Publicat în Charlaine Harris

Deadlocked (seria Vampirii Sudului, volumul 12) – Charlaine Harris

Deadlocked

Seria Vampirii Sudului, volumul 12

Charlaine Harris

Numar pagini: 327

 

Sinopsis:

With Felipe de Castro, the Vampire King of Louisiana (and Arkansas and Nevada), in town, it’s the worst possible time for a body to show up in Eric Northman’s front yard—especially the body of a woman whose blood he just drank.

Now, it’s up to Sookie and Bill, the official Area Five investigator, to solve the murder. Sookie thinks that, at least this time, the dead girl’s fate has nothing to do with her. But she is wrong. She has an enemy, one far more devious than she would ever suspect, who’s out to make Sookie’s world come crashing down.

Off-topic:

Inainte sa incep recenzia, as vrea sa transmit cateva scuze pt absenta indelungata. Am fost in concediu (finally!) si se pare ca am avut mult mai putin timp pt blog fata de cat ma asteptam. Cel putin stiu ca data viitoare ar fi mai bine sa anunt dinainte 😀 So…scuzati va rog absenta nemotivata, promit ca o sa incerc sa nu se mai repete ^_^

Parerea mea:

Am ajuns sa ma atasasez de seria Vampirii Sudului atat de mult incat de fiecare data cand citesc un nou volum ma simt de parca as vizita niste prieteni vechi. Si chiar daca volumul respectiv poate nu este cel mai reusit, tot imi face placere sa il citesc si nu ma simt dezamagita de el. Il vad doar ca pe o noua ocazie de a ma rataci iar in lumea creata de Charlaine Harris, chiar daca uneori suspansul creat nu se ridica la nivelul cu care eram obisnuiti. Volumul 12 al seriei, Deadlocked, nu este spectaculos. Dar cred ca toti fanii seriei il vor citi cu placere, mai ales ca este penultima carte din Vampirii Sudului.

Desi intriga este reprezentata de crima care a avut loc pe proprietatea lui Eric, povestea se axeaza de fapt pe relatia tot mai rece dintre Sookie si Eric si pe misterul unei „mosteniri” pe care o gaseste eroina in casa sa, mostenire legata direct de descendenta sa din neamul zanelor. Povestea dintre Sookie si Eric are parte de un obstacol ce le pune la incercare iubirea. Si de data aceasta, obstacolul pare indeajuns de mare pentru ca cei doi sa nu il poata trece. Finalul nu aduce o lamurire sau o rezolvare, ci dimpotriva, sugereaza o posibila separare in viitorul apropiat. Ambii protagonisti au asteptari pe care celalalt nu le indeplineste, iar faptul ca in aceasta perioada dificila comunicarea dintre ei este extrem de redusa nu ii ajuta deloc.

Pe de alta parte, Sookie se trezeste in posesia unui obiect magic, ramas de la bunica ei, obiect ce pare sa nu ii aduca decat ghinioane si probleme. In momentul in care cateva persoane afla de existenta acelui obiect, viata eroinei este din nou in primejdie. Iar singura persoana care are mai multe informatii si ar putea-o ajuta este si ea in primejdie.

Toate firele se leaga in final, atunci cand descoperi cat de strans erau de fapt impletite intre ele inca de la inceput. Ca de obicei, si finalul acestui volum rezolva o parte dintre intrigile aparute pe parcursul sau, insa lasa deschise exact problemele mai spinoase, cele care ii intereseaza cel mai mult pe cititori.

Bile albe:

– Autoarea a reusit sa creeze un mix perfect intre supranatural si normal. Pe langa aspectele legate de vampiri, varcolaci si zane, Sookie are in continuare o viata simpla si foarte obisnuita: probleme legate de job, prieteni si familie care ii solicita prezenta in perioadele importante pentru ei, diverse lucruri ce tin de casa, etc. Am adorat in special relatia care se dezvolta intre Sookie si stra-unchiul ei zana, Dermot. Acesta are o personalitate atat de inocenta si de dragalasa incat toate momentele in care apare in carte te lasa cu un zambet larg pe fata.

Bile negre:

– Volumul nu mi-a creat deloc acea stare de visare in care intram de obicei atunci cand citeam cartile autoarei. Nu stiu daca asta are vreo legatura cu racirea relatiei dintre Sookie si Eric, cu reaparitia lui Bill in peisaj sau cu faptul ca o parte dintre personajele secundare care mi-au placut dispar probabil pentru totdeauna. Se intampla deci prea multe lucuri pe care speram sa nu le citesc vreodata in aceasta serie. Nu am idee daca alti cititori vor avea aceeasi impresie, dar mie mi s-a parut ca romanului Deadlocked i-a lipsit ceva. Nu are acelasi farmec si nu captiveaza la fel ca celelalte carti din serie. Cred ca deosebirea principala este aceea ca de data aceasta partile negative ale povestii nu sunt compensate de aspectele pozitive. Si in final in loc sa zambesti satisfacut si sa astepti cu nerabdare ultimul volum, simti doar un gust amar si te ingrijorezi ca povestea ar putea avea de fapt un final nu tocmai placut.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Capcana Mortala (seria Vampirii Sudului, volumul 11) – Charlaine Harris

Moarte in familie (seria Vampirii Sudului, volumul 10) – Charlaine Harris

Reclame
Publicat în Charlaine Harris

Capcana Mortala (seria Vampirii Sudului, volumul 11) – Charlaine Harris

Disponibil la: Leda Books

Colectia: Fantasy Leda

Traducere: Adrian Deliu

Numar pagini: 448

 

Sinopsis:

In Bon Temps e primavara, iar pentru Sookie Stackhouse, o chelnerita telepata, se va dovedi un anotimp in care i se vor dezvalui numeroase secrete..fapt care-i va schimba fundamental viata. Cu talentul ei special de a da mereu de necazuri, Sookie este martora la un atentat comis cu o sticla incendiara asupra barului in care lucreaza, Merlotte’s. Banuielile se indreapta imediat spre anti-teriantropii din zona, insa Sookie suspecteaza altceva si, impreuna cu Sam, incearca sa descopere vinovatul… precum si mobilul atacului.

Dar lucrurile se complica. Cu toate ca nu este capabila sa „citeasca” in mintea vampirilor, Sookie ii cunoaste bine pe iubitul sau, Eric Northman, si pe „fiica” lui, Pam, si isi da seama ca acestia comploteaza impotriva actualului lor stapan. Treptat, si Sookie este atrasa in aceasta lupta… care se dovedeste a fi mult mai grea decat ar fi crezut la inceput.

Prinsa inca o data in vartejul intrigilor din lumea vampirilor, Sookie afla ca este doar un pion, la fel ca oricare alt om obisnuit… si ca pe tabla de joc a aparut o noua regina…

Parerea mea:

Desi am citit primele 10 volume ale seriei Vampirii Sudului, precum si volumul de povestiri cu Sookie Stackhouse cu destule luni in urma si imi era dor de povestea creata de Charlaine Harris, nu ma grabisem  totusi deloc sa citesc si cel de-al 11 volum. Stiu ca seria se va incheia odata cu volumul 13, asa ca incerc sa imi prelungesc cat mai mult starea aceasta de asteptare, imi doresc sa stiu ca inca mai urmeaza un volum, o poveste noua, o continuare a aventurilor protagonistei.

Dar revenind la volumul 11, Capcana Mortala. Ca de obicei, intrigile romanului se desfasoara pe mai multe planuri, ceea ce inseamna ca Sookie are de infruntat din nou mai multi inamici si mai multe probleme in acelasi timp. Iar acestea sunt legate de chestiuni atat de diferite, incat eroina ajunge intr-un punct in care nici una din laturile vietii ei nu ii mai ofera alinare si siguranta. Este vanata din nou in mod repetat de catre un personaj mai vechi, cu care are o vendeta personala, este pusa in primejdie indirect de catre Victor, noul superior al lui Eric, care face tot posibilul sa il distruga pe viking, iar la acestea se mai adauga si dificultatile aparute cu locul de munca, cele cu noii sai chiriasi – rudele din neamul zanelor si cea cu vechea sa prietena, vrajitoarea Amelia. Dar poate cea mai devastatoare lovitura vine din partea relatiei cu Eric, iar viitorul lor este acum pus sub semnul intrebarii. Finalul romanului aduce cateva imbunatatiri la nivelul anumitor probleme, in special a celor legate de supravietuirea protagonistei si a celor dragi ei, dar restul aspectelor negative nu se rezolva la fel de usor. Atentia se axeaza in special pe luptele reale, cele care necesita o tepusa sau un glonte pentru a fi castigate. Intr-un fel, aproape toata actiunea te pregateste pentru lupta din final, de care nu depinde doar viata lui Sookie ci si viitorul tuturor vampirilor de care este apropiata. Dar aspectele sentimentale raman netratate, iar odata scapata de amenintarea mortii, eroina are de infruntat spectrul unei noi etape a vietii, in care relatia si asa incercata cu Eric pare sa se destrame pentru totdeauna, din motive ce nu tin de nici unul dintre ei.

Un punct nou si foarte interesant al povestii il reprezinta secretele pe care le descopera despre trecutul ei si al familiei sale, descendenta sa si legatura cu zanele, sangele magic pe care il are si mai important, darul care a dus la implicarea ei in lumea supranaturalilor: acela de a citi gandurile. Cu ajutorul stramosului sau zana, Dermot si al domnului Cataliades, despre care afla ca este tutorele ei, Sookie invata in sfarsit istoria familiei si modul in care a ajuns sa detina capacitatea de a citi in mintile celorlalti. In plus, obtine un vechi artefact magic ce presupun ca va avea ulterior o importanta majora datorita insusirilor pe care le detine.

Nu stiu daca este de vina faptul ca mai urmeaza doar doua volume pana la ultima pagina a seriei Vampirii Sudului, dar am avut impresia ca si-a facut deja aparitia un sentiment de finalitate, ca si cum autoarea ne-ar pregati de pe acum pentru finalul povestii. Desigur, inca mai avem de descoperit modul in care vor evolua anumite povesti, dar cred ca atmosfera s-a schimbat fata de volumele anterioare si cred ca exact acelasi sentiment il vom descoperi si in volumele 12 si 13.

Bile albe:

– Unul dintre personajele mele preferate este Pam si m-am bucurat ca in Capcana Mortala am avut ocazia sa ii descopar o noua latura a personalitatii. Chiar daca povestea ei expusa in acest volum nu se incheie in cel mai fericit mod, apreciez faptul ca autoarea se ocupa de toate detaliile si a reusit sa evidentieze lucruri noi despre personajele secundare. Le prezinta intr-o lumina diferita fata de cea in care eram obisnuiti sa le vedem pana acum, in ciuda faptului ca dupa 10 volume aproape ca nu te mai astepti la noutati. Domnul Cataliades si Dermot sunt si ei o surpriza placuta, imi sunt amandoi foarte simpatici si mi-ar placea sa ii pot cunoaste mai bine in urmatoarele romane.

Bile negre:

– Cu toate ca stia de la inceput in ce se baga si ca a avut parte de o multime de aventuri si de indeajuns de mult timp in care sa se obisnuiasca cu lumea violenta in care a intrat, Sookie se lupta in continuare sa accepte supranaturalii. Inteleg ca autoarea vrea sa ii pastreze umanitatea, dar felul in care ii indeparteaza pe cei din jur dupa fiecare eveniment neplacut nu este foarte flatant. Mai ales ca acestia nu opteaza pentru violenta gratuita, ci se lupta de fiecare data atat pentru siguranta ei, cat si pentru viata sau viitorul lor.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Moarte in familie (seria Vampirii Sudului, volumul 10) – Charlaine Harris

Mort si-ngropat (seria Vampirii Sudului, volumul 9) – Charlaine Harris

Publicat în Charlaine Harris

Atingerea mortii. Povestiri cu Sookie Stackhouse (seria Vampirii Sudului, volum satelit) – Charlaine Harris

Disponibil la: Leda Books

Colectia: Fantasy Leda

Traducerea: Ana-Maria Nica

Numar pagini: 192

 

Sinopsis:

„M-am amuzat scriind aceste povestiri. Unele sunt foarte vesele si altele mai serioase, dar toate pun in lumina o bucatica din viata lui Sookie si perioade care nu au fost amintite in carti. Sper ca o sa va faca la fel de multa placere sa le cititi pe cat mi-a facut mie sa le scriu. Sa inceapa distractia!” – CHARLAINE HARRIS

Atingerea mortii aduna intr-un singur volum toate povestirile cu Sookie Stackhouse. O ocazie minunata de a intalni multe dintre personajele preferate ale seriei Vampirii Sudului. Apar aici Sam, Terry, Bill, Eric, Pam, Claude si Claudine, Bubba si multi altii. Alaturi de ei, cea mai amuzanta, sexy, romantica si impulsiva blonda: Sookie!

Actiunea povestirilor se petrece in oraselul Bon Temps, unde locuieste si eroina noastra, candva un loc linistit, dar care devine foarte animat de cand vampirii, varcolacii, teriantropii si zanele dau tarcoale si provoaca tot felul de incidente. Totul se petrece, asa cum ne-am obisnuit, intr-un ritm ametitor. Nu lipsesc umorul, senzualitatea, fantezia si suspansul.

Parerea mea:

Nici nu stiu exact ce as putea sa spun despre acest volum de povestiri din seria Vampirii Sudului. Nu m-am asteptat o clipa sa ma dezamageasca si evident ca nu a facut-o. Pe de alta parte, nu este nici extrem de spectaculos, dar per ansamblu este o lectura placuta, incarcata de umor si care fara indoiala ii va incanta pe toti fanii seriei. Cartea este scrisa in acelasi stil amuzant al autoarei, iar unele povestiri prezinta cateva personaje intr-o lumina noua. Ceea ce mi-a placut foarte mult este faptul ca povestirile completeaza de fapt firul povestii prezentat in celelalte romane. Exista cateva aspecte care nu au fost indeajuns de bine detaliate in volumele 1-10, iar aceasta carte aduce in sfarsit explicatiile necesare.

In prima povestire Sookie ii ajuta pe verii ei, Claudinne si Claude sa descopere cine a ucis-o pe sora lor, Claudette, despre care in romanele seriei am auzit doar ocazional. A doua poveste il aduce in prim plan pe Eric, caruia ii descoperim o obsesie extrem de amuzanta si care adauga inca o nuanta portretului sau. Povestirea cu numarul 3 mi s-a parut extrem de importanta pentru continuitatea povestilor din Vampirii Sudului. Am mentionat si in recenzia volumului 6, Categoric Moarta faptul ca romanul pare incomplet, ca si cum ar fi disparut cateva pagini de la inceput, care sa explice de unde a aparut verisoara lui Sookie.  Iar aceasta povestire aduce exact acele explicatii care au lipsit din volumul Categoric Moarta. Cea de-a patra poveste mi s-a parut mai putin importanta si mai putin legata de firele narative ale seriei. Pare mai mult o povestire experimentala, in care autoarea incearca sa creeze o poveste interesanta folosind cat mai putine elemente fantasy. Bineinteles, talentul lui Sookie si abilitatile magice ale Ameliei contribuie de la inceput si pana la sfarsit la deslusirea misterului, dar povestirea ramane totusi usor diferita atat de celelalte povestiore, cat si de stilul obisnuit al scriitoarei. Cat despre ultima povestire, este bineinteles cea mai savuroasa. Pe masura ce o citesti incepi sa ai cateva banuieli ca lucrurile nu stau de fapt asa cum sunt expuse, dar finalul reprezinta totusi o surpriza totala. Surpriza care te lasa cu un zambet larg si cu o viziune diferita asupra unuia dintre personajele secundare.

Cartea este „must read” pentru fanii seriei. Poate ca nu impresioneaza in mod deosebit, dar iti lasa un sentiment placut si iti dai seama ca si la cateva zile dupa ce ai terminat-o, continui sa te gandesti la intamplarile pe care le-ai citit in ea.

Bile albe:

– In cateva povestiri reusesti sa cunosti ceva mai bine unele trasaturi ascunse ale personajelor secundare. Desi sunt „Povestiri cu Sookie Stackhouse”, accentul se pune in egala masura si pe cateva personaje secundare.

Bile negre:

– Punctul mai slab al povestirilor este suspansul. Daca atunci cand citesti oricare roman din serie stai de obicei cu sufletul la gura, in acest volum de povestiri, momentele tensionate lipsesc aproape in totalitate. Pe de o parte este de inteles, deoarece daca intrigile ar fi fost foarte captivante ar fi ajuns probabil in celelalte carti, dar pe de alta parte, ramai putin dezamagit de aceasta lipsa si de diferenta pe care o creeaza intre aceasta carte si celelalte volume din Vampirii Sudului.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Moarte in familie (seria Vampirii Sudului, volumul 10) – Charlaine Harris

Mort si-ngropat (seria Vampirii Sudului, volumul 9) – Charlaine Harris

Publicat în Charlaine Harris

Moarte in familie (seria Vampirii Sudului, volumul 10) – Charlaine Harris

Disponibil la: Leda Books

Colectia: Fantasy Leda

Traducere: Adrian Deliu

Numar pagini: 480

 

Sinopsis:

Un razboi al zanelor a lasat in haos comunitatea supranaturala din Bon Temps, Louisiana, iar pe Sookie Stackhouse, eroina telepata, sleita psihic si fizic. Chiar si avand in vene sangele a doi vampiri, Sookie se reface cu mare greutate. Cele mai rele sunt insa ranile sufletesti provocate de pierderea unor persoane dragi si boala primului ei iubit, vampirul Bill. Sookie este ranita si furioasa. Singura alinare i-o aduce dragostea lui Eric Northman. Dar nici macar relatia lor nu se desfasoara fara momente tensionate. Daca la toate acestea mai adaugam si faptul ca, dupa ferecarea portalului spre lumea zanelor, au ramas in randul oamenilor cateva zane dornice de razbunare, intelegem de ce Sookie nu are nici o sansa sa traiasca in tihna. Si inca ceva: una dintre zane este manioasa, foarte, foarte manioasa…

„Harris este neintrecuta in crearea mai multor lumi paranormale si contopirea acestora cu realitatea noastra. Si totul se petrece cu mult umor, suspans si fantezie.” – Tulsa World

Parerea mea:

Nu pot sa cred ca au trecut deja 10 saptamani de cand am inceput sa citesc seria Vampirii Sudului, 10 saptamani de cand devorez volumul nou intr-o zi sau doua si apoi in restul de 5-6 zile astept cu nerabdare sa descopar continuarea, incerc sa imi imaginez ce s-ar mai putea intampla si cum vor evolua lucrurile pentru personaje. Inca nu am procesat probabil faptul ca martea viitoare nu va mai fi inca un volum de cumparat la chioscul de ziare si inca nu am ajuns sa ma simt ciudat, ca atunci cand deodata ramai fara o activitate pe care obisnuiai sa o faci periodic si deodata esti lipsit de ea. Dar stiu ca asta va urma. Abia astept acum sa pun labutele pe proaspatul volum 11 si abia dupa aceea voi intra in starea aceea de asteptare, enervata ca nu mai apare odata si ultimul volum.

Asa cum ne-am obisnuit pana acum, si romanul Moarte in familie abunda in tot felul de aventuri ale protagonistei. Noutatea consta in faptul ca Sookie se reface mult mai greu de data aceasta dupa intamplarile din volumul anterior – pana acum eram obisnuiti ca dupa o gura de sange de la unul dintre vampiri sa fie nou nouta si gata de alte aventuri. Per ansamblu,  volumul 10 a fost unul foarte foarte placut, mi-au fost dragi mai multe personaje despre care speram sa fie pozitive pana la final si sa nu fiu din nou dezamagita cum mi s-a intamplat intr-unul din volumele anterioare, cand m-am lasat cucerita de un personaj fermecator ca sa aflu la final ca era de fapt eroul negativ al cartii. Si din fericire, au ramas pozitive iar in final au capatat chiar o imagine si mai buna.

Mi-au placut momentele in care Sookie se implica singura, fara a fi fortata de imprejurari in rezolvarea problemelor prietenilor ei si poate pentru prima data ai senzatia ca de data aceasta face intr-adevar ceea ce este bine sa faca si pentru ea si pentru restul personajelor implicate: solicita ajutor pentru Bill si joaca un rol important intr-una din intalnirile varcolacilor. Partea in care sunt descrise actiunile eroinei de la intalnirea haitei este extrem de amuzanta si in general, parca toata cartea a fost impanzita cu mai multe momente haioase fata de alte volume.

Bile albe:

– Exista cateva momente de tandrete si sinceritate intre Sookie si anumite personaje, momente ce ofera un farmec deosebit cartii, in special datorita contrastului dintre caracterul obisnuit al acestor personaje (cum ar fi Eric si Pam), caracter de obicei rece si usor arogant si strafulgerarile de afectiune pe care le dezvaluie.

– Finalul cartii, mai exact ultima jumatate de pagina mi s-a parut absolut delicios. Impresia lasata de volumele anterioare despre zane este ca acestea pot fi extrem de crude in anumite cazuri, dar in acelasi timp au o naivitate de care te indragostesti si un stil adorabil. Iar momentul din finalul volumului reuseste sa redea perfect acest lucru si te lasa cu un zambet larg pe fata.

Bile negre:

– Am regretat disparitia unuia dintre personajele principale din acest volum, in ciuda faptului ca a fost prezentat ca fiind negativ si ca moartea sa ii ofera libertatea suprema lui Eric. Mi s-a parut totusi un personaj remarcabil, ce ar fi putut fi exploatat mai mult si care nici macar nu face nimic foarte rau, astfel incat sa isi merite un sfarsit atat de brusc.

– Una dintre cele mai mari probleme a lui Eric si implicit si a lui Sookie ramane nerezolvata la finalul acestui volum, cu toate ca influenta ei planeaza asupra tuturor actiunilor din carte. In mod normal, problemele mentionate la inceputul fiecarui volum isi gaseau rezolvarea pana la finalul acestuia, chiar daca dadeau nastere unor intrigi noi ce urmau sa fie rezolvate abia in romanele urmatoare. In schimb, volumul 10 te lasa cu un sentiment de frustrare, intrucat cea mai pregnanta problema nu are parte de nici o imbunatatire pana la sfarsit si cu atat mai putin de o rezolvare.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Morti pana la apus (Vampirii Sudului, vol. 1) – Charlaine Harris

Moartea la Dallas (Vampirii Sudului, vol. 2) – Charlaine Harris

Publicat în Charlaine Harris

Mort si-ngropat (seria Vampirii Sudului, volumul 9) – Charlaine Harris

Disponibil la: Leda Books

Colectia: Fantasy Leda

Traducere: Ana-Maria Nica

Nr pagini: 336

 

Sinopsis:

„O serie captivanta… E usor de inteles de ce aceste carti cu un farmec ciudat au devenit atat de indragite.” –The New Orleans Times-Picayune

Pentru Sookie Stackhouse fiecare zi inseamna o noua aventura. Si nici nu e de mirare, daca ne gandim ca ea are o legatura de sange cu seful vampirilor, este prietena a haitei locale de varcolaci, lucreaza pentru un barbat teriantrop si are un frate varcolac-pantera… Varcolacii si teriantropii hotarasc acum sa-si dezvaluie existenta in fata oamenilor obisnuiti. Si tot acum, o crima misterioasa pune intreaga comunitate pe jar, mai ales ca victima este o persoana cunoscuta si trupul mutilat este gasit in parcarea barului unde lucreaza Sookie. Si ca lucrurile sa fie si mai complicate, apar si alte fiinte supranaturale care se pregatesc de lupta. Iar Sookie ajunge un ostatic mult prea uman in lupta lor…

„Un amestec comic, alert, amuzant si extraordinar de incitant de poveste cu vampiri si thriller, un roman captivant, pe care nu trebuie in nici un caz sa-l ratezi.” – Susan Sizemore

Parerea mea:

Am intarziat putin cu recenzia, din lipsa de timp, insa cartea am devorat-o in cateva ore si recunosc ca a ajuns fulgerator pe primul loc in topul preferintelor mele privind volumele din seria Vampirii Sudului. Cu riscul de a strica surpriza celor ce inca nu au citit volumul Mort si-ngropat, chiar nu pot sa ma abtin sa nu imi exprim entuziasmul fata de relatia dintre Eric si Sookie, relatie ce in sfarsit devine concreta. De fapt, intr-un mod semi-oficial, devine foarte oficiala. Nu e foarte clar nici pentru cititori, nici pentru Sookie daca ceea ce e intre ea si Eric este o combinatie de atractie si sentimente naturale sau este urmarea schimbului de sange si a ritualului pe care l-a infaptuit fara sa stie ce face. Evident, este de dorit sa fie valabila prima varianta.

In afara de relatia celor doua personaje, actiunea este bineinteles construita pe o serie de evenimente. Cele mai multe dintre ele, ca de obicei, neplacute pentru protagonista. Romanul pastreaza acelasi ritm rapid, iar actiunile mi s-au parut intr-o oarecare masura mai bine inlantuite, mai strans legate una de cealalta. Si, mai mult, in ciuda tuturor precautiilor, Sookie pare a fi intr-o primejdie mai mare decat pana acum, senzatie accentuata probabil si de faptul ca de data aceasta se afla singura in mainile dusmanilor, dusmani ce nu sunt prea usor de inlaturat.

Finalul nu este tocmai ideal, dar nici nu iti trezeste cine stie ce sentimente neplacute. Doar ca ar fi putut sa lase o portita deschisa pentru alte intamplari, in loc sa inchida practic un capitol din viata eroinei.

Bile albe:

– Probabil toti admiratorii seriei Vampirii Sudului stiu ca volumul Mort si-ngropat este urmat de inca 2 romane care sunt deja disponibile pe piata, plus unul la care autoarea inca lucreaza, daca nu ma insel. Cu toate acestea, exista cateva momente in care ajungi sa te intrebi sincer daca protagonista va supravietui intamplarilor prin care trece si in cazul in care o va face, daca va ramane sanatoasa atat fizic, cat si psihic. Mi se pare ca este una dintre cele mai pertinente dovezi ale talentului si imaginatiei autoarei.

– Cu toate ca romanul nu duce lipsa de momente tensionate, mistere si lupte in lumea supranaturala, scriitoarea a condimentat actiunea si cu cateva intamplari minore intrigante, asa ca esti tinut in suspans pe tot parcursul cartii.

Bile negre:

– Cateva personaje foarte dragute au parte de un sfarsit nu tocmai placut. Nu este vorba de personaje principale, dar erau totusi simpatice si ofereau cartilor un farmec aparte, asa ca nu ai cum sa nu le regreti.

 – Dezvaluirea existentei varcolacilor si a teriantropilor ofera posibilitatea unor intrigi noi pentru volumele urmatoare, dar momentul propriu-zis in care acestia isi recunosc natura (cel putin in barul unde lucreaza Sookie) mi s-a parut tratat putin superficial si acceptat prea usor de persoanele normale. Oricat de pregatit ar fi fost terenul prin revelatia existentei  vampirilor, oamenii sunt parca prea impasibili si reactioneaza aproape cu indiferenta la transformarile care se desfasoara in fata lor.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Moarte in familie (Vampirii Sudului, vol. 10) – Charlaine Harris

Morti pana la apus (Vampirii Sudului, vol. 1) – Charlaine Harris