Posted in Charlaine Harris

Moarta pentru toti (seria Vampirii Sudului, volumul 4) – Charlaine Harris

Disponibil la: Leda Books

Colectie: Fantasy Leda

Traducere: Ana-Maria Nica

Nr pagini: 420

 

Sinopsis:

Nu dai în fiecare noapte de Revelion peste un barbat alergand pe marginea drumului, pe jumatate dezbracat! Iar cand aceasta i se întampla lui Sookie Stackhouse, nu ne putem astepta decat la noi aventuri. Moarta pentru toti este cel de-al patrulea volum al seriei Vampirii Sudului (dupa: Morti pana la apus, Moartea la Dallas si Clubul Mortilor). Descoperind ca barbatul misterios întalnit în împrejurari atat de ciudate nu este altul decat vampirul Eric, care nu îi este strain, eroina telepata încearca sa-l ajute. Cineva îi facuse vraji sa-si piarda memoria. Implicarea lui Sookie duce la batai pe viata si pe moarte, în care sunt implicati tot soiul de vampiri, varcolaci, teriantropi si vrajitoare. În pericol se afla si inima curajoasei tinere, deoarece este greu de rezistat în fata atragatorului Eric. O poveste fascinanta, cu personaje supranaturale. Un ritm ametitor, umor, momente dramatice, mister, erotism – totul îmbinat cu talent si imaginatie, asa cum ne-a obisnuit cuceritoarea Charlaine Harris.

“Harris a dat lovitura cu o picatura de umor negru, o pata de sange, un fir de paranormal si un continuu suspans…” SF Site

Parerea mea:

Primele doua capitole din Moarta pentru toti sunt fara indoiala mai amuzante decat toate cele 4 volume la un loc. Cum citesc de obicei in metrou, sunt obisnuita sa nu imi manifest zgomotos reactiile pe care mi le induc textele pe care le am in fata. Totusi, de data aceasta mi-a fost extrem de greu sa ma abtin sa nu chicotesc la inceputul cartii ca sa nu atrag toate privirile spre mine. Am reusit pana la urma sa ma limitez la un zambet larg, imposibil de sters. Primele doua capitole sunt uimitor de savuroase: Eric cel amnezic este creionat perfect, toate actiunile lui si starile prin care trece sunt atat de veridice si in acelasi timp foarte, foarte amuzante. La fel si reactiile protagonistei ce urmeaza dupa intalnirea cu vampirul care si-a pierdut toate amintirile. Mi-as fi dorit ca si in restul cartii sa se pastreze acelasi stil, dar bineinteles ca nu ar fi fost posibil sa se insiste prea mult pe aceeasi idee. Mai exista o multime de momente pline de umor pe parcurs, dar nici unul nu reuseste sa egaleze inceputul romanului.

Comparativ cu volumele anterioare, Moarta pentru toti mi s-a parut ceva mai lipsit de actiune. Parca toata cartea reprezinta doar o continua asteptare pentru evenimentele din final. Desigur, pe parcurs se petrec diverse intamplari, dar nu au aceeasi intensitate ca cele din primele 3 volume. Parca nici lupta dintre grupurile de supranaturali nu ofera acel grad de suspans la care te-ai astepta. Lucrul acesta este in schimb compensat de surpriza din finalul romanului care anticipeaza cateva schimbari majore (si nu neaparat pozitive) pentru Sookie si fratele sau.

Bile albe:

– Am descoperit capacitatea seriei Vampirii Sudului de a te face dependent de personaje si de intamplarile prin care trec acestea. M-am bucurat de situatia noua in care a fost pusa protagonista,  ca gazda a lui Eric, de relatia care se naste intre acestia, de decizia lui Alcide in legatura cu fosta sa partenera, etc. Cartea te mentine intr-o stare continua de curiozitate in legatura cu ce se va intampla cu personajele si iti alimenteaza mereu dorinta ca desfasurarea actiunii sa corespunda cu ceea ce iti imaginezi tu ca ar trebui sa se intample in continuare. In plus, devine foarte usor sa empatizezi pe rand cu toate personajele, sa simti exact ce iti imaginezi ca simt acestea.

– Am observat o tendinta a autorilor cititi in ultima vreme de a pastra in viata aproape toate personajele negative pentru eventualitatea in care vor avea nevoie sa le refoloseasca intr-unul din volumele viitoare. Imi place ca spre deosebire de acestia, Charlaine Harris se debaraseaza usor si definitiv de majoritatea personajelor rele, inducandu-ti sentimentul ca s-a facut dreptate si ganduri malitioase de genul „Asa i-a trebuit!” . Totusi, reuseste sa contureze intriga intr-un mod in care sa nu simti ca deodata totul e roz, calm si sigur si ca nu mai urmeaza nimic interesant in viata protagonistilor.

Bile negre:

– Am fost atat de dezamagita de momentul in care Eric scapa de blestem si pretul pentru memoria care i-a revenit au fost exact amintirile din ultimele zile. Intr-adevar, modul exemplar in care se comporta ulterior e o usoara consolare, dar nu pot sa ma abtin sa sper ca intr-unul din volumele urmatoare isi va aminti cumva si zilele acelea.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Mort de-a binelea (Vampirii Sudului, vol. 5) – Charlaine Harris

Categoric moarta (Vampirii Sudului, vol. 6) – Charlaine Harris

Posted in Charlaine Harris

Clubul mortilor (seria Vampirii Sudului, volumul 3) – Charlaine Harris

Disponibil la: Leda Books

Colectie: Fantasy Leda

Traducere: Ana-Maria Nica

Nr pagini: 360

 

Sinopsis:

In acest al treilea volum al seriei Vampirii Sudului, intitulat Clubul Mortilor, legatura romantica a tinerei Sookie Stackhouse cu frumosul vampir Bill trece prin momente mai putin fericite. El era singurul vampir cu care ea avusese o relatie (cel putin voluntar), dar in ultima vreme s-a tinut putin la distanta – la distanta, in alt stat. Seful sau, Eric cel sinistru si sexy, are o idee despre unde s-ar putea afla. Inainte sa-si dea seama, Sookie este in drum spre Jackson, Mississippi, ca sa se amestece cu lumea ascunsa de la Club Dead. Este o vanatoare periculoasa, unde societatea elitista a vampirilor poate decide sa se relaxeze si sa suga niste sange grupa O. Dar cand Sookie il gaseste in final pe Bill, nu este sigura daca sa-l salveze sau sa ascuta niste tarusi. O intriga captivanta, numeroase scene de actiune, personaje fascinante, un stil alert, un erotism bine dozat – sunt doar cateva dintre elementele care justifica succesul exploziv al cartii.

Parerea mea:

In volumul 3 din seria Vampirii Sudului povestea pierde o parte din atmosfera fantastica, axandu-se mai mult pe partea umana a personajelor si a relatiilor dintre ele.  Astfel, apar probleme extrem de banale si lipsite de supranatural in vietile personajelor: de la cele legate de relatiile de iubire sau prietenie, pana la meschinele probleme financiare. Prezentarea unor astfel de dificultati intalnite de personajele unui roman cu vampiri reprezinta cu siguranta un punct unic, original, pe care nu il intalnesti in majoritatea cartilor apartinand acestui gen. In timp ce in alte opere autorii incearca sa creeze o lume cat mai utopica, in care toate situatiile prin care trec protagonistii abunda de supranatural, in care nevoile umane, simple ale personajelor sunt ignorate total, in Clubul Morilor esti surprins de modul in care autoarea reuseste sa ofere veridicitate povestii. Aproape ca ai uita in unele momente ca o parte din personaje sunt vampiri, varcolaci sau alte fiinte fantastice.

Mi-au placut o multime de personaje noi: Alcide (sper sa mai apara si in volumele urmatoare), Russell, cu toate ca inca nu m-am decis daca sa il incadrez la personaje pozitive sau negative, Chow, etc. In plus, si personajele cunoscute sunt parca prezentate intr-o lumina mai favorabila: Pam devine mai amuzanta si mai prietenoasa, Jason, Sam si Arlene au fiecare cate un moment  in care ti-ai dori sa ii ai in fata sa ii poti imbratisa, actiunile lui Bubba te fac sa nu te poti opri din chicotit, iar Eric devine chiar mai irezistibil decat in primele 2 volume.

Bile albe:

– In sfarsit autoarea ii acorda protagonistei timp suficient sa isi revina dupa o serie de atacuri. Cu toata puterea vindecatoare a sangelui de vampir, devenise totusi putin deranjant faptul ca Sookie era ca noua la doar cateva zile dupa fiecare moment in care era la un pas de moarte din cauza muscaturilor, a atacurilor, a batailor, etc, dar in acest volum ne este in sfarsit prezentata o Sookie care are nevoie de timp pentru a se vindeca fizic dupa toate evenimentele prin care trece.

– Sfarsitul este extrem de surprinzator, total diferit fata de ceea ce te-ai astepta sa citesti. Bineinteles, nu are cum sa fie o decizie irevocabila (doar mai urmeaza destule volume in serie), dar este un artificiu savuros.

Bile negre:

– Lupta dintre Sookie si Lorena este extrem de succinta si lipsita de savoare. Oricat de nepregatit ar fi un vampir, parca e totusi prea usor sa il infrangi in modul in care o face Sookie, chiar daca a apucat sa bea din sangele unui vampir batran. Mi-as fi dorit ceva mai multa actiune in prezentarea acestui fragment.

– Eliberarea lui Bill este incredibil de usoara. Avand in vedere faptul ca intriga se bazeaza in mare parte exact pe acest lucru, reusita este totusi atat de facila incat se pierde din realismul pe care pana atunci Charlaine Harris a reusit sa il creeze cu succes. De asemenea, faptul ca toate conflictele dintre clanurile de vampiri se rezolva prin cateva telefoane in finalul cartii, te face sa te intrebi ce rost a avut toata agitatia de pana atunci.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Moarta pentru toti (Vampirii Sudului, vol. 4) – Charlaine Harris

Mort de-a binelea (Vampirii Sudului, vol. 5) – Charlaine Harris

Posted in Charlaine Harris

Moartea la Dallas (seria Vampirii Sudului, volumul 2) – Charlaine Harris

Disponibil la: Leda Books

Colectie: Fantasy Leda

Traducere: Sorin Voinea

Nr pagini: 408

 

Sinopsis:

Stilul lui Harris are un farmec si o naturalete care ne amintesc de Anne Tyler… este original si surprinzator. Trasaturile romanului gotic sporesc savoarea speciala a cartii. The Christian Science Monitor In romanul Moartea la Dallas, eroii scriitoarei Charlaine Harris isi continua aventurile incepute in primul volum al seriei, Morti pana la apus. Folosindu-ti talentele telepatice, Sookie Stackhouse porneste in cautarea unui vampir disparut. Usor de spus, dar greu de facut! Intotdeauna gata de actiune, Sookie duce totul la bun sfarsit, dupa o intreaga serie de aventuri si momente dramatice. Personajele se dezlantuie adesea in jocul cu moartea. Indiferent ca sunt oameni sau vampiri. Stilul simplu, captivant si antrenant, face lectura deosebit de placuta. Jocurile de cuvinte si engleza colocviala dau savoare textului. Lumea creata de Charlaine Harris, plina de fiinte supranaturale (varcolaci, menade, teriantropi), este fascinanta si departe de a inspira teama sau repulsie. Pentru fanii acestui gen de literatura din lumea intreaga cartea a constituit fara indoiala o aparitie deosebit de placuta si a fost apreciata asa cum merita. Harris scrie cu siguranta si abilitate. The New York Times Book Review

Parerea mea:

Poate si pentru ca povestea a inceput sa ma prinda tot mai tare pe masura ce am avansat cu lectura seriei Vampirii Sudului, volumul al doilea mi s-a parut mai interesant decat primul. Tot nu a reusit sa imi provoace vreo pasiune nebuna, inca ma mai impiedic de accentul personajelor din serial pe care il mai aud in mintea mea cand citesc anumite replici – oricum, mai rar fata de primul volum, dar le citesc cu placere (totusi asta nu este neaparat un criteriu prea elocvent, intrucat eu gasesc cate ceva sa imi placa la aproape toate cartile pe care le citesc), cu interes si cu o oarecare curiozitate. Chiar nu ai cum sa nu te intrebi ce va mai urma in volumele viitoare. Acum daca privesc comparativ, e ca si cum autoarea ar fi prins o mai mare incredere in povestea ei odata cu acest al doilea volum. Relatiile dintre personaje incep sa fie mai bine creionate, replicile mai amuzante, intriga mai complexa.

Ideea de baza a cartilor si  lumea creata de autoare sunt unice, foarte originale, indiferent de cate carti cu vampiri ai fi citit pana acum. Charlaine Harris reuseste sa plasmuiasca o lume extrem de ampla, in care fiecare detaliu este gandit atent pentru a se armoniza cu celelalte elemente ale istorisirii. Romanul ramane totusi destul de usor, relaxant si se citeste rapid, in ciuda faptului ca la o analiza mai atenta, realizezi ca povestea este mai profunda decat ar putea parea la prima vedere. Luate separat, intamplarile pe care le traieste fiecare personaj sunt incarcate de esenta si sens. De la disperarea si singuratatea lui Sam creata de conditia sa de teriantrop, la regulile severe ale societatii vampirilor si acceptarea resemnata a pedepselor de catre membrii acestui grup in cazul in care dau gres fara sa vrea, fiecare poveste te pune pe ganduri, lasandu-te sa te intrebi si sa iti imaginezi cum ai reactiona tu daca ai fii in locul lor.

Personajul cel mai interesant mi  s-a parut a fi Eric. Cel putin in acest volum. Si nu inteleg ce atitudine incearca autoarea sa ne faca sa avem fata de acesta. Il creioneaza in culori stralucitoare: este amabil, politicos, amuzant, usor ironic si arogant, dar in general, genul de persoana (sau vampir) pe care te poti baza si indeajuns de batran si puternic incat sa isi permita sa fie si destul de sincer si sa nu injunghie pe la spate. Micile acte de viclenie  pe care alege sa le faca (intamplarea cu glontul din umar de exemplu)  par a fi declansate mai mult din dorinta de a iesi dintr-o stare de plictiseala seculara decat din rautate. Pana la urma, cand traiesti cateva sute de ani incepi probabil sa ai alte criterii de distractie. Si in contrast cu portretul grozav al acestui personaj, atitudinea lui Sookie mi se pare cel putin ciudata. Am senzatia ca modul in care il percepe si se comporta fata de Eric este mai degraba rezultatul sentimentului de vinovatie declansat de atractia pe care incepe sa o aiba fata de el si nu de motive intemeiate care sa ii creeze niste sentimente negative fata de acesta.

Bile albe:

– Mi-a placut faptul ca au existat de fapt doua mistere ce trebuiau rezolvate. Totusi, dupa ce dedica aproape toata cartea disparitiei din Dallas, gasirea criminalului din Bon Temps in doar cateva pagini dezamageste usor. M-as fi asteptat la o dezvoltare mai ampla a faptelor ce duc la rezolvarea mortii din Bon Temps, dar pana la urma conteaza faptul ca intriga dubla creste gradul de curiozitate si interes al cititorilor.

Bile negre:

– Bill. Nu imi place deloc personajul. Mai ales pentru unul principal. Mi se pare anost, sec, fara farmec si plictisitor. De asemenea, pentru un vampir cu o existenta de cateva sute de ani, pare lipsit de maturitate si intelepciune in anumite momente. Poate doar in scenele mai fierbinti din carte pare mai animat, desi insistenta asupra acestor momente sugereaza exact faptul ca numai asa personajul reuseste sa devina mai interesant.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Clubul mortilor (Vampirii Sudului, vol. 3) – Charlaine Harris

Moarta pentru toti (Vampirii Sudului, vol. 4) – Charlaine Harris

Posted in Charlaine Harris

Morti pana la apus (seria Vampirii Sudului, volumul 1) – Charlaine Harris

Disponibil la: Leda Books

Colectie: Fantasy Leda

Traducere: Sorin Voinea

Nr pagini: 468

 

Sinopsis:

Morti pana la apus este prima carte din seria Vampirii Sudului, care a cunoscut deja succesul pe numeroase meridiane ale globului. Ea ne ofera un amalgam indraznet de genuri (politist, science-fiction, dragoste), o imbinare de talent si imaginatie, umor si suspans, mister si erotism. Tanara telepata Sookie Stackhouse, eroina romanului si a intregii serii, locuieste in Bon Temps, un orasel aparent pasnic din Louisiana. Si tot aici, vampirul Bill face eforturi pentru a se integra in societatea oamenilor si a fi acceptat de localnici. Din momentul in care Bill se indragosteste de Sookie, actiunea incepe sa se deruleze alert si nimic nu poate sta in calea celor doi. Charlaine Harris ne surprinde printr-o abordare cu totul originala a lumii fascinante a creaturilor noptii, precum si a relatiei acestora cu oamenii, care reusesc, mai mult sau mai putin, sa ii accepte sa traiasca alaturi. Succesul cartii se datoreaza atat stilului cuceritor al autoarei, cat si valorii autentice pe care aceasta stie sa o imprime scrisului sau.

“Un autor de un rar talent.” Publishers Weekly

Parerea mea:

Colaborarea editurii Leda cu revistele Bravo si Bravo Girl in vederea publicarii primelor 4 volume din seria Vampirii Sudului la pretul de 11 Ron m-a entuziasmat teribil. Vanam de ceva timp aceasta serie dar am tot amanat sa o achizitionez tocmai din cauza pretului, deoarece as fi vrut sa-mi cumpar toate volumele, nu doar cateva, iar suma de aproximativ 300-400 Ron pentru toata seria a fost scuza perfecta pentru a mai astepta. Sper ca vanzarile vor merge destul de bine incat sa se continue colaborarea si pentru urmatoarele volume.

Probabil sunt prea putine persoane care sa nu aiba macar o vaga idee despre ce se intampla in seria Vampirii Sudului sau care sa nu fi auzit cel putin despre serialul True Blood. Din ce am observat pana acum, cine a vazut macar un episod din True Blood, a fost iremediabil cucerit de acesta. Din pacate, mie mi-a displacut atat de mult accentul personajelor incat am renuntat dupa primele episoade sa mai urmaresc serialul.

Cartea merita intr-adevar citita. Cel putin daca esti fan fantasy. Nu pot sa spun ca a fost surprinzatoare, poate si datorita faptului ca stiam deja din serial despre ce este vorba si pentru ca citisem deja rezumatele editurilor si cateva recenzii despre aceasta serie. Oricum, actiunea te atrage, personajele sunt bine conturate, povestea curg lin, este destul de usoara, usor de cuprins si nu exista parti prea detaliate care sa te plictiseasca. Am terminat-o in 2-3 zile fara nici un efort, deci povestea te prinde, cu siguranta.

Problema mea a pornit din faptul ca nu reuseam sa ma desprind de imaginea si mai ales de accentul personajelor din film. Inca un argument ca pe viitor sa nu mai vad vreun film inainte de a citi cartea. Desi de multe ori atunci cand citesti un volum iti imaginezi personajele si locurile in felul tau, iar cand vezi ecranizarea esti dezamagit de faptul ca actorii alesi nu se potrivesc cu ce ti-ai imaginat tu, este totusi mai bine decat sa te lupti pe tot parcursul unei carti cu o imagine distorsionata a personajelor, o combinatie nereusita intre fetele pe care ti le amintesti din film si fetele pe care mintea ta incearca sa le contureze conform cu ceea ce citesti.

Astept acum sa termin o alta carte deja inceputa ca sa ma pot apuca de volumul doi. Avand in vedere ca nu am vazut prea mult din serial, sunt sigura ca urmatoarele volume ma vor surprinde mai mult decat primul. Din rezumatele fiecarui volum am observat deja ca povestea nu urmeaza deloc cursul clasic (s-au vazut, s-au iubit, au ramas impreuna pana la adanci batraneti) asa ca volumul 2, cumparat astazi impreuna cu revista si care asteapta inca sigilat in geanta reprezinta o adevarata provocare: sa nu abandonez ceea ce citesc acum ca sa il incep.

Bile albe:

– Modul in care autoarea arunca practic bombe mai mici sau mai mari cu un aer extrem de detasat. Modul de exprimare este atat de relaxat si firesc, incat pe moment nu te surprinde nici descrierea lumii noi in care vampirii convietuiesc cu oamenii, nici lookul bucatarului Lafayette de exemplu, sau faptul ca Jason continua sa isi mareasca numarul de casete video, chiar dupa ce intra in probleme din cauza acestora. Abia dupa ceva timp dupa ce ai citit un anumit fragment realizezi cat de neobisnuita este situatia descrisa.

Bile negre:

– Inceputul relatiei lui Bill cu Sookie mi s-a parut cel putin ciudat. Nu au avut decat doua-trei intalniri, nu sunt un cuplu, nici unul nu este sigur nici de sentimentele lui, nici de ale celuilalt, dar au momente in care se comporta ca si cum ar fi impreuna de cine stie cat timp. Este singurul punct in care am avut senzatia ca autoarea, avand deja in minte povestea finalizata, a uitat ca cititorii nu stiu toate amanuntele pe care ea le stie si a trecut oarecum in viteza peste niste faze normale intr-o relatie. Dar ma rog, poate ca relatia cu un vampir este diferita fata de una cu un om din mult mai multe puncte de vedere, nu doar din cele foarte evidente.

– Mi s-a parut ca s-a insistat mult prea mult pe sublinierea faptului ca personajul principal „nu are prea multa scoala, dar nu e proasta”. Am citit expresia cel putin de 3 ori in acest volum si in plus ideea a mai fost subliniata si prin impresia pe care o au locuitorii orasului despre Sookie. Ca si cum autoarea ar fi vrut sa se asigure ca ofera protagonistei o oarecare doza de ignoranta, un aer de tarancuta isteata dar nu prea scolita si usor naiva in acelasi timp, si ca acest lucru nu are nici o sansa sa treaca neobservat in ochii cititorului. Combinand acestea cu accentul care imi suna in minte cand citeam fiecare replica a lui Sookie, pot sa spun ca din punctul meu de vedere, cel putin in anumite momente, rezultatul a fost exact cel descris mai sus. Poate ca scopul final este o dezvoltare (spectaculoasa) a personajului pana la sfarsitul seriei, dar cred ca as fi preferat totusi o imprimare mai subtila a acestor idei in mintea cititorului.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Moartea la Dallas (Vampirii Sudului, vol. 2) – Charlaine Harris

Clubul mortilor (Vampirii Sudului, vol. 3) – Charlaine Harris