Tag: carti fantasy

Posted in Aimee Carter

Goddess Interrupted (seria Goddess Test, volumul 2) – Aimee Carter

Posted on by roxtao

Goddess Interrupted

seria Goddess Test, volumul 2

Aimee Carter

Numar pagini: 296

 

Sinopsis:

Kate Winters has won immortality. But if she wants a life with Henry in the Underworld, she’ll have to fight for it.
Becoming immortal wasn’t supposed to be the easy part. Though Kate is about to be crowned Queen of the Underworld, she’s as isolated as ever. And despite her growing love for Henry, ruler of the Underworld, he’s becoming ever more distant and secretive. Then, in the midst of Kate’s coronation, Henry is abducted by the only being powerful enough to kill him: the King of the Titans. 
As the other gods prepare for a war that could end them all, it is up to Kate to save Henry from the depths of Tartarus. But in order to navigate the endless caverns of the Underworld, Kate must enlist the help of the one person who is the greatest threat to her future. 
Henry’s first wife, Persephone.

Parerea mea:

Uff, inca o serie grozava la care trebuie sa astept pana in 2013 continuarea! Recunosc ca seria Goddess Test mi-a placut tot mai mult pe masura ce am parcurs-o. Asa cum spuneam si in recenzia primului volum, The Goddess Test, am inceput romanul cu cateva indoieli, dar dupa doar cateva pagini eram complet absorbita de poveste. Am inceput volumul 2, Goddess Interrupted, neavand habar despre ce va fi vorba. Abia dupa ce trecusem de primele capitole am cautat descrierea cartii de pe Goodreads si m-au trecut fiori doar citind acele cateva randuri. Iar cartea s-a ridicat la nivelul asteptarilor! Am avut parte de capitole emotionante, de suspans, de momente in care mi-as fi dorit sa pot intra in poveste ca sa le deschid ochii personajelor, etc. Abia acum cred ca am ajuns sa ma bucur cu adevarat ca seria lui Aimee Carter va ajunge si pe rafturile din Romania, deoarece ard de nerabdare sa vad reactiile cititorilor.

Romanul incepe cu intoarcerea lui Kate in Eden, unde urmeaza sa fie incoronata drept regina a lumii de dincolo, pentru a putea domni alaturi de Henry (Hades). Dar revederea nu decurge asa cum se astepta. Doar cateva persoane dragi o asteapta, Henry este de negasit, iar atunci cand apare este din nou zeul rece si distant pe care l-a cunoscut la inceputul aventurii ei „divine” si nu barbatul tandru de care s-a despartit cu greu pentru a pleca in vacanta, cu doar cateva luni inainte. Printre picaturi, Kate afla dupa ceva timp motivul pentru care toti cei din jur se poarta ciudat: ca urmare a reusitei lui Kate, Calliope (Hera) planuieste o razbunare crunta impotriva tuturor si a reusit sa il elibereze partial pe cel mai puternic dintre Titani. Iar Titanii sunt singurele fiinte care pot ucide un zeu. Si Chronos are toate motivele sa isi doreasca sa ii vada pe zei disparuti pe vecie. Pe langa acest pericol care pune intreaga lume in primejdie, Kate trebuie sa se lupte si cu indiferenta lui Henry, cu obsesia Calliopei de a o ucide si trebuie sa ii ceara ajutorul singurei persoane pe care spera sa nu fie nevoita vreodata sa o intalneasca: fosta sotie a lui Henry.

Romanul te tine in suspans de la un capat pana la celalalt. Singurele momente de respiro sunt cele in care Kate, Ava si James pleaca in cautarea Persefonei, dar si atunci avem parte de cateva evenimente incarcate de tensiune. Per ansamblu, ai senzatia ca autoarea a jonglat pur si simplu cu sentimentele cititorilor: esti purtat dintr-o zona in alta, iti schimbi perspectiva asupra lucrurilor de la o pagina la alta, iar sentimentele pentru personajele principale ti se modifica la fel de des. Intr-un moment simti ca intelegi fiecare gest si fiecare cuvant al unuia dintre personaje, pentru ca in secunda urmatoare sa te scoata din sarite cu incapatanarea si fixatiile sale. In plus, de cateva ori chiar nu mai ai deloc siguranta ca lucrurile s-ar putea incheia cu bine. Si daca primul volum si volumul satelit se incheiau intr-o maniera linistita, care te lasa cu zambetul pe buze, volumul 2 aduce un final socant, nu doar cu unul, ci cu doua aspecte care te lasa mut de uimire.

Ajungi sa te atasezi tot mai mult de personaje, nu doar de cele principale, ci si de cele secundare si descoperi ca le simpatizezi chiar si de cele pe care te-ai fi asteptat sa le dispretuiesti. Un mare plus este reprezentat de faptul ca autoarea nu portretizeaza personajele negative ca fiind in intregime malefice. In ciuda actiunilor indezirabile, intelegi perfect motivele fiecaruia dintre ele si ajungi chiar sa simti mila pentru ele si sa iti doresti ca povestea sa se incheie intr-un mod placut si pentru acestea.

Abia astept sa descopar modul in care va fi tradusa cartea la noi. Henry are un limbaj atat de protocolar, de pretios si de afectat incat te bufneste rasul chiar in momentele in care te scoate din sarite. Sunt convinsa ca va aduna o multime de fane, intrucat reprezinta protagonistul perfect: la prima impresie intunecat,  indeajuns de ingamfat incat sa te calce usor pe nervi, manierat, sigur pe el si aproape enervant de perfect, dar tandru, protector si cu acea latura sensibila (bine ascunsa!) dupa care ofteaza aproape toate cititoarele, atunci cand ajungi sa il cunosti mai bine. In plus, are cateva replici care te topesc de-a dreptul. Mi-am dat seama ca de cativa ani nu mai citisem o carte care sa ma faca sa ma indragostesc de protagonist. Desigur, mi-au placut mai multe personaje masculine de-a lungul timpului, dar cred ca ultima mea iubire „livreasca” a fost Sirius Black din Harry Potter, pe care l-am descoperit in urma cu mai mult de 7 ani. Si in sfarsit acum am dat din nou peste un personaj cu potential, care a urcat in topul preferintelor mele. Nu, nu pe primul loc, pentru ca de acolo nu va cobori Sirius prea curand, dar destul de aproape 😀

Bile albe:

– Mi-a placut mult imaginea lumii de dincolo, felul in care autoarea a ales sa descrie locul in care toti cei care mor urmeaza sa isi petreaca vesnicia. Ofera o explicatie foarte simpla si in acelasi timp inedinta de a lamuri raiul si iadul, iar peisajele pe care le schiteaza iau nastere chiar in fata ochilor tai, cu toate ca descrierile nu sunt atat de amanuntite incat sa ajunga sa te plictiseasca.

Bile negre:

– Probabil multe persoane vor critica aspru comportamentul rece al lui Henry. Totusi, daca treci peste primele impresii si incerci sa privesti mai in profunzime, observi ca de fapt purtarea sa are motive intemeiate. Iar asta ar fi trebuit sa vada si Kate, in ciuda primului instinct de a se revolta si de a-i cere explicatii. Cu toate ca primeste cele mai bune sfaturi de la cei din jur, Kate se incapataneaza sa ii ceara prea mult lui Henry. Prea mult, prea repede si intr-un mod prea agresiv. La un moment dat am avut senzatia ca in sfarsit a inteles si ca atitudinea ei se va schimba, pentru ca dintr-o data, sa aiba o noua izbucnire. Intr-adevar, pana la final comportamentul ei a dat roade, dar asta nu mi-a schimbat parerea pe care mi-am format-o de-a lungul romanului vis-a-vis de modul in care interactioneaza cu Henry.

Mai jos puteti viziona si trailerul cartii (si nu, Henry NU arata asa! :D)

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

The Goddess Test (seria Goddess Test, volumul 1) – Aimee Carter

The Goddess Hunt (seria Goddess Test, volum satelit) – Aimee Carter
Posted in Aimee Carter

The Goddess Hunt (seria Goddess Test, volum satelit) – Aimee Carter

Posted on by roxtao

The Goddess Hunt

seria Goddess Test, volum satelit

Aimee Carter

Numar pagini: 92

 

Sinopsis:

A vacation in Greece sounds like the perfect way for Kate Winters to spend her first sabbatical away from the Underworld…until she gets caught up in an immortal feud going back millennia. Castor and Pollux have been on the run from Zeus and Hades’ wrath for centuries, hiding from the gods who hunt them. The last person they trust is Kate, the new Queen of the Underworld. Nevertheless, she is determined to help their cause. But when it comes to dealing with immortals, Kate still has a lot to learn…

Parerea mea:

De cele mai multe ori, volumele satelit ale seriilor sunt dragute, completeaza in mod placut romanele principale si constituie, bineinteles, un nou motiv de bucurie pentru cititori, dar nu aduc cu adevarat o poveste care sa te dea pe spate sau te impresioneze foarte tare. De data aceasta, primul volum satelit al seriei Goddess Test (da, in afara de acesta, va mai fi inca un volum satelit, pe langa cele 3 volume normale :D) vine cu o poveste noua, la fel de interesanta ca si intrigile din principalele volume. Nu am simtit deloc ca as citi doar o istorioara banala, mai ales ca The Goddess Hunt te introduce si mai adanc in trecutul zeilor, in luptele dintre ei, in miturile secundare, mai putin cunoscute si in culisele intunecate ale lumii olimpienilor.

Imaginea zeilor pe care o descoperi in acest volum este fara indoiala mult mai apropiata de cea pe care ne-o amintim din serialele copilariei, din Legendele Olimpului, din lectiile de istorie din clasele primare si din alte povesti care tratau subiectul zeitatilor in diferite zone ale lumii. In volumul 1 al seriei, The Goddess Test, imaginea majoritatii zeilor era oarecum neclara, portretele lor fiind destul de vag schitate. Pe cei mai multi dintre cei 14 zei principali i-am cunoscut intr-un singur ansamblu de intamplari si i-am perceput mai mult ca oameni decat, ca entitati divine, iar autoarea ne-a expus in detaliu doar personalitatile catorva dintre ei. In The Goddess Hunt in schimb, ne apropiem mai mult de unele personaje, iar imaginea pe care o descoperim nu este chiar flatanta. Regasim defectele reliefate in vechile legende, aflam ca nu de putine ori oamenii erau cei care sufereau din cauza mofturilor si a mandriei zeitatilor, vedem ca dreptatea si legile se mulau pe dorintele si orgoliul lor. Asa cum subliniaza si James la un moment dat: deciziile luate de intreg consiliul zeilor erau de cele mai multe ori corecte. Dar hotararile luate independent se traduceau de obicei prin suferinta oamenilor, prin nedreptati, prin decizii viclene, pedepse nemeritate si alegeri perfide.

Mitul fratilor gemeni Castor si Pollux este modul prin care autoarea introduce aceste aspecte in cartea sa, oferind o viziune noua asupra intamplarilor petrecute cu mii de ani in urma. Inca un fapt ce trebuie mentionat este diferenta dintre ceea ce s-a intamplat de fapt si ceea ce a trecut testul timpului, modul in care oamenii prefera sa modifice istoria pentru a putea explica anumite evenimente, pentru a putea transforma trecutul intr-o pilda si pentru a extrage o morala din orice.

Trecand mai departe, peste partile mai profunde ale romanului si peste ceea ce poti citi printre randuri, povestea este antrenanta, prezinta lucrurile atat din perspectiva lui Kate, cat si din cea a lui Henry si reuseste sa te tina in suspans in ciuda numarului restrans de pagini. Avand in vedere ca volumul 2 al seriei, Goddess Interrupted, va prezenta continuarea povestii lui Kate abia din momentul in care se reintoarce in Eden, aceasta povestire care acopera perioada in care a stat departe de Henry, de mama ei si de rolul de zeita este completarea perfecta a seriei.

Bile albe:

– Aducerea mitului lui Castor si Pollux in atentia cititorilor este inca o surpriza placuta. Te face sa iti doresti sa recitesti Legendele Olimpului sau alte lecturi asemanatoare pentru a-ti aminti toate detaliile despre zeii din Olimp, ofera o perspectiva si mai larga asupra faptelor si obiceiurilor acestora si iti reaminteste ca in afara de binecunoscutii Zeus, Hera, Afrodita, Ares si alti cativa, miturile grecesti au o multime de personaje secundare cu povesti la fel de interesante.

Bile negre:

– Din nou aflam ca aventurile prin care trece Kate au fost intr-o oarecare masura planificate. Tot pentru binele ei. Nu cred ca este neaparat ceva foarte rau, mai ales ca intr-adevar, intentia este onorabila, dar reactia protagonistei este prea relaxata, avand in vedere ca tocmai trecuse de socul noilor descoperiri si reusise sa obtina promisiuni ca nu i se va mai ascunde vreodata adevarul.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Ritualul (seria Cercul Secret, volumul 1) – L.J.Smith

Camera blestemata (seria Jocul Lupoaicelor, volumul 1) – Mireille Calmel
Posted in Aimee Carter

The Goddess Test (seria Goddess Test, volumul 1) – Aimee Carter

Posted on by roxtao

Disponibil la: Leda Books

(in curand)

Colectia: Fantasy Leda

Numar pagini: 293

 

Sinopsis:

Toate fetele care au trecut prin incercarea asta nu au avut sorti de izbanda.
Acum este randul lui Kate.

Kate si mama ei au fost intotdeauna foarte apropiate – acum insa aceasta este pe moarte. Iar ultima sa dorinta este sa se mute inapoi in casa in care a copliarit. Asa incat Kate va trebui sa mearga la o noua scoala, sa se adapteze la o viata fara nimeni apropiat din familie in jur si sa se obisnuiasca cu gandul ca mama ei s-ar putea sa nu supravietuiasca toamnei.

Dar Kate il intalneste pe Henry. Brunet.  Misterios. Fascinant.  Acesta pretinde ca ar fi Hades, zeul imparatiei subpamantene  – iar daca ea va accepta targul pe care i-l propune, el o va tine pe mama ei in viata, timp in care Kate va trebui sa treaca prin sapte incercari. Kate este convinsa ca Henry este nebun – dar in clipa in care il vede readucand o fata la viata totul este pus sub semnul intrebarii. Acum salavarea mamei ei pare o idee posibila, chiar daca nebuneasca. Daca va reusi, va deveni viitoarea mireasa a lui Henry … si zeita. Daca da gres…

“O reinterpretare originala a miturilor grecesti adauga stralucire acestei povesti romantice.”  – Cassandra Clare, autoarea seriilor Instrumente mortale si Dispozitive infernale.

Parerea mea:

Seria Goddess Test imi atrasese atentia de ceva timp, deoarece parea a fi o poveste fantasy care iese din zona deja arhicunoscuta a vampirilor, varcolacilor si a altor creaturi similare. Apoi, am zarit pe undeva o informatie conform careia romanele lui Aimee Carter ar fi pentru publicul foarte tanar, mai mult pentru copii decat young adult, iar entuziasmul meu s-a mai diminuat. Regret acum ca nu am verificat informatia, deoarece a fost in totalitate falsa si din aceasta cauza am citit cu intarziere aceasta carte grozava. Am inceput romanul cu aceleasi indoieli, gandindu-ma ca probabil nu o sa imi placa foarte mult, dar la scurt timp dupa aceea eram total cucerita.

Cartea este foarte reusita, imbinand cu succes miturile zeilor olimpieni cu o poveste de dragoste moderna, iar grija pentru detalii a autoarei se observa cu usurinta. Ideea zeilor antici ce traiesc in prezent atata timp cat cineva crede inca in ei nu este noua (Neil Gaiman – Zei Americani, Marie Phillips – Zeii pusi pe rele, etc), dar ramane totusi destul de originala si neexploatata prea mult. Asa ca este imposibil sa nu iti trezeasca curiozitatea si sa nu fi tentat sa citesti seria lui Aimee Carter.

Cred ca este pentru prima data cand mi se pare ca sinopsisul unei carti nu spune aproape nimic din poveste. Intr-adevar, nici nu induce in eroare in vreun fel, dar nu sugereaza nici pe departe povestea uimitoare pe care o vei descoperi intre paginile cartii. Lucrurile decurg asa cum sunt prezentate in descriere in primul sfert al romanului, dar in continuare ai parte de emotii noi la fiecare cateva pagini. Chiar si dupa ce afli care sunt testele pe care va trebui sa le treaca protagonista, tot nu ai cum sa banuiesti in ce anume vor consta, care sunt momentele decisive. The Goddess Test te va duce cu siguranta cu gandul la povestile cu printese din copilarie. Au existat momente in care mi-am amintit diferite aspecte din Frumoasa si Bestia, din Cenusareasa sau din alte povesti, aspecte pe care le-am regasit partial in acest roman. Este ca si cum cartea s-ar fi nascut din toate povestile copilariei, din miturile grecesti si din trasaturile genului fantasy si ar fi luat ce este mai bun din fiecare, pentru ca rezultatul sa fie cu adevarat impecabil. Personajele au o imagine extrem de realista, cu parti bune si rele, sunt echilibrate si nu actioneaza deloc exagerat. Cred ca acesta este unul dintre secretele cartii: totul se desfasoara intr-un mod realist, in ciuda faptului ca povestea este una fantasy. Nimic nu pare deplasat, nu exista nici un pasaj care sa ti se para neplauzibil, nici un gest care sa nu para normal, firesc.

Ultimele capitole te lasa fara cuvinte! Iti dai seama ca ai avut totul in fata ta dar nu ai reusit sa vezi adevarul. Incepi sa intelegi fiecare aspect pe care in momentul in care l-ai citit nu l-ai priceput sau ti s-a parut ca fusese lasat in aer, descoperi motivatiile fiecarui personaj, observi cum se leaga toate verigile intre ele, dar in acelasi timp, ti se nasc in minte zeci de intrebari: cum a fost posibil, ce se intampla de fapt, ce a fost adevarat si ce a fost minciuna, cat din ceea ce a trait Kate a fost planificat dinainte de a se naste..Din fericire, The Goddess Test nu este una dintre cartile care sa te lase sa arzi de nerabdare pana la urmatorul volum. Se incheie intr-un mod frumos, ce promite o continuare la fel de interesanta, dar nu te face sa innebunesti de nerabdare. Te determina sa iti doresti sa afli modul in care va evolua acum povestea lui Kate, in noua ipostaza, sa descoperi mai multe despre personajele secundare si esti intrigat de aventurile prin care ar putea fi nevoita protagonista sa treaca din nou, dar in acelasi timp, ai o senzatie de bine pe care parca ai vrea sa o prelungesti cat de cat. Recomand cartea oricui. Indiferent de genul preferat, cred ca nimeni nu ar putea spune ca nu i-a facut placere aceasta lectura. Este o imbinare desavarsita de trasaturi din mai multe genuri si ofera o perspectiva noua asupra uneia dintre cele mai cunoscute mituri.

Bile albe:

– In The Goddess test, povestea de dragoste nu este deloc obisnuita. Ambii protagonisti sunt intr-o oarecare masura constransi sa isi petreaca timpul impreuna, iar relatia care se dezvolta intre ei este mai mult de prietenie decat de iubire. Cel putin pana spre final. Mi-a placut ca autoarea nu a fortat nota si nu a folosit tema iubirii la prima vedere si ca astfel, motivele ce stau in spatele alegerilor lui Kate sunt mult mai profunde si mai veridice.

Bile negre:

– Singurul lucru care nu mi-a placut deloc a fost modul in care prietenii eroinei, Ava si James reactioneaza la povestea pe care le-o spune Kate la inceputul cartii. O accepta cu prea mare usurinta, fac presupuneri si lanseaza teorii si discutii in contradictoriu in baza unui subiect incredibil, fara sa para prea afectati de faptul ca toata povestea pare o adevarata nebunie. Spre finalul romanului primim totusi explicatia, dar cred ca ar fi fost mai potrivita o reactie diferita.

– Nimic nu te pregateste pentru dezvaluirile din final, iar odata ce le citesti, realizezi cat de multe amanunte ti-au scapat pe parcursul cartii. Pe de-o parte, este un punct forte faptul ca povestea te captiveaza destul de tare incat iti ratacesti orice gand legat de punerea cap la cap a indiciilor pe care le primesti. Dar pe de alta parte, cred ca valoarea povestii se diminueaza usor tocmai din cauza aceasta. Pierzi unele sensuri de-a lungul povestii, descoperi abia la sfarsit cate lucruri importante ai ratat si trebuie sa te intorci in cateva momente cheie pentru a le reciti si pentru a le privi de data aceasta in modul potrivit.

Update:

Mai jos gasiti si trailerul cartii:

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

When the Sea is Rising Red – Cat Hellisen

Povestile Bardului Beedle – J.K. Rowling
Posted in Charlaine Harris

Atingerea mortii. Povestiri cu Sookie Stackhouse (seria Vampirii Sudului, volum satelit) – Charlaine Harris

Posted on by roxtao

Disponibil la: Leda Books

Colectia: Fantasy Leda

Traducerea: Ana-Maria Nica

Numar pagini: 192

 

Sinopsis:

„M-am amuzat scriind aceste povestiri. Unele sunt foarte vesele si altele mai serioase, dar toate pun in lumina o bucatica din viata lui Sookie si perioade care nu au fost amintite in carti. Sper ca o sa va faca la fel de multa placere sa le cititi pe cat mi-a facut mie sa le scriu. Sa inceapa distractia!” – CHARLAINE HARRIS

Atingerea mortii aduna intr-un singur volum toate povestirile cu Sookie Stackhouse. O ocazie minunata de a intalni multe dintre personajele preferate ale seriei Vampirii Sudului. Apar aici Sam, Terry, Bill, Eric, Pam, Claude si Claudine, Bubba si multi altii. Alaturi de ei, cea mai amuzanta, sexy, romantica si impulsiva blonda: Sookie!

Actiunea povestirilor se petrece in oraselul Bon Temps, unde locuieste si eroina noastra, candva un loc linistit, dar care devine foarte animat de cand vampirii, varcolacii, teriantropii si zanele dau tarcoale si provoaca tot felul de incidente. Totul se petrece, asa cum ne-am obisnuit, intr-un ritm ametitor. Nu lipsesc umorul, senzualitatea, fantezia si suspansul.

Parerea mea:

Nici nu stiu exact ce as putea sa spun despre acest volum de povestiri din seria Vampirii Sudului. Nu m-am asteptat o clipa sa ma dezamageasca si evident ca nu a facut-o. Pe de alta parte, nu este nici extrem de spectaculos, dar per ansamblu este o lectura placuta, incarcata de umor si care fara indoiala ii va incanta pe toti fanii seriei. Cartea este scrisa in acelasi stil amuzant al autoarei, iar unele povestiri prezinta cateva personaje intr-o lumina noua. Ceea ce mi-a placut foarte mult este faptul ca povestirile completeaza de fapt firul povestii prezentat in celelalte romane. Exista cateva aspecte care nu au fost indeajuns de bine detaliate in volumele 1-10, iar aceasta carte aduce in sfarsit explicatiile necesare.

In prima povestire Sookie ii ajuta pe verii ei, Claudinne si Claude sa descopere cine a ucis-o pe sora lor, Claudette, despre care in romanele seriei am auzit doar ocazional. A doua poveste il aduce in prim plan pe Eric, caruia ii descoperim o obsesie extrem de amuzanta si care adauga inca o nuanta portretului sau. Povestirea cu numarul 3 mi s-a parut extrem de importanta pentru continuitatea povestilor din Vampirii Sudului. Am mentionat si in recenzia volumului 6, Categoric Moarta faptul ca romanul pare incomplet, ca si cum ar fi disparut cateva pagini de la inceput, care sa explice de unde a aparut verisoara lui Sookie.  Iar aceasta povestire aduce exact acele explicatii care au lipsit din volumul Categoric Moarta. Cea de-a patra poveste mi s-a parut mai putin importanta si mai putin legata de firele narative ale seriei. Pare mai mult o povestire experimentala, in care autoarea incearca sa creeze o poveste interesanta folosind cat mai putine elemente fantasy. Bineinteles, talentul lui Sookie si abilitatile magice ale Ameliei contribuie de la inceput si pana la sfarsit la deslusirea misterului, dar povestirea ramane totusi usor diferita atat de celelalte povestiore, cat si de stilul obisnuit al scriitoarei. Cat despre ultima povestire, este bineinteles cea mai savuroasa. Pe masura ce o citesti incepi sa ai cateva banuieli ca lucrurile nu stau de fapt asa cum sunt expuse, dar finalul reprezinta totusi o surpriza totala. Surpriza care te lasa cu un zambet larg si cu o viziune diferita asupra unuia dintre personajele secundare.

Cartea este „must read” pentru fanii seriei. Poate ca nu impresioneaza in mod deosebit, dar iti lasa un sentiment placut si iti dai seama ca si la cateva zile dupa ce ai terminat-o, continui sa te gandesti la intamplarile pe care le-ai citit in ea.

Bile albe:

– In cateva povestiri reusesti sa cunosti ceva mai bine unele trasaturi ascunse ale personajelor secundare. Desi sunt „Povestiri cu Sookie Stackhouse”, accentul se pune in egala masura si pe cateva personaje secundare.

Bile negre:

– Punctul mai slab al povestirilor este suspansul. Daca atunci cand citesti oricare roman din serie stai de obicei cu sufletul la gura, in acest volum de povestiri, momentele tensionate lipsesc aproape in totalitate. Pe de o parte este de inteles, deoarece daca intrigile ar fi fost foarte captivante ar fi ajuns probabil in celelalte carti, dar pe de alta parte, ramai putin dezamagit de aceasta lipsa si de diferenta pe care o creeaza intre aceasta carte si celelalte volume din Vampirii Sudului.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Moarte in familie (seria Vampirii Sudului, volumul 10) – Charlaine Harris

Mort si-ngropat (seria Vampirii Sudului, volumul 9) – Charlaine Harris
Posted in L.J.Smith

Despartirea (seria Cercul Secret, volumul 4) – L.J.Smith/Aubrey Clark

Posted on by roxtao

Disponibil la: Grupul editorial Corint

Colectia: CORINTeens 

Traducerea: Carmen Botosaru

Numar pagini: 288

 

Sinopsis:

Tine-ti dusmanii aproape…

Pentru prima oara de cand s-a mutat in New Salem, Cassie Blake se simte ca o persoana obisnuita. Este fericita alaturi de iubitul ei, Adam, si isi face noi prieteni. Dar viata lui Cassie este iesita din comun, iar a fi deosebit poate fi un adevarat blestem.

Cercul secret este vanat de un dusman necunoscut – si oricine poate fi urmatoarea victima. Intre membrii lui iau nastere aliante, iar relatiile le sunt puse la incercare. Nimeni nu stie in cine poate avea incredere sau de cine sa se teama.

O sa reuseasca oare Cassie sa-si salveze prietenii… si pe sine insasi? Sau alegerile ei vor dezbina Cercul pentru totdeauna?

Mentiune:

Inainte de a incepe recenzia propriu-zisa, trebuie sa va spun ceva ce eu am aflat dupa ce incepusem deja sa citesc aceasta carte. Am fost intrigata de faptul ca exista un al patrulea volum al seriei Cercul Secret, deoarece stiam ca seria este de fapt o trilogie. Asa ca am cautat cateva informatii si am descoperit faptul ca volumul numarul 4, Despartirea (The Divide) si viitorul volum, numarul 5 – The Hunt, care va fi lansat in septembrie 2012 nu sunt scrise de L.J.Smith. Acestea apar in continuare sub marca ce le-a adus faima, adica numele scriitoarei, dar sunt scrise de un autor fantoma. Asa cum puteti citi mai jos, acelasi lucru este valabil si pentru cateva volume ale seriei „Jurnalele Vampirilor”. Din cate am inteles, L.J.Smith a fost concediata de catre editura cu care colabora si a pierdut drepturile de autor asupra acestor doua serii. Motivele sunt legate de modurile diferite in care L.J. Smith si companiile care o sustineau pana atunci vedeau continuarile acestor povesti. Mai multe detalii aflati in cele doua mesaje transmise mai demult de catre L.J. Smith fanilor sai, cu privire la aceasta problema. Primul mesaj este legat strict de volumul 4 al seriei Cercul Secret, The Divide, in timp ce al doilea se refera mai ales la seria Jurnalele Vampirilor. Am publicat si acest mesaj intrucat ofera mai multe explicatii referitoare la ceea ce s-a intamplat intre scriitoare si fostii colaboratori. Este posibil sa existe mai multe dialoguri intre L.J. Smith si cititorii sai disponibile pe Internet, dar la o prima cautare doar pe acestea le-am descoperit.

Primul mesaj:

“Dear Summer,

There is a new SECRET CIRCLE book coming out in March called THE DIVIDE, but it is not by me. I cannot say more than that I signed a contract over twenty years ago. I can’t say any more than that. I’m sorry.

Cheers,
Lisa”

Al doilea mesaj:

“Hi,

Thank you so very much for your kind words about Midnight. I’m so glad you’re enjoying it, and if you already know that Damon says those three little words to Elena, then I expect you know what she does for him afterwards. I can’t say how much I appreciate your understanding of the book, but at the same time my heart is so heavy that I just can’t keep pretending about what’s in the future for Delena fans.

You see, I’ve been fired from The Vampire Diaries—mainly because instead of giving my publishers the strict Stelana they demanded, I went ahead and wrote what my heart told me to do. They wanted Elena to “realize that she was fond of or physically attracted to Damon, but that her one true love was Stefan.” But I didn’t see the series that way. And so Midnight is the last Vampire Diaries book you’ll see by L. J. Smith.

You’re probably wondering how this can happen, since I write the series and have done so since 1990. But the truth is simple. When I got a call asking me to write a vampire trilogy for Harper, it wasn’t Harper who was calling me. It was a book packager, now called Alloy Entertainment, calling on Harper’s behalf. Their job was to take authors’ work, put blurbs and covers on it, and sell it to a publisher. When I wrote the first Vampire Diaries trilogy it was called “work for hire.” By the time I found out what that meant it was too late.

What it means is that the book packager, Alloy Entertainment, owns thebooks, not me. Even though they are copyrighted to me, I still can’t write them without Alloy’s permission. And they really hated any Delena content—as well as the many scenes I had given to Bonnie, which they wanted to cut. They demanded only Stelena. And now they’ve gotten an anonymous ghostwriter to do the books, the way a ghostwriter does Stefan’s Diaries.

The first book out after Midnight will probably sound something like my writing, since I wrote Phantom for them. But instead of edits, what I got back after I wrote it was a letter addressed to the ghostwriter by name, telling her to completely rewrite the book.

I have been fighting, coaxing, and pleading with the people at both Alloy and Harper, as I already had the next two books after Phantom mapped out. But there is nothing to be done. They simply didn’t like the way the series was going, and unlike most writers who work with book packagers, I was not submissive, meek, and eager to please them. Instead, I had my own vision of the books. But you can kiss any more truly meaningful Delena moments goodbye, because I’m afraid it just isn’t the view of Harper or Alloy.

Meanwhile, I am devastated. Of course I have other series done directly with a publisher: The Forbidden Game, Dark Visions, and the Night World books. But I put so much of myself into the Vampire Diaries books that right now I’m devastated. I never imagined anything like this could happen. But still, I can’t say that I regret having written Shadow Souls or Midnight the way I did. I wrote what I did because that was the vision I saw of the characters.

I’m just sorry that from now on Delena readers will have no hope of anything other than a Stelena endgame, and that written by someone who will do exactly what she is told.

Lisa

L. J. Smith”

Nu cred ca mai este cazul sa imi spun parerea in legatura cu ceea ce ati citit. Nici nu vreau sa imi imaginez prin ce a trecut autoarea si ce a simtit in momentul in care au inceput aceste demersuri ale celor cu care a lucrat pana atunci. Am vazut ca o multime de fani ai autoarei au declarat ca nu vor citi volumele care nu sunt scrise de ea si incearca sa scada ratingul volumelor in cauza pe site-urile care vand sau promoveaza carti. Personal, incepusem deja volumul cand am aflat aceste lucruri si am devenit cu atat mai curioasa cu privire la modul in care este scrisa cartea, la diferentele de stil, la schimbarile ce vor exista in cursul povestii si in personalitatile personajelor.

Parerea mea:

Nu pot sa imi dau seama in ce masura am fost influentata de faptul ca am aflat ca acest volum nu a fost scris de L.J. Smith. Exista cateva deosebiri pe care le sesizezi chiar fara sa stii intreaga poveste a conflictului mentionat mai sus. Nu pot spune ca schimbarile sunt neaparat negative, dar este evident ca personalitatea personajelor si relatiile dintre ele incep sa evolueze intr-un mod diferit. Per ansamblu, povestea este destul de ok, dar atunci cand ajungi la sfarsit iti dai seama ca de fapt nu a fost una completa. Dupa mai mult de 300 de pagini, situatia ramane exact in acelasi punct ca si la inceput.

Actiunea incepe la un interval de cateva zile de la punctul unde se incheiase in volumul 3, Puterea. Cassie este fericita alaturi de Adam si conduce Cercul alaturi de Faye si Diana. Lucrurile incep sa se precipite in momentul in care in oras incep sa apara mai multe persoane necunoscute: noul director al scolii si fiul acestuia, Max, pentru care Faye dezvolta o pasiune febrila si o fata de aceeasi varsta cu mambrii cercului, Scarlett, de care Cassie se simte neobisnuit de apropiata, in ciuda impotrivirilor Cercului. Iar la scurt timp dupa aparitia necunoscutilor in oras, matusa lui Melanie, Constance, este ucisa si marcata cu insemnul vanatorilor de vrajitoare.  Tot mai multi membrii ai Cercului sunt direct amenintati de diferite pericole, iar Cassie si Faye incalca grav regula impusa de Cerc: aceea de a sta departe de noii veniti. In afara de primejdiile din exterior, Cercul este macinat si de tensiunile din interior. Nimeni nu mai stie in cine sa aiba incredere, fiecare face greseli de neiertat,  tradarile sunt tot mai dese, conflictele dintre membrii la fel, diferentele de opinie risca sa distruga definitiv grupul. In plus, Cassie afla un nou secret ce i-a fost ascuns intreaga viata, secret ce o pune din nou sa isi analizeze valorile, sentimentele pentru persoanele din jur si viitorul mod de actiune.

Unul dintre lucrurile care iti atraga atentia in acest volum este acela ca personajele tind sa devina tot mai asemanatoare intre ele, ca si cum scopul final ar fi ca toate sa ramana la un nivel mediu, sa fie sterse caracteristicile de top ale fiecaruia. Indiferent daca e vorba de trasaturi bune sau rele. Diana sau Melanie isi pierd din stralucire, devin comune si exista chiar momente in care ajung sa fie aproape enervante. In schimb, Faye are parte de o schimbare aproape totala de caracter, autoarea incearca sa ii atraga compasiunea si simpatia cititorilor si o transforma din membrul cel mai intunecat al Cercului intr-o adolescenta in suferinta si cu usoare tendinte de a deveni putin rautacioasa sau alintata.

Atentia se pune extrem de mult pe relatia dintre Adam si Cassie, pe descrierea sentimentelor acestora, ceea ce banuiesc ca poate fi un plus pentru adolescentii care citesc aceasta serie. Personal, nu stiam cum sa trec mai repede de pasajele siropoase, dar avand in vedere faptul ca publicul tinta al seriei are cu vreo 7-10 ani mai putin decat am eu, este de inteles.

Bile albe:

– Cartea reuseste sa te tina in suspans la fel ca si volumele anterioare. Exista cateva rasturnari de situatii pe care este posibil sa nu le anticipezi absolut deloc, cateva dintre personajele cunoscute actioneaza uneori in moduri in care nu te astepti si per ansamblu, este un volum destul de reusit, cel putin daca nu incepi sa il analizezi in detaliu sau sa incerci sa ii compari fiecare aspect cu romanele 1-3 ale seriei. Finalul este destul de abrupt, reusind sa iti provoace curiozitatea pentru ceea ce va urma.

Bile negre:

– O parte dintre conflictele Cercului sunt mult exagerate, nu le simti ca fiind naturale sau logice, ci sesizezi exact dorinta de senzational strecurata printre randuri. Cassie duce o lupta proprie si lipsita de substrat impotriva prietenilor sai, Diana ajunge sa fie insuportabila in momentele in care ar trebui sa fie un lider hotarat al cercului si pare sa conteste fiecare decizie a lui Cassie fara sa aiba de fapt motive sa o faca, etc.

– Operatiunea de salvare pe care o intreprinde grupul pentru a o elibera pe Scarlett este lipsita de orice logica. Cercul se intalneste la ora 3 noaptea din cauza unei situatii de urgenta, amanand insa prima actiune pentru mai mult de 12 ore, pentru ca apoi fiecare etapa a planului, fiecare intalnire si discutie a membrilor Cercului sa fie la interval de mai multe ore sau chiar de zile, intr-un ritm absolut obisnuit, fara nici cea mai mica umbra de graba. Iar de la inceputul acesteia si pana la decizia lui Cassie de a merge impotriva deciziilor grupului trec cateva zile bune. Va amintesc ca in tot acest timp Scarlett era la un pas de moarte..

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Puterea (seria Cercul secret, volumul 3) – L.J.Smith

Captiva (seria Cercul Secret, volumul 2) – L.J.Smith