My Weekly Book

Disponibil la: Editura Epica

Colectia: Young Adult/+14 ani – Contemporary Fiction

Traducerea: Cristina Jinga 

Numar pagini: 368

Sinopsis:

Anna abia asteapta ultimul an de liceu in Atlanta, unde are o slujba ideala, o prietena credincioasa si un baiat de care-i place si de care e pe cale sa se indragosteasca. Se intelege de ce nu e deloc incantata cand e expediata la un internat in Paris – asta pana-l intalneste pe Etienne St. Clair. Inteligent, cuceritor, frumos, Etienne le are pe toate… inclusiv o relatie serioasa cu o fata. Dar, in Orasul Luminilor, dorintele obisnuiesc sa se implineasca. Oare un an de apropiere sentimentala, cu suisurile si coborasurile ei, va sfarsi cu mult asteptatul sarut frantuzesc?

Stephanie Perkins tine tensiunea romantica si atractia la intensitate maxima, intr-un roman care cu siguranta o sa topeasca inimi.

Parerea mea:

Imi simt mintea atat de plina de „Anna si sarutul frantuzesc” incat am impresia ca din invalmaseala asta de ganduri nu voi reusi sa le aleg pe cele care vor arata cu adevarat cat de mult mi-a placut romanul. Povestea nu e neaparat una iesita din comun: o adolescenta americanca e trimisa de parinti la o scoala cu internat din Franta chiar in ultimul an de liceu, fiind nevoita sa isi lase in urma viata aproape perfecta de pana atunci si sa se adapteze la cultura unei tari despre care nu stie mai nimic. Insa modul in care autoarea spune aceasta poveste m-a cucerit de la primele pagini si cu fiecare capitol citit, am indragit tot mai mult cartea.

Actiunea se invarte in jurul Annei si a noilor prieteni pe care si-i face in Paris. Din grupul de amici face parte si Etienne St. Clair. Carismatic, inteligent, politicos, fermecator… intr-un cuvant, perfect. Insa… intr-o relatie serioasa. Asa ca Anna incearca sa isi reprime sentimentele crescande pentru el si sa ignore atractia pe care o simte. Ceea ce ii si reuseste, intrucat cei doi ajung in scurt timp cei mai buni prieteni. Fiecare dintre ei trece la un moment dat prin momente dificile, asa ca rolurile se schimba adesea, fiecare fiind un adevarat sprijin pentru celalalt. Lucrurile oscileaza continuu de la o prietenie sincera la momente ciudate, in care atractia dintre ei creeaza situatii jenante.

Mi-a placut enorm modul in care autoarea a redat prietenia dintre personaje, modul in care se modifica dinamica grupului, cum se sudeaza incet relatiile dintre membrii acestuia. Este atat de naturala prietenia lor, atat de lipsita de interese, de griji, de tensiuni, de stresul care ajunge atunci cand depasesti perioada adolescentei sa fie o constanta in viata oricui. Am vazut cateva recenzii negative pe GoodReads in care cititorii criticau faptul ca romanul este superficial, tratand problemele imaginare ale unor adolescenti de bani gata, ce nu au habar de viata adevarata si problemele reale. Insa chiar nu conteaza aceste lucruri! Nu mi se pare ca are absolut nici o importanta faptul ca majoritatea personajelor au bani sau ca viata lor este lipsita de griji materiale. Pentru ca asta nu diminueaza semnificatia a ceea ce simt si experimenteaza. Pentru ca la 17 ani totul e important! Poate ca peste ani sau privind din exterior, dramele nu sunt drame, problemele par lipsite de importanta si suferintele superficiale. Insa atunci cand tu esti personajul principal si ai varsta aceea, totul e mai intens, fiecare lucru are proportii diferite, durerea, iubirea, tradarea, confuzia, teama, toate sunt reale si enorme! Asa cum vorbeam chiar zilele trecute cu cineva, sunt de parere ca indiferent de cat de plictisitoare sau banala ti-ar fi adolescenta si oricat de spectaculoasa ar putea deveni viata ta mai tarziu, cand esti adult, parca tot in adolescenta simti si traiesti mai intens! Pentru ca totul e mai exploziv atunci, mai stralucitor, mai viu, mai puternic!

Trecand mai departe, la relatia dintre Anna si St. Clair care se muta din zona sigura a prieteniei in cea incerta a iubirii, trebuie sa va spun ca romanul m-a facut sa imi fie dor de toata gama aceea de emotii confuze prin care treci in momentul in care incepi sa te indragostesti. Nu ma refer la momentele cand esti deja indragostit, intr-o relatie stabila sau iubesti de ceva vreme, ci la ameteala aceea haotica de la inceput, cand teama, speranta si fascinatia se impletesc si te poarta prin cele mai tulburatoare, dragute si ilogice stari. Si daca tot suntem aici, fetelor, asa se cucereste un baiat! Nu prin artificii ieftine si trucuri stupide, ci, oricat de cliseic ar suna, prin a fi tu insati, prin naturalete, inteligenta si lipsa de egoism.

Intregul roman este teribil de dulce, induiosator si amuzant. Cu toate momentele uneori jenante, cu toate gesturile sau cuvintele gresite, cu toate crizele adolescentine uneori hiperbolizate, cu toate geloziile exagerate, deciziile lipsite de logica si certurile ce puteau fi evitate, povestea este atat de autentica si sincera incat e greu sa analizezi la rece comportamentul personajelor sau sa te astepti ca acestea sa judece obiectiv ceea ce li se intampla. Da, protagonistii fac uneori greseli; da, de multe ori un singur cuvant ar fi putut regla situatii dezastruoase; da, adesea totul s-ar fi rezolvat usor doar printr-o discutie sincera. Insa lucrurile nu sunt niciodata atat de simple cand esti in liceu si uneori, raman aproape la fel de complicate si haotice chiar si mai tarziu, cand tu esti cel implicat in ele. Asa ca autoarea a facut o treaba minunata, redand impecabil intreaga gama de senzatii, de actiuni si dialoguri. Exista atat de multe scene haioase, atat de multe momente emotionante, atatea gesturi surprinzator de inocente, incat ajungi parca sa simti si tu teama, entuziasmul, timiditatea sau curajul impulsiv pe care le descrie autoarea, ajungi sa zambesti instinctiv atunci cand unul dintre protagonisti zambeste, sa iti bata inima mai repede atunci cand pulsul eroinei o ia razna, sa te simti tensionat sau furios cand protagonistii trec prin stari similare. In plus, intalnesti atat de multe scene sau replici amuzante, incat „Anna si sarutul frantuzesc” va fi o lectura savuroasa!

Bile albe:

– Stilul cuceritor, natural si sincer, portrete credibile ale personajelor; replici si reactii veridice, lipsite de artificialitatea intalnita uneori in dialogurile din alte carti.

Bile negre:

– Poate ca trecerea Annei de la rolul de prietena buna la ipostaza de (aproape) iubita geloasa si isterica din ziua aniversarii ei este un pic prea mult. Pentru cateva pagini, povestea mi-a placut mai putin din acel punct, insa chiar si in conditiile acestea, inteleg totusi ca presiunea tuturor acelor luni trecute si sentimente confuze si-a facut in sfarsit efectul, facand-o pe eroina sa explodeze si sa isi schimbe atitudinea la 180 de grade.