Publicat în Charlaine Harris

Capcana Mortala (seria Vampirii Sudului, volumul 11) – Charlaine Harris

Disponibil la: Leda Books

Colectia: Fantasy Leda

Traducere: Adrian Deliu

Numar pagini: 448

 

Sinopsis:

In Bon Temps e primavara, iar pentru Sookie Stackhouse, o chelnerita telepata, se va dovedi un anotimp in care i se vor dezvalui numeroase secrete..fapt care-i va schimba fundamental viata. Cu talentul ei special de a da mereu de necazuri, Sookie este martora la un atentat comis cu o sticla incendiara asupra barului in care lucreaza, Merlotte’s. Banuielile se indreapta imediat spre anti-teriantropii din zona, insa Sookie suspecteaza altceva si, impreuna cu Sam, incearca sa descopere vinovatul… precum si mobilul atacului.

Dar lucrurile se complica. Cu toate ca nu este capabila sa „citeasca” in mintea vampirilor, Sookie ii cunoaste bine pe iubitul sau, Eric Northman, si pe „fiica” lui, Pam, si isi da seama ca acestia comploteaza impotriva actualului lor stapan. Treptat, si Sookie este atrasa in aceasta lupta… care se dovedeste a fi mult mai grea decat ar fi crezut la inceput.

Prinsa inca o data in vartejul intrigilor din lumea vampirilor, Sookie afla ca este doar un pion, la fel ca oricare alt om obisnuit… si ca pe tabla de joc a aparut o noua regina…

Parerea mea:

Desi am citit primele 10 volume ale seriei Vampirii Sudului, precum si volumul de povestiri cu Sookie Stackhouse cu destule luni in urma si imi era dor de povestea creata de Charlaine Harris, nu ma grabisem  totusi deloc sa citesc si cel de-al 11 volum. Stiu ca seria se va incheia odata cu volumul 13, asa ca incerc sa imi prelungesc cat mai mult starea aceasta de asteptare, imi doresc sa stiu ca inca mai urmeaza un volum, o poveste noua, o continuare a aventurilor protagonistei.

Dar revenind la volumul 11, Capcana Mortala. Ca de obicei, intrigile romanului se desfasoara pe mai multe planuri, ceea ce inseamna ca Sookie are de infruntat din nou mai multi inamici si mai multe probleme in acelasi timp. Iar acestea sunt legate de chestiuni atat de diferite, incat eroina ajunge intr-un punct in care nici una din laturile vietii ei nu ii mai ofera alinare si siguranta. Este vanata din nou in mod repetat de catre un personaj mai vechi, cu care are o vendeta personala, este pusa in primejdie indirect de catre Victor, noul superior al lui Eric, care face tot posibilul sa il distruga pe viking, iar la acestea se mai adauga si dificultatile aparute cu locul de munca, cele cu noii sai chiriasi – rudele din neamul zanelor si cea cu vechea sa prietena, vrajitoarea Amelia. Dar poate cea mai devastatoare lovitura vine din partea relatiei cu Eric, iar viitorul lor este acum pus sub semnul intrebarii. Finalul romanului aduce cateva imbunatatiri la nivelul anumitor probleme, in special a celor legate de supravietuirea protagonistei si a celor dragi ei, dar restul aspectelor negative nu se rezolva la fel de usor. Atentia se axeaza in special pe luptele reale, cele care necesita o tepusa sau un glonte pentru a fi castigate. Intr-un fel, aproape toata actiunea te pregateste pentru lupta din final, de care nu depinde doar viata lui Sookie ci si viitorul tuturor vampirilor de care este apropiata. Dar aspectele sentimentale raman netratate, iar odata scapata de amenintarea mortii, eroina are de infruntat spectrul unei noi etape a vietii, in care relatia si asa incercata cu Eric pare sa se destrame pentru totdeauna, din motive ce nu tin de nici unul dintre ei.

Un punct nou si foarte interesant al povestii il reprezinta secretele pe care le descopera despre trecutul ei si al familiei sale, descendenta sa si legatura cu zanele, sangele magic pe care il are si mai important, darul care a dus la implicarea ei in lumea supranaturalilor: acela de a citi gandurile. Cu ajutorul stramosului sau zana, Dermot si al domnului Cataliades, despre care afla ca este tutorele ei, Sookie invata in sfarsit istoria familiei si modul in care a ajuns sa detina capacitatea de a citi in mintile celorlalti. In plus, obtine un vechi artefact magic ce presupun ca va avea ulterior o importanta majora datorita insusirilor pe care le detine.

Nu stiu daca este de vina faptul ca mai urmeaza doar doua volume pana la ultima pagina a seriei Vampirii Sudului, dar am avut impresia ca si-a facut deja aparitia un sentiment de finalitate, ca si cum autoarea ne-ar pregati de pe acum pentru finalul povestii. Desigur, inca mai avem de descoperit modul in care vor evolua anumite povesti, dar cred ca atmosfera s-a schimbat fata de volumele anterioare si cred ca exact acelasi sentiment il vom descoperi si in volumele 12 si 13.

Bile albe:

– Unul dintre personajele mele preferate este Pam si m-am bucurat ca in Capcana Mortala am avut ocazia sa ii descopar o noua latura a personalitatii. Chiar daca povestea ei expusa in acest volum nu se incheie in cel mai fericit mod, apreciez faptul ca autoarea se ocupa de toate detaliile si a reusit sa evidentieze lucruri noi despre personajele secundare. Le prezinta intr-o lumina diferita fata de cea in care eram obisnuiti sa le vedem pana acum, in ciuda faptului ca dupa 10 volume aproape ca nu te mai astepti la noutati. Domnul Cataliades si Dermot sunt si ei o surpriza placuta, imi sunt amandoi foarte simpatici si mi-ar placea sa ii pot cunoaste mai bine in urmatoarele romane.

Bile negre:

– Cu toate ca stia de la inceput in ce se baga si ca a avut parte de o multime de aventuri si de indeajuns de mult timp in care sa se obisnuiasca cu lumea violenta in care a intrat, Sookie se lupta in continuare sa accepte supranaturalii. Inteleg ca autoarea vrea sa ii pastreze umanitatea, dar felul in care ii indeparteaza pe cei din jur dupa fiecare eveniment neplacut nu este foarte flatant. Mai ales ca acestia nu opteaza pentru violenta gratuita, ci se lupta de fiecare data atat pentru siguranta ei, cat si pentru viata sau viitorul lor.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Moarte in familie (seria Vampirii Sudului, volumul 10) – Charlaine Harris

Mort si-ngropat (seria Vampirii Sudului, volumul 9) – Charlaine Harris

Anunțuri

Autor:

www.roxtao.wordpress.com

49 de gânduri despre „Capcana Mortala (seria Vampirii Sudului, volumul 11) – Charlaine Harris

    1. Eu m-am apucat de ea cand a aparut in editia de chiosc, cu Bravo. Pana atunci incercasem doar sa vad serialul, dar mi se parea atat de enervant accentul personajelor, incat am renuntat dupa cateva episoade. Si din cauza lui nici nu ma tentasera cartile mai inainte. Cand le-am inceput, pe parcursul primului volum, la fiecare replica citita imi suna in minte accentul acela :)) Dar dupa aceea m-a prins atat de tare povestea incat am uitat complet si culmea, cand am mai dat o sansa si serialului, nu m-a mai deranjat modul in care vorbeau personajele. Mie imi place mult seria si pentru ca am vazut ca autoarea a mai scris niste carti, ma gandeam sa le incerc si pe acelea in curand.

      1. Si eu le am tot de la Bravo. Am incercat sa ma uit si la serial. Am vazut primele 2 episoade si mi s-a parut ok, insa nu am continuat… nu stiu de ce. Cred ca in perioada aia nu prea eram in the mood pentru vampiri si nici nu prea imi plac actorii. Acum ca am cartile, nici nu ma gandesc sa vad serialul inainte.

      2. Da, si asta cu actorii e un punct important, uitasem. Cred ca doar de Lafayette imi placea :)) Si eu m-amapucat de serial (a doua oara adica) dupa ce am terminat primele 10 vol.

  1. Nu stiu de ce nu ma atrage deloc seria asta! Abia mi-am facut curaj acum pentru vampirii din morganville… Cred ca nu ma atrage unde are o coperta asa de childish… Anyway, am incercat serialul si nici mie nu mi-au placut deloc accentele, ca sa nu mai spun de actrita oribila care o joaca pe Sookie! Nu are nimic fata aia! Nu am vazut nici primul episod pana la capat. Macar Vampire Diaries are niste actori reusiti.

    1. Mie mi se pare buna seria, are un stil asa..relaxat si funny si e foarte completa lumea realizata de autoare. Sunt introduse pe rand tot mai multe tipuri de creaturi, dar nu ai senzatia ca e prea aglomerata sau exagerata. Daca vrei, cand o sa ne vedem iti aduc primul volum, macar sa incerci cateva pagini sa vezi daca merita sa ii dai o sansa.
      Din Vampirii din Morganville am citit doar primul vol, atunci cand aparuse. Am vazut ca intre timp s-a ajuns cu publicarea destul de departe si ca e full de recenzii pozitive, dar pe mine nu prea m-a impresionat..poate o voi continua la un moment dat sa vad daca urmatoarele vol explica de ce e atat de iubita seria asta..
      Oricum, daca vrei sa te indragostesti din prima de vampiri, ar trebui sa incepi cu Anne Rice. Din punctul meu de vedere, ceva mai bun inca nu exista 🙂

      1. si eu cand venea revista bravo ma trezeam cu noaptea-n cap si fugeam la chioscuri inc amai tin minte iarna aceea geroasa iar seara stateam si pana la 4 dimineata ca s-o citesc uf am niste amintiri asa bune cu ea 😡

      2. Da, da, exact asa e si la mine. Cred ca tocmai datorita faptului ca asteptam saptamanal sa iasa si apoi o devoram intr-o zi a facut ca seria asta sa devina cumva de suflet asa. Nu stiu cum sa explic, dar se transformase in perioada aia intr-un obicei deja si mi-e tare draga din cauza asta 😀

  2. DIn pacate pentru vampiri am inceput cu Dracula, care ca si carte m-a dezamgit rau de tot! Apoi a urmat Twilight care a fost ok, dar cel mai mult imi place Academia Vampirilor. O sa caut cartile de Anne Rice… Stii ce ma supara pe mine la cartile cu vampiri? Fiecare autor a avut alte idei despre ei… Unii mor la soare, altii nu, unii stralucesc la soare, altora le trebuie lapislazuli ca sa nu arda si etc… Nu e neaparat rau, asta inseamna originalitate pana la urma, da’ parca’s prea multe varialtii pe tema.
    Da, poti sa imi aduci un volum, dar cred ca trebuie sa stea la rand, pentru ca imi iau toate cele sapte volume din vampirii din morganville ca sunt la oferta si nu ma pot abtine. :)))

    1. Poate si pentru ca am inceput cu cartile clasice cu vampiri, eu imi imaginez vampirii exact pe modelul original: adica nu suporta soarele si nici vorba de straluciri, pietre pretioase, diverse vraji, etc. Cartile astea noi care au adus alte variante au aparut la ani buni dupa ce citisem deja povesti cu vampiri clasici, asa ca era imposibil sa imi mai schimbe viziunea asupra lor..
      Nu e nici o problema, iti aduc primul vol si poti sa il citesti cand vrei 🙂

  3. Apropo de cartle cu vampiri: Am inceput cu Twilight, am continuat, in ordine, cu „interviu cu un vampir”, „Jurnalele vampirilor”, iar acum citesc in paralel Academia Vampirilor si Vampirii din Morganville.
    Daca intereseaza pe cineva parerile mele despre fiecare dintre serii, revin.
    Stiu ca fiecare pasionat de vampiri ar trebui sa inceapa cu „clasica” Anne Rice…eu nu am agreat atilul ghotic in care a fost scrisa cartea „Interviu…” Mi s-a parut prea apasatoare, tenebroasa.

    1. Eu am adorat seria Annei Rice. Si in ciuda zecilor de carti cu vampiri care au aparut dupa, ai ei mi se par cei mai ” reali”. Poate tocmai pt ca au fost si primii despre care am citit si care apareau in altfel de carti decat cele de groaza. Twilight am citit-o si eu inainte sa inceapa mania asta si ..am vazut-o ca pe o carte normala, nu m-a impresionat prea tare nici intr-un mod placut nici neplacut..Din Vamoirii din Morganville am citit doar primul volum si nu m-a atras destul cat sa le mai citesc si pe urmatoarele. Nu le exclud deloc din viitor, dar nici nu ma grabesc sa mi le iau 🙂 Si de Academia Vampirilor am auzit atat de mult, incat parca m-am saturat deja de ea, chiar daca nu am citit nici macar un rand din ea. Imi imaginez ca probabil e intr-adevar minunata, altfel nu ar fi declansat atatea obsesii, dar pur si simplu mi s-a acrit numai de cat de discutata este. Probabil cand o sa intre intr-un con de umbra o sa ma tenteze si pe mine din nou 😀
      Iti mai recomand seria Anita Blake de Lauren K. Hamilton. Vampirii ei seamana putin cu cei ai Annei Rice, dar stilul e mult mai antrenant, mai putin dark, ai mai multa actiune si suspans..La noi au aparut doar 3 volume pana acum daca nu ma insel..

  4. Mda…pai: Twilight…stil romantic, mai dulcegaros, intriga se aduna capitol dupa capitol…ca sa culmineze cu finalul. Imi place de mor de Jake, stilul lui de umor sec, sensibilitatea lui ascunsa, Edward mi se pare complet insipid, iar Bella…sarcastica, autocritica, cu probleme de comunicare si o dorinta obsesiva de a deveni vampir si de afi cu Edward, cu orice pret. (Aici, Sookie are o bila alba. Ea nu vrea sa devina „coltoasa”).
    Vampirii Sudului: carte politista cu supranaturali, te tine in suspans capitol de capitol, Sookie e mortala (cu pantalonii ei roz cu oite -cand erau incercuiti de Victor si acolitii sai…am ras de m-am prapadit). Sookie se maturizeaza pe parcurs, devine dintr-o fata isteata, curajoasa, altruista si putin naiva, o persoana care incepe sa inteleaga ce ii face bine si ce nu…oricate tentatii ar avea.
    Academia Vampirilor aduce elemente noi in literatura „colti”: prezenta moroilor, distinct de strigoi. Citeam undeva ca autoarea s-a documentat citind legendele popoarelor din SE Europei. Eu, de pilda, am auzit termenul de „moroi” in Oltenia (unde imi sunt radacinile). In plus Academia V. mai introduce notiunea originala de „dhampir-jumatate om, jumatate moroi). am uitat sa precizez ca moroii sunt vampiri vii, benefici, inzestrati cu calitati magice, iar strigoii sunt vampiri morti, malefici total. Dhampirii sunt…te las pe tine sa citesti;)
    Cartea este prezentatat din perspectiva lui Rose, o fata dhampir, gardian in Academia Vampirilor.
    Ei…Vampirii din Morganville, e cam in stilul vampirii Sudului, in sensul ca e un razboi permanent, in fiecare capitol.Desfasurarea evenimentelor este fulgeratoare, nu te plictisesti si ai senzatia ca personajele sunt angajate intr-un razboi pe viata si pe moarte, repet in fiecare capitol. Sunt la vol 5 si…m-a obosit putin stilul parca prea alert.
    Ei si Jurnalele Vampirilor mi s-a parut cea mai slaba: Elena, personajul principal, prea se crede buricul pamantului, iar cei doi Vampiri Salvatore…parca le lipseste ceva. Mi s-a parut mai mult o poveste cu vampiri. Oricum, interesanta includerea demonilor din legendele japoneze (kitsune).
    Cam asta e, deocamdata…

    1. Super, multumesc mult pentru impresii! O sa ajung si eu sa ma apuc la un moment dat de AV si de continuarea seriei Morganville, mi-ar placea sa am o perspectiva completa asupra celor mai populare serii cu vampiri de la noi.

    1. 😉 De acord! Desi parca in ultima vreme nu prea am mai gasit mai nimic din ce am cautat, nu stiu daca se intampla ceva sau daca pur si simplu am cautat eu chestii mai putin populare..

    1. Eu volumele 11 si 12 le-am amanat mai mult timp. Pt ca stiu ca dupa aceea o sa mai fie unul singur si vroiam sa..prelungesc placerea cat mai mult 🙂 Si pt mine e la fel, aproape ca simt cand citesc seria asta ca ma vad cu niste prieteni dragi, dupa o perioada indelungata.
      Ah, ce ma bucur sa aud asta, cred ca Pam e personajul meu preferat (la egalitate cu Eric, dar avand in vedere ca unul e feminin si unul negativ, parca au loc amandoi) si dupa parerea mea, a asigurat mai mult de jumatate din farmecul acela irezistibil al seriei.

      1. Da! exact! Parca ma duc intr-un loc de care mi-a fost dor si pe ei ii simt foarte…reali. De altfel mi se pare cea mai aproape de realitate serie, nu stiu de ce, percep totul firesc, poate pt ca vampirii fac parte din societate. Ah, si este ff comica.
        Daca citesc 11 luna asta…12 sa-l las pt la anul candva…ca oricum 13 apare parca in mai sau martie? Cand ai mentionat de „sentiment de finalitate” deja mi s-a pus in nod in gat…adica…mda…sa stii ca nu citesc recenzia la 12:)) nu acum, dupa ce citesc 11.
        Uite de asta imi place de tine, avem aceleasi personaje preferate. Pam si Eric, dragul de el, imi place la nebunie, parca emana asa un farmec prin paginile cartii. Pe mine m-a convins sa ma interesez de mitologia scandinava :))
        Iar fac povesti cand ajung la tine pe blog =))

      2. Probabil pare mai veridica lumea din VS fata de alte carti pt ca autoarea insereaza foarte multe detalii..cotidiene asa. Adica..programul lui Sookie se pastreaza oarecum normal, merge la serviciu, isi face griji ca nu ii ajung banii, merge la biblioteca, trebuie sa repare casa, etc. Cred ca am si citit la un moment dat un interviu cu autoarea si spunea ca incearca sa pastreze un echilibru intre actiunile obisnuite si cele..mai putin normale 🙂

        La inceputul lui mai o sa apara ultimul volum. Oricum, de prin februarie o sa fiu probabil intr-o stare de agitatie continua, pentru ca timp de vreo 4 luni or sa fie publicate o multime de volume noi ale unor serii pe care le-am citit. Acum in septembrie si octombirie am asteptat unele romane noi (mai astept vreo 2 sau 3 maxim, daca nu ma insel) si apoi, pana in feb, mi se pare ca nu prea mai urmeaza cine stie ce aparitii.

        Ah, daca imi spui ca l-ai adorat cel mai tare pe Eric in volumul 4, cand era amnezic si pierdut asa..si ilegal de dragalas, I’m yours forever! 😀

        Nu-ti face griji, si eu fac la fel atunci cand intalnesc cate o persoana care imi incurajeaza nevoia obsedanta de a vorbi despre carti :)) Chiar vorbeam ieri cu cineva despre subiectul asta. Ca al meu nu citeste, prietenele cititoare sunt impartite care prin cine stie ce colt al tarii sau al lumii si deci in mod normal, nu prea aveam pe cine sa bat la cap cu cartile mele. Si de cand am blogul, am cunoscut cateva fete cu care atunci cand incep sa vorbesc, nu-mi mai vine sa ma opresc! Asa ca e o placere sa iti citesc „povestile” 😀

  5. hmmm…la inceputul lui Mai…pai cred ca voi prelungi agonia…Eu am asa o varianta de posibil final dar sa vedem cu ce ne surprinde autoarea. Apropo de „agonie”, personajul cartii (tristeti de sucub, de R. Mead, ai citit?) pe care o citesc acum este innebunita dupa romanele unui autor, dar ele apar destul de rar si ea citeste doar 5 pagini pe zi ca sa prelungeasca placerea :)).

    Ilegal de dragalas, daaaa, ce bine suna asta. Imi vine sa recitesc acum numai ca sa sorb niste „Eric”. Mi se pare ca el este un bad boy dar parca altfel. Adica este „bad” prin natura lui si prin ce face, este „bad” oricum cu sclipiri bune nu invers ca majoritatea. Si mi-ar placea sa ramana la fel de rau :D. Chiar daca in vol.4…era chiar adorabil probabil in contrast cu personalitatea lui adevarata aerul inocent devenea, vb ta, dragalas.
    Pam, eu vreau mai mult Pam!!! Ai citit si restul „short stories”? adica cele care nu au aparut la noi?

    Ok, acum despre nevoia obsedanta de a vorbi despre carti. Te inteleg perfect. Blogul meu era dedicat pt altceva initial dar am simtit nevoia sa ma exprim despre carti pentru ca altfel pocneam!! :)) Cred ca ar trebui sa facem un book-club, virtual. Sa nu…

    1. :)) Eh, ar fi o idee buna daca ai avea destula ambitie sa te poti abtine sa nu mai vrei inca un rand sau inca un paragraf sau..inca un capitol 😀

      Apropo de Eric si Pam: prima data cand am vazut cateva episode din serial, mi s-a parut extrem de enervant din cauza accentului actorilor si de asemenea pt ca mi se pareau toti urati! :)) Dar Eric si Pam au fost singurii care mi-au placut. Deci stiam eu ce stiam de pe-atunci, desi cartile le-am citit la..un an sau mai multi dupa aceea.
      Eric e intr-adevar un alt fel de bad boy si pt ca majoritatea personajelor de acest gen din alte carti ascund cate o drama personala sub masca aceea. Si la Eric nu prea e cazul, Sookie nu il face sa ii marturiseasca nici o chestie din aia care il macina si care l-a transformat intr-un baiat rau. Deci da, e „bad” prin natura lui, bine zis! Ah, si plus ca e adult..majoritatea romanelor au ca personaje adolescenti, deci si asta cred ca ii influenteaza cumva portretul.
      Nu am citit restul povestirilor, probabil o sa le citesc dupa ce o sa termin seria, cand o sa mi se faca prea dor de personaje si o sa stiu ca de data asta nu mai am ce alt volum nou sa astept. Le pastrez ca pe un fel de colac de salvare 🙂
      Daca ai facebook, exista un grup acolo, We Love Books, unde sunt majoritatea bloggerilor si plus persoane la fel de obsedate de carti care nu au blog. Deci s-a gandit cineva deja la necesitatea existentei unei astfel de comunitati. Probabil majoritatea cititorilor au astfel de probleme de comunicare pe subiectul carti, cu lumea din jur..

      1. E o povestire acolo cu mai mult „Pam”, nici eu nu am citit-o dar ma roade uneori…:P
        Apropo de faza ca sunt adulti, multi nu au inteles chestia asta. Serialul nu este pt adolescenti „twilight” ci are ca tinta un public mai matur, dincolo de povestea cu vampirii de fapt trateaza niste probleme ale americanilor, mai ales sudistii si traditiile, obiceiurile si mintile lor inguste.Si oricum deja s-a indepartat de carte.
        Dar si in carte au accent, cum ar fi sa-l auzim…:D eu imi imaginez cum ar vorbi ei:))
        Ca si tine am citit cartile la ceva vreme dupa ce am vazut serialul. Anul trecut pe vremea asta, de fapt, cand incepusera sa apara cu Bravo. Asa am descoeprit ca exista muuulte carti fantasy:))
        Eu ma gandeam la un book club asa gen, „jane austin book club” ai vazut filmul? Cateva prieten care se intalnesc si discuta, ceaiuri, cafele, carti, prajiturele, ihihi.la ce mi sta mie capul la ora asta…

      2. Ooo, doamne, in primele doua volume imi suna exact accentul acela in minte, mai ales la replicile lui Sookie. Mi-a fost teribil de greu sa reusesc sa trec peste el! Dap, dap, si eu tot cu Bravo mi le-am luat, mai mult asa, ca erau ieftinele, lumea vorbea numai de bine de ele si am zis sa le dau totusi o sansa.
        Eu cred ca eram prinsa de fantasy dinainte. De fapt, inainte sa apara Twilight si sa explodeze genul asta si inainte sa inceapa piata de carte de la noi sa promoveze astfel de carti, cautam mereu chestii oarecum asemanatoare. Horror, vampiri (atatia cati erau pe atunci), vrajitoare, etc. Pe Stephen King, John Saul si Anne Rice cred ca ii pot da ca exemple mai elocvente, in rest erau mai mult autori mai putin cunoscuti.
        Am auzit de film, dar nu l-am vazut. Cred ca am vazut ceva asemanator, dar nu asta. Daaar..suna tare, tare bine ce ai scris tu acolo 😀 Atat ca ar trebui planuit in detaliu, dar cred ca ne-am descurca. Bine, mai frumos ar fi daca am putea face si niste intalniri de genul asta offline, insa nu stiu cata lume e din Bucuresti..

      3. Aaaa, da bine Anne Rice e unica, evident ca stiam de ea iar de King…l-am remarcat dupa ce am cunoscut o tipa care era atat de fascinata si obsedata de romanele lui si vorbea cu atata patima de el si avea o povestire in care ea fiind intr-un tren prin Europa citea o carte de-a lui a avut o conversatie cu un tip care, mai tarziu s-a prins ea, era posibil sa fie chiar SK.
        Eu sunt (d)in Buc…:D

    2. Bine spus
      În volumul 4 Eric a devenit chiar ilegal de drăgălaș . Atunci m-a atras cel mai tare. E foarte sexy și ar face orice ca să o salveze pe Sookie din noile ei necazuri

      1. Da, da! Cred ca si acum volumul acesta mi-a ramas in minte unul dintre preferatele mele. Alaturi de 9 daca nu ma insel 😀

    1. 😀 😀 Stiiiiiiiu! Eu asa m-am simtit saptamanile trecute cand am urmarit sezonul 5 din serial! Abia astept sa iti aud impresiile dupa ce ajungi la final!

      1. Nu vreau sa ajung la final!! Imi face asa o mare placere sa citesc seria asta, felul cum e scrisa, ma binedispune incredibil.
        Sezonul 6 incepe pe 16 iunie…am vazut un tease si pare scarry …:P

      2. Harper Connelly pare sa aiba si ceva fantasy parca.. Si Cemetery Girl, care o sa apara in 2014 la fel, pomeneste ceva de spirite sinopsisul..
        Sigur ca e ok! Parca semeni un pic cu Kiera Cass, autoarea seriei The Selection! 😀 Sau.. nu stiu daca semeni neaparat sau doar m-am gandit la asta pentru ca amanadoua pareti atat de vesele si exuberante! 😀

      3. :)) nu stiu autoarea nici seria dar am incredere in tine…poza de profil era dupa niste degustari de alcool:))

        Cemetery girl, numai dupa titlu imi suna promitator :))
        Deci, eu nu stiu cum sa lungesc volumul in cauza. Ma face sa rad si pe deasupra, Sookie mi-a facut o pofta de curatenie :))

      4. Nu, m-am uitat repejor pe mai multe poze si in majoritatea imi pari plina de energie! Big like! 😀

        Oh, doamne, eu sunt genul ala de purcel care nu e deranjat deloc de dezordinea din jur. Asa ca asta a fost una dintre caracteristicile lui Sookie care m-a mirat mereu! :)) Cum se poate sa te relaxeze sau sa te calmeze curatenia?
        Tu acum la care volum esti, ca m-am zapacit 🙂 La 11 sau 12?
        Sa vezi ce o sa incepem noi sa vanam volumele alea in care mai sunt aruncate povestioare cu Sookie, dupa ce terminam seria! Pana acum parca nu m-am grabit sa ajung la ele, le tin ca pe o rezerva asa, dar cred ca dupa ce o sa citesc Dead Ever After (vol. 13) o sa fiu disperata sa mai aflu bucati de poveste.
        Deocamdata am pus ochii pe The Sookie Stackhouse Companion (link: http://www.goodreads.com/book/show/8133097-the-sookie-stackhouse-companion) si pe After Dead: What Came Next in the World of Sookie Stackhouse (link: http://www.goodreads.com/book/show/17239876-after-dead). De curand am aflat de ele, tu stiai?

      5. Fata de obsedata de curatenie, de-a dreptul :)) Mie mi se pare ca ne pierdem viata cu asta asa ca fac doar strictul necesar. Chiar ma amuzam ieri citind, ea era intr-o situatie nasoala dar se gandea daca a sters nu stiu ce, daca a aranjat nu stiu ce :)). Cat despre ospitalitatea ei asta e ceva tipic sudist…o fi so curatenia.
        Vol. 11!!! care incepe cand face ea curatenie in pod, uite asa m-a apucat si pe mine, aia de primavara…e grava rau/..sa vad cat ma tine.
        De Companion stiam, il am, e foarte dragut. Este lumea lor, inclusiv retetele bunicii ei, chiar ma gandeam ca o sa invat sa gatesc ca-n Louisiana :))
        Dar de cealalta nu stiam, vad ca apare in octombrie…e bine…

        Apropo de pozele de pe FB, tu esti blonda sua bruneta, pana la urma ?:D

      6. :)) Sunt de acord! Si eu tot strictul necesar il fac. Sau.. incerc 😀 Cateodata nici macar ala nu pare asa de necesar!
        Ah, deci mai ai si volumul 12, te mai poti bucura de 2 carti inca 🙂
        Am fost blonda vreo 4 ani. Pe urma mi s-a acrit de vopsit in fiecare luna, radacini inchise, etc si am revenit la brunet acum cativa ani 😀

  6. Draga mea draga, sunt intr-o stare acuta de melancolie. Pana la urma a trebuit sa o termin si nu pot sa spun decat ca as citi la nesfarsit aventurile lui Sookie, daca ar iesi cate o carte (macar) pe an as fi multumita. Cred ca ceea ce imi place cel mai mult si este cu adevarat deosebit la seria asta este faptul ca totul este (si aici mi-am varsat cana plina ochi cu ceai fierbinte pe birou) firescul cu care se relateaza povestea, ceva de genul „m-am oprit sa cumpar lapte si niste sange” plus partea „normala”; din viata ei de zi cu zi.
    In vol asta m-a tinut in suspans acel cluviel pentru ca parca era o bomba gata sa explodeze, adica puteai sa te astepti sa se intample CEVA, sa moara careva important de exemplu dar pana la urma cred ca o sa fie folosita intr-un scop maret si poate are legatura cu finalul seriei..nush…
    Amestecat cu primavara am asa o stare si mai ca imi vine sa iau seria de la capat :))))

    1. 😀 Si mie imi place acelasi lucru pe care l-ai mentionat si tu. Ca autoarea nu uita sa introduca si chestii normale in actiune, ca Sookie continua sa aiba preocupari absolut banale in ciuda turnurii fantastice pe care a luat-o viata ei.
      Sa mai incerci si seria Anita Blake. Nu e la fel, insa daca imi amintesc eu bine, cred ca o sa te consoleze un pic 😀
      Of, si mie cred ca mi-ar placea sa recitesc, insa sunt constienta ca a doua oara parca nu mai are acelasi farmec. Intr-adevar, sunt sanse sa descoperi amanunte pe care la prima lectura le-ai omis, insa per ansamblu, prima citire nu prea se compara cu a doua..

      1. Doamne, si eu parca ma simt asa de.. deprimata sau .. deznadajsuita cand ma gandesc ca se termina.. Cel mai probabil, la un moment dat o sa ajung si eu sa citesc seria din nou, dar exact cum spui tu: peste niste ani 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s