Disponibil la: Editura Trei
Colectia: Fiction Connection
Traducerea: Shauki Al-Gareeb
Numar pagini: 440
Sinopsis:
Iubirea adevarata scoate la iveala tot ce este mai bun in tine…
Abby Abernathy s-a hotarat să devina altcineva. Acum e o fata buna, nu bea si nu vorbeste urat, are haine cuminti in sifonier. Crede ca s-a distantat suficient de lucrurile intunecate din trecutul ei, dar cand ajunge la colegiu impreuna cu prietena sa cea mai buna, dorinta de un nou inceput este supusa provocarilor.
Travis Maddox, siret, istet si acoperit cu tatuaje, reprezinta tot ceea ce Abby vrea – si trebuie – sa evite. Travis isi petrece noptile castigand bani din lupte, iar ziua e seducatorul numarul unu al campusului. Intrigat de rezistenta lui Abby la farmecele sale, Travis o face sa intre in viata lui printr-un pariu.
„Povestea relatiei dintre Abby Abernathy si Travis Maddox constituie o excelenta radiografie a adolescentei, cu toate framantarile, visurile si frumusetea ei.” – Reading, Eating & Dreaming
„Va garantez ca veti fi atat de captivati de aceasta carte, incat veti lasa orice alta activitate deoparte!” –BookWhisperer Reviews
„Am făcut o adevărată pasiune pentru personajele acestui roman.” – The Daily Quirk
„ …Noul meu romance preferat, cu o doza subtila de erotism rafinat.” – Nightly Reading Review
Parerea mea:
Multumesc editurii Simon & Schuster, Inc si autoarei, Jamie McGuire pentru aceasta carte oferita pentru recenzie.
Nu am mai avut demult sentimente atat de confuze referitoare la o carte. Unele parti le-am adorat pur si simplu, in timp ce altele mi s-au parut de-a dreptul revoltatoare.
Primele ganduri cand am inceput cartea au fost ca ar iesi o comedie romantica destul de reusita daca ar fi ecranizata. Scenariul este destul de clasic: ea – fata (relativ) cuminte, el – baiatul rau, devin prieteni, isi neaga sentimentele care apar intre ei, pentru ca in final relatia dintre ei sa evolueze catre o poveste de dragoste exploziva. Nimic deosebit, nu-i asa? Totusi, dupa primele pagini eram total cucerita. Povestea este foarte bine scrisa, din punctul de vedere al protagonistei, o tanara de 19 ani, care a fugit de trecutul sau, refugiindu-se impreuna cu cea mai buna prietena intr-un campus universitar din celalalt colt al tarii. Mi-a placut faptul ca autoarea a reusit sa redea exact sentimentele varstei, momentele de ezitare amestecate cu deciziile impulsive, teama si emotiile unei iubiri..dezastruoase, fuga de trecut si sperantele pentru viitor, atractia irezistibila si efortul de a rezista unei relatii din care ies scantei la fiecare pas. Totusi, de la un anumit punct ezitarile ei si incapatanarea de a nu vedea ceea ce este evident, devin oarecum enervante. Nu vorbesc doar de modul in care isi neaga propriile sentimentele, ci de faptul ca refuza sa le vada pe cele ale lui Travis, jongland intre asa zisa relatie de prietenie cu el si flirtul cu un alt coleg, indiferenta fiind la modul in care ii raneste pe amandoi. Pana la urma este doar o amanare excesiva a lucrurilor care oricum se vor intampla. Deci partea aceasta mi s-a parut atat de lungita incat ajunge sa te exaspereze.
Incepand de la jumatatea cartii, povestea se schimba. Abby si Travis formeaza in sfarsit un cuplu si chiar eram curioasa in ce mod a umplut autoarea cealalta jumatate a romanului. Am impresia ca am citit doua carti intr-una singura. Povestea trece intr-o alta categorie, cu mai multa actiune, mai mult suspans si un stil mai alert. Abby si Travis se confrunta acum cu trecutul ei, iar intamplarile prin care trec ajung sa le puna in pericol vietile si viitorul. Partea proasta este ca personajele sunt atat de schimbate incat ai impresia ca nu mai sunt aceleasi. Daca in prima parte a volumului ma gandeam ca orice fata ar trebui sa aiba la un moment dat un Travis al ei – inteligent, puternic, amuzant, protector si independent in acelasi timp, in urmatoarea parte am fost total dezgustata de modul in care a evoluat povestea dintre protagonisti. Travis devine genul de iubit obsedat, violent cu oricine indrazneste sa arunce o privire catre Abby, gelos, posesiv si disperat. Dupa fiecare nou scandal urmeaza o repriza de scuze penibile, declaratii siropoase si replici atat de dulci incat devin jenante. Si bineinteles, dupa fiecare cearta, Abby il iarta si se iubesc din nou in liniste si pace pentru cateva zile. Sau cateva ore. Spre final avem parte de si mai multe dulcegarii: tatuaje cu numele partenerului, casatorie neplanificata in Vegas, mentiuni referitoare la un viitor copil. La 19 ani! In primul an de facultate!.. A doua parte a romanului este, din punctul meu de vedere, total gresita. Inteleg ca inca ne plac povestile care se termina cu „si au trait fericiti pana la adanci batraneti”, inteleg ca relatia lor trebuia sa fie in contrast cu prietenia relativ temperata din prima jumatate, inteleg ca totul trebuia sa devina mai intens, mai romantic si mai dulce. Dar nu asa! Nu prin promovarea unui gen de iubire bolnava, a unei relatii obsesive, a unei atitudini umile sau chiar admirative in fata violentei fata de cei din jur, a unui control aproape total a celeilalte persoane si a unei libertati trunchiate.
Bile albe:
– Spre deosebire de alte romane, in Fericirea începe azi nu ai impresia ca totul se intampla pe fast forward. Romanul ofera o viziune foarte realista asupra vietii personajelor. Desi accentul este pus bineinteles pe relatiile dintre ele, nu sunt neglijate aspectele legate de cursul obisnuit al vietii. Sunt prezentate frecvent actiuni obisnuite precum orele de curs, iesirile in baruri, obiceiurile zilnice incepand de la micul dejun pana la cina,etc.
Bile negre:
– Evolutia personajelor in partea a doua a romanului. Am scris deja mai sus despre aceasta, asa ca nu mai este nevoie sa insist. Mi se pare trist faptul ca romanul apare pe majoritatea site-urilor incadrat in categoria Young Adult (desi am inteles ca autoarea neaga incadrarea in acest gen, considerand ca apartine de fapt genului romance sau asa ceva). Ceea e inseamna ca va fi citit probabil de o multime de adolescente. Dintre care, destule ar putea fi usor influentabile, mai ales ca portretul lui Travis este pana la un anumit punct, unul ideal. Si care adolescente ar putea incepe sa vada lucrurile in modul gresit in care este sunt prezentate in carte. Ar putea sa li se para flatant ca baiatul pe care il plac sau cu care sunt intr-o relatie la un moment dat sa se comporte precum Travis. Sa le smulga dintr-o conversatie inocenta cu un alt baiat, sa distruga totul in jur in momentul in care se enerveaza, sa se imbete cand sufera, sa se bazeze pe santajul sentimental in momentele in care apar discutii in contradictoriu, sa nu accepte o despartire, sa le urmareasca, iar apoi sa le jure iubire vesnica si sa se scuze ca tot ceea ce fac fac din dragoste.
English version:
Sinopsis:
The new Abby Abernathy is a good girl. She doesn’t drink or swear, and she has the appropriate percentage of cardigans in her wardrobe. Abby believes she has enough distance between her and the darkness of her past, but when she arrives at college with her best friend, her path to a new beginning is quickly challenged by Eastern University’s Walking One-Night Stand.
Travis Maddox, lean, cut, and covered in tattoos, is exactly what Abby needs—and wants—to avoid. He spends his nights winning money in a floating fight ring, and his days as the ultimate college campus charmer. Intrigued by Abby’s resistance to his appeal, Travis tricks her into his daily life with a simple bet. If he loses, he must remain abstinent for a month. If Abby loses, she must live in Travis’s apartment for the same amount of time. Either way, Travis has no idea that he has met his match.
My opinion:
I received Beautiful Disaster by courtesy of Simon & Schuster, Inc publisher and Jamie McGuire, the author of the book. Because English is not my native language, please accept my excuses for the possible mistakes.
For a long while, I didn’t have such mixed feelings about a book. I simply loved some parts of the story, while I found other parts totally sickening.
The first thoughts I had when I started the book were that it would be a pretty good scenario for a romantic comedy. The plot is kind of classic: she – a (pretty) good girl, he – the bad boy, they become friends, they deny their feelings and in the end their relationship develops into an explosive love story. Nothing special, right? Still, after the first pages I was totally subdued. The story is very well written, from the point of view of the protagonist, a 19 years old woman which runs from her past, retreating with her best friend in a college campus in another corner of the country. I liked the fact that the author managed to display perfectly the specific feelings of that age, the hesitation moments mixed with the impulsive decisions, the fear and the emotions of a.. disastrous love, the runaway from the past and the hopes for the future, the irresistible attraction and the effort to resist to a relation that makes the sparks fly at every step. Unfortunately, at a certain point, the heroine’s hesitations and her stubbornness to ignore what’s obvious become someway annoying. I’m not talking only about the way she denies her own feelings, but about the fact that she refuses to see Travis’s, juggling between the so-called friendship with him and the flirty relation with another colleague, indifferent to the way she hurts both of them. Altogether, that’s just an excessive dalliance of the things that will eventually happen. I think this part was extended so much that it becomes nerve-racking.
Starting with the second half of the book, the story begins to change. Abby and Travis are finally a couple and I was really curious about the way the author filled the other part of the novel. I actually have the sensation that I read two books in one. The story moves in a new category, with more action, more suspense and a racing style. Abby and Travis are now confronting her past and the adventures they live are beginning to put their lives and futures in danger. The bad thing is that the characters are so different that you have the feeling that they’re other persons. If in the first half of the novel I was thinking that all girls should have their own Travis – smart, strong, funny, protective and independent in the same time, in the next part of the book I was totally disgusted by the way the love story developed. Travis becomes the sick kind of lover: obsessed, violent to anybody that dares to look at Abby, jealous, possessive and desperate. After every new scene comes a round of embarrassing excuses, gooey declarations and such excessively sweet remarks that you feel sick. And of course, after every fight, Abby forgives Travis and they love each other again peacefully for a few days. Or a few hours. Towards the ending, we get more and more slipslops: tattoos with the name of the partner, an unplanned wedding in Vegas, and remarks about a future child. At 19 years! In the first year of college!.. From my point of view, the second part of the book is totally wrong. I understand that we still like the stories ending in “they lived happily ever after” , I understand that their love had to be different by their friendship, I understand that everything had to be more intense, more romantic and sweeter. But not like this! Not by promoting a sick kind of love, an obsessive relation, a humble or even an admiring attitude in front of the violence for everybody else, an almost complete control of the other person and a broken freedom.
Pros:
– Unlike other novels, in Beautiful Disaster you don’t get the feeling that everything happens on fast forward. The book offers a very realistic vision of the characters’ life. Although the main story is represented by the relations between them, the casual aspects of life are not forgotten. There are a lot of fragments that show the usual actions like classes, studying, clubbing or daily habits starting from breakfast to dinner, etc.
Cons:
– The characters evolution in the second part of the book. I already written about it, so I don’t need to insist. I think it’s sad that on most of the sites, the novel appears under the Young Adult genre (although I heard that the author denies this, saying that I’s actually romance or something like that). Anyway, this means that it will be read by a lot of teenagers. From which, at least a part of them are pretty easy influenced. Especially considering that Travis’ portrait is perfect until a certain moment. So some of those teenagers might begin seeing some things in the wrong way they were shown in the novel. They might think it’s flattering that the boy they like or have a relation with at some point acts like Travis. To grab them out of an innocent conversation with another boy, to shatter everything around in the moments when he’s annoyed, to get drunk when he suffers, to use emotional blackmail when an argument appears, to refuse a break-up, to stalk them and then to swear immortal love and to excuse himself saying that everything he does is because of love.
| Alte recenzii care te-ar putea interesa:
Circle of Silence – Carol M. Tanzman Rogue’s Pawn (seria Covenant of Thorns, volumul 1) – Jeffe Kennedy |
My Weekly Book 
Pare o carte draguta 🙂 .. poate o sa o citesc dupa ce termin pileu’ de carti necitite :))
Da, prima parte e destul de captivanta, doar ca pe mine m-a dezamagit/infuriat partea a doua. Inca nu imi dau seama daca e de recomandat sau daca merita citita cel putin pt partile bune 🙂 Cred ca da, dar trebuie sa mai treaca putin timp ca sa fiu convinsa. Am auzit ca urmeaza inca un volum povestit din punctul de vedere al lui Travis si poate ca acela va explica mai bine toate punctele negative din prima carte.
Arata foarte bine noul look al blogului! 🙂
😀 Thanks! Pt tema asta facusem o pasiune mai demult dar o folosea prea multa lume la un moment dat si de asta o schimbasem pt o perioada..
Eu am fost mult prea fascinanta de Travis din prima parte ca sa mai pot sa imi schimb complet parea despre el. In partea a doua, desi gresea, mereu ii cautam scuze, mereu ma gandeam: “Nu ,Travis nu e asa, am vazut deja cat de protectiv, amuzant, profund poate fi, asta e doar o criza, el nu e asta.” Cred ca am gandit ca Abby pe tot parcursul cartii, probabil m-am implicat prea mult si m-am pliat pe personajul ei.
Rusinicaa :))) Si mie mi-a placut tare mult de el in prima parte. Dar se intampla sa stiu un cuplu exact de genul acela, o prietena de-a mea..cu el absurd de..absurd si ea iertatoare mereu, ajungand sa i se para normal felul in care o manipuleaza si o controleaza…si probabil de aceea am si reactionat asa..
Da..rusinica :)) Nu cunosc cazuri de genul, sincer, de aceea poate nu am reusit sa fac o comparatie cu realitatea. Desigur, e una sa se intample anumite lucruri intr-o carte, sa citesti despre ele, si cu totul altceva sa le vezi pe unele dintre ele cu ochii tai.
Eu sunt entuziasmata in general cand citesc carti, trebuie sa fie foarte slaba cartea sau personajele plictisitoare ca sa ma smulga din reverie. E si unul dintre motivele pentru care evit sa fac o recenzie imediat, la cald, pentru ca mereu impresiile mele sunt bune. De obicei mai las cateva zile sa treaca, gandesc “la rece” cum ar veni asupra celor citite, si stabilesc cat de mult mi-a placut si merita respectiva carte. Mi-a placut Travis si pentru ca eu am o inclinatie pentru bad boys, imi place mereu sa citesc despre ei.. Desi in viata de zi cu zi nu am parte de unul si nici nu imi doresc. Nu as avea rabdarea si puterea sa trec peste atatea din partea unui tip, cum reusesc sarmanele eroine din carti :))
Eu am o slabiciune pentru tipii aia un pic frumosi, prea destepti si aroganti, indiferenti, care se uita cu dispret la lumea din jur pt ca stiu ca sunt mai buni si pastreaza o imagine din aceea rece si nonsalanta..Cum era descris Sirius Black in volumul 3 parca din Harry Potter, cand se rememorau perioadele din adolescenta lui si a lui James si Lily Potter. Sau..daca tot o sa iasa seria Goddess Test la Leda, banuiesc ca o sa le citesti la un moment dat. Asa ca Hades/Henry e exemplul perfect. In volumul 1 parca nu e foarte clara imaginea asta a lui, dar in al doilea m-am topit pur si simplu dupa el :))
Bineinteles, si tipii astia imi plac..la mine sunt trecuti tot la categoria de Bad Boys, numai ca sectiunea mai Light..:)) adici nu-s asa de rai.. dar clar nici baieti buni si romantici (cel putin la inceput). La care sarcasmul e in floare, sau carora le place sa tachineze. Aveam de gand sa ma apuc de niste romane cu zei, dar am citit mai intai “Legendele Olimpului” (pe care nu am citit-o cand eram mai mica, spre rusinea mea :)) ), ca sa am habar cat de cat de mitologie. Am de gand sa ma apuc si de seria Goddess Test, cel mai probabil o sa o citesc in engleza, nu stiu daca am rabdare pana apare la noi :)).
Da, parca ai mentionat si pe blog ca ai citit acum de curand Legendele Olimpului, nu? Eu le citisem cand eram mica si acum recent am avut un soc cand mi-am amintit ca sunt scrise de un roman! Nu stiu de ce, ani de zile am trait cu impresia ca sunt prea bune ca sa fie scrise de un autor roman. Am eu primele 2 vol din GT plus primul volum satelit. U want?
Dar exact cum spuneai si tu..nu sunt sigura ca in viata reala un astfel de tip ar avea acelasi farmec..
Da, multumesc. Ti-as ramane infinit recunoscatoare! Chiar am cautat The Goddess Test prin Kindle cand am iesit de pe net, intentionam sa ma apuc de ea, dar nu am gasit-o. Probabil doar mi s-a parut ca o am.
Buna, de unde ai luat cartea? Ai idee unde o pot gasi si eu ? as prefera varianta paper 🙂 multumesc frumos.
Jules, eu am citit-o in engleza, pe kindle. Daca zici ca vrei formatul paperback, o gasesti pe site-urile din afara care livreaza la noi (gen Bookdepository: http://www.bookdepository.com/Beautiful-Disaster-Jamie-Mcguire/9781471115035), Amazon, etc. Sau poti astepta pana cand apare in limba romana, la editura Trei, care a anuntat deja ca a contractat romanul.
Ma bucur sa vad ca inca cineva a avut aceiasi parere cu mine.O recenzie foarte bine scrisa si extrem de sincera.
Mersi Andrei! Am fost incantata cand am vazut ca si tu ai avut aceeasi parere, chiar ma simteam ciudat sa vad ca nimeni nu se simte deranjat de comportamentul protagonistilor :))
Ei, uite ca intr-un final, dupa ce am apreciat si m-am regasit in aproape fiecare recenzie a ta, aici chiar am o parere TOTAL distincta. In legatura cu ”bila neagra”, mai exact partea a doua a cartii, eu zic ca asta e toata esenta cartii – o iubire pasionala, daunatoare, mistuitoare, care sa te invaluie si sa te ademeneasca intre paginile cartii. Nu consider ca e prea mult privind incadrarea cartii, caci nu intotdeauna cartea ne ofera un exemplu de urmat, un model existential. Deci, repet, dupa parerea, mea, a doua parte e intreaga stralucire a romanului, subliniind, de altfel’ si titlul ”Fericirea incepe azi” – o poveste daunatoare, care ofera euforie in momentul in care cei doi sunt impreuna, in acele zile in care paradisul pare ca se transpune intre cei doi, rezultand si o lectie despre aprecierea prezentului . Te apreciez mult si sper ca nu te superi! 🙂
Doamne, cum sa ma supar ca ai o parere diferita de a mea? 😀 Stiu ca o multime de cititori au adorat cartea (in intregime!), asa ca tind sa cred ca in cazul asta a fost ceva oarecum mai personal in modul in care am perceput-o eu. Am avut de-a lungul timpului cateva prietene care au ajuns exact in relatii de astea, in care el era foarte posesiv, gelos, manipulator, etc. I-am detestat atat de mult pe baietii aia si in acelasi timp m-au dezamagit si prietenele mele care se schimbau total fata de cum erau ele in mod normal, devenind parca slabe, fara coloana vertebrala… si de cele mai multe ori, evident ca se incheia naspa pentru ele. Asa ca probabil din cauza asta nu suport genul acesta de relatii, mi se par total in neregula. Din punctul meu de vedere, iubirea ar trebui sa te lase liber, sa nu te conditioneze. Plus ca nu accept ideea de a intra intr-o relatie cu gandul de a schimba persoana iubita. Adica… ti-a placut la inceput de ea ca era aranjata si sexy sau viceversa, de el ca era sociabil si inconjurat de o mie de prieteni, insa odata ce va cuplati, nu o mai lasi sa poarte fuste mini ca vezi doamne, se uita baietii la ea sau invers, nu il mai lasi sa iasa cu baietii la bere ca daca il agata vreuna. Sunt doar niste exemple care nu au legatura directa cu cartea, insa am avut senzatia ca relatia dintre protagonisti se incadreaza exact in categoria asta. Insa repet, e vorba de cum percepem fiecare lucrurile si in cazul fiecaruia dintre noi, asta se leaga direct de experientele avute, de ceea ce am trait noi sau cei din jurul nostru.. Poate ca daca nu as fi vazut de aproape astfel de relatii, nu as fi fost deloc revoltata de partea a doua a cartii.. 😕
Imi plac mult recenziile tale! Am citit cartea asta cu putin timp in urma si daca nu te superi o sa adaug si eu o parere cu privire la bila ta neagra. Eu vreau sa justific comportamentul lui Travis. Eu cred ca s-a comportat asa deoarece ii era frica. El a pierdut-o pe mama lui cand era mic si de atunci el nu a mai iubit vreo femeie. Cred ca ii era frica sa nu o piarda pe Abby pentru ca ea l-a invatat sa iubeasca din nou, ca ea i-a arata un nou sens al vietii pe care el nu il mai vazuse pana atunci. Sper sa nu te superi, eu sunt o fire mai romantica si nu m-am putut abtine sa nu ii i-au apararea.
Multumesc mult! Sigur ca nu ma supar, ar fi culmea sa ma deranjeze ca avem pareri diferite in legatura cu o carte 😀 Stiu ca multi cititori au fost ok cu comportamentul lui Travis si asa cum am mai explicat cuiva la un moment dat, pe mine m-a scos din sarite pentru ca am avut prietene implicate exact in genul acesta de relatii. Si le transformau in cineva cine nu erau, deveneau nefericite, se incheia de obicei urat si per ansamblu, amintirile momentelor urate le dominau pe cele frumoase. Sa stii ca sunt destul de curioasa sa citesc si Fericirea mea esti tu, care nareaza aceleasi evenimente, dar de data asta din perspectiva lui Travis. As vrea sa vad daca privind din punctul lui de vedere, o sa gasesc o explicatie care sa imi para mie ok :)) Dar pe de alta parte, parca mi-e si teama ca o sa ma enervez si mai rau daca nu gasesc, asa ca de aceea o mai aman 😀
Mie sincer mi-a placut mult cartea din perspectiva lui Travis. Nu stiu daca explica felul in care se comporta dar e mai interesanta. Mai ales ca la sfarsit este un epilog in care arata o intamplare de peste multi ani. Arata ce s-a intamplat cu vietile lor si asta este chiar frumos, acolo vezi ca ei au devenit ceea ce si-au dorit si ca sunt foarte fericiti. Si ca Travis s-a scimbat mult, mult de tot. Sper sa o citesti.:)
Oh, e bine sa aud ca se schimba :)) Parca m-ai mai incurajat acum! O s-o cer intr-una din lunile urmatoare de la Trei, dupa ce termin cu unele dintre noutatile lor pe care abia astept sa le citesc 😀
Hei:) ai idee daca mai apar si alte volume? Am gasit o poza pe weheartit cu inca 2 volume scrise de aceasta autoare si cu un nume asemanator. Mi-ar placea la nebunie sa mai apara. A fost una dintre seriile mele preferate
Este aparut deja si vol. 2 la noi: http://www.edituratrei.ro/product.php/Jamie_McGuire_Fericirea_mea_eşti_tu/2572/
Daca mai exista alte volume in engleza, sunt sigura ca vor fi traduse si la noi, editura Trei nu prea obisnuieste sa lase seriile in aer 🙂
Multumesc. Acum am vazut comentariul. Volumul 2 l-am devorat cand a aparut. Am gasit poze cu inca 2 volume. Stii ceva despre ele? E continuata povestea sau nu au legatura?
Nope, nope, nimic. Cauta si tu pe Goodreads, la pagina autoarei si vezi ce carti apar. Eu mi-am pierdut interesul pt serie, de asta nu mai sunt deloc la curent cu ce a mai scos.