Disponibil la: Leda Books
Colectia: Fantasy Leda
Traducerea: Gabriela Stoica
Numar pagini: 352
Sinopsis:
Lily Parker este trimisa de parintii ei la o scoala particulara elitista din Chicago. Gasca fitoaselor de la Sfanta Sofia este insa mai dificil de suportat decat cerintele academice. Ciudata Scout, singura care se distinge de restul colegelor sale, dispare noaptea in subsolurile cladirii. Urmarind-o, Lily afla ca noua sa prietena face parte dintr-un grup de adolescenti rebeli, cu puteri magice, care au sarcina de a proteja orasul de vampiri, demoni si Seceratori. Ar vrea sa le vina si ea in ajutor, numai ca va avea de infruntat blestemul focului…
Parerea mea:
Sincer, cred ca Blestemul focului e una dintre cele mai slabe carti citite in ultima vreme. Scenariul previzibil si deja super uzat, personaje sterse, suspans.. lipsa, zeci de pagini umplute cu detalii lipsite de importanta, senzatie finala ca ai citit un fanfic sau o carte a unui autor aflat la prima incercare de a scrie. Si culmea e ca autoarea mai are o serie cu destule volume, care pare sa se bucure de succes, deci nu se incadreaza in nici una dintre categoriile acestea.
Pe scurt, povestea suna cam asa: din cauza carierei misterioase a parintilor, Lily Parker ajunge intr-o scoala de fete, cu internat, dintr-un oras nou. Aici avem bineinteles gasca scorpiilor populare cu care intra in conflict de la inceput si colega de camera ciudata, cu care insa se intelege minunat. Pana cand Lily o descopera pe aceasta plecand pe furis din scoala, isi baga nasul in treburile ei si afla astfel ca aceasta are abilitati magice si face parte dintr-un grup de adolescenti cu puteri similare, pusi pe salvat lumea de o organizatie magica malefica. Lily isi descopera si ea puterea secreta, grupul se lupta cu inamicii, castiga – cel putin pe moment, apoi Lily e primita cu bratele deschise in grupul magic si bun. In care, am uitat sa precizez, exista bineinteles si un baiat cu cei mai albastri ochi din lume, cu care urmeaza probabil sa inceapa o relatie.
Cred ca un sfert din text ne-o prezinta pe Lily in timp ce isi alege mancarea de la cantina, se trezeste si e somnoroasa sau in criza de timp, face dus, mananca, strange ambalajul si il pune in buzunarul de la cardiganul bleumarin cu nasturi aurii, etc. Intelegeti voi. Apreciez intotdeauna inserarea unor astfel de detalii, pentru ca ofera un plus de realism povestii si nu ai impresia ca deodata toate cele 24 de ore ale unei zile din viata personajului sunt ocupate cu magia sau cu orice alte noi activitati de care are parte acesta. Insa de data asta a fost prea mult! Singura parte buna este ca stilul este unul usurel, adolescentin, asa ca daca tot citesti fiecare amanunt plictisitor din viata eroinei, cel putin o faci repede..
Ce mi-a placut este faptul ca in multe momente, personajele sunt destul de credibile si in mod ciudat, in ciuda faptului ca portretele lor nu sunt deloc exemplare, dezvolti un sentiment de cordialitate fata de ele. Ceea ce inseamna ca oricat de proaste ar fi anumite parti ale cartii, nu ajungi chiar sa detesti timpul pe care il petreci citind povestea. Autoarea mai introduce in atentia cititorului doua fire secundare, pe care insa nu le clarifica pana la final. Primul este legat de carierele secrete ale parintilor eroinei, iar cel de-al doilea, de un ajutor neasteptat din partea unui membru al taberei adverse. Asta ma face sa cred ca in volumul al doilea al seriei vom avea parte de o poveste mai bine inchegata si de o intriga mai surprinzatoare.
Bile albe:
– Relatia dintre Lily si colega ei de camera, Scout este incarcata de replici amuzante, sarcasm si raspunsuri ironice. In plus, iti ofera un sentiment de naturalete, ca si cum ai asculta de fapt replicile unor persoane reale. In multe romane, unele dialoguri sunt atat de fortate incat e imposibil sa nu iti imaginezi cat de ridicol ar suna in realitate, insa nu este si cazul volumului Blestemul focului, care surprinde placut din acest punct de vedere.
Bile negre:
– Caracterul previzibil al povestii si lipsa unor elemente care sa te tina in suspans.
| Alte recenzii care te-ar putea interesa:
Caderea (seria Cele noua vieti ale lui Chloe King, volumul 1) – Liz Braswell |
My Weekly Book 
de aceasta data , eu sunt prima care iti lasa un comentariu .imi place foarte mult stilul tau , diirect si cinstit, daca iti place iti place, daca nu nuh..ei si acum sa incepem cu aceasta carte , inca ma gandesc daca imi doresc sau nu sa o achizitionez , imi place foarte mult ideea cartii , plus acea scoala imi doresc si eu un asemenea loc …
De asta am si insistat in textul de pe pagina “Despre mine” pe faptul ca recenziile sunt foarte subiective 😀 Bine, ma indoiesc ca ar putea cineva sa vorbeasca vreodata despre o carte fara sa fie subiectiv. Oricum..nu imi pare rau ca am citit-o, doar ca a fost mult sub asteptari. Dar cred ca asta depinde si de cate carti cu idei asemanatoare ai citit, se poate sa fi ajuns eu la saturatie :))
:*
Hm, si mie mi-au placut mult dialogurile dintre Lily si Scout, dar in rest povestea e cam saracuta Si al doilea volum e si mai saracut…
Ah, mi-ai spulberat sperantele :)) M-am apucat de volumul 2 mai devreme si deja m-am distrat cu vreo 2-3 replici de alea, insa e prea devreme sa imi fac o parere.. Oricum, e bine sa stiu ca nu sunt singura care nu a fost incantata de cartea asta, incepeam sa ma ingrijorez ca am citit prea multe carti fantasy si nu or mai avea efectul ala care trebuie asupra mea. Dar daca si tu zici ca ti s-a parut slabuta, m-ai linistit 😀
E ciudat, peste tot erau pareri bune despre Blestemul Focului si cu tot cu recenzia ta negativa, tot sunt dornica sa o citesc :)) Asa sunt eu, incapatanata pana la Dumnezeu :))
Depinde foarte mult de fiecare persoana, Vero, asa ca nu ma mir ca se intampla ca aceeasi carte sa lase impresii diferite. Uite, de exemplu eu am adorat Uratii si Legaminte, insa am vazut ca majoritatea bloggerilor nu au parut foarte incantati de cartile acestea. Sau…despre Frenezia am auzit in primele saptamani de la aparitie ca este extrem de proasta, iar apoi au venit cateva persoane care au laudat-o mult de tot. Deci cred ca depinde si de experienta si modul de gandire al fiecaruia, de ceea ce isi doreste de la o poveste si de asemenea, si de perioada in care o citeste. Poate ca la un moment dat o carte ti se pare geniala, pentru ca este exact ceea ce ai nevoie atunci, insa daca ai citi-o in alta perioada, nu te-ar impresiona prea mult..
Oricum, eu citesc de obicei toate recenziile de pe o multime de bloguri pe care le urmaresc, insa mai mult de curiozitate asa.. M-am lasat influentata doar daca am citit chestii cu adevarat remarcabile si am vazut ca cineva a fost extrem de impresionat. Dar, la fel ca tine, daca sunt pornita sa citesc ceva, oricate pareri negative as gasi, tot voi citi cartea aceea! 😀
Nooo, eu sunt incapatanata in toate: si daca imi dai dovezi si daca imi spune Obama :))
Da, ai dreptate, de exemplu asa mi s-a intamplat cu Twilight: cand am citit-o prima oara topaiam si ma plangeam ca are doar 4 volume si acum mi se pare cam slabuta >.< Dar totusi cu ea am inceput sa devorez cartile, deci nu e asa rea 🙂
Mie Twilight mi s-a parut..ok si atat. Dar am citit-o oricum inainte sa inceapa mania asta cu Twilight, asa ca am tratat-o ca pe o carte absolut normala.. Nu sunt nici acum nici pro, nici contra, desi am vazut ca in general taberele sunt foarte impartite, lumea fie adora cartea, fie o condamna dintr-o mie de motive. Iar eu sunt..la mijloc asa 😀 Dar sincer, apreciez din tot sufletul ceea ce autoarea a reusit sa faca, cum a deschis portile literaturii fantasy, a facut oamenii sa isi doresca sa citeasca si a oferit practic sansa unor autori noi sa fie publicati.. Deci, oricat de proasta ar zice unii ca e seria, tot are un merit care nu poate fi negat..
Eu atunci citeam primul meu volum cu aaa…. orice:))
Acum daca mi-o dai la criticat, am cateva chestii de modificat; dar nu sunt nici pro,genul de obsedat care si-l inchipuie pe Johny Depp in tutu de fericire ca a aparut un nou twilight *:))*, dar nici contra,genul de ‘Huo,twilight,ce-i porcaria asta?’.Prefer sa fiu neutra ^.^
😀 Imaginea asta cu Johny Depp in tutu o sa ma bantuie vesnic de acum, de fiecare data cand o sa aud de Twilight! :)))
=)))) Inchipuieti-l cu codite impletite verzi si tutu roz. E ca si cum ai vedea moartea cu o coasa roz dansand samba =))
Ce interesante sunt cartile care incep cu ceva particular (scoala in cazul de fata). Asa iti poti intr-un fel imagina faptul ca e ceva diferit la personajul respectiv 🙂
Partea cu scoala cu internat deja nu prea mai e o noutate, am vazut ca se foloseste in tot mai multe povesti. Dar intr-adevar..ofera un cadru mai potrivit pt desfasurarea actiunii fata de unul obisnuit, gen..apartament de 3 camere, in care eroina locuieste cu parintii, eventual fratele mai mic si catelul si are ora de venit acasa 🙂