Month: November 2012

The Golden Lily

seria Bloodlines, volumul 2

Richelle Mead

Numar pagini: 418

Sinopsis:

Sydney si-ar dori sa mearga la colegiu dar in schimb, este trimisa pe ascuns la o scoala cu internat in Palm Springs, California – cu misiunea de a o proteja pe printesa Moroi Jill Dragomir de asasinii ce vor sa arunce societatea Moroilor intr-un razboi civil. Candva cazuta in dizgratie, Sydney este acum laudata pentru loialitatea si supunerea sa si este vazuta ca un model al Alchimistului exemplar.

Dar cu cat mai apropiata devine de Jill, Eddie si in special de Adrian, cu atat mai mult ajunge sa isi puna intrebari referitoare la principiile invechite ale Alchimistilor, la ideea ei de familie si la ceea ce inseamna cu adevarat apartenenta. Lumea ei devine chiar mai complicata in momentul in care experimente magice arata ca Sydney ar putea detine secretul care sa previna transformarile in Strigoi – cei mai ingrozitori vampiri, cei nemuritori. Dar teama de a nu fi doar asa – speciala, magica, puternica – este ceea ce o sperie mai mult decat orice. La fel de intimidanta este si noua ei relatie cu Brayden, un tip dragut, inteligent, ce pare a fi sufletul ei pereche din toate punctele de vedere. Insa, oricat de perfect ar fi acesta, Sydney se trezeste atrasa de altcineva – cineva care ii este total interzis.

Atunci cand un secret socant ameninta sa distruga lumea vampirilor, loialitatea lui Sydney este deodata testata mai mult ca oricand. Ea incearca sa isi dea seama cum sa puna in echilibru principiile si dogmele pe care le-a invatat si ceea ce ii spun acum propriile instincte.

Ar trebui sa aiba incredere in Alchimisti sau in inima ei?

Parerea mea:

Toate sperantele ca volumul 2 al seriei Bloodlines va fi cu mult mai bun decat primul se transfera mai departe catre volumul 3. The Golden Lily nu a stralucit nici el, din pacate. Partea buna este ca m-am obisnuit intrucatva cu personajele, asa ca nu m-a mai deranjat la fel de tare intriga slab dezvoltata. Oricat de putin interesanta ar fi de fapt actiunea, cititorii ajung probabil sa fie indeajuns de familiarizati si atasati de personaje incat sa nu se simta plictisiti. Dar daca analizezi obiectiv romanul.. abia ultima treime are intr-adevar ceva captivant de oferit. In rest, nu faci decat sa ii urmaresti pe Sydney, Adrian, Jill, Eddie si alte cateva personaje cunoscute in seria Academia Vampirilor cum incearca sa se adapteze la mediul in care sunt fortati sa locuiasca. Descoperim probleme banale, conflicte lipsite de importanta, incercari de a trece neobservati sau de a-si imbunatati situatia, cateva nuante de romantism si relatii lipsite de intensitate cu oamenii obisnuiti. Probabil momentele in care Sydney este pusa fata in fata cu magia de care se teme atat de mult sunt cele mai promitatoare. Si bineinteles, semnele subtile care ne indica o anume atractie intre Adrian si Sydney vor fi si ele pe placul celor care cauta mereu iubirea in aceste povesti. Relatia lui Sydney cu Brayden, tipul care la prima vedere pare perfect pentru ea, mi s-a parut necesara doar pentru a evidentia sentimentele crescande pentru Adrian, sentimente de care nici macar nu este constienta o buna bucata de timp. Confruntarea din final dintre Sydney si Adrian pastreaza o nota realista, oricat de dureroasa ar fi si oricat de tare ne-am dori de fapt ca intre cei doi sa se dezvolte o adevarata poveste de dragoste. Personal, mi se pare ca o astfel de relatie ar insemna pentru Sydney separarea totala de lumea Alchimistilor, iar ceea ce ar castiga in schimbul acestei pierderi nu ar echilibra balanta.

Evident, in ultima parte a cartii apare si o intriga ce atrage atentia mai mult, insa nici aceasta nu surprinde prea tare. La fel ca si in cazul primului volum, Bloodlines, indiciile sunt strecurate inca de la inceput, dinainte ca personajele sa afle ca exista un conflict si un secret. Bineinteles, tinand cont de pistele pe care ne-am plimbat in prima carte a seriei, unele indicii sunt atat de simple si clare incat nu poti decat sa te miri sau sa te enervezi din cauza faptului ca personajele inca nu le-au sesizat.

Cred ca personajele incep sa capete ceva mai multa consistenta, am impresia ca reusim sa le cunoastem ceva mai bine in volumul acesta, desi nu chiar in intregime. O surpriza foarte placuta a fost Angeline. Provenind dintr-o lume total diferita, se lupta la inceput sa se adapteze in noul mediu, face tot felul de trasnai, este rebela, independenta si acida. Treptat insa, intelege care este rolul ei si importanta actiunilor sale si devine un gardian si o prietena perfecta, insa fara sa isi piarda partea aceea indrazneata care ii asigura un farmec deosebit. As scrie despre fiecare imbunatatire adusa si celorlalte personaje, insa m-as intinde prea mult, asa ca va las sa le descoperiti singuri. Ideea este ca desi nu sunt inca perfecte, sunt totusi mai ok decat in volumul anterior.

Din punctul meu de vedere, romanul nu este atat de satisfacator pe cat mi-as fi dorit. Insa nici nu pot sa spun ca nu mi-a placut sa il citesc. Asa cum am spus mai devreme, personajele imi sunt indeajuns de simpatice incat sa nu ma deranjeze sa citesc banalitati despre ele. Insa nu ma pot abtine totusi sa nu simt o oarecare dezamagire din cauza ca autoarea nu a reusit sa ofere mai multa stralucire acestui volum.

Bile albe:

– Personajele secundare. Sonya, Clarence Donahue, Trey, Lia, Jaclyn Terwilliger, etc. Nu stiu daca acesta este un talent al scriitoarei, insa observ ca reuseste mereu sa creeze personaje secundare remarcabile. Asa s-a intamplat si in seria Academia Vampirilor, cand personajele centrale de acum, din seria Bloodlines, Adrian, Jill, Eddie sau Sydney nu jucau decat rol de personaje secundare si pareau cu adevarat admirabile.

Bile negre:

 – Intriga slabuta, subiectul relativ banal, care nu captiveaza cititorul la fel cum au facut-o romanele seriei Academia Vampirilor.