Ferma Animalelor – George Orwell

Disponibil la: Libris

Colectia: Literatura Universala

Traducerea: Mihnea Gafita

Numar pagini: 192

 

Sinopsis:

Ferma Animalelor a inspirat o celebra animatie difuzata in anul 1954, reluata in 1999 de un film in care vocile personajelor au fost dublate, printre altii, de Patrick Stewart, Julia Louis-Dreyfus si Peter Ustinov.

Cind animalele de la ferma isi alunga stapinul betiv, toate sint cuprinse de un zel colectiv. Fiecare munceste peste program, productivitatea creste si, pentru moment, toate gurile sint satule. Regulile de aur ale colectivitatii vor fi inscrise cu litere uriase pe un hambar: toate animalele sint egale, nici un animal nu va bea alcool, nu va purta haine, nu va dormi in pat, nu-si va ucide semenii. Dar nu va trece mult pina cind porcii vor prelua conducerea fermei si se vor bucura de toate privilegiile puterii. Punctul culminant al utopiei Ferma Animalelor poate fi inteles fie si numai din ultima regula care mai ramine inscrisa pe hambar: „Toate animalele sint egale, numai ca unele animale sint mai egale decit altele”.

„Ferma Animalelor este o fabula politica plina de intelepciune, de compasiune si de invataminte pentru vremurile pe care le traim.” (New York Times)

Parerea mea:

Probabil majoritatea dintre voi ati auzit de romanul lui George Orwell, Ferma Animalelor. In cazul in care nu ati apucat sa il cititi pana acum, va recomand sa o faceti, pentru ca romanul nu si-a castigat popularitatea fara motive intemeiate. Eu multumesc librariei online Libris pentru ca mi-a oferit ocazia de a citi Ferma Animalelor. Daca doriti sa va achizitionati cartea, o gasiti pe site-ul librariei la un pret foarte bun, alaturi de mii de alte carti online in romana si la fel de multe carti in engleza.

Sunt intotdeauna impresionata de romanele ce infatiseaza povesti ce au ramas la fel de actuale in zilele noastre, desi initial cartile faceau referire la perioade de acum zeci sau sute de ani. Este si cazul romanului Ferma Animalelor, ale carui semnificatii au depasit nu doar bariera timpului, ci si pe cea a spatiului. Autorul a scris cartea ca o critica cu nuante de parodie la adresa societatii rusesti, din perioada unor binecunoscuti lideri sovietici care au instaurat un regim totalitar. Tulburator este insa faptul ca povestea lui George Orwell poate fi suprapusa la fel de bine si in prezent pe societatea actuala. Nu stiu daca si pe cea din alte parti ale lumii, insa pe cea de la noi, cu siguranta! Poate ca nu se potriveste exact, 100%, insa gradul de asemanare este unul extrem de ridicat.

Nu sunt deloc fan politica, ceea ce se intampla ma dezgusta indeajuns incat sa prefer sa traiesc intr-o dulce ignoranta. Partial si pentru ca mi se pare ca inaintam cu spor si drag spre dezastru si ca nu prea se intrevede vreo raza de soare in viitorul apropiat. Oricum.. asta nu inseamna insa ca, vrand nevrand, nu observ totusi modul in care evolueaza organizarea societatii. Si nu pot sa nu fiu surprinsa de cat de asemanatoare este lumea noastra cu cea din Ferma Animalelor. Repet, poate nu neaparat in ansamblu, ca sistem general, insa privite separat, majoritatea aspectelor si detaliilor sunt aproape identice. Incepand de la modificarile insesizabile ale principiilor propuse la inceput, pana la minciunile socante si lipsite de orice sentiment de jena, la care se ajunge in doar cateva luni. De la modul in care oamenii se lasa manipulati, aproape dorindu-si asta, pana la speranta lipsita de argumente sau de o baza cat de cat solida ca totul e..binisor si ca merge din ce in ce mai bine. De la ascunderea sau modificarea istoriei, pana la instigarea impotriva unor dusmani inventati si redirectionarea urii in sensuri eronate. De la negarea adevarului din partea celor care conduc o tara si pana la negarea adevarului din partea poporului condus. Din motive de egoism, lacomie sau dorinta de putere din partea unora si din motive de prostie, teama si nepasare din partea altora.

Ferma Animalelor nu este doar o critica referitoare la conducatorii ipocriti ci e adresata in egala masura si oamenilor ce se lasa condusi in directii dezastruoase, cu zambetul pe buze, in ciuda evidentei. A oamenilor care se lasa striviti si jucati pe degete ca niste marionete in jocul papusarului. Care uita sacrificiile de ieri, promisiunile pe care si le-au facut lor insisi si pierd invataturile propriilor greseli din trecut, repetandu-le apoi iar si iar. Nu stiu daca opera lui George Orwell loveste mai tare in lacomie si minciuna sau in prostie si umilinta. Fiecare personaj – individual sau colectiv- prezinta o anumita tipologie umana, impecabil creionata. Insa, veti observa ca din pacate, din aceasta poveste lipseste un personaj important: tipul eroului. Din nou, la fel ca in realitate..

Nu poti sa nu te simti cuprins de un val de sentimente contradictorii: mila si dezgust – in acelasi timp, pentru animalele persecutate, dispret, ura dar si un soi de intelegere pentru animalele conducatoare. Pentru ca, cine e mai rau pana la urma? Cine merita judecat mai aspru? Cel care ia daca vede ca se poate si are de unde sau cel care permite altora sa ii ia ce este al sau?

Bile albe:

– Cartea are un ton usor, de povestioara, ai impresia ca citesti o fabula ceva mai lunga si nu un roman. In plus, numarul de pagini nu este deloc unul mare, asa ca Ferma Animalelor se poate citi in doar o ora-doua. Si merita din plin!

Bile negre:

– Mi-e greu sa gasesc vreun punct slab unei astfel de lecturi. Nu neaparat din cauza renumelui cartii, ci mai ales datorita constructiei povestii si stilului utilizat. Poate doar cateva inadvertente temporale – am avut la un moment dat senzatia, spre final, ca perioadele de timp mentionate de autor incepusera sa nu se mai suprapuna perfect cu desfasurarea actiunii sau cu existenta unora dintre personaje.

Alte recenzii care te-ar putea interesa: Insula pinguinilor – Anatole France Numele trandafirului – Umberto Eco