Disponibil la: Libris
Colectia: Biblioteca Polirom.Seria de autor Salman Rushdie
Traducerea: Dana Craciun
Numar pagini: 656
Sinopsis:
Controversatul roman Versetele satanice i‑a adus lui Rushdie premiul Whitbread, o nominalizare la premiul Booker si o condamnare la moarte a carei amenintare inca mai staruie asupra scriitorului. Polemicile legate de posibilele conotatii blasfematorii ale cartii au pus uneori in umbra discutiile legate de meritele literare ale textului si de rolul jucat de acesta pe scena literaturii contemporane britanice. Dar Versetele satanice e de fapt un roman superb despre dezradacinari de tot felul, despre mosteniri care trebuie sau nu acceptate, despre masti, straturi de identitati si istorii. Este in egala masura o carte a regasirilor si una a afirmatiilor, o poveste fascinanta, plina de personaje fabuloase dintr‑o lume aflata la granita dintre iluzie si realitate.
Lui Salman Rushdie i‑a fost decernat recent titlul de Cavaler al Imperiului Britanic, fapt ce a suscitat reactii violente din partea fundamentalistilor islamici, reactualizind resentimentele pricinuite de publicarea Versetelor satanice.
„Versetele satanice este o carte care isi are locul alaturi de marile alegorii ale identitatii din literatura universala, precum Calatoriile lui Gulliver, Candide sau Viata si opiniunile lui Tristram Shandy, Gentleman.” (The New York Times Book Review)
Parerea mea:
Multumesc librariei online Libris pentru ca mi-a oferit aceasta carte. Daca intrati zilele acestea pe site-ul librariei Libris, puteti profita de reduceri de 50% la o colectie de 50 de carti online in romana si de 15% la peste 100.000 de carti in engleza! Sa tot citesti asa! 🙂
De cand am auzit ca autorul romanului Versetele Satanice a primit o condamnare la moarte in tara sa pentru publicarea acestei carti, am devenit extrem de curioasa sa aflu despre ce este vorba in ea. Nu stiu exact la ce ma asteptam inainte sa o incep, nu citisem nici o recenzie, nici un articol despre roman, singura informatie fiind aceea ca publicarea acestuia a starnit reactii furtunoase. Acum, ca am terminat cartea sunt poate chiar mai confuza decat la inceput. Ceea ce stiu sigur, este ca romanul nu este deloc unul usor. Nici de citit, nici de inteles. Cred ca m-am lungit cu el cam 2 saptamani si nu neaparat pentru ca as fi citit mai putine pagini pe zi decat de obicei. Dimpotriva, devenisem chiar iritata la un moment dat pentru ca eram curioasa cum se va incheia povestea si mi se parea ca nu mai inaintez deloc , cu toate ca citeam in ritmul meu obisnuit. Stilul romanului este unul foarte metaforic, destul de incalcit, cu fraze lungi, ce se intind pe cateva randuri. De nenumarate ori a trebuit sa recitesc un pasaj ca sa fiu sigura ca nu i-am pierdut sensul pe drum. In plus, nu stii niciodata sigur care informatii sunt cruciale pentru evolutia povestii si care sunt mai putin importante, asa ca atentia iti este foarte solicitata de la prima pana la ultima pagina. Si pe tot parcursul cartii esti prins intre realitate si fantezie, dar intr-un mod in care devine foarte dificil sa le diferentiezi.
Personajele principale sunt doi actori indieni, unul devenit o adevarata celebritate in tara sa, iar celalalt emigrand in Anglia si fiind genul de actor care interpreteaza voci, bucurandu-se de o faima mai restransa. Intamplarea face ca cei doi sa se cunoasca intr-un avion ce va fi deturnat, iar ei sunt singurii supravietuitori. Care cad in picioare, de la o inaltime de aproape 10.000 de metri..Si odata cu aceasta cadere incepe o metamorfoza pentru cele doua personaje, fiecare devenind intrucatva opusul celuilalt. Gibreel Farishta preia cateva dintre caracteristicile arhanghelului Gabriel si de asemenea si amintirile acestuia, in timp ce Saladin Chamcha devine pentru o perioada, cel putin din punct de vedere fizic, intruchiparea raului, trupul sau transformandu-se in cel al unui satir. Romanul ne poarta din realitatea vietii fiecarui personaj in haosul viziunilor, al transformarilor incredibile, al intamplarilor aparent imposibile, al viselor si al halucinatiilor, iar prin intermediul lui Gibreel – ingerul, cartea deschide poarta unor legende islamice, explicandu-se originea si evolutia religiei, precum si aspectele negative ale acesteia. De-a lungul lecturii, ai parte asadar de o serie de povestiri si nu doar de o singura poveste.
Discutand la un moment dat despre carte cu o prietena si povestindu-i despre ce este vorba in aceasta, mi-am dat seama ca schita pe care aceasta a fost construita este intr-adevar una interesanta. Din pacate, eu fusesem atat de prinsa in lupta cu stilul incalcit, incat abia daca observasem pana atunci originalitatea ideilor din roman. Imi pare rau ca informatiile pe care le am despre legendele si principiile din alte culturi sunt foarte superficiale. Cred ca romanul este perceput intr-un mod total diferit de persoanele care au cunostinte mai aprofundate despre islam si ceea ce insemna acesta. Asa se explica si impactul pe care l-a avut aceasta carte odata ce a fost publicata. Ca cititor neinitiat in acea religie, nu ai cum sa sesizezi decat aspectele foarte evidente, care nu sunt foarte frecvente. Mult mai populare sunt cele subtile, asupra carora nu poti decat sa faci presupuneri.
Bile albe:
– Desi de-a lungul majoritatii paginilor am fost convinsa ca intr-adevar cartea nu imi place, unul dintre aspectele prezentate in final m-a intors la 180 de grade. Exista un fragment atat de emotionant incat pur si simplu nu ai cum sa ramai indiferent. Daca in restul cartii limbajul greoi m-a deranjat, in acele pagini mi s-a parut ca autorul a facut minuni. Nu mai citisem de mult un text atat de emotionant, o descriere atat de buna a sentimentelor amestecate: dor, duiosie, vinovatie, durere si iubire. Iar autorul reuseste o prezentare dubla, intrucat pe langa sentimentele personajului principal, deslusesti si starea celuilalt personaj implicat in acea intamplare.
Bile negre:
– In cea mai mare parte a timpului in care am citit Versetele Satanice, am avut senzatia ca citesc o carte destinata membrilor unui club exclusivist, care au mult mai multe informatii necesare intelegerii romanului fata de cate am eu. Intr-adevar, unele istorisiri prezentate sunt interesante, dar este frustrant sa citesti o poveste la care simti ca nu ai acces decat la ceea ce se observa la prima vedere, iar straturile din interior, cele mai complexe, incarcate de sensuri mai profunde iti sunt complet inaccesibile.
| Alte recenzii care te-ar putea interesa: |
