Posted in Jeffe Kennedy

Rogue’s Pawn (seria Covenant of Thorns, volumul 1) – Jeffe Kennedy

Rogue’s Pawn (seria Covenant of Thorns, volumul  1) – Jeffe Kennedy

Editura: Carina Press

Disponibil din data de: 16 iulie 2012

Numar pagini: 331

 

Sinopsis:

This is no fairy tale…
Haunted by nightmares of a black dog, sick to death of my mind-numbing career and heart-numbing fiancé, I impulsively walked out of my life—and fell into Faerie. Terrified, fascinated, I discover I possess a power I can’t control: my wishes come true. After an all-too-real attack by the animal from my dreams, I wake to find myself the captive of the seductive and ruthless fae lord Rogue. In return for my rescue, he demands an extravagant price—my firstborn child, which he intends to sire himself…
With no hope of escaping this world, I must learn to harness my magic and build a new life despite the perils—including my own inexplicable and debilitating desire for Rogue. I swear I will never submit to his demands, no matter what erotic torment he subjects me to…

Parerea mea:

In primul rand, multumesc editurii Carinna Press si autoarei, Jeffe Kennedy pentru ca mi-au oferit pentru recenzie primul volum al seriei Covenant of Thorns, Rogue’s Pawn, chiar inainte ca acesta sa fie publicat 😀

Am senzatia ca impresiile privind aceasta carte imi sunt inca neclare. Pe tot parcursul cartii am oscilat intre incantare si o stare confuza, de parca mi-ar fi scapat ceva. Inteleg ca romanul este incadrat in subgenul erotic/romantic fantasy si poate de aici pornesc si aceste ganduri usor haotice, deoarece este prima carte de acest gen pe care o citesc. Oricum, de la primele pagini si pana la ultima, nu am putut scapa de senzatia ca lipseste ceva, dar nu sunt sigura ca stiu exact ce. Parca ceva nu se potrivea, parca exista un anumit lucru ce strica armonia povestii. Intr-adevar, lipsesc cateva explicatii pe care le aflam abia la finalul cartii, dar din pacate, momentul dezvaluirii nu sterge senzatia care te-a insotit de-a lungul intregii carti.

Romanul mi s-a parut o combinatie intre Alice in Tara Minunilor, Narnia si povestea lui Rip Van Winkle. Jennifer (Gwynn) are o viata absolut normala, cu un job banal, un logodnic aparent perfect si nici o tangenta cu vreo lume sau vreo fiinta supranaturala. Asta pana cand ajunge in mod accidental intr-o lume in care zanele, gnomii sau metamorfii reprezinta majoritatea populatiei. Iar Gwynn nu pare sa aiba nici o posibilitate de a se reintoarce in lumea ei. Mai mult, se trezeste prinsa intr-un joc al puterii si al scalviei, deoarece se pare ca undeva pe drumul dintre cele doua lumi a capatat puteri magice si posibilitatea de a transforma in realitate absolut orice gand ii trece prin minte. Iar magia ei necontrolata pune in pericol intreaga lume in care a ajuns. Ceea ce transforma acest roman intr-unul fantasy erotic nu este doar atractia irezistibila pentru Lordul Rogue si flirtul ce se naste intre ei, ci faptul ca puterea eroinei este in stransa legatura cu senzualitatea ei. Iar asta conduce la un ritual de trecere, de maturizare umilitor, ce imbina scalvia cu sexualitatea, capacitatea de a se supune total cu descoperirea treptata a propriilor capacitati, acceptarea dominatiei si autocontrolul.

Volumul ar putea fi impartit in trei etape principale: haosul din momentul in care Gwynn ajunge in lumea zanelor pana in clipa in care i se decide soarta, perioada de scalvie in care trebuie sa invete sa isi controleze puterea si etapa de acomodare in noua lume si provocarile prin care este obligata sa treaca. Si in nici una dintre aceste perioade Gwynn nu are un aliat sigur, nu stie cine ii este prieten si cine ii doreste moartea sau chiar o soarta mai rea. Asadar, faptul ca uneori eroina ia uneori cele mai neispirate decizii este o consecinta a acestui mediu ostil. Iar una dintre cele mai grave greseli ameninta sa o distruga atat pe ea, cat si pe singurul om/zana ce ar putea sa ii ofere fericirea: Rogue. Si apropo de acesta..daca Gwynn nu mi s-a parut a fi o eroina memorabila, lucrurile stau diferit in cazul protagonistului. Rogue este acel gen de personaj de care te indragostesti de la primele randuri. Pe langa portretul fizic ideal si cateva caracteristici ce iti atrag cu siguranta atentia, personalitatea Lordului Rogue este cuceritoare. Imbina perfect atitudinea de bad boy, arogant si zeflemist, cu trasaturi ideale, pe care insa se straduieste sa le pastreze ascunse in fata lui Gwynn.

Rogue’s Pawn este o poveste. Intr-adevar, nu una pentru copii, dar una care te va face sa visezi si in care absolut orice este posibil. In plus, exista atatea replici acide si amuzante, incat romanul devine o lectura savuroasa, pe care cu greu te induri sa o lasi din mana.

Bile albe:

– Mi-a placut mult cum au fost construite personajele secundare. Am simtit un val de simpatie pentru Darling – motanul magic al protagonistei, pentru Blackbird, Starling si Larch – slujitorii care o ajuta si pentru Lordul Puck, unul dintre putinele persoane ce nu reprezinta o amenintare pentru Gwynn.

Bile negre:

– Mi s-a parut ca s-a trecut mult prea superficial peste cateva lucruri de baza. Gwynn nu se straduieste prea mult sa afle cum a ajuns in acea lume magica, nu pune indeajuns de multe intrebari, accepta prea usor ceea ce i se intampla si intampina noua viata ca si cum ar fi vorba de ceva aproape banal. In ciuda tuturor lucrurilor extraordinare pe care le vede, nu simti entuziasmul ei vis-a-vis de acestea, nu detectezi nici o urma de mirare, de surprindere sau de interes.

English version:

I received Rogue’s Pawn by courtesy of Carinna Press publisher and Mrs. Jeffe Kennedy, the author of the book. Thank you for offering me the chance to review this book even before the publishing date! Because English is not my native language, please accept my excuses for the possible mistakes.

I have the feeling that my thoughts about this novel are still not very well defined. During the whole book I hovered between delight and a confusing feeling, like I would miss something important. I know that the novel Rogue’s Pawn is enclosed in the erotic/romantic fantasy category, and maybe this is the reason of these unclear thoughts, because this is the first erotic fantasy novel I read. But anyway, from the first pages to the last one, I couldn’t get rid of the sensation that something is missing, but I can’t determine what exactly. It’s like something wasn’t on it’s place, like there was a thing damaging the harmony of the story. Indeed, there are some explanations that we only get at the end of the book, but unfortunately, the moment when you find out the truth is not canceling the sensation you had during the whole book.

From my point of view, the novel looked like an interesting mix between Alice in Wonderland, Narnia and the story of Rip Van Winkle. Jennifer (Gwynn) has a normal life, a common job and an (apparently) perfect fiancé and nothing in common with any supernatural world or paranormal being. Until she accidentally lands in a world where fairies, gnomes and shapeshifters represent the majority of the population. And it doesn’t seem that Gwynn has any possibility to get back in her world. Worse, she sees herself engaged in a game of power and slavery, because somewhere in her way between the two worlds, she received magical powers, meaning the possibility to convert any thought in reality. And her uncontrolled magic throws this whole new world in danger. What makes this novel an erotic fantasy one is not just the irresistible attraction for Lord Rogue and the flirty game that blossoms between them, but the fact that the heroine’s power is closely related to her sensuality. And the consequence is a humiliating maturity ritual that combines slavery with sexuality, the ability to blindly obey with the gradual revelation of her own abilities, the acceptance of domination with self-control.

The volume could be structured in 3 main stages: the chaos from the moment Gwynn arrives in the fairies’ world until her fate is decided, the slavery period when she needs to learn to control her power and the accommodation time, with all the challenges she has to pass through. And during this whole time, Gwynn has no allies, she has no idea who is her friend and who wants her death or even a worse fate. So almost all her mistakes are just a consequence of this hostile environment. And one of the most serious mistakes threatens to destroy both herself and the only human/fairy who could assure her happiness: Rogue. That reminds me…If Gwynn wasn’t exactly the most memorable heroine, things change if we talk about the main male character. Rogue is that kind of character that makes you fall for him from the first pages. Besides his perfect physical portrait and some unique features, his personality is enslaving. He successfully combines the bad boy attitude – he’s arrogant and taunter – with ideal features – that he struggles to keep hidden in front of Gwynn.

Rogue’s Pawn is certainly a story. Not one made for children, indeed, but one that makes you dream, because in it, everything is possible. Besides, there are so many caustic and funny remarks that the novel becomes a charming reading and you can hardly stop reading it before you get to the last page.

Pros:

– I loved the way the minor characters were designed. I felt really attached with Darling – Gwynn’s magical cat, with Blackbird, Starling and Larch – her servants, and with Lord Puck, one of the few persons that don’t represent a threat for the heroine.

Cons:

– I think the author passed a little superficial over some basic things. Gwynn is not struggling enough to find out how she got in this magical world, she is not asking enough questions, she accepts to easy everything that happens to her and she welcomes her new life like it would be something perfectly normal. Despite all the extraordinary things she sees, you don’t feel the enthusiasm in front of those, you don’t identify any traces of wonder, surprise, interest or astonishment.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

When the Sea is Rising Red – Cat Hellisen

Painted Blind – Michelle A. Hansen

Author:

www.roxtao.wordpress.com

10 thoughts on “Rogue’s Pawn (seria Covenant of Thorns, volumul 1) – Jeffe Kennedy

  1. Sunt curioasa daca dupa romanul acesta vei mai citi romantic fantasy. 🙂 Desi, din recenzie, pare unul destul de reusit. Acum ceva timp am incercat si eu subgenul acesta si am citit vreo doua carti, am mai inceput cateva fara sa le termin vreodata, si am ajuns la concluzia ca, in general, cam toate merg pe aceleasi principii. Plus ca majoritatea au ceva ce ma supara: imediat ce se intalnesc cei doi, au o strafulgerare si isi dau seama ca sunt suflete pereche. De cele mai multe ori asta are de-a face cu puterile lor supranaturale, atractia nu poate fi controlata si asa mai departe. Pentru ca nu e nimic realist aici, imi aleg cu grija romance-urile.

    1. Imagineaza-ti ca mi-am dat seama ca nu e altfel de fantasy cand a inceput sa descrie destul de detaliat anumite senzatii :)) Nu pot sa spun nici ca m-a dat pe spate genul, nici ca m-a dezgustat. Bineinteles, total adevarat ce ai spus despre protagonisti 😀 Dar chestia asta apare oricum si in alte genuri de carti, am vazut ca in ultima vreme e muult prea populara! Oricum..singura chestie cu adevarat deranjanta a fost senzatia aia pe care am mentionat-o. Chiar am verificat la un moment dat daca nu o mai fi existat alte volume inaintea acestuia, desi imi dadeam seama ca introducerea acestuia nu prea lasa loc pt asa ceva..

      1. Pai Carina Press numai romane de genul acesta publica.
        In orice caz, din cate am inteles, anumite clisee se datoreaza si unor “reguli” ale genului romance. Spre exemplu, protagonistii trebuie sa se intalneasca pe undeva prin primele pagini ale cartii, altfel romanul are un minus la publicare. Apoi, relatia dintre ei trebuie sa se dezvolte destul de repede si aici depinde de autor daca reuseste sau nu sa-si faca cititorii sa se ataseze de personaje. Daca nu ai timp sa te atasezi de ele, chiar nu iti pasa daca sunt impreuna si ce anume fac impreuna. 🙂
        Oricum, nu as spune “nu” unui romance cu adevarat reusit. Am o groaza pe Kindle, insa la cat de lunga e lista mea TBR, experimentele trebuie sa mai astepte. 🙂

      2. Cate chestii noi aflu de la voi! 😀 Nu stiam nici ca acesta e profilul editurii si nici ca exista astfel de reguli pentru anumite genuri. Credeam ca unele romane se incadreaza de la sine asa in anumite genuri, nu ma gandeam ca e un proces atat de detaliat..Multumesc pentru informatii! 🙂

  2. Nu stiu daca exista chiar niste reguli batute in cuie pentru anumite genuri. Poate ca e putin cam mult spus. Insa exista anumite criterii dupa care se ghideaza editurile care publica romance pentru a alege romanele care au mai multe sanse sa aiba succes la public. E ca si cum se descopera o reteta a succesului si editurile prefera autorii care se tin de ea. 🙂 Complicated stuff. 🙂

    1. Hmm..asta explixa probabil si vesnicele triunghiuri amoroase din cartile fantasy publicate in ultimul timp si alte cateva clisee (prea) des intalnite :)) E bine de stiut, chiar ma intrebam la un moment dat de unde obsesia asta pt ele si daca intr-adevar nu mai exista alte idei originale..

    1. Mersi frumos! 😀 Probabil in weekend o rezolv, de obicei atunci am mai mult timp. Mai ales ca daca nu ma insel, mai sunt restanta cu niste lepse 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s