My Weekly Book

Disponibil la: Libris

Colectia: Literatura Universala

Traducerea: Mariana Piroteala

Numar pagini: 320

Sinopsis:

Nu poti privi viitorul
Nu te poti intoarce in trecut
Poti afla secretul doar
…apasand butonul „Play”.

Clay Jensen nu vrea sa stie nimic despre casetele pe care le-a inregistrat Hannah Baker. Hannah a murit. Si secretele ei ar trebui ingropate odata cu ea. Dar vocea acesteia ii spune ca numele lui se regaseste pe casete – si ca, intr-un fel, el este responsabil de moartea ei.

Pe tot parcursul noptii, Clay asculta inregistrarile. Merge pe urmele indicatiilor lasate de Hannah, prin oraselul in care locuieste… si ceea ce descopera ii va schimba viata pentru totdeauna.

In curand, un film produs de Universal Studios, avand-o in rolul principal pe Selena Gomez. – www.thirteenreasonswhy.com

Parerea mea:

Nu stiam la ce sa ma astept atunci cand am inceput cartea aceasta. Ideea romanului ma atrasese inca de cand am auzit de el, insa recenziile citite ulterior m-au facut sa cred ca de fapt lectura nu va fi chiar una interesanta. Stiti cu totii probabil despre ce este vorba in mare. O adolescenta se sinucide, lasand in urma un set de casete pe care a inregistrat 13 motive care au condus-o in aceasta directie. Casetele vor circula pe rand catre acele 13 persoane care au stat in spatele fiecarui motiv. Am observat ca majoritatea nemultumirilor cititorilor provin de la aceste motive, care pot parea pentru unii superficiale sau stupide.

Sincer, mie mi-a placut povestea si intr-o oarecare masura, cred ca inteleg de ce protagonista a facut o astfel de alegere. Intr-adevar, privite separat, motivele nu par a fi motive serioase. Sau nu toate. Iar cele care sunt cu adevarat serioase, ar fi trebuit poate sa determine protagonista sa aiba cu totul alte reactii. Insa cele 13 motive trebuie privite ca un intreg. Chiar si autorul insista asupra acestui aspect atunci cand mentioneaza efectul bulgarelui de zapada. Pentru ca lucrurile pe care le experimenteaza Hannah au acest efect nu doar in cursul vietii de zi cu zi ci isi dezvolta si un al doilea rol. Se transforma si intr-o parte integranta a psihicului ei, ii modifica personalitatea, felul de a interactiona cu ceilalti, de a privi lumea si de a reactiona la ceea ce i se intampla. Mai mult, ar trebui sa intelegem si faptul ca cele 13 motive nu sunt singurele. Ele reprezinta doar varful icebergului, iar dedesubt se ascund chestiuni de o importanta mult mai mare. Hannah nu dezvaluie decat acele lucruri ce au legatura directa cu destinatarii casetelor, dar sugereaza adesea ca in spatele deciziei sale sta de fapt o gama mult mai larga de aspecte neplacute, oferind chiar indicii vagi despre o familie pe cale sa se destrame si despre o serie de alte probleme pe care le trece sub tacere.

Nu stiu daca am dreptate, insa mie mi se pare ca in adolescenta lucrurile capata dimensiuni diferite fata de cele reale. Anumite lucruri foarte importante pot fi privite in adolescenta ca fiind banale, in timp ce unele maruntisuri par a avea o amploare mult mai crescuta. Tot atunci, consideram uneori in mod eronat ca unele alegeri gresite nu vor avea consecinte prea grave, in timp ce unele situatii destul de usor de descalcit par a fi capatul lumii, fara posibilitatea de a mai fi rezolvate. Asa ca de aceea motivele Hannei nu mi se par superficiale. A nu se intelege nici ca sustin o astfel de alegere, dar nici ca o blamez. Pur si simplu, consider ca fiecare este liber sa ia orice decizii il privesc. Exista oameni si oameni, fiecare cu personalitatea lor. Unii sunt mai puternici, altii cedeaza mai usor. Exista diferite concursuri de imprejurari cand si cei mai puternici pot cadea. Asa ca decizia Hannei nu mi se pare neaparat neintemeiata. Poate ca unii cititori considera ca motivele ei nu au fost solide. Poate ca altii ar fi facut acel pas chiar mai repede decat ea. Majoritatea dintre noi probabil suntem de acord ca nu avem dreptul sa judecam persoanele reale. Asadar, am putea incerca sa facem acelasi lucru si in cazul acestei carti. Sa o privim pe Hannah nu ca pe un personaj virtual, ci ca pe o persoana reala. Pentru ca ar putea fi. Pentru ca nenumarate persoane se sinucid in realitate si pentru motive pe care le gasim chiar mai neinsemnate decat pe cele ale Hannei. In momentul in care un om ia o astfel de decizie, este evident faptul ca pur si simplu i se pare ca nu mai poate continua. Cum am putea indrazni noi sa ii reprosam ca motivele sale nu erau indeajuns de solide? Cum am putea sa ne gandim ca sunt nesemnificative, doar pentru ca noi le vedem asa? Este pur si simplu o chestie de interpretare, de atitudine in fata destinului, a lumii din jur si a vietii insasi. Este de bun simt sa intelegi ca vedem lucrurile diferit, ca reactionam diferit, ca suntem afectati in mod diferit de ceea ce ni se intampla. Ca ceea ce pe tine te lasa rece pe altul il poate distruge. Nu exista o metoda de masurare a suferintei. Asa ca nu, mie nu mi se pare ca protagonista s-a sinucis din niste motive lipsite de importanta.

Mi-a placut romanul, mi s-a parut realist, lipsit de dorinta de a soca in ciuda subiectului controversat. Este ca o trezire brusca, o sclipire care te face sa vezi deodata lucrurile intr-o lumina noua. Niciodata nu ne gandim la modul in care gesturile, cuvintele sau atitudinile noastre ii influenteaza pe cei din jur. Cel mai probabil, nici daca ne-am gandi, nu am avea ce sa facem, pentru ca nu poti controla evolutia unor situatii care se transforma in avalanse. Poate ca nu vom deveni neaparat mai buni, mai atenti sau mai constienti dupa lectura acestei carti. Sau poate ca da. Asa cum scriam mai devreme, pana la urma, fiecare reactioneaza diferit 🙂

Bile albe:

Tonul linistit al eroinei prin care evidentiaza hotararea ei, faptul ca procesul de gandire ce a dus la aceasta decizie a fost complet si convingerea ca orice interventie din partea vreunuia dintre oamenii care ii vor asculta post mortem povestea nu ar mai fi salvat-o. Prin contrast, suspansul caruia ii da nastere vocea agitata a lui Clay; tensiunea creata din combinatia povestii narate atat de lent, de calm, de catre Hannah si sentimentul tumultuos de anticipare a punctului culminant pe care il traieste Clay.

Bile negre:

Trecerea continua de la punctul de vedere al Hannei la perspectiva lui Clay a fost adesea destul de derutanta. In unele pasaje, este evident din prima clipa cine e naratorul, insa au existat si destul de multe fragmente in care habar nu aveam a cui poveste o citeam in momentul acela. Si odata ce intelegeam a cui voce o „ascult”, in cazul in care ma inselasem asupra naratorului, trebuia sa recitesc fragmentul ca sa il pot percepe corect.

Update:

Uitati ce coperta frumoasa am gasit. Daca am vazut eu bine,cred ca este editia paperback din Indonezia. Mi se pare mult mai draguta si potrivita decat cea care a aparut prin restul tarilor.