Publicat în George Orwell

O mie noua sute optzeci si patru – George Orwell

O mie noua sute optzeci si patru  - George OrwellDisponibil la: Libris

Colectia: Literatura Universala – Top 10

Traducerea: Mihnea Gafita

Numar pagini: 348

 

Sinospis:

Winston Smith este un personaj oarecare: el uraste, iubeste si munceste ca orice alt om. Ceea ce-l face deosebit este faptul ca traieste intr-o lume infernala, in care a uri, a iubi sau a munci sint venite dintr-un efort supraomenesc al fiecarei clipe. Romanul „O mie noua sute optzeci si patru” descrie tabloul apocaliptic al unei Londre din era post-atomica, sediul unui regim totalitar in care orice logica pare sa fi fost abolita. Executiile fara rost, disparitiile peste noapte au devenit un lucru firesc. Trecutul este rescris mereu spre a legitima crimele prezentului, iar instrumentul propagandei este odioasa „nouvorba”, o limba robotizata, care completeaza imaginea de lume ordonata „stiintific” dupa vointa Fratelui cel Mare, care spune ca „razboiul este pace, libertatea este sclavie, ignoranta este putere”.

Romanul O mie noua sute optzeci si patru a inspirat o celebra ecranizare, in anul 1984, avindu-i in distributie pe John Hurt, Richard Burton si Suzanna Hamilton.

Parerea mea:

Distopiile reprezinta unul dintre genurile literare de care sunt extrem de atrasa in ultima vreme, asa ca pe langa cele publicate in ultimii ani, planuiesc sa parcurg si o serie de romane distopice clasice. „O mie noua sute optzeci si patru” este unul dintre cele mai populare titluri, asa ca nu puteam sa il ratez. Multumesc echipei de la Libris – librarie online – pentru ca mi-au oferit aceasta carte pentru recenzie. Probabil multi dintre voi stiti deja ca in gama de carti online se gasesc si nenumarate titluri de carti in engleza, asa ca merita sa aruncati o privire, mai ales ca in permanenta se gasesc si o multime de reduceri.

George Orwell a scris romanul in 1948, deci aproximativ 36 de ani inainte de actiunea imaginara din poveste. Ceea ce inseamna ca lucrurile nu sunt extrem de diferite, nu exista schimbari dramatice, calatorii pe alte planete, o dezvoltare enorma a umanitatii sau tehnologii iesite din comun. Autorul se axeaza mai mult pe evolutia societatii, pe un control aproape total al populatiei de catre Partid, pe adorarea neconditionata a Fratelui cel Mare (Big Brother) – personajul ales pentru a fi imaginea Partidului, pastrand insa conditia omenirii la un nivel destul de slab dezvoltat. Pana la un punct, cu cateva exceptii, societatea prezentata de Orwell aduce cu un soi de comunism usor exagerat. Tele-ecranul – dispozitivul instalat in fiecare locuinta si care face posibila comunicarea intre sistem si populatie si care este de asemenea elementul prin care oamenii sunt urmariti si ascultati in fiecare moment din viata lor este probabil principala deosebire intre traiul din realitatea din perioada comunismului si viata personajelor. Desi legendele urbane din perioada comunismului, ce faceau referire la microfoane ascunse prin pereti in momentul construirii blocurilor aduc intr-o oarecare masura cu dispozitivele imaginate de autor. Pe langa acesta, bineinteles, apar diferente legate de impartirea intregului Pamant in trei zone de guvernare – Oceania, Estasia si Eurasia, de razboiul permanent dintre acestea, devenit un instrument de control si tinere in frau a societatii si de modificarile continue si aproape socante ale trecutului si a tuturor cunostintelor despre lume. Insa ideile principale, controlul total al populatiei, groaza permanenta, disparitiile misterioase, neincrederea in cei mai apropiati oameni, arestarile neasteptate, abuzurile, teroarea, regulile absurde, capacitatea Partidului de a face absolut orice cu fiecare persoana, declaratiile false, informarea gresita, toate acestea sunt extrem de similare unor regimuri reale.

Abia din momentul in care protagonistul patrunde in interiorul unuia dintre Ministere – cel al Iubirii, care in mod ironic, se ocupa de persecutiile prizonierilor si de obtinerea prin tortura a marturisirilor de la cei suspectati ca ar fi complotat impotriva Partidului incep sa apara si diferentele intre povestea lui George Orwell si realitate. Pentru ca telul guvernului din „O mie noua sute optzeci si patru” privind cetatenii care incalca regulile nu este doar acela de a-i face pe oameni sa isi recunoasca greselile si sa isi primeasca pedeapsa pentru orice fel de comportament eronat. In lumea din „O mie noua sute optzeci si patru”, scopul este transformarea psihica a acestor detinuti. Partidul nu ii doreste morti sau pedepsiti ci ii transforma in totalitate exact in ceea ce ar fi trebuit de la inceput sa fie: niste adoratori ai conducerii care in numele acestuia neaga orice adevar, oricat de evident, care ar trada orice si pe oricine daca Partidul ar cere-o si care au cele mai sincere sentimente de admiratie si iubire pentru sistem. Abia apoi cei care au gresit pot fi ucisi.

Unul dintre cele mai fascinante aspecte ale cartii este reprezentat de scopul final al acestui regim totalitar. Acesta este transformarea populatiei intr-una care nu doar traieste corect, conform principiilor si valorilor permise, dar nici macar nu mai gandeste vreodata eronat. Modificarea si reducerea limbajului obisnuit in „nouvorba” are ca scop schimbarea totala si definitiva a gandirii omenirii. Pentru ca in momentul in care nu vor mai exista cuvinte pentru multe notiuni, creierul uman nu va mai fi capabil nici sa le gandeasca. Destul de tarziu am inteles aceste aspecte, initial nu vedeam importanta nouvorbei, insa aceasta este fara indoiala unul dintre lucrurile cu cea mai mare semnificatie.

Romanul nu este, evident, la fel de alert ca distopiile contemporane. Insa nici nu duce lipsa de momente tensionate, de scene care iti dau fiori si de pasaje incarcate de suspans si emotii. Drumul protagonistului porneste de la cel al cetateanului obisnuit care crede in Partid, trece prin perioada in care incepe sa sesizeze anumite neconcordante si ajunge la momentul in care se revolta impotriva sistemului, in care incepe sa incalce regulile si sa aspire la o revolutie. Exista si o poveste de dragoste ce se incheaga in mod neasteptat, ale carei implicatii vor deveni in finalul cartii exact pasul final pe care il face protagonistul in predarea totala a fiintei, mintii si sufletului sau in mainile Partidului. Deznodamantul este total neasteptat, mai ales pentru cititorii obisnuiti ca binele sa invinga in carti si speranta sa rasara din cenusa revolutiei.

Romanul este ca un carusel ce impleteste un ton molcom cu momente intense si scene emotionante, pasaje filosofice, monologuri derutate, discutii socante si tablouri violente, tratamente de o cruzime iesita din comun si  idei bulversante, ce imping la meditatie si analiza.

Bile albe:

– Exista cateva pagini in care ne sunt prezentate pasaje dintr-o carte ilegala ce se presupune ca ar apartine Fratiei – gruparea ce planuieste sa rastoarne conducerea. Sunt probabil cele mai interesante pasaje, dezbatand in detaliu intentiile, istoria si organizarea Partidului si a intregii lumi, insa si cele mai solicitante pentru cititor, intrucat stilul se schimba deodata si esti fortat sa cresti gradul de concentrare. Este imposibil sa nu remarci usurinta cu care autorul face trecerea de la un ton la altul, modul in care stilul devine deodata obiectiv, lipsit de nuante personale si capacitatea scriitorului de a-ti capta atentia in totalitate si extrem de brusc, prin descrierea unui sistem de guvernare atat de radical.

Bile negre:

– Prima parte a cartii, cea in care protagonistul abia incepe sa se transforme dintr-un cetatean model intr-unul pregatit si doritor sa lupte pentru dizolvarea sistemului este destul de lenta, adesea deconcentrata si parand a se axa in multe momente pe amintiri sau detalii de o importanta minora. Parte din acestea isi gasesc mai tarziu explicatia, insa raman si unele amanunte al carui rol este incert. Actiunea adevarata incepe abia din urmatoarea parte a romanului (din totalul de 3, in care este impartit), asa ca cititorii mai nerabdatori ar putea fi nemultumiti de acele prime capitole.

Update:

La vreo doua zile dupa ce am postat recenzia, am citit pe bookblog.ro articolul „Vânzări record pe Amazon pentru romanul 1984„. Mi s-a parut interesanta coincidenta, la fel ca si textul in sine. Daca sunteti curiosi sa cititi articolul, click AICI.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Minunata lume noua – Aldous Huxley

Imparatul mustelor – William Golding

Reclame
Publicat în George Orwell

Ferma Animalelor – George Orwell

Disponibil la: Libris

Colectia: Literatura Universala

Traducerea: Mihnea Gafita

Numar pagini: 192

 

Sinopsis:

Ferma Animalelor a inspirat o celebra animatie difuzata in anul 1954, reluata in 1999 de un film in care vocile personajelor au fost dublate, printre altii, de Patrick Stewart, Julia Louis-Dreyfus si Peter Ustinov.

Cind animalele de la ferma isi alunga stapinul betiv, toate sint cuprinse de un zel colectiv. Fiecare munceste peste program, productivitatea creste si, pentru moment, toate gurile sint satule. Regulile de aur ale colectivitatii vor fi inscrise cu litere uriase pe un hambar: toate animalele sint egale, nici un animal nu va bea alcool, nu va purta haine, nu va dormi in pat, nu-si va ucide semenii. Dar nu va trece mult pina cind porcii vor prelua conducerea fermei si se vor bucura de toate privilegiile puterii. Punctul culminant al utopiei Ferma Animalelor poate fi inteles fie si numai din ultima regula care mai ramine inscrisa pe hambar: „Toate animalele sint egale, numai ca unele animale sint mai egale decit altele”.

„Ferma Animalelor este o fabula politica plina de intelepciune, de compasiune si de invataminte pentru vremurile pe care le traim.” (New York Times)

Parerea mea:

Probabil majoritatea dintre voi ati auzit de romanul lui George Orwell, Ferma Animalelor. In cazul in care nu ati apucat sa il cititi pana acum, va recomand sa o faceti, pentru ca romanul nu si-a castigat popularitatea fara motive intemeiate. Eu multumesc librariei online Libris pentru ca mi-a oferit ocazia de a citi Ferma Animalelor. Daca doriti sa va achizitionati cartea, o gasiti pe site-ul librariei la un pret foarte bun, alaturi de mii de alte carti online in romana si la fel de multe carti in engleza.

Sunt intotdeauna impresionata de romanele ce infatiseaza povesti ce au ramas la fel de actuale in zilele noastre, desi initial cartile faceau referire la perioade de acum zeci sau sute de ani. Este si cazul romanului Ferma Animalelor, ale carui semnificatii au depasit nu doar bariera timpului, ci si pe cea a spatiului. Autorul a scris cartea ca o critica cu nuante de parodie la adresa societatii rusesti, din perioada unor binecunoscuti lideri sovietici care au instaurat un regim totalitar. Tulburator este insa faptul ca povestea lui George Orwell poate fi suprapusa la fel de bine si in prezent pe societatea actuala. Nu stiu daca si pe cea din alte parti ale lumii, insa pe cea de la noi, cu siguranta! Poate ca nu se potriveste exact, 100%, insa gradul de asemanare este unul extrem de ridicat.

Nu sunt deloc fan politica, ceea ce se intampla ma dezgusta indeajuns incat sa prefer sa traiesc intr-o dulce ignoranta. Partial si pentru ca mi se pare ca inaintam cu spor si drag spre dezastru si ca nu prea se intrevede vreo raza de soare in viitorul apropiat. Oricum.. asta nu inseamna insa ca, vrand nevrand, nu observ totusi modul in care evolueaza organizarea societatii. Si nu pot sa nu fiu surprinsa de cat de asemanatoare este lumea noastra cu cea din Ferma Animalelor. Repet, poate nu neaparat in ansamblu, ca sistem general, insa privite separat, majoritatea aspectelor si detaliilor sunt aproape identice. Incepand de la modificarile insesizabile ale principiilor propuse la inceput, pana la minciunile socante si lipsite de orice sentiment de jena, la care se ajunge in doar cateva luni. De la modul in care oamenii se lasa manipulati, aproape dorindu-si asta, pana la speranta lipsita de argumente sau de o baza cat de cat solida ca totul e..binisor si ca merge din ce in ce mai bine. De la ascunderea sau modificarea istoriei, pana la instigarea impotriva unor dusmani inventati si redirectionarea urii in sensuri eronate. De la negarea adevarului din partea celor care conduc o tara si pana la negarea adevarului din partea poporului condus. Din motive de egoism, lacomie sau dorinta de putere din partea unora si din motive de prostie, teama si nepasare din partea altora.

Ferma Animalelor nu este doar o critica referitoare la conducatorii ipocriti ci e adresata in egala masura si oamenilor ce se lasa condusi in directii dezastruoase, cu zambetul pe buze, in ciuda evidentei. A oamenilor care se lasa striviti si jucati pe degete ca niste marionete in jocul papusarului. Care uita sacrificiile de ieri, promisiunile pe care si le-au facut lor insisi si pierd invataturile propriilor greseli din trecut, repetandu-le apoi iar si iar. Nu stiu daca opera lui George Orwell loveste mai tare in lacomie si minciuna sau in prostie si umilinta. Fiecare personaj – individual sau colectiv- prezinta o anumita tipologie umana, impecabil creionata. Insa, veti observa ca din pacate, din aceasta poveste lipseste un personaj important: tipul eroului. Din nou, la fel ca in realitate..

Nu poti sa nu te simti cuprins de un val de sentimente contradictorii: mila si dezgust – in acelasi timp, pentru animalele persecutate, dispret, ura dar si un soi de intelegere pentru animalele conducatoare. Pentru ca, cine e mai rau pana la urma? Cine merita judecat mai aspru? Cel care ia daca vede ca se poate si are de unde sau cel care permite altora sa ii ia ce este al sau?

Bile albe:

Cartea are un ton usor, de povestioara, ai impresia ca citesti o fabula ceva mai lunga si nu un roman. In plus, numarul de pagini nu este deloc unul mare, asa ca Ferma Animalelor se poate citi in doar o ora-doua. Si merita din plin!

Bile negre:

– Mi-e greu sa gasesc vreun punct slab unei astfel de lecturi. Nu neaparat din cauza renumelui cartii, ci mai ales datorita constructiei povestii si stilului utilizat. Poate doar cateva inadvertente temporale – am avut la un moment dat senzatia, spre final, ca perioadele de timp mentionate de autor incepusera sa nu se mai suprapuna perfect cu desfasurarea actiunii sau cu existenta unora dintre personaje.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Insula pinguinilor – Anatole France

Numele trandafirului – Umberto Eco