Disponibil la: Libris
Colectia: Stiinta & Filosofie
Traducerea: Patricia Neculae
Numar pagini: 304
Sinopsis:
Cartea de fata nu este o lectura facila. Dimpotriva, socheaza la fiecare pagina, incercand sa ne scoata din conformismul caldut in care ne-am instalat si sa ne faca sa gandim. La fel ca Bertrand Russell in eseul De ce nu sunt crestin (1927), Hitchens incearca sa demonstreze ca religia este o inventie umana, un efect al fricii noastre de moarte si de neant. Mai mult, ea s-a dovedit un adversar al stiintei si al cercetarii, complice cu ignoranta, rasismul si tirania. Autorul vaneaza contradictiile cartilor sfinte”e;, indiferent ca apartin crestinismului, islamului sau iudaismului. Hitchens imbina argumente stiintifice si citate din marii filosofi cu descrierea unor evenimente sociale si politice sau chiar cu anecdote savuroase. Inteligenta argumentatiei si stilul plin de verva, chiar virulent pe alocuri, au transformat cartea intr-unul dintre textele canonice ale ateismului contemporan.
„Violenta, irationala, intoleranta, sustinatoare a rasismului, tribalismului si bigotismului, scufundata in ignoranta si ostila gandirii libere, dispretuitoare la adresa femeilor si coercitiva fata de copii ; religia organizata are multe pe constiinta. “- Christopher Hitchens
Parerea mea:
Candva, prin adolescenta, pre-adolescenta sau pe acolo, am incetat sa mai cred in dumnezeu. Nu a fost un eveniment brusc, nu si-a avut radacinile in vreo intamplare anume, ci a fost declansat numai de faptul ca am inceput sa analizez totul, sa trec prin prisma gandirii lucruri pe care pana atunci le luam probabil ca atare si sa imi pun intrebari. Iar raspunsurile sau, dupa caz, lipsa lor, m-au condus inevitabil catre aceasta cale. Am ajuns la concluzia ca religia si implicit dumnezeu, cel putin asa cum este el vazut in majoritatea credintelor, sunt inventii ale omului. Mai tarziu, am fost surprinsa – desi nu ar fi trebuit, dar cand esti adolescent ai tendinta de a considera ca esti primul care a descoperit cine stie ce adevar -sa descopar ca diferiti filozofi, scriitori sau intelepti au lansat de-a lungul timpului aceeasi idee in nenumarate carti: aceea ca nu dumnezeu a creat omul, ci omul l-a creat pe dumnezeu. Iar daca dumnezeu ar exista cu adevarat si ar fi exact asa cum se sustine ca este, atunci este categoric de o cruzime inimaginabila. Nu o sa ma lansez in teorii, nu incerc sa conving pe nimeni de nimic, nu ma intereseaza prea tare sa ma justific si nu am nici cea mai mica dorinta de a provoca pe cineva sau de a lansa vreo cearta si nu judec nici o persoana dupa credinta sau convingerile sale. Insa trebuie sa mentionez ca mi se pare aproape de la sine inteles acest lucru, mai ales daca iti oferi un pic de timp in care sa te gandesti logic la lume, la istorie, la univers si la omenire. Oricum, daca aveti chef sa dezbatem subiectul, aici ma gasiti 🙂
Cartea Dumnezeu nu este mare este intr-adevar cutremuratoare. De-a lungul vremii am avut ocazia si curiozitatea sa descopar multe informatii despre credinte, practici si obiceiuri din diferite religii, atat din prezent cat si din trecut. Asa ca pentru mine, mare parte din ceea ce am citit in volumul lui Christopher Hitchens nu a fost nou sau socant. Insa toate aceste informatii adunate la un loc si oferite deodata, nu au cum sa nu te marcheze. Insa in cazul cititorilor carora multe dintre lucrurile mentionate de autor le sunt inca necunoscute, lectura aceasta va fi cu siguranta un soc. Cititi-o, indiferent de convingerile voastre. Este o lucrare extrem de bine documentata, construita pe o structura solida si care atinge majoritatea punctelor importante. In ciuda faptului ca este mai degraba un eseu argumentativ, fara a avea o poveste, este usor de parcurs, iar autorul stie exact cat trebuie sa insiste asupra unui subiect si cand este cazul sa treaca mai departe, la urmatorul. Informatiile sunt oferite fara inflorituri, fara detalii inutile si mai important, in ciuda tonului adesea usor ironic, lipseste incercarea de a convinge. Nici o clipa nu mi s-a parut ca Hitchens se straduieste sa converteasca pe cineva la ateism. Dumnezeu nu este mare pare mai degraba un volum scris pentru cei care si-au format deja o opinie solida in directia asta si eventual, poate si pentru cei care sunt in cursul alegerii unei directii. Tot ce ofera Hitchens sunt informatii certe, fapte reale, lucruri care s-au petrecut si care pot fi oricand demonstrate. Ma indoiesc ca autorul si-a propus sa convinga un credincios sa renunte la religie, tocmai pentru ca din tonul lui poti banui usor ca este constient ca aceasta ar fi o incercare zadarnica. Unei persoane care crede in divinitate, nici un argument, oricat de logic, nu ii va zgudui convingerea. Probabil exact pe acest lucru s-au bazat si cei ce au promovat sintagma “crede si nu cerceta”. Pentru ca la o cercetare minima, s-ar spulbera altfel toate crezurile pe care biserica si-a construit puterea.
Hitchens sintetizeaza absolut toate aspectele asupra carora ajung probabil sa reflecteze toti cei care neaga existenta divinitatii. Se concentreaza asupra celor mai frecvente contraargumente, pune accentul pe intrebarile inevitabile si accentueaza si detaliile care pot fi scapate mai usor. Mi s-a parut surprinzator ca aproape toate intrebarile, toate ideile, temele si raspunsurile pe care le-a adunat in aceasta carte exista deja in mintea persoanelor care au ajuns sa nu mai creada in divinitate. Cumva, mi-a lasat impresia ca ateismul se naste individual in mintea fiecarui necredincios, ajungand insa la aceeasi forma comuna pentru toti cei care pasesc in aceasta directie. Ironic, este aproape ca o religie, avand o baza construita pe exact aceleasi elemente in cazul fiecarui om. Diferenta fata de o religie este insa reprezentata de faptul ca de data aceasta, e ceva nascut din propria fiinta, trecut prin filtrul gandirii si al unor analize ce se intind pe ani intregi si nu ceva impus de persoane, factori sau influente din exterior.
Un mare plus al cartii este faptul ca atentia este distribuita in mod egal asupra tuturor religiilor. Nu poate fi considerat asadar un atac asupra vreunui cult, ci trateaza fiecare credinta in aceeasi masura, cu obiectivitate si argumente pertinente, de bun simt. Ma indoiesc de faptul ca vreo religie ar putea veni cu o replica pe masura sau ca ar putea da nastere vreodata vreunei lucrari la fel de bine documentate.
Ceea ce ar putea crede unele persoane este ca autorul reproseaza in special fapte din trecut ale bisericii, eventuale ritualuri aproape primitive pe care le cunoaste probabil oricine, demersuri la scara larga, de o cruzime ametitoare, din secolele trecute sau anumite practici izolate, din cine stie ce comunitati restranse. Insa nu va puteti da seama in ce masura religia afecteaza si in prezent, in cele mai civilizate tari societatea. Este socant modul in care biserica reuseste inca sa aiba un impact atat de urias si de devastator intr-o societate moderna, in secolul 21. De aceea trebuie sa cititi cartea. Pentru ca unele lucruri le stiti poate, de altele veti auzi pentru prima data aici, insa abia cand le vedeti pe toate adunate puteti avea o imagine completa si reala.
Ceea ce trebuie sa mentionez ca volumul nu este neaparat o lectura facila. Necesita un grad mai ridicat de atentie, ceea ce e de la sine inteles, din moment ce este o lucrare ce nu face parte din beletristica insa cel mai important este faptul ca ai nevoie de o baza de informatii pentru a putea absorbi si intelege cat mai mult din scrierea lui Hitchens. Autorul face foarte des referiri la vietile si mai ales la scrierile a diferiti filozofi, scriitori sau personalitati din trecut, incepand de la cei din Antichitate si pana la cei din deceniile trecute, ajungand uneori pana la cei din prezent. De asemenea, trece printr-o serie de evenimente politice din diferite colturi ale lumii sau se opreste asupra unor evenimente sau obiceiuri marcante ce au socat intreaga lume la un moment dat. Dumnezeu nu este mare nu e o carte scrisa in cateva luni. Este probabil o lucrare care a prins forma destul de lent, al carui schelet s-a modelat de-a lungul anilor, la care s-au adaugat incet alte si alte fire. Nu mi-l imaginez pe autor luand brusc decizia de a scrie aceasta carte si incepand sa caute informatii pe care sa le poata folosi. Iar in final, Hitchens confirma el insusi acest lucru: „Am scris aceasta carte de cand ma stiu si intentionez sa continui scrierea ei…” Ceea ce vroiam sa subliniez este faptul ca ai nevoie, ca cititor, de o serie de cunostinte ca sa poti aprecia cartea la adevarata ei valoare. E nevoie ca o anumita curiozitate fata de tot ceea ce se intampla sau s-a intamplat vreodata in lume sa te anime sa acumulezi cat mai multe informatii generale, sa descoperi modul in care functioneaza omenirea. Desigur, autorul ofera un minim de explicatii necesare, pentru fiecare subiect pe care il abordeaza, insa intr-un mod percepi scrierea lui daca stii cine a fost Freud de exemplu, daca ai parcurs vreo lucrare de-a lui Toma d’Aquino sau daca stii ce teme trata Augustin, daca ai macar vag in minte ce a insemnat nazismul sau la ce ritualuri absurde si salbatice sunt supuse unele fetite musulmane in numele religiei chiar si in ziua de astazi. Cartea are deci un impact mult mai slab daca nu ai idee despre majoritatea lucrurilor la care face referire autorul. De aceea consider ca este necesar sa poti face legatura intre ceea ce stii deja si ceea ce este prezentat aici.
Asa cum spuneam si mai sus, cititi volumul, indiferent de convingerile voastre. In cazul in care sunteti credinciosi, probabil nu va va schimba cu nimic alegerea, pentru ca se presupune ca trebuie sa crezi fara sa cercetezi. Nu exista nici un risc deci. In cazul in care sunteti atei sau agnostici, va va confirma ceea ce probabil stiti deja si va va completa imaginea de ansamblu. Iar in cazul in care subiectul nu va starneste nici un interes, veti parcurge o lucrare extrem de bine documentata care cel putin va ofera o serie foarte larga de cunostinte utile.
Recunostinta mea se indreapta catre binecunoscuta librarie online Libris, datorita careia am avut sansa sa citesc aceasta minunata carte. Momentan exista reduceri mari, atat la colectia de carti in engleza, dar mai ales la cea de carti online in romana, asa ca ar trebui sa aruncati o privire pe site. Sigur nu veti pleca de acolo cu mana goala 😀
| Alte recenzii care te-ar putea interesa: |
My Weekly Book 
foarte, foarte interesant, Rox! e prima oară când aud de cartea asta, însă deja mi-a(i) trezit interesul. aș citi-o, sper doar să o găsesc în oraș!
Eu pusesem ochii pe ea de cateva luni. Dar mi-a intrecut asteptarile, chiar a fost perfecta! Mi se pare ca a iesit de pe la finalul lui 2012, deci ar trebui sa o gasesti..
sper să fie!
Oricum, momentan e 18 lei la Libris. Si vad ca la transportul prin curier arata 0. Asa ca merita sa iti faci si comanda in perioada asta, mai ales ca in librarii probabil e la pretul intreg…
eu mă bazam pe biblioteca județeană! =))
Aaaa, eu credeam ca de librarii zici. Nuu, nu cred ca o gasesti. Sau… obisnuiesc sa aduca rapid cartile noi? Eu sunt obisnuita cu biblioteci din alea care au vazut numai clasici! :))
mda, pai, am observat ca in ultimul timp au adus foarte multe carti de la leda si rao, din astea noi, plus nemira! tare as vrea sa fie si asta!
Ah, lucky you! 😀 Ti-am zis, eu cand ma gandesc la o biblioteca, ma gandesc la aia pe care o stiam de la mine din oras, care nu avea nimic publicat in secolul asta :))
=))
O vazusem prin oras si chiar m-am intrebat daca merita citita! Se pare ca da…
Da, da, mie mi s-a parut foarte misto! Bine, s-a si..”mulat” pe gandurile mele, poate de aceea am fost atat de impresionata. Oricum, mi s-a parut ca analizeaza fiecare idee importanta care iti poate trece prin minte cand te gandesti la subiectul asta, asa ca eu o recomand. Si vezi ca e la reducere, vreo 18 lei parca, momentan, pe site la Libris, daca te intereseaza. Nu mai stiu daca transportul e sau nu gratuit in perioada asta, arunca si tu o privire 😉
Cand spui carti online in romana, te referi la carti de downloadat?
Nu, nu, doar ca le poti comanda online. E.. librarie online, nu au si sedii prin tara de unde sa poti cumpara, deci de aici “carti online”.
Mersic! 🙂
Nu ma atrage o carte de genul si nici nu cred ca as citi-o daca as avea ocazia. Nu am nimic cu cei care scriu carti de genul, dar nu stiu la ce le foloseste lor incercand sa demonteze ceva, sau sa schimbe anumite perceptii. Nu inteleg cu ce i-ar ajuta pe oameni sa realizeze ca Dumnezeu nu e asa mare si religia otraveste. Poate doar sa ii faca mai lipsiti de speranta. Habar n-am.
Uite, la scopul publicarii chiar nu ma gandisem. Insa scopul scrisului il inteleg. Eu prin liceu aveam un caiet in care scriam – nu pot sa ii spun jurnal pentru ca nu era asta. Si pe tema asta cu religia si Dumnezeu am scris mult, tocmai pentru a-mi pune ordine in ganduri si pentru a-mi forma niste idei clare din haosul de pana atunci. Si am fost surprinsa sa descopar mai apoi ca foarte multe din ideile pe care le scrisesem (si care mi se pareau mie unice si grozave pe vremea aia :)) ) se regasesc in scrierile multor autori. La fel si in cazul acestui volum, mi s-a parut ca autorul a punctat fiecare chestie pe care o persoana atee a gandit-o si analizat-o vreodata. Bineinteles, se mai adauga si multe intamplari, evenimente din trecut si prezent, etc. Cartea nu e doar un sir de meditatii.
Pana la urma, cred ca e o carte scrisa mai mult pentru cei care deja gandesc asa si nu pentru cei care cred in religie. Nu cred ca are scopul de a “converti” pe cineva la ateism. Poate doar de a convinge mai repede oamenii care deja pun la indoiala credinta. Adica.. daca as fi citit volumul in adolescenta, exact in momentele acelea in care incepeam sa analizez totul, probabil as fi devenit atee in cateva zile in loc de.. nu stiu, cativa ani sau cat mi-o fi luat.
Oricum, tinand cont ca nu cred in religie, nu prea pot sa fiu de acord cu ceea ce ai scris (“Poate doar sa ii faca mai lipsiti de speranta”) pentru ca in opinia mea, religiile au facut si in continuare fac enorm de mult rau omenirii. Indiferent de tipul de religie, nu ma refer doar la unele. Deci disparitia religiilor si a ideii de divinitate in opinia mea ar fi minunata, nici vorba sa afecteze in mod negativ oamenii. Oricum, am scris si in recenzie, parca mi-e si teama sa discut pe subiectul asta pentru ca nu am nici cea mai mica intentie sa conving pe cineva sa creada ce cred eu. Si deci nu as vrea sa para un atac sau ceva de genul, plus ca nici nu stiu cat de sensibil e subiectul pentru fiecare persoana si deci nici nu stiu care e cea mai ok metoda de abordare..
Nu stiu ce sa zic. Cred ca daca este ceva ce ii mai opreste pe oameni uneori sa nu comita anumite atrocitati e poate teama asta ca la un moment dat vor fi judecati pentru faptele lor. Sunt curioasa cum le fac religiile rau oamenilor, adica e alegerea fiecaruia daca faci parte din una sau nu. E alegerea ta daca mergi la biserica sau nu, daca tii cont de regulile lor sau nu. In fine, nu vreau sa insist pe subiectul asta pentru ca nu sunt eu cea mai credincioasa din lume.
🙂 Ti-o imprumut daca la un moment dat o sa fii curioasa sa o citesti. Eu evit de obicei sa dezbat subiectul pentru ca avand parerile foarte ferme, mi-e teama ca intrand intr-o discutie contradictorie cu cineva sa nu las cumva impresia ca as avea dorinta sa “convertesc” acea persoana :))
se pare ca nu intelegi nimic…..
Cristian, fiecare cu parerile lui, nu? 😉 Probabil fiecare tabara crede despre cealalta ca nu intelege nimic…
Am pus ochii pe carte de ceva timp … pe asta și pe Jurnalul fericirii, de Steinhardt 🙂
Înțeleg de ce oamenii au nevoie de religie și credință și chiar pot spune că am văzut atât efectul pozitiv cât și pe cel negativ șa oameni, însă chiar și Biblia are neregularități, motiv pentru care există și atei.
Nu spun că nu cred în Dumnezeu, dar nici nu-mi pun viața în mâinile Sale, N-am atâta credință oarbă în cineva pe care nu-l cunosc și nu-l înțeleg.
Mda… eu de cand eram destul de mica am incetat sa cred.. Oricum, mi s-a parut ca volumul asta aduna fix toate chestiile care iti trec prin minte atunci cand treci din stadiul de credincios in cel de ateu si mai aduce si altele in plus. Mi-a placut enorm de mult, mi s-a parut extrem de bine documentat!
Fiecare este liber sa creada si sa aleaga ceea ce vrea.O mare importanta are si educatia religioasa ce ai primit-o de acasa.Oamenii de obicei vor dovezi palpabile.Oare cum ar reactiona cineva daca l-ar vedea pe Dumnezeu sau pe diavol?Dar daca el ar povesti mai departe ceea ce a vazut, l-ar crede cineva??Chiar ma intreb cate carti despre religia crestina ortodoxa ai citit ca sa faci o diferenta? Mi s-a parut ca ai fost cam rautacioasa cand ai zis “Asa cum spuneam si mai sus, cititi volumul, indiferent de convingerile voastre. In cazul in care sunteti credinciosi, probabil nu va va schimba cu nimic alegerea, pentru ca se presupune ca trebuie sa crezi fara sa cercetezi.”
Sunt foarte multe expresii pe care nu trebuie sa le interpretam mot-a-mot, Trebuie sa citesti printre randuri.
Sper ca nu am deranjat pe nimeni cu acest comentariu,
O seara frumoasa
Of, de ce mai mereu, in discutiile in contradictoriu, oamenii pornesc de la gandul ca interlocutorul sigur a ratat vreo informatie importanta si din cauza aceasta nu are aceeasi parere ca si ei? Ca sa iti raspund la mentiunea cu educatia religioasa primita acasa: sunt singura persoana din familie care este atee. Restul oscileaza intre diferite grade de credinta, de la oameni care cred sincer in divinitate, insa resping ideea de cler si biserica si pana la persoane care urmeaza constiincios majoritatea ritualurilor tipice unui crestin fervent. Asa ca nu sunt de acord cu ceea ce ai spus tu, ca educatia religioasa primita acasa este factorul cel mai important care determina convingerile pe care le vei avea mai tarziu. Desigur, vorbind de situatii normale, nu de cine stie ce cazuri mai putin obisnuite.
Nu stiu la ce fel de carti te referi, daca vorbesti despre carti din acelea scrise de diferiti preoti, la biblie, la manualele scolare, etc. Am citit filosofi (atat antici, cat si crestini – Socrate, Toma de Aquino, Sfântul Augustin spre exemplu) care erau credinciosi, in aceeasi masura in care am citit si opere ale unor filosofi atei (Nietzsche, Cioran, etc). Asa ca a existat mereu un fel de echilibru, un numar egal de influente pro si contra.
Oricum, am aceeasi parere despre toate religiile, nu numai despre cea ortodoxa, cum mi s-a parut ca ti-am lasat impresia. Unele mi se par mai toxice, altele mai pasnice, insa pana la urma, nu sunt foarte departe unele de altele). Iar una dintre problemele principale este exact faptul ca religiile se bazeaza prea mult exact pe indemnul acesta de a citi printre randuri, de a nu lua totul direct, etc. Ok, evident ca nu o fac, insa orice raspunsuri ai cauta la persoanele religioase, te lovesti mereu de indemnuri de genul acesta, de raspunsuri ocolite, de lipsa argumentelor si, fara suparare, din punctul meu de vedere, al logicii. Dintotdeauna mi s-a intamplat asa, indiferent daca incercam un dialog cu un simplu credincios, cu un profesor sau cu un preot. Nu-ti imagina ca m-am hotarat de azi pe maine, “Gata, de maine nu mai cred in dumnezeu!”. A fost un proces indelungat, de ani de zile in care am cautat raspunsuri din ambele tabere, in care am acumulat cunostinte (la modul general, nu vorbesc doar de domeniul acesta), in care am citit si descoperit lucruri si care, intr-un final, a dus la consolidarea acestor convingeri pe care le am acum.
Inteleg motivele pentru care primii oameni au inceput sa creada intr-o forta superioara si partial, reusesc sa pricep si de ce atat de multa lume continua sa creada si in continuare in ceva ce mie mi se pare lipsit de sens. Imi este greu sa accept ideea, pentru ca mie mi se pare atat de logic sa NU crezi, dar asta nu inseamna ca o sa incerc vreodata sa “convertesc” pe cineva. Nu cred ca asta merge in nici unul dintre sensuri, pentru ca este ceva ce tine de fiecare persoana, incepi sa crezi sau viceversa, incetezi sa crezi singur, pentru ca ai ajuns intr-un anumit punct al evolutiei tale si in niciun caz impins de la spate de cineva, oricate argumente ti s-ar oferi.
Nu ai deranjat pe nimeni, nici o grija 🙂
Crezi ca ai putea sa-mi dai un raspuns la primele doua intrebari? 🙂
Sincer, am crezut ca sunt retorice intrebarile acelea 😀 Presupunand ca ar exista cele doua entitati mentionate, banuiesc ca oamenii care le-ar intalni ar reactiona probabil exact in modul in care au reactionat oamenii despre care se povesteste in biblie ca ar fi intalnit ingeri. Nu vad de ce ar avea alt tip de reactii. Si cum la noi au ajuns astfel de povesti, pot doar sa banuiesc ca majoritatea nu si-au facut un scop din a pastra secretul, nu?
Idem si la intrebarea a doua. La fel cum se zice ca ar fi fost primite astfel de povestiri ale unor intalniri miraculoase in trecut, ar fi si in prezent. Unii ar crede, altii nu, unii ar fi convinsi ca a avut loc un miracol, altii ar cataloga persoanele respective drept schizofrence sau, in cel mai bun caz, doritoare de atentie. Nu cred ca ne-am schimbat atat de mult in ultimele mii de ani, oricat de tare ne-ar placea poate sa credem asta. Poate singura diferenta ar fi numarul de reactii, intrucat astazi vestile circula mult mai repede si mult mai departe datorita mass-media si internetului.