Posted in Guillaume Musso

Fata de hartie – Guillaume Musso

Fata de hartie - Guillaume MussoDisponibil la: Editura ALL

Colectia: Literatura universala

Traducerea: Liliana Urian

Numar pagini: 336

 

Sinopsis:

Tom Boyd este un scriitor celebru, aflat in pana de inspiratie. Billie este o tanara frumoasa si rebela, cu un simt al umorului neobisnuit. Dar mai e un amanunt: Billie este chiar eroina romanelor lui Tom. Intr-o noapte, cand el se afla pe buza prapastiei, ea prinde viata. Si ii aduce o veste tulburatoare: daca el nu mai scrie, ea va muri. Astfel incepe o calatorie halucinanta, in care Tom trebuie sa-si recapete inspiratia, ca sa poata salva viata femeii de care tocmai se indragosteste. Exploziva si plina de umor, cu accente de comedie romantica si thriller, Fata de hartie sfideaza orice scenariu previzibil.

Tom si Billie vin din lumi diferite, dar care se hranesc una din alta. Cine va invinge in acest joc dur al seductiei: realitatea sau fictiunea?

 ,,Dintre toate personajele pe care le-am creat, Billie este preferata mea. Ii simt atat de tare lipsa, dupa ce am terminat de scris romanul, incat s-ar putea spune ca sunt indragostit!” – Guillaume Musso

Parerea mea:

Cred ca de mai mult de un an aud numai pareri bune despre Fata de hartie, insa pana acum nu reusisem inca sa o citesc si eu. Odata cu inceputul campaniei vALLuntar, am zis ca e momentul perfect sa descopar despre ce este vorba in acest roman. Povestea o stiti probabil cu totii din auzite: un scriitor aflat intr-un blocaj se trezeste intr-o zi cu una dintre eroinele din povestile sale in fata usii. Dupa multe incercari si o serie de dovezi incontestabile, fata il convinge ca este intr-adevar un personaj din cartea sa si ca supravietuirea ei depinde de el. Mai exact, daca el renunta la scris, ea moare. Iar de aici, totul devine mult mai complicat decat isi poate imagina cineva.

Ei bine, aflati ca povestea aceasta ascunde de fapt mult mai mult decat ati putea crede la prima vedere. Pe langa relatia ce se naste intre protagonisti si cursa lor contra timp, romanul aduce in vedere o serie de alte aspecte extrem de importante. Nu mai citisem pana acum ceva de Guillaume Musso, insa daca toate cartile lui sunt la fel de bine realizate ca Fata de hartie, inteleg deja de ce se bucura de un asemenea succes.

In spatele povestii principale, se desfasoara o alta poveste. Una mai sumbra, mai profunda, in care trecutul se intretaie cu prezentul. Sub masca unei povesti dragute, optimiste si plina de speranta se ascund urme de nesters, amprente ale trecutului sedimentate in sufletele personajelor, drame neasteptate si amintiri ale unui trecut greu de banuit. Succesul fulminant al lui Tom, epatarea lui Milo si cariera onorabila a lui Carole au fost ridicate pe secrete vechi, pe lucruri pe care oricat si-ar dori sa le uite si oricat de departe ar ajunge, tot nu au cum sa le stearga. Singurul avantaj al trecutului intunecat este ca din perioada cand se nasteau acele secrete tulburatoare a aparut si prietenia celor trei. Desi sunt personaje secundare, Milo si Carole sunt la fel de importanti precum protagonistii. Ei sunt cei care fac posibila desfasurarea unora dintre cele mai insemnate intamplari, ei il ridica pe Tom atunci cand acesta se prabuseste fara speranta si tot ei sunt singurii care il pot ajuta si in rezolvarea problemei legate de supravietuirea lui Billie, personajul cazut dintr-o carte, direct in lumea reala. Si tot ce fac pentru Tom fac cu tot sufletul. Legatura ce ii leaga este extrem de puternica, este mai rezistenta decat prietenia, mai intesa chiar decat o relatie dintre frati. In nici un caz nu as putea spune ca intriga principala a cartii, cea cu existenta incredibila a personajului de carte nu m-a captivat. Insa fara indoiala, am fost mult mai impresionata de firul ce ii urmareste pe cei trei prieteni in timp, de-a lungul copilariei si adolescentei.

Revenind la actiunile din prezent, trebuie sa va spun ca am banuit de la inceput o anumita varianta ascunsa a povestii. De-a lungul a destule capitole, am fost convinsa ca trebuie sa fii prea naiv sa crezi ceea ce vrea autorul sa crezi. Ca e foarte evident ca totul este o farsa. Insa la un moment dat, am fost surprinsa sa descopar cat de tare ma inselam de fapt. Romanul capata nuante de thriller, cursa personajelor este una contra timpului, transformandu-se intr-o lupta din ce in ce mai antrenanta. Totusi, momentele sensibile nu lipsesc, autorul isi ia timpul necesar pentru a ne oferi sansa sa patrundem in mintea si in sufletul personajelor sale. Relatia dintre Tom si Billie evolueaza intr-un ritm veridic, nimic nu e grabit, nimic nu pare fortat sau exagerat. Iar finalul aduce o surpriza de proportii, chiar atunci cand te asteptai ca totul sa se incheie intr-o maniera total diferita. Sunt adepta finalurilor fericite, asa ca am fost incantata si de modul in care personajele isi gasesc in cele din urma linistea si fericirea, chiar daca au avut de parcus o calatorie lunga pana sa ajunga in acel punct.

Fata de hartie este una dintre acele carti care, in ciuda prezentei unor nuante mai sumbre care se face simtita uneori, iti ofera o stare de bine pe tot parcursul lecturii si care iti lasa un zambet larg dupa ce o inchei. Romanul ofera dozele necesare de suspans, drama, speranta si emotii, asa ca merita cu adevarat sa fie citit. Poate ca unele persoane tind sa evite cartea din cauza intrigii fanteziste, insa va asigur ca veti avea parte de o serie de surprize si ca la final veti fi incantati ca ati dat o sansa acestei povesti.

Bile albe:

– Constructia originala a cartii in care se amesteca articole de ziare, povestiri din trecut, fapte din prezentul protagonistilor sau intamplari ce urmaresc unele personaje episodice. Pana si modul in care este scris pasajul din final mi s-a parut un artificiu amuzant si care a oferit si mai mult farmec incheierii perfecte.

Bile negre:

– Trecerea de la povestirea la persoana 1 la nararea la persoana a 3-a de la un capitol la altul poate fi usor ametitoare si deranjeaza uneori cititorul, mai ales in primele randuri ale fiecarui capitol, pana cand reusesti sa iti dai seama din perspectiva cui sunt prezentate pasajele respective.

vALLuntar:

Aceasta este cea de-a doua carte aleasa pentru recenzie in cadrul campaniei vALLuntar. Asa cum v-am povestit si in recenzia primului titlu, Editura ALL pune la dispozitie bloggerilor cate doua romane, pentru recenzare. Daca o recenzie strange mai mult de 15 comentarii de la utilizatori diferiti, bloggerul va primi un copacel pe care il poate planta el insusi sau poate solicita ca acesta sa fie plantat de catre voluntarii din echipa ALL. Daca sunt mai mult de 15 comentarii, celelalte comentarii se vor cumula cu comentariile de la alte recenzii, de pe alte bloguri, şi la 20 de comentarii, o echipă a Grupului Editorial ALL va planta încă un copac într-un loc ales de ROMSILVA. Mai multe detalii despre aceasta campanie puteti afla AICI.

Tin sa va multumesc pentru sprijinul acordat in cazul primei recenzii. Daca am numarat bine (si sper ca am facut-o!), am strans deja 15 comentarii de la persoane diferite. Bineinteles, va cer din nou ajutorul si la recenzia aceasta, pentru a putea aduna cat mai multe ore de voluntariat si copacei plantati. Promit ca pana anul viitor nu mai cer favoruri 😀

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Fericirea incepe azi (seria Beautiful, volumul 1) – Jamie McGuire

Camera – Emma Donoghue

Posted in Jim Crace

Casa Molimei – Jim Crace

Casa Molimei - Jim CraceDisponibil la: Editura ALL

Colectia: Strada Fictiunii Contemporan

Traducerea: Ioana Vacarescu

Numar pagini: 256

 

Sinopsis:

Considerata candva cel mai sigur si mai prosper loc de pe pamant, America este acum un taram devastat, unde masinariile nu mai functioneaza, iar metalul este la mare pret. Pamantul este otravit, iar oamenii, atatia cati au mai ramas, pornesc intr-un exod neintrerupt spre est, spre Europa, ultima lor speranta. Franklin Lopez, un fermier care incearca sa ajunga la ocean, o intalneste pe Margaret in Ferrytown, un fel de vama pe frontiera simbolica dintre vest si est. In urma unei tragedii, cei doi isi unesc fortele si pornesc intr-o calatorie prin ruinele vechii Americi, nevoiti sa se confrunte cu banditi, vanzatori de sclavi si stranii comunitati religioase, pentru a descoperi cum suspiciunea se transforma in incredere si, mai mult, intr-o intimitate pe care niciunul dintre ei nu o cunoscuse vreodata.

 „Un roman puternic, cu ecouri din Steinbeck, Coetzee, McCarthy si Marquez, o proza lirica semnata de unul dintre cei mai buni scriitori contemporani.“ – Colum McCann

Parerea mea:

Obisnuita fiind in special cu distopiile publicate in ultimii ani, trebuie sa recunosc ca romanul Casa Molimei a fost pentru mine o lectura destul de diferita de cea pe care mi-o imaginam. Sinopsisul rezuma indeajuns de bine actiunea, asa ca nu pot spune ca povestea pe care am citit-o nu ar fi coincis cu scenariul la care ma asteptam. Insa principala diferenta fata de distopiile pentru tineri este reprezentata de portretele personajelor. Daca in romanele postapocaliptice publicate recent protagonistii au stofa de erou, trec rapid de la inocenta la un caracter descurcaret de supravietuitor, iau decizii fulgeratoare, riscante si imprevizibile care insa ii duc direct catre un final fericit si de cele mai multe ori destul de previzibil, in Casa Molimei, lucrurile sunt diferite.

Margaret si Franklin sunt oameni obisnuiti, lipsiti de talentul de a prevedea pericolele, de instinctul care sa le asigure sanse mai mari de supravietuire. Fac greseli uneori enervant de naive, nu sunt mereu puternici iar faptul ca in final au parte de liniste si o oarecare implinire (nu stiu daca ii poti spune fericire tinand cont de contextul care ramane destul de sumbru) tine intr-o masura mai mare de sansa, de destin decat de abilitatile lor de a se descurca in situatii dificile. Spre deosebire de protagonistii romanelor postapocaliptice YA, in Casa Molimei personajele principale sunt adulti. Margaret are 31 de ani, iar Franklin este cu doar cativa ani mai tanar decat ea. Totusi, ambii au avut parte de vieti in care nu si-au atins potentialul maxim, ambii sunt intr-o oarecare masura insufient maturizati si nepregatiti pentru ceea ce ii asteapta. Franklin a trait in umbra fratelui sau mai mare si a pornit alaturi de acesta si in calatoria spre est. Fratele sau a fost mereu jumatatea puternica si descurcareata a grupului lor, protejandu-l pe mezin si asigurandu-i o calatorie mai usoara si lipsita de pericole. In momentul in care fratele sau dispare, Franklin e nevoit sa se descurce deodata singur si uneori, chiar sa ii sprijine pe altii. Iar transformarea in erou intarzie sa apara. Franklin ramane acelasi personaj nesigur care greseste adesea, are o inocenta care nu ii imbunatateste deloc situatia, nu stie sa profite de avantajele proprii si doar in unele cazuri actioneaza in cel mai potrivit mod. Margaret a avut norocul sa traiasca intr-una din putinele comunitati care au prosperat dupa dezastrul care a distrus vechea lume. A fost ferita deci de primejdiile prin care au trecut majoritatea oamenilor, insa in felul acesta, nu a avut ocazia sa se descopere pe sine insasi si sa se caleasca impotriva greutatilor vietii. Mentalitatile inapoiate ale noii societati au reprezentat si ele constrangeri , asadar in clipa in care are loc un dezastru si e fortata sa plece din siguranta caminului, este si ea la fel de nepregatita. De-a lungul povestii, Margaret este cea care va avea o evolutie mai rapida, transformandu-se intr-o supravietuitoare si salvandu-i si pe cei din jur, nu doar pe ea insasi.

Inca o diferenta fata de alte distopii consta in prezentarea lumii de dupa catastrofa ce a schimbat totul. Din modul in care ne este expusa starea lumii, in primele pagini aveam impresia ca societatea descrisa se afla chiar in primii ani de dupa Apocalipsa. In perioada in care sistemul inca nu a avut timp sa se reformeze, oamenii inca nu stiu cum sa isi recladeasca lumea, guvernele vechi sunt risipite, iar cele noi inca nu au avut timp sa se formeze. Asta ar fi explicat de ce societatea s-a blocat intr-o stare de disperare, dezorganizare si haos, de ce regulile si legile lipsesc in totalitate iar grupurile de hoti, ucigasi sau traficanti de scavi sunt libere sa persecute si sa atace oamenii ce incearca sa se salveze. Am aflat insa dupa cateva capitole ca toate amintirile despre vechea lume au fost transmise de catre bunicii bunicilor personajelor. Asadar, intervalul de timp scurs de la dezastru este de fapt mult mai mare decat credeam, mai multe generatii avand deci timp sa isi recladeasca lumea si totusi, alegand sa nu o faca. Mi s-a parut ca au aparut cateva discordante in felul acesta, intrucat perioada de timp pare sa nu coincida cu starea lumii in felul in care este ea descrisa de catre autor.

Un aspect interesant este acela ca oamenii nu au nici cea mai vaga intentie de a analiza greselile trecutului si de a da nastere unei societati mai bune. Nu exista nici un gand privind comunitatea, omenirea in general, ci fiecare persoana traieste pentru sine insusi. Nu se mentioneaza nici un grup care sa fi preluat conducerea si sa incerce sa faca ordine, cu atat mai putin sa isi dea cineva silinta sa indrepte trecutul si sa creeze un viitor mai luminos. Lumea s-a reintors la un fel de Ev Mediu haotic, civilizatia este ingropata, ritualurile, traditiile si mentalitatea oamenilor sunt invechite, inguste, mediocre si intunecate.

Per ansamblu, lectura a fost una placuta, insa lipsita de elemente care sa te tina in suspans, sa iti dea emotii sau sa transforme romanul intr-unul spectaculos. Nu am empatizat prea mult cu personajele, insa asta ar putea fi din cauza faptului ca m-am obisnuit ca majoritatea protagonistilor din romanele postapocaliptice sa fie mai puternice, sa se adapteze mai rapid la situatiile dificile prin care trec si sa lupte cu mai multa inversunare impotriva inamicilor. Am fost totusi incantata de evolutia pe care au avut-o personajele, de modul lent, aproape timid, in care isi creeaza un viitor impreuna. Tonul romanului imprumuta parca ceva din stilul romanelor clasice, calatoria fiind mai importanta decat destinatia, iar senzatia pe care ti-o lasa finalul cartii este una de liniste, de calm si speranta.

Bile albe:

– Mi-a placut rasturnarea de situatie din ultimele pagini, descoperirea pe care protagonistii o fac atunci cand ajung in sfarsit la frontiera de unde ar fi trebuit sa porneasca spre Europa si modul in care au ales pana la urma sa isi cladeasca viitorul.

Bile negre:

– Motivele pentru care lumea veche s-a prabusit, pentru care America devine acum un taram de nelocuit si pentru care Europa pare sa fi ramas o zona mai confortabila nu ne sunt prezentate. Mi se pare ciudat ca intr-un roman postapocaliptic sa nu se precizeze natura catastrofelor care au dus la starea actuala a lumii.

vALLuntar:

Asa cum probabil ati auzit majoritatea dintre voi, in perioada aceasta se desfasoara campania vALLuntar, organizata Grupul Editorial ALL, cu sprijinul ROMSILVA, prin care se promoveaza lectura si voluntariatul. In ce consta mai exact aceasta campanie? Editura ALL pune la dispozitie bloggerilor o gama larga de carti, din care acestia isi pot alege 2 romane pentru recenzie. Daca o recenzie strange mai mult de 15 comentarii de la utilizatori diferiti, bloggerul va primi un copacel pe care il poate planta el insusi sau poate solicita ca acesta sa fie plantat de catre voluntarii din echipa ALL. Daca sunt mai mult de 15 comentarii, celelalte comentarii se vor cumula cu comentariile de la alte recenzii, de pe alte bloguri, şi la 20 de comentarii, o echipă a Grupului Editorial ALL va planta încă un copac într-un loc ales de ROMSILVA. Mai multe detalii despre aceasta campanie puteti afla AICI.

V-as ramane foarte recunoscatoare daca mi-ati da o mana de ajutor in campania aceasta, sa strangem indeajuns de multe comentarii pentru a putea planta cel putin un copacel 🙂

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Jocurile Foamei (seria Jocurile Foamei, volumul 1) – Suzanne Collins

Eve (seria Eve, volumul 1) – Anna Carey