportamentul fiecaruia este exemplar, controlat atat de bine incat ofera o senzatie surprinzatoare de naturalete. Lolita pare un copil obisnuit, fara sa indice in vreun fel evolutia pe care o va avea povestea. Mai apoi insa, un eveniment neasteptat, face ca barierele dintre ea si Humbert sa dispara. Iar momentul in care acest lucru se intampla a fost pentru mine o surpriza uriasa. Deodata, Lolita devine cu totul alta persoana. Daca pana atunci parea sa fie doar un copil normal, autorul ne ofera intr-o clipa un portret total diferit. Abia acum pare sa se construiasca ideea de “Lolita”, abia acum incepi sa recunosti imaginea aceasta de adolescenta seducatoare, care ascunde sub masca perfecta a inocentei secrete intunecate. In acest moment, rolurile de vanator si victima par sa se inverseze si continua sa se schimbe in permanenta pana spre final. Uimitor mi se pare ca autorul reuseste sa te faca in unele momente sa nu mai stii daca il consideri pe Humbert in totalitate vinovat sau daca raspunderea pentru ceea ce se intampla ar trebui sa se imparta in mod egal. Desigur, simtul moral nu te lasa sa uiti ca vorbim despre un barbat matur si despre o fata de 12 ani, insa tot nu poti scapa de senzatia ca Humbert nu e de fapt atat de rau cum parea. Insa balanta nu ramane prea mult timp echilibrata, pentru ca relatia dintre Humbert si Lolita este intr-o continua schimbare. Iar cititorul este nevoit sa asiste la noi transformari ale personajelor si sa isi reconsidere impresiile de pana atunci. Cred ca de aici comportamentul lui Humbert a inceput sa mi se para insuportabil, in ciuda faptului ca, exact ca la inceput, exista explicatii destul de plauzibile pentru ceea ce se petrece cu el. Humbert se transforma intr-un tiran, insa intr-unul care iti provoaca mila in acelasi timp in care te si infurie. Devine excesiv de gelos, posesiv, insensibil, cersind atentia Lolitei cu o disperare exasperanta. Faptul ca Lolita creste, transformandu-se intr-o adolescenta si amenintand astfel cu destramarea aparenta perfectiune a visului lui Humbert este ceea ce declanseaza metamorfoza protagonistului. Tind sa cred ca indiferent de comportamentul Lolitei, indiferent daca aceasta ar fi fost sau nu fidela, indiferent daca ar fi vrut sau nu o viata normala, Humbert ar fi avut exact aceleasi reactii. Pentru ca ceea ce il transforma pe el nu tinea de faptele Lolitei, ci de factori incontrolabili.

In final, exista o noua rasturnare de situatie. Si nu ma refer la precipitarea evenimentelor, ci tot la caracterul protagonistei. Autorul rastoarna din nou vechiul portret, punand intr-o lumina cu totul diferita tot ceea ce s-a petrecut pana atunci. Avem o alta imagine a Lolitei, aceasta infatisandu-se de data aveasta mult mai clar sub imaginea de victima. Pana si Humbert pare sa recunoasca acest lucru cu mult mai multa tarie ca pana acum. Mi se pare ca poti vorbi la nesfarsit despre ideile pe care le da nastere povestea. Fiecare gest, fiecare hotarare, fiecare fapt poate fi interpretat in nenumarate moduri, iar intrebarile pe care ti le pui de-a lungul cartii par in unele momente sa nu aiba nici un raspuns, iar in altele o multime de raspunsuri, toate la fel de bune. Nu stiu daca la final ajungi de fapt sa stii mai multe despre Lolita decat stiai in primele pagini. Desi este personaj principal, mereu in centrul atentiei si in acelasi timp este si cea care da nastere povestii, ea nu doar ca ramane la sfarsit la fel de misterioasa, ci mai mult, pare sa fi devenit cu fiecare pagina parcursa, o taina din ce in ce mai mare.

Trebuie sa va spun ca romanul nu este foarte usor de citit si nu neaparat (numai) din cauza temei. Asa cum ni se transmite inca din prefata, ” …Lolita este insa, inainte de toate, un poem de dragoste inchinat limbii engleze si posibilitatilor sale expresive”. Avem parte deci de un stil bogat, foarte expresiv si incarcat, de nenumarate descrieri detaliate, momente de introspectie, analize, paragrafe in care se deviaza cursul unei idei, paranteze si reveniri. Lolita nu este, din acest motiv, o lectura facila. Insa mi se pare ca merita parcursa, chiar daca solicita poate un grad mai mare de rabdare si atentie. Exista anumite carti pe care pur si simplu trebuie sa le citesti. Nu ca sa pari interesant, nu ca sa marchezi un titlu pe o lista, nu ca sa fii la moda sau sa urmezi anumite trenduri. Ci pur si simplu pentru influenta uriasa pe care au avut-o in literatura, pentru modul in care au schimbat pentru totdeauna cititul si scrisul, pentru faptul ca nenumarate opere ulterioare uriase au reluat anumite idei si poate ca nu ar fi fost scrise vreodata daca acele romane clasice nu ar fi fost publicate. Lolita face parte din aceasta categorie de carti pe care chiar trebuie sa le citesti la un moment dat.

Bile albe:

Abilitatea autorului de a-ti rasturna de mai multe ori toate impresiile pe care ti le-ai facut si de a oferi perspective atat de diferite asupra portretului protagonistei.

Bile negre:

Modul in care evolueaza personalitatea protagonistului spre final.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

nymphette_dark99 – Cristina Nemerovschi

Jurnalul erotic al unei adolescente de 16 ani – Melissa P.

Posted in Melissa P.

Jurnalul erotic al unei adolescente de 16 ani – Melissa P.

Jurnalul erotic al unei adolescente de 16 ani - Melissa P.Disponibil la: Editura TREI

Colectia: Eroscop

Traducerea: Alexandra-Maria Chescu

Numar pagini: 160

 

Sinopsis:

“Melissa P. este Lolita noului mileniu. O carte scrisa intr-un limbaj mult mai elegant si coerent decat s-ar fi putut cineva astepta de la o adolescenta…” – Corriere Della Sera

Saisprezece ani, un jurnal, descoperirea unei lumi noi si diferite: propriul corp de adolescenta, calatoria in cautarea sinelui prin intermediul sexului, dorinta de a prinde cu putere acel sentiment ce nu poate fi cuprins: iubirea. Apoi, iluzia ca l-a gasit in multe paturi, in multe trupuri, in case necunoscute, alaturi de niste barbati care nu o iubesc, experimentand excesul sexual sub toate formele.

Liric si tulburator, dur si romantic,Jurnalul erotic al unei adolescente de 16 ani este cel mai surprinzator debut literar italian din ultimii ani.

„In cartea mea vorbesc despre cum este sa cresti intr-o societate plina de pericole. Este de necrezut ca romanul meu a fost considerat scandalos!” – Melissa P.

Originara din atat de puritana Sicilie,Melissa Panarello, acum in varsta de 20 de ani, a socat opinia publica, descriindu-si cu o precizie clinica experimentele sexuale.

Peste 2 milioane si jumatate de exemplare vandute!

Parerea mea:

Auzisem de romanul Melissei P. in urma cu cativa ani, iar ceea ce m-a facut cu adevarat curioasa in legatura cu el au fost controversele pe care le-a iscat. Pentru ca Jurnalul erotic al unei adolescente de 16 ani nu este o carte scrisa din imaginatie, ci a fost prezentat ca fiind de fapt jurnalul real al autoarei, din perioada adolescentei acesteia si publicat la doar cativa ani diferenta. Iar experientele ei sexuale sunt oricum numai obisnuite nu, pentru o tanara care atunci cand a inceput sa tina un jurnal era inca virgina.

Ceea ce surprinde insa in primul rand nu sunt neaparat intamplarile prin care trece ci mai ales stilul in care le percepe si le prezinta. Melissa pare sa se deosebeasca de alte adolescente prin stilul rece, aproape dezinteresat in care se priveste pe ea, pe cei din jur si chiar si viata. Drumul pe care il alege nu pare neaparat dictat de pasiune, de rebeliune sau de dorinte adolescentine. Este mai mult vorba despre o curiozitate rece, analitica, in ciuda faptului ca sub aceasta, motivatia expusa de protagonista este cautarea dragostei. La 16 ani, cautarea este probabil principalul obiectiv. Cautarea sinelui, a sensurilor vietii, al intelesurilor lumii, a limitelor, a iubirii. Diferit in cazul Melissei este modul in care ea desfasoara aceste cautari, pentru ca ea paseste in zone pe care multe persoane nu le ating nici macar atunci cand devin adulti, cu atat mai putin la varsta de 16 ani. Mi-a placut faptul ca romanul este plin de contradictii, exact asa cum sunt gandurile tipice adolescentei. Desi o fire puternica, distanta, Melissa duce mereu lupte cu ea insasi. Este adesea scarbita de ceea ce face, insa in acelasi timp continua sa testeze limite, curiozitatea aruncand-o la extreme tot mai mari. Are momente in care pare sa se pedepseasca, dar continua chiar si atunci sa se descopere cu un sentiment de fascinatie pura. Are senzatia ca incepe sa se piarda pe ea insasi, dar nu inceteaza nici o clipa sa se iubeasca. Mai mult, se creeaza si un alt tip de contrast intre personalitatea reala a protagonistei si ceea ce se povesteste, din cauza modului in care anumite idei preconcepute inradacinate fara sa vrei te fac sa iti imaginezi o tanara implicata intr-o astfel de poveste. Te astepti poate la o protagonista salbatica, scapata de sub control, lipsita de capacitatea de a distinge intre bine si rau, imbatata de indragosteli superficiale si pe cale de a se pierde pentru totdeauna, irosind tot ce e bun in ea pe aceasta cale aleasa. Descoperi insa, cu surprindere, o adolescenta inteligenta, calma, obiectiva, nici o clipa indusa in eroare de sperante desarte sau vise iluzorii, o adolescenta care nu isi scapa din maini destinul, a carei viata continua in ritmul normal, aspectele diferite ale vietii sale ramanand separate, fara sa se influenteze unele pe altele. Si totul este prezentat intr-un stil elegant si cumva distant, dar care reuseste totusi sa expuna exemplar transformarile prin care trece, emotiile pe care le simte si starile care o curprind in diferite stadii ale schimbarilor sale.

Trecand acum la intamplarile propriu-zise de care are parte, trebuie sa recunosc ca nu pot scapa de impresia ca acestea au fost usor inflorite. Sunt parca prea multe coincidente, iar faptul ca de la un punct, Melissa ia contact numai cu persoane iesite din tipare mi s-a parut prea putin probabil. Totusi, faptul ca ea insasi cauta in nenumarate randuri astfel de oameni ma face sa am indoieli, sa nu stiu cum sa privesc ceea ce am citit, tocmai pentru ca ofera o explicatie foarte plauzibila pentru ceea ce am scris mai devreme. Asa ca pare la fel de posibil ca autoarea sa fi exagerat anumite aspecte, cum este si sa nu o fi facut, expunand purul adevar.

Personal, nu inteleg neaparat revolta publicului care s-a grabit sa o catalogheze pe autoare sau cartea sa. Insa asta tine probabil de fiecare cititor in parte. Mie mi se pare ca aproape nimic nu este condamnabil cat timp libertatea fiecarei persoane nu o incalca pe cea a altora. Suntem diferiti, asa ca nu e normal sa judecam lumea luandu-ne pe noi insine ca punct de reper. Fiecare isi descopera sinele si drumul in viata prin metodele proprii, asa ca nu gasesc alegerile Melissei ca fiind condamnabile. Ca nu mi se potrivesc mie, e partea a doua. Ca sunt intr-adevar iesite din comun, socante poate pentru unii sau diferite de alegerile majoritatii, e altceva. Insa nu le privesc ca pe ceva demn de dispret, dezonorant sau revoltator. Privind dincolo de calea aleasa, intreaga poveste este o cautare la fel ca toate cautarile.

Multumesc mult editurii Trei pentru ocazia de a citi aceasta carte. Mi-o doream de multa vreme si am fost chiar mai placut surprinsa decat m-as fi asteptat.

Bile albe:

Stilul rece si analitic in care sunt privite toate experientele parcurse de catre protagonista si amalgamul de ganduri atat de contrastante.

Bile negre:

Multi adolescenti isi mint parintii. Unii o fac destul de credibil, insa multi realizeaza abia peste ani ca parintii doar ii lasau sa aiba impresia ca ii credeau, fara ca intr-adevar sa o faca, cat timp minciunile acopereau ceva destul de nevinovat. Ceea ce mi s-a parut foarte ciudat si este in acelasi timp si un alt motiv pentru care am vaga senzatie ca unele intamplari au fost putin “infrumusetate” e lipsa de reactie a parintilor Melissei. La inceput lucrurile pe care protagonista le face ar fi putut fi ascunse cu usurinta si se pastrau inca in sfera normalitatii general acceptate, asa ca nu m-a surprins faptul ca parintii sai nu reactioneaza in nici un fel. Insa din acelasi moment in care totul incepe sa se mute pe un nivel diferit, se intampla ceva ciudat. Melissa ofera impresia ca ea nici macar nu se mai straduieste sa pastreze vreo aparenta, intrucat parintii sai sunt oricum total lipsiti de cel mai vag interes fata de viata fiicei lor.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Povestea lui O – Pauline Reage

nymphette_dark99 – Cristina Nemerovschi

Posted in Sylvia Day

Revelatia (seria Crossfire, volumul 2) – Sylvia Day

Revelatia (seria Crossfire, volumul 2) - Sylvia DayDisponibil la: Litera

Colectia: Carti Litera

Traducerea: Florenta Simion

Numar pagini: 416

Sinopsis:

Dorinta… Pasiune… Revelatie…

O iubire care sfideaza conventionalul

Gideon Cross. Bărbatul visurilor mele – frumos și perfect pe dinafară, rănit și torturat pe dinăuntru. O flacără strălucitoare și arzătoare care îmi pârjolește trupul cu cele mai întunecate plăceri. Nu pot să stau departe de el. Nu vreau s-o fac. El este obsesia mea… dorința mea… este al meu.

Suntem două ființe cu un trecut violent, care îndrăznesc să spere la un viitor împreună. Între noi, totul este prea dificil, prea dureros… cu excepția clipelor când este pur și simplu perfect – acele momente când foamea fizică și dragostea disperată ne aruncă în cea mai frumoasă nebunie.

Suntem legați de o pasiune care ne poartă dincolo de limite, spre cea mai dulce și periculoasă obsesie…

 Seria CROSSFIRE a fost publicată până în prezent în 40 de țări, devenind unul dintre cele mai mari succese comerciale din lume. 12 milioane de exemplare vândute la nivel mondial!

Parerea mea:

Primul volum al seriei Crossfire a fost un exemplu tipic de literatura erotica moderna pentru femei: o eroina sexy si usor naiva, apasata de traume din trecut si cucerita din prima secunda de un Fat Frumos contemporan: senzual, frumos, intunecat, puternic, ireal de bogat si bineinteles, cu niste secrete tulburatoare la randul lui. In prima carte, luam parte la intalnirile explozive dintre cei doi protagonisti si ii privim incercand sa construiasca o relatie, in ciuda tuturor obstacolelor care le stau in cale. Nu pot sa spun deci ca aveam asteptari prea mari de la cea de-a doua carte din serie, asa ca am fost surprinsa sa descopar ca autoarea reuseste sa intoarca firul narativ intr-o directie… CONTINUAREA AICI.

Posted in Mingmei Yip

Pavilionul Placerilor – Mingmei Yip

Pavilionul Placerilor - Mingmei YipDisponibil la: Editura TREI

Colectia: Fiction Connection

Traducerea: Laura Fota

Numar pagini: 632

 

Sinopsis:

O femeie de 98 de ani, traind la ora actuala in San Francisco, isi povesteste tineretea petrecuta in China anilor ’20, perioada de glorie in care a impartasit faima de cea mai rafinata curtezana.

Tatal ei fusese acuzat pe nedrept de crima, apoi executat, iar mama ei nevoita sa se retraga intr-o manastire budista. Ramasa singura la 13 ani, Xiang Xiang a fost atrasa intr-un bordel, Pavilionul Florii de Piersic, capatand nume de scena Bao Lan sau Pretioasa Orhidee. Gratie frumusetii iesite din comun si a talentului la pictura, avand inclinatii poetice si muzicale vadite si, mai ales, dovedindu-se a fi maestra in arta amorului, Bao Lan devine o prostituata extrem de ravnita.

«… Cei mai multi oameni au auzit doar despre gheisele japoneze, mai ales prin intermediul cartii lui Arthur Golden,Memoriile unei gheise. Tocmai de aceea, eu m-am hotarat sa scriu despre fenomenul gheiselor chineze, astfel incat oamenii din Occident sa poata afla mai multe lucruri despre forma originara a acestui mod de viata fascinant, desi atat de trist.» – Mingmei Yip

Pavilionul placerilor este o fresca a vremurilor in care artistele-prostituate (ming ji, curtezane cu veleitati artistice, predecesoarele gheiselor) erau cele mai cultivate, elegante si talentate femei, posedand acele inclinatii inspre poezie, muzica sau pictura care, in cultura occidentala, au caracterizat aproape exclusiv clasa artistilor.

Parerea mea:

Intotdeauna m-au fascinat cartile care descriu alte culturi, lumea din trecut sau cele care ofera o imagine extrem de diferita fata de cea pe care o avem noi despre viata, societate si lume in general. Pavilionul Placerilor a fost o astfel de carte. Povestea te prinde de la primele pagini si pe masura ce te adancesti in lectura, te captiveaza tot mai mult. Pavilionul Placerilor este prezentat ca fiind un roman asemanator cu Memoriile unei gheise, avand insa actiunea in China deceniilor trecute iar in rol principal, ultima dintre gheisele din generatia veche, atunci cand prostituatele de lux erau adevarate femei de cultura, respectate pentru talentul in muzica, arta, caligrafie, dans sau literatura.

Romanul incepe cu un tablou de familie, in care o chinezoaica in varsta de 98 de ani se pregateste sa le povesteasca viata ei stranepoatei sale si logodnicului acesteia. Insa povestea femeii nu este deloc una obisnuita. Nascuta intr-o familie normala, Xiang Xiang nu isi imagina ca viata sa va lua o turnura tragica si neasteptata. Insa in momentul in care nenorocirea ii loveste familia, Xiang Xiang se trezeste fortata sa isi paraseasca vechiul camin si sa insoteasca o ruda indepartata, ca servitoare in casa unei familii bogate. Odata ajunsa la destinatie insa, Xiang Xiang intelege ca a fost mintita. Casa este de fapt un pavilion al placerilor, un bordel de lux. Ceea ce mi-a placut enorm este modul in care autoarea subliniaza inocenta fetei. Pentru multa vreme, aceasta intelege doar vag ceea ce se intampla in pavilionul in care a fost adusa. Bineinteles, o importanta mare o are si faptul ca lucrurile nu sunt chiar la vedere. Clientii sunt intr-adevar intampinati si intretinuti cu mese luxoase si spectacole elegante in incaperile principale, insa relatiile sexuale se desfasoara in zone mai ascunse, unde Xiang Xiang va ajunge la multa vreme dupa ce a pasit in pavilion. In plus, in ciuda explicatiilor incalcite ale celorlalte surori din casa, Xiang Xiang, venind pentru prima data in contact cu astfel de informatii, tot nu intelege pe deplin soarta care ii este harazita. In plus, din teama, are si tendinta de a nega adevarul evident. Odata initiata insa in toate tainele meseriei, devine rapid una dintre cele mai faimoase gheise chineze. Dar soarta ei nu devine brusc un drum lin, pavat cu flori. Dimpotriva. O astfel de viata, in ciuda stralucirii, este marcata de lovituri, drame si nefericire. Xiang Xiang sufera pierdere dupa pierdere, iar in momentul in care se hotaraste sa isi schimbe destinul, este la fel de invaluita in ghinion. Perioadele bune se intrepatrund cu cele proaste, iar protagonista trece aproape dintr-o extrema in alta, viata ei avand cele mai neasteptate suisuri si coborasuri. Momentele de cumpana sunt de obicei marcate de coincidente surprinzatoare, ceea ce te duce cu gandul la o lupta intre noroc si ghinion care are loc in viata eroinei. Povestea este uimitoare, cu nenumarate rasturnari de situatie, drame socante, suspans si rezolvari pe care nu le-ai fi anticipat.

Un aspect care m-a cucerit pe deplin a fost realismul cu care autoarea trateaza mentalitatea protagonistei. Aceasta este practic o prizoniera a acelei lumi aparent intunecate. Se bucura de lux, de confort, de apreciere si bogatii, insa cel putin teoretic ii este imposibil sa paraseasca lumea aceea si sa isi aleaga un alt drum in viata. Nefericirea este o constanta din aceste motive si evident, lipsa posibilitatii de a alege si interdictia de a avea o viata normala o macina incontinuu. Dar in acelasi timp, Xiang Xiang nu este deloc ipocrita. Balanta sta totusi in echilibru, intrucat este constienta ca o viata normala vine cu propriile dezavantaje. Protagonista iubeste toate beneficiile vietii de la pavilion! Este indragostita de atentia si aprecierea pe care o primeste, e mandra de realizarile sale, de frumusetea si priceperea ei, adora luxul, rasfatul, iluzia puterii si libertatatile pe care le are in calitate de gheisa. Asa cum va afla in momentul in care va evada si va trai pentru o vreme intr-o maniera simpla, fiecare mod de viata vine cu avantaje si dezavantaje, fiecare ofera ceva, luand insa altceva. Nici unul dintre aceste stiluri de viata nu este perfect. Nici unul dintre drumurile posibile nu ofera o fericire completa, mai ales in momentul in care le-ai incercat pe toate si cunosti avantajele pe care le pierzi atunci cand pasesti pe oricare cale.

Personajele sunt perfect conturate, am simtit ca le cunosc pe fiecare, ca le stiu secretele, gandurile si intentiile si am suferit alaturi de eroina de fiecare data cand unul dintre personajele secundare pe care le indragea disparea din viata ei. Perla, sora de cruce a protagonistei, este un personaj la fel de fascinant ca si Xiang Xiang, iar aura de mister care o inconjoara ii sporeste farmecul. Bucatareasa pavilionului si cele cateva prietene ale protagonistei sunt construite cu atata grija incat e imposibil sa nu le simpatizezi. Un aspect interesant a fost reprezentat chiar de prieteniile care se leaga intre personaje. Pentru ca stiind unde se petrece actiunea, te-ai astepta sa nu intalnesti decat rivalitati incrancenate si sa fii martor la adevarate razboaie duse intre fete. Exista intr-adevar si astfel de relatii, insa acestea reprezinta mai degraba exceptia de la regula. Intr-o perioada in care pavilionele erau unele dintre cele mai populare locuri din China, rapoartele dintre gheise erau mai degraba de amicitie sau de indiferenta politicoasa, iar dusmaniile si rivalitatile adevarate erau cazuri rare.

Limbajul a fost in cazul acestei carti o surpriza majora. Ma asteptam la o multime de metafore, artificii stilistice, mai ales in situatiile ce fac referire la relatiile sexuale, ceea ce s-a si intamplat. In majoritatea cartilor despre gheise se intalneste acest limbaj foarte artistic, incarcat de tot felul de expresii metaforice delicate si surprinzatoare. Insa autoarea introduce in acelasi timp si nenumarate expresii licentioase care aduc o nota mai aspra povestii. In prima faza, am fost debusolata de acest lucru, insa curand am inteles ca aceste cuvinte triviale au un rol extrem de bine gandit, intrucat nu fac decat sa ofere mai multa veridicitate povestii. Imaginandu-ti viata intr-un pavilion al placerilor, realizezi cu usurinta ca limbajul acesta dur era probabil la fel de des intalnit in viata de zi cu zi ca si vocabularul acela fin, stilizat.

Multumesc editurii Trei pentru sansa de a citi aceasta carte superba. M-a transportat intr-o lume diferita, exotica si misterioasa si am parcurs-o cu maxim de bucurie, entuziasm si curiozitate.

Bile albe:

Perspectiva mult mai realista si mai sincera decat a multor carti similare asupra acestui mod de viata si asupra mentalitatii prostituatelor de lux chineze de la inceputul anilor 1900.

Bile negre:

Sfarsitul parca putin prea convenabil. Desigur, tinand cont de extremele intre care si-a trait viata Xiang Xiang si de oscilatiile majore de care a avut parte, nu ideea unui final fericit este ceea ce m-a deranjat. Insa aceasta ultima coincidenta, revenirea unui personaj secundar dupa un numar mare de ani, dezvaluirile sale si oferta incredibila mi s-au parut parca prea exagerate, chiar si tinand cont de multitudinea de coincidente de care protagonista avusese parte de-a lungul timpului.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Memoriile unei gheise – Arthur Golden

Cele zece mii de dorinte ale imparatului – Jose Freches

Posted in Samantha Young

Pe strada Dublin (seria Pe strada Dublin, volumul 1) – Samantha Young

Pe strada Dublin - Samantha YoungDisponibil la: Editura Trei

Colectia: Eroscop

Traducerea: Laurentiu Dulman

Numar pagini: 400

 

Sinopsis:

Tot ce vrea ea este prezentul. Insa viitorul ii rezerva o surpriza…

Jocelyn Butler a fugit ani intregi de trecutul sau. Insa barbatul seducator pe care il cunoaste o va dezbraca de toate… secretele.

Acum patru ani, Jocelyn Butler si-a lasat in urma trecutul dureros si a plecat din Statele Unite in Scotia, pentru a lua totul de la capat. S-a hotarat sa-si ingroape suferinta si sa mearga inainte fara a se mai implica in nicio relatie. Pare multumita sa duca o viata retrasa pana in clipa in care se muta intr-un apartament superb pe Dublin Street. Acolo cunoaste un barbat care zguduie din temelii lumea ei pazita cu grija.

Braden Carmichael obtine intotdeauna ce vrea. Stiind cat de sceptica este Joss privind orice fel de relatie, Braden ii propune un aranjament sexual care sa satisfaca atractia intensa dintre ei si care sa le ofere in acelasi timp libertate totala.

Erotism. Senzualitate. Romantism

Parerea mea:

Este aproape imposibil sa te gandesti la romanul Pe strada Dublin ca la alte carti erotice publicate in ultimii ani si care fac parte din acelasi gen. Poate ca reducand povestea la o structura foarte simpla, descoperi intr-adevar ca are un schelet comun cu alte volume erotice contemporane, pentru femei: o eroina care a trecut prin cateva drame se indragosteste aproape instant de un protagonist de maxim 30 de ani care e deja stapan peste un imperiu, insa care ascunde la randul lui niste traume din copilarie. Dar Samantha Young reuseste sa imbrace aceasta schita intr-o poveste atat de frumoasa, incat pur si simplu nu poti… CONTINUAREA AICI.